Expropriere. Sentința nr. 1874/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1874/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 14053/86/2012
Dosar nr._ - expropriere –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1874
Ședința publică din data de 25 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. L. V.
Grefier: A. P. G.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror J. P. L. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect „expropriere” formulată de reclamantul B. C. A., în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași.
Dezbaterile asupra acțiunii au avut loc în ședința publică din data de 18 octombrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 25 octombrie 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr._ la data de 29 noiembrie 2012, reclamantul B. C. A. i-a chemat în judecată pe pârâții S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, Primăria Municipiului Suceava și Comisia de Verificare a Drepturilor de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună plata unei valori juste și echitabile atât pentru suprafața de teren ce a fost expropriată, cât și pentru suprafața care deservește șoseaua și anume: refugiul, scurgerea și canalele existente și care îi ocupă o suprafață pe care nu o mai poate folosi; cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că prin Hotărârea nr. 186 din 28.11.2011 s-a dispus exproprierea imobilului situat în UAT Suceava, județul Suceava, identic cu parcela nr._ în suprafață de 163 mp, proprietatea sa, parcelă nou formată rezultată din dezmembrarea parcelei nr._ din C.F._.
Prin Procesul verbal nr. 186/28.11.2011 a Comisiei de Verificare a Dreptului de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor a municipiului Suceava, s-a constatat atât neacceptarea cuantumului despăgubirilor acordat de expropriator, cât și faptul că a solicitat plata prejudiciului rezultat din diminuarea prețului terenului rămas în urma exproprierii.
Despăgubirea a fost stabilită la suma de 201 lei pentru imobilul expropriat, expropriatorul având în vedere expertizele întocmite și actualizate de Camerele Notarilor Publici, și nu prețul de piață al imobilului supus exproprierii.
Potrivit art. 18 din Norma metodologică de aplicarea Legii 255/2010, „în situația în care persoana îndreptățită nu este de acord cu cuantumul despăgubirii, comisia face referire despre această situație în procesul verbal, arătând că persoana îndreptățită este în drept să se adreseze instanței de judecată în condițiile prevederilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică…..”.
Art. 16 din Legea nr. 33/1994 prevede că despăgubirea ce se acordă expropriatorului se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea despăgubirii, experții, precum și instanța de judecată trebuie să țină cont de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și din daunele produse proprietarului sau altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Art. 44 alin. 3 din Constituția României și art. 1 din Protocolul I adițional la Convenția Europeană a drepturilor omului prevăd că exproprierea pentru cauză de utilitate publică se poate face numai după o justă și prealabilă despăgubire, deoarece în caz contrar, ar exista o încălcare a dreptului de proprietate al expropriatului.
Î.C.C.J. prin Decizia nr. 9760/2.12.2009 a stabilit că „ sintagma prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, prevăzută de art. 26 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 33/1994 definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, al o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după cea cesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că nici unul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate”.
Totodată, precizează că, expropriatorul nu a realizat și nu i-a prezentat un raport de evaluare sau o schiță topo – cadastrală din care să vadă exact situația terenului rămas neexpropriat, dar la o simplă vedere, acesta a considerat că doar suprafața acoperită de asfalt constituie suprafața expropriată, nu și suprafața care deservește șoseaua și anume: refugiul, scurgerea și canalele existente și care îi ocupă o suprafață pe care nu o mai poate folosi.
Conform art. 24 alin. 4 din Legea nr. 33/1994 „ în cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei suprafețe de teren, iar proprietarul cere instanței exproprierea totală, instanța va aprecia, în raport cu situația reală, dacă exproprierea în parte sete posibilă, în caz contrar va dispune exproprierea totală”.
De asemenea, precizează faptul că, pentru aceeași lucrare de utilitate publică, un număr de 79 proprietari, persoane fizice sau persoane juridice care au fost cuprinse în anexa nr. 2 la Hotărârea de Guvern de expropriere și-au primit despăgubirile la o valoare care nu a fost de neglijat.
Conform rapoartelor de expertiză care s-au întocmit pentru terenurile vecine, prețul de piață este situat între minim 15 și maxim 45 de Euro/mp.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legi nr. 255/2010, Legii nr. 33/1994, Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 2 alin. 1 lit. f Cod procedură civilă.
În dovedirea contestației a depus la dosar, în copie, Hotărârea nr.186 din 28.11.2011 a Comisiei de Verificare a Dreptului de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor.
Prin încheierea de ședință din data de 15 ianuarie 2013, instanța, în temeiul art. 137 al. 1 Cod pr. civilă, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Comisia de Verificare a Drepturilor de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor Suceava, prin primar L. I. și prin prefect M. C. Domițian, invocată din oficiu și a dispus scoaterea din cauză a acesteia, având în vedere că aceasta nu are personalitate juridică distinctă, fiind o simplă structură constituită în cadrul expropriatorului și nu este subiect de drept.
Tot astfel, având în vedere că pârâta Primăria municipiului Suceava nu are personalitate juridică distinctă, nefiind subiect de drept, fiind doar o structură funcțională cu activitate permanentă care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale, după cum rezultă din dispozițiile art. 77 din Legea nr. 215/2001 iar după cum rezultă din dispozițiile art. 21 al. 1 din același act normativ, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu și sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii iar în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean, după cum rezultă din prevederile al. 2 din același text de lege, în temeiul art. 137 al. 1 Cod pr. civilă, instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria municipiului Suceava, invocată din oficiu și a dispus scoaterea din cauză a acesteia.
Pârâtul S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, prin întâmpinare (f. 16 dosar) a arătat că este neîntemeiată pretenția reclamantului privind exproprierea unei suprafețe mai mari decât cea înscrisă în hotărârea contestată, pretenție motivată prin prisma faptului că suprafața care deservește șoseaua de centură ar fi mai mare decât cea stabilită în cadrul procedurii administrative și a faptului că suprafețele rămase în proprietatea sa nu ar avea căi de acces și nu ar putea fi folosite conform destinației lor.
Astfel, potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010, cu modificările și completările ulterioare, expropriatul poate contesta hotărârea de expropriere numai sub aspectul cuantumului despăgubirii acordate, iar potrivit art. 22 alin. 3 acțiunea se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Având în vedere faptul că Legea nr. 255/2010 constituie o lege specială în materia exproprierii și reglementează o procedură derogatorie de la procedura de drept comun prevăzută de Legea nr. 33/1994, consideră pârâtul că, dispozițiile acestui din urmă act normativ sunt aplicabile în prezenta cauză numai în măsura în care legea specială nu cuprinde prevederi derogatorii. Cum însă, dispozițiile art. 22 alin. 1 și 3 din Legea nr. 255/2010 limitează obiectul contestației împotriva hotărârii expropriatorului, precum și competența instanței de judecată doar la verificarea cuantumului despăgubirii, precizând expres că dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile numai în ceea ce privește stabilirea despăgubirii rezultă că, în conformitate cu principiul priorității legii speciale, reglementarea din art. 24 alin. 4 al Legii nr. 33/1994 privind posibilitatea instanței de a aprecia asupra caracterului total sau parțial al exproprierii nu își găsește aplicarea.
Separat de aceasta, nici pe fond nu este întemeiată pretenția reclamantului privind exproprierea unei suprafețe mai mari decât cea stabilită de expropriator, dat fiind faptul că numai suprafața individualizată în hotărârea contestată se află pe coridorul de expropriere, iar suprafețele rămase neexpropiate pot fi utilizate în continuare ca terenuri agricole conform categoriei de folosință existente la data exproprierii, aceste suprafețe nefiind afectate de lucrările de investiții executate de expropriator.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, arată pârâtul, acesta a fost stabilit în conformitate cu criteriile prevăzute de Legea nr. 255/2010 și de Normele Metodologice de aplicare a acestei legi.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1, art. 11 alin. 7 și 8 din Lege, sumele individuale aferente despăgubirilor sunt estimate de expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici, având în vedere expertizele întocmite și actualizate de Camerele notarilor publici potrivit art. 77 ind. 1 alin. 5 din Codul fiscal.
Totodată, potrivit art. 8 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 expertul evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România – ANEVAR, care va întocmi raportul de evaluare prevăzut la art. 11 alin. (7) din Lege, este obligat să se raporteze la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 77 ind. 1 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu dispozițiile legale sus menționate, prin raportul de evaluare întocmit de evaluator C. C., valoarea terenului expropriat a fost stabilită la suma de 0,3 euro/mp, corespunzător valorii determinate prin expertiza întocmită în anul 2011 de Camera Notarilor Publici Suceava pentru terenurile arabile extravilane situate în extravilanul municipiului Suceava.
Nu este întemeiată pretenția reclamantului privind plata unei despăgubiri în sumă de13.333 lei, dat fiind faptul că, potrivit raportului de evaluare întocmit în procedura administrativă, terenul în cauză este situat în extravilanul municipiului Suceava, la locul numit „F. Doamnei”, are destinația de teren arabil, nu beneficiază de niciun fel de utilități, rețelele de energie electrică, apă, termoficare, gaze, canalizare, telefonie, televiziune fiind inexistente, distanța față de mijloacele de transport în comun și de unitățile comerciale din zonă este de cca. 1,2 km. Față de elementele de individualizare sus menționate și față de faptul că la data exproprierii piața imobiliară din zonă suferise un declin accentuat, ofertele de cumpărare fiind reduse iar prețurile de vânzare fiind mult mai mici decât cele practicate în anii 2008-2009, apreciază că despăgubirea solicitată de reclamant este nejustificată.
De asemenea, arată pârâtul că, nu este întemeiată nici pretenția reclamantului privind plata unei despăgubiri ca urmare a diminuării valorii terenului rămas în patrimoniul său după expropriere, deoarece parcelele care nu au format obiectul exproprierii au acces la drumurile de exploatare și la viitoarea șosea de centură și nu sunt afectate sub aspectul posibilităților de utilizare, putând fi utilizate în continuare ca terenuri cu destinație agricolă, iar valoarea acestora nu s-a diminuat, ci dimpotrivă, a sporit ca urmare a construirii șoselei de centură în imediata lor vecinătate.
S-a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii hotărârii contestate (f.21-61).
În drept, a invocat disp. art. 115, 118 Cod proc. Civilă.
În data de 20 septembrie 2013, instanța a invocat din oficiu excepția de nulitate a cererii de chemare în judecată față de lipsa obiectului concret al acesteia, nefiind indicate pretențiile iar în data de 18 octombrie 2013, a rămas în pronunțare asupra excepției invocate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
După cum rezultă din dispozițiile art. 137 al. 1 Cod pr. civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
După cum rezultă din dispozițiile art. 112 pct. 5 Cod pr. civilă, cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință.
Prin contestația dedusă judecății, reclamantul B. C. A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună plata unei valori juste și echitabile atât pentru suprafața de teren ce a fost expropriată, cât și pentru suprafața care deservește șoseaua și anume: refugiul, scurgerea și canalele existente și care îi ocupă o suprafață pe care nu o mai poate folosi și obligarea expropriatorului la plata unor despăgubiri reprezentând prejudiciul rezultat din diminuarea valorii terenului rămas în urma exproprierii, dar nu a indicat valoarea obiectului pretențiilor sale pentru fiecare capăt de cerere dedus judecății.
Obiectul cererii de chemare în judecată este pretenția concretă a reclamantului, obiectul trebuind să fie licit, posibil și determinat sau determinabil.
Având în vedere că prin contestație se contestă cuantumul despăgubirilor stabilite de expropriator, solicitând să se dispună plata unei valori juste și echitabile atât pentru suprafața de teren ce a fost expropriată, cât și pentru suprafața care deservește șoseaua și anume: refugiul, scurgerea și canalele existente și care îi ocupă o suprafață pe care nu o mai poate folosi și obligarea expropriatorului la plata unor despăgubiri reprezentând prejudiciul rezultat din diminuarea valorii terenului rămas în urma exproprierii, tribunalul constată că neindicarea valorii pretențiilor pentru fiecare capăt de cerere din contestație echivalează cu lipsa obiectului concret al cererii, acesta nefiind determinat și nici măcar determinabil iar simplul fapt că în motivarea contestației s-a indicat că inițial a solicitat suma de_ lei(_ lei(f.3) pentru imobilul expropriat, nu echivalează cu o indicare a pretențiilor sale, reclamantul fiind obligat să își cuantifice exact pretențiile pentru fiecare capăt de cerere pentru fixarea cadrului procesual în care se va desfășura judecata cu privire la obiect și pentru a da posibilitatea pârâtului să își formuleze apărările.
După cum rezultă din dispozițiile art. 133 al.1 Cod pr. civilă, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.
În data de 20 septembrie 2013, instanța a invocat din oficiu excepția de nulitate a cererii de chemare în judecată față de lipsa obiectului concret al acesteia, nefiind indicate pretențiile iar reclamantul nu a indicat în mod concret pretențiile sale pentru fiecare capăt de cerere până la data de 18 octombrie 2013, până la închiderea dezbaterilor asupra excepției, deși a beneficiat de asistență juridică iar dispozițiile art.129 al. 1 Cod pr. civilă prevăd că părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului și au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările,
Prin urmare, excepția de nulitate a cererii de chemare în judecată pentru lipsa obiectului acesteia, invocată din oficiu, excepție de procedură, absolută și peremptorie, este întemeiată astfel încât, în temeiul art. 137 al.1 Cod pr. civilă, tribunalul o va admite și, în temeiul art. 133 al. 1 Cod pr. civilă, va declara nulă cererea de chemare în judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de nulitate a cererii de chemare în judecată.
Declară nulă cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul B. C. A., cu domiciliul în ., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, cu sediul în municipiul Iași, .. 19, jud. Iași.
Ia act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 octombrie 2013.
Președinte, Grefier,
V. E. L. G. A. P.
Red. V.E.L.
Tehnored. G.A.P.
4ex./ 05.12.2013
| ← Expropriere. Sentința nr. 1569/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 479/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
