Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1979/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1979/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 1142/206/2012
Dosar nr._ acțiune în răspundere delictuală
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.1979
Ședința publică din data de 17 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: S. A.
Judecător: V. E. L.
Judecător: C. L.
Grefier: N. A.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâții F. N. și C. I. împotriva sentinței civile nr. 86/22 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr._, intimat fiind F. C. T..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă pentru intimatul lipsă avocat C. A., lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare din partea intimatului la care este atașată împuternicirea avocațială a d-nei avocat C. A. și chitanța nr.2601 în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocat, precum și cerere de lăsare a cauzei la a doua strigare din partea d-nei avocat L. N..
Avocat C. A. depune la dosar un număr de șase procese verbale precizând că cei doi recurenți s-au angajat să plătească debitul în rate, recunoscând astfel fapta, mai având o rată de achitat.
Întrebată fiind, avocat C. A. precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri asupra recursului declarat.
Avocat C. A. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, reține:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la data de 14 iunie 2012 sub nr._, reclamantul F. C. T. i-a chemat în judecată pe pârâții F. N. și C. I., solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 10.700 lei reprezentând 700 lei despăgubiri pentru zilele de incapacitate de muncă rezultate din agresiune și 10.000 lei despăgubiri morale.
Reclamantul și-a motivat acțiunea în fapt, arătând că la data de_ a fost victima unei agresiuni fizice săvârșită de pârâți, în urma căreia a suferit leziuni care au necesitat un număr de 5-7 zile îngrijiri medicale.
A susținut reclamantul, că prin Ordonanța din data de 28.05.2012 dată în dosarul nr. 163/P/2011 de P. de pe lângă Judecătoria C-lung Moldovenesc, s-a apreciat că fapta celor doi învinuiți nu prezintă grad de pericol social conform disp. art. 10 lit. b ind. 1 Cod proc. pen. și s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi în sumă de 200 lei.
A mai arătat reclamantul, că nu este încadrat în muncă, dar lucrează în particular la muncile din pădure și, fiind perioadă de iarnă când se fac tăieri și transport de lemn, câștiga 100 lei/zi și astfel, solicită obligarea pârâților să îl despăgubească cu suma de 700 lei reprezentând câștigul nerealizat în cele 7 zile de incapacitate de muncă.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Pârâții legal citați, s-au prezentat în instanță, iar prin întâmpinarea depusă la dosar au solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că la data de 04.12.2011, se aflau împreună la barul aparținând . din localitatea Paltinu, . acel local, la altă masă, aflându-se și reclamantul, susținând că nici în local și nici în afara acestuia, nu a existat nici un fel de discuții între ei și reclamant.
De asemenea, au arătat că sunt rude cu reclamantul, respectiv verișori, iar plângerea formulată și prezenta cauză, sunt doar un mod de șicană pentru alte dosare civile în care au fost implicați părinții lor.
Totodată, au precizat pârâții că pretențiile formulate de reclamant sunt foarte mari, raportate la leziunile reținute în certificatul medico-legal și la comportamentul acestuia în familie și societate, iar cu privire la data la care arată reclamantul că a fost agresat de ei și data pentru care solicită despăgubiri pentru incapacitate de muncă, sunt la începutul lunii decembrie, respectiv 5-12 decembrie, însă în această perioadă, datorită condițiilor meteo, nu se poate lucra la pădure, așa cum susține, mai mult în ziua de 6 decembrie este sărbătoare și este zi în care nu se lucrează, iar 11 decembrie este zi de duminică, în care de asemenea, nu se lucrează.
Prin sentința civilă nr.86 din 22 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc s-a admis în parte acțiunea, pârâții fiind obligați în solidar să achite reclamantului suma de 700 lei reprezentând despăgubiri pentru zilele de incapacitate de muncă în urma agresiunii produse, fiecare dintre pârâți au fost obligați să achite reclamantului câte 2.000 lei reprezentând daune morale, precum și suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
În data de 08.12.2011 lucrătorii Postului de Poliție Vatra Moldoviței au fost sesizați prin plângere de F. C. Țucurel din . că în seara zilei de 04.12.2011 a fost agresat în toaleta de la barul . din localitate, de F. N. și C. I., iar în urma agresiunii suferite a fost internat la Spitalul Mun. C-lung. Moldovenesc. Conform biletului de ieșire din spital și certificatului medico legal nr. 408/F/07.12.2011 a rezultat că acesta s-a prezentat la medic unde s-a constatat că reclamantul prezenta echimoze și escoriații ce necesită un număr de 5-7 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. Cercetorile efectuate au stabilit că la data de 04.12.2011 reclamantul F. C. Țucurel a mers la barul din localitate unde s-a întâlnit cu C. I. și a stat cu acesta la masă. La o masă alăturată se aflau pârâții F. N. și C. I. împreună cu soția sa C. S.. După un timp, reclamantul a mers spre toaleta barului, unde a fost urmărit și lovit de pârâții din prezenta cauză. În cauză s-a început urmărirea penală a celor doi învinuiți pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, iar prin Ordonanța nr. 1613/P/2011 din 28.05.2012 dată de P. de pe lângă Judecătoria C-lung Moldovenesc s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor doi, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 1 lit b ind 1 C. proc. pen și aplicarea în sarcina acestora a unei amenzi administrative de câte 200 lei fiecare, conform art. 18 ind. 1 rap. la art. 91 C. pen.
Conform Codului civil, în vigoare de la 1 octombrie 2011, răspunderea delictuală este reglementată de art. 1349, care stipulează la alineatul (1) că „Orice persoană are indatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor personae”, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că “Cel care, avand discernămant, incalcă această indatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”.
Totodată, din economia dispozițiilor art. 1357 cod civil reiese că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar și pentru cea mai ușoară culpă. Mai mult, din coroborarea art. 1391 cu art. 253 Cod civil, observăm că este reglementată posibilitatea reparării patrimoniale chiar și a prejudiciului nepatrimonial, cât și mijloacele de apărare a drepturilor nepatrimoniale la care o persoană poate recurge.
Doctrina juridică, cu referire îndeosebi la dispozițiile art. 998-999 din vechiul cod civil, a apreciat că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ câteva condiții, respectiv: existența unui prejudiciu, în considerarea faptului că nu poate exista răspundere civilă delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu; existența unei fapte ilicite, considerându-se că numai o faptă ilicită poate să atragă după sine răspunderea civilă delictuală; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, arătându-se că pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe, pur și simplu, fără legătură între ele, o faptă ilicită și un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar ca între faptă și prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu; existența vinovăției, subliniindu-se că nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.
În ceea ce privește proba elementelor răspunderii civile delictuale s-a arătat că potrivit principiului general, sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului (deoarece ea este cea care reclamă ceva în fața justiției), fiind admisibil orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori, întrucât este vorba de dovedirea unor fapte juridice – stricto sensu.
În privința dovedirii vinovăției, jurisprudența admite că dat fiind caracterul subiectiv, intern, al acestui element, dovada sa directă este practic imposibilă, victimei putându-i-se cere să dovedească numai elementele exterioare de comportament, respectiv fapta autorului, caracterul ilicit obiectiv al acestei fapte, legătura de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciu, eventualele circumstanțe de loc și de timp, revenindu-i judecătorului sarcina, în virtutea rolului său activ, să reconstituie desfășurarea întregului proces psihic și să deducă existența vinovăției autorului faptei ilicite.
În speța de față instanța a reținut că deși Ordonanța nr. 1613/P/2011 din 28.05.2012 dată de P. de pe lângă Judecătoria C-lung Moldovenesc nu are autoritate de lucru judecat în ceea ce privește vinovăția pârâților, articolul 22 C. proc. pen făcând referire expresă doar la hotărârea definitivă, din actele administrate în dosarul de urmărire penală și cele administrate nemijlocit de instanță, rezultă vinovăția pârâților. Astfel, instanța a reținut că părțile dosarului sunt verișori de gradul I, iar în familie au existat mai multe dosare civile pe fondul cărora, așa cum confirmă și martorii din dosarul de urmărire penală, între părțile dosarului există o stare conflictuală generată de faptul că bunicul comun al părților a lăsat moștenire imobile fratelui reclamantului, numitului F. M. (f. 45-46 d.u.p). Din declarația martorei C. S., audiată în dosarul de urmărire penală se confirmă faptul că părțile nu își vorbesc, precum și că în data de 04.12.2012 atât reclamantul cât și pârâții s-au aflat în bar. Acest fapt este confirmat și de martorul audiat în același dosar, C. I., care în plus a mai arătat că a fost sunat de reclamant la un moment dat, în timp ce se afla în bar și acesta i-a povestit că a luat bătaie de la pârâți în toaleta barului, dar fiind întuneric nu a văzut vreun semn pe fața reclamantului atunci când s-a întâlnit cu acesta.
Aspectele arătate mai sus au fost confirmate și de martorii audiați în dosarul de față, aceștia arătând că nu au fost de față, dar au auzit de existența unui incident între părți. Având în vederea acestea, instanța a constatat că în speță este dată vinovăția pârâților.
În ceea ce privește prejudiciul, instanța a constatat că acesta există, atât patrimonial sub aspectul zilelor de incapacitate de muncă, cât și sub aspect nepatrimonial. De asemenea, întrucât obligația generală de a nu aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale celorlalți este o obligație de rezultat, fiind evident că atunci când se săvârșește o astfel de faptă, în speță fiind o faptă penală, iar vinovăția există, în lipsa unor cauze exoneratoare, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul moral rezultă expres din însăși săvârșirea faptei.
Astfel, din declarațiile martorilor audiați în cauză, a rezultat faptul că acesta lucra ca ziler și câștiga în jur de 150-200 lei pe zi. Cum în perioada 04.12._11, cât ar rezulta că a fost incapacitatea de muncă (având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale din certificatul medico legal) au fost și zile de sărbătoare, făcând o medie a câștigului zilnic raportat la numărul de zile de îngrijiri, instanța a constatat că prejudiciul adus reclamantului este în sumă de 700 lei, urmând a obliga pârâții în solidar să achite reclamantului această sumă.
În ceea ce privește daunele morale, față de faptul că părțile sunt rude, având în vedere locul săvârșirii agresiunii (toaleta unui bar) precum și faptul că părțile locuiesc într-o comunitate mică în care acest tip de evenimente capătă rezonanțe neplăcute, instanța a constatat existența prejudiciului moral și a obligat pe fiecare din pârâți să achite câte 2.000 lei reclamantului cu acest titlu.
În baza art. 274 C. proc. civ. și având în vedere că acțiunea a fost admisă doar în parte, instanța a obligat pârâții în solidar să achite reclamantului 600 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sentinței civile în termen legal au declarat recurs pârâții F. N. și C. I., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivare au arătat că din probele administrate în cauză nu poate fi reținută vinovăția nici unuia dintre aceștia iar soluția organelor de cercetare penală este una de compromis.
Au mai arătat că declarațiile reclamantului date în dosar sunt contradictorii, daunele acordate de instanța de fond sunt foarte mari raportate la leziunile reținute în certificatul medico-legal și față de comportamentul acestuia în familie și societate. Reclamantul a arătat că nu este angajat la nici o societate și lucrează ziua în pădure iar față de data când a avut loc ., respectiv în perioada 5 - 12 decembrie, datorită condițiilor atmosferice, nu se lucra în pădure; ziua de 6 decembrie este zi de sărbătoare, în care nu se lucrează, iar ziua de 11 decembrie a fost zi de duminică, în care de asemenea nu se lucrează.
În drept a invocat disp.art.299-316 Cod procedură civilă, art.14 Cod procedură penală, art.998-999 Cod civil.
Reclamantul intimat F. C. Țucurel a formulat întâmpinare la recursul declarat prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate.
Recursul este neîntemeiat.
Examinând sentința atacată în limitele motivelor de recurs formulate ce se subscriu disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, cât și sub toate aspectele, în temeiul art.3041Cod procedură civilă, raportat la probatoriul administrat, la considerentele sentinței civile atacate și dispozițiile legale incidente, tribunalul constată următoarele:
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că în urma agresiunii ce a avut loc în seara zile de 4.12.2011, reclamantul intimat a fost internat la spitalul Municipiului Câmpulung Moldovenesc, necesitând pentru îngrijiri medicale un număr de 5 – 7 zile pentru vindecare. Pârâții recurenți se fac vinovați de prejudiciul creat intimatului iar cuantumul acestuia a fost corect stabilit de instanța de fond, acesta fiind justificat atât sub aspectul zilelor de incapacitate de muncă cât și sub aspect nepatrimonial
Vinovăția recurenților a fost dovedită pe deplin cu declarațiile martorilor audiați în cauză, care au confirmat starea conflictuală dintre reclamantul intimat și pârâții recurenți, generată de o moștenire, au confirmat prezența în același timp a părților în litigiu în barul din localitate, precum și incidentul din toaleta acestuia. În urma cercetărilor penale efectuate, prin Ordonanța nr.1613/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc din 28.05.2012 (fil.5 ds.fond), s-a stabilit vinovăția pârâților recurenți care au fost sancționați cu amendă administrativă.
Față de toate aceste aspecte, tribunalul va menține soluția atacată apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat, a cărui analiză a condus la pronunțarea unei hotărâri temeinice, care își găsește fundament juridic în dispozițiile legale invocate în considerente.
Așadar, în temeiul art.312 al.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Ca părți căzute în pretenții, în baza art.274 Cod procedură civilă, pârâții recurenți vor fi obligați să plătească reclamantului intimat suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanței de la fila 12 bis dosar recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții F. N. și C. I., ambii domiciliați în com.Vatra Moldoviței, ., împotriva sentinței civile nr. 86 din 22 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr._, intimat fiind F. C. T., domiciliat în com.Vatra Moldoviței, . .
Obligă pârâții recurenți să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
S. A. V. E. L. C. L. N. A.
Pt.gref.plecat în C.O.
semn.P. grefier
.Red.S.A.
Jud.Fond I. M. G.
Tehnored.R.M.
2 ex.10.10.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1495/2013. Tribunalul SUCEAVA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1610/2013.... → |
|---|
