Contestaţie la executare. Decizia nr. 1448/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1448/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 3405/314/2012*
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1448
Ședința publică din 4 iunie 2013
Președinte-T. M.
Judecător- D. D.
Judecător-M. C.
Grefier-P. T.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pîrîta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE SUCEAVA, cu sediul în ..n., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.5515 din 23 noiembrie 2012 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimată fiind contestatoarea C. F. N., domiciliată în mun.Suceava, ., .. B, ., jud. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic M. D. pentru pîrîta recurentă și contestatoarea intimată C. F. N. asistată de avocat R. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Avocat R. C. pentru contestatoarea intimată, a cerut admiterea probei cu înscrisuri, anexate întîmpinării.
Instanța conform disp.art.305 Cod procedură civilă admite proba cu înscrisuri și constatînd recursul în stare de judecată, a trecut la dezbateri.
Consilier juridic M. D. pentru pîrîta recurentă, a cerut admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea contestației la executare ca nefondată.
Avocat R. C. pentru contestatoarea intimată, a cerut respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.5515 din 23 noiembrie 2012 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria Suceava a admis contestația la executare formulată de contestatoarea C. F. N. în contradictoriu cu intimata AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE SUCEAVA, a dispus anularea executării silite înseși, executare ce face obiectul dosarului de executare nr. 170/E/2012 aflat pe rolul B.I.E.J. C. M. G. Sarmis, a respins ca fiind fără obiect cererea de suspendare a executării silite și a respins ca nefondată cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că prin somația emisă de B.E.J. C. Sarmis în dosarul de executare nr. 170/E/2012, în data de 11.04.2012 contestatoarea a fost somată să achite suma de 2673,06 lei reprezentând debit conform titlu executoriu, onorariu executor judecătoresc, cheltuieli de executare și taxe de timbru.
Suma de 2673,06 lei este compusă din suma de 2040 lei conform titlurilor executorii hotărâri judecătorești, respectiv decizia nr. 1823 din 19.05.2011 și decizia nr. 4116 din 24.10.2011 și din suma de 633,06 lei cheltuieli de executare conform procesului verbal titlu executoriu încheiat de executorul judecătoresc în data de 11.04.2011.
Pe de altă parte, instanța a reținut faptul că creditoarea din prezentul dosar de executare a fost la rândul ei obligată față de contestatoare la plata unor drepturi salariale în sumă de _,93 de lei, conform titlurilor executorii hotărâri judecătorești – sentința civilă nr. 46/2009, sentința civilă nr. 1332/2009, sentința civilă nr. 3263/2007 și sentința civilă nr.1630/2007, definitive și irevocabile.
În aceste condiții, contestatoarea a invocat faptul că a avut loc compensarea legală parțială a sumei datorate de către aceasta cu suma de aproximativ 10 ori mai mare datorată de către intimată.
Intimata a invocat, pe de o parte, că nu avea cum să intervină compensarea legală a sumelor datorate reciproc de către cele două părți, întrucât suma cu privire la care contestatoarea este creditoare nu este certă lichidă și exigibilă, iar pe de altă parte, suma datorată de către intimată contestatoarei intră sub incidența O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Instanța a reținut, cu privire la compensarea legală că aceasta intervine în următoarele condiții:
- să existe obligații reciproce între părți;
- creanțele să aibă ca obiect bunuri fungibile;
- creanțele ce urmează a se compensa să fie certe, lichide și exigibile.
Cu respectarea acestor condiții, compensația se produce de drept și indiferent de calitatea părților, termenul de grație neîmpiedicând compensația.
Față de titlurile executorii invocate de către contestatoare, instanța a reținut că obligația născută în sarcina intimatei prin aceste titluri executorii este certă, lichidă și exigibilă, adică nu se pune în discuție existența ei, este determinată sau cel puțin determinabilă și este ajunsă la scadență.
Pe de altă parte, O.U.G. nr. 71/2009 instituie un termen de grație în favoarea debitorului instituție publică.
Acest termen de grație afectează, așa cum rezultă din dispozițiile ordonanței de urgență plata efectivă a unor categorii de drepturi. O.U.G. nr. 71/2009, aprobată și modificată prin Legea nr. 230 /2011 prevede că Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept."
Astfel, din textul de lege amintit rezultă că plățile efective sunt eșalonate, iar procedurile de executare silită se suspendă de drept. Fiind o excepție de la regula dreptului comun, dispoziția normativă arătată este de strictă interpretare, ordonanța de urgență neconținând nicio dispoziție derogatorie de la dreptul comun privind compensarea legală a creanțelor.
Ori, potrivit art. 1146 cod civil 1864 (art. 1619 noul cod civil), termenul de grație nu împiedică compensația.
Că O.U.G. nr. 71/2009 nu împiedică compensarea legală rezultă și din preambulul actului normativ, respectiv din scopurile urmărite prin adoptarea ordonanței de urgență: „dificultățile întâmpinate până în prezent în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar”, „influența substanțială asupra bugetului de stat”, „influența substanțială asupra bugetului de stat”, „imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare”. Ori, prin compensarea creanțelor, nu se aduce atingere scopurilor pentru care a fost adoptată ordonanța de urgență, în urma compensării creanțelor intimata nefiind în situația de a plăti efectiv din bugetele proprii creanța contestatoarei, ba dimpotrivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE SUCEAVA prin reprezentant, care a invocat motive de nelegalitate a hotărîrii.
A susținut că, creanța recurentei este urmare a pronunțării unor hotărîri judecătorești irevocabile prin dispozitivul cărora se instituie în sarcina contestatoarei plata cheltuielilor de judecată, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă.
A arătat că, contestația la executare promovată de contestatoare nu are temei legal, în cauză nefiind incidente disp.art.399 Cod procedură civilă în condițiile în care creanța acesteia nu este certă, lichidă și exigibilă, cuantumul acesteia nefiind determinat la această dată, nefiind cunoscută și nici previzibilă rata inflației cu care suma va fi indexată și nici nu a ajuns la scadență, fiind incidente prevederile O.U.G. nr.71 din 17 iunie 2009.
Prin întîmpinare (f.14 dosar) intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținînd în esență aceleași argumente cu cele redate de instanță în considerentele hotărîrii atacate.
A depus la dosar înscrisuri (filele 17-22).
Recursul este întemeiat pentru motivul de nelegalitate prev. de disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, tribunalul reține că un mod de stingere a obligațiilor, compensația, art.1145 alin.1 Cod civil, statuând că aceasta nu are loc decît între două datorii care deopotrivă au ca obiect o sumă de bani, o cantitate oarecare de bunuri fungibile de aceeași specie și care sînt deopotrivă lichide și exigibile.
În ceea ce privește exigibilitatea, aceasta presupune ca ambele creanțe reciproce să fi ajuns la scadență, iar dacă una din obligațiile reciproce este afectată de un termen, nu poate opera compensația, întrucît debitorul nu poate fi obligat să plătească înainte de termen, compensația fiind tot o plată.
Or, în speță, cum datoria pe care o are contestatoarea față de recurentă nu este exigibilă se apreciază că în acest context nu sînt întrunite condițiile cerute cumulativ de art.1145 alin.1 Cod civil pentru a opera compensația, așa încît recursul declarat urmează a fi admis în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, în sensul respingerii contestației la executare ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de pîrîta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE SUCEAVA, cu sediul în ..n., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.5515 din 23 noiembrie 2012 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimată fiind contestatoarea C. F. N., domiciliată în mun.Suceava, ., .. B, ., jud. Suceava.
Modifică sentința civilă nr.5515 din 23 noiembrie 2012 a Judecătoriei Suceava și în consecință:
Respinge contestația la executare ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
T. M. D. D. M. C. P. T.
Red. D.D.
Jud.fond – B. C.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 25 iunie 2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 479/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 1495/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
