Anulare act. Hotărâre din 21-05-2013, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 2131/334/2011
Dosar nr._ anulare act
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1293/2013
Ședința publică de la 21 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător M. T.
Judecător D. D.
Grefier L. S. Ș.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de către reclamanta F. F. și pârâul ȚARCĂ M., împotriva sentinței civile nr.1190/08.11.2012 pronunțată de Vatra Dornei în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat I. C. și avocat G. C. pentru reclamanta recurentă, lipsă fiind aceasta și pârâtul recurent asistat de avocat H. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat C. I. depune dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar aferente cererii, împuternicire avocațială și o . înscrisuri, precum și arbore genealogic; avocat C. G. depune chitanțe reprezentând onorariu avocat.
Apărătoarea pârâtului recurent depune împuternicire avocațială, chitanță reprezentând onorariu avocat și note de concluzii.
Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au de formulat alte cereri în cauza dedusă judecății.
Instanța, analizând și verificând actele și lucrările dosarului, constatând probatoriul administrat în cauză ca fiind epuizat și recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri
Avocat I. C. pentru reclamanta recurentă solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond pentru stabilirea masei succesorale după defunctul M. N.; în subsidiar, solicită modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, constatarea nulității absolute a testamentului nr. 127/01.02.2011 și menținerea sentinței cu privire la certificatul de moștenitor nr.32/2011, conform motivelor pe larg dezvoltate în cererea de recurs; cu cheltuieli de judecată; cu privire la recursul declarat de pârât, respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat C. G. pentru reclamanta recurentă arată că achiesează la concluziile de admitere a recursului așa cum a fost motivat de colega sa, avocat I. C.; cu cheltuieli de judecată.
Avocat H. A. pentru pârâtul recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate, inclusiv a capătului de cerere privind anularea certificatului de moștenitor conform notei de concluzii depusă la dosar; cu cheltuieli de judecată; față de recursul declarat de reclamantă, respingerea acestuia ca nefondat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
INSTANȚA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1190/08.11.2012, Judecătoria vatra Dornei a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta F. F., județul Suceava în contradictoriu cu pârâtul Țarcă M., domiciliat în comuna Ș. Dornei, . Suceava.
A respins capătul de cerere privind constatarea nulității Testamentului autentic nr. 127 din 01.02.2011.
A dispus anularea Certificatului de moștenitor nr. 32 din 21.03.2011 emis de BNP R. N. și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, la data de 01 februarie 2011 defunctul M. N., în calitate de testator, prin Testamentul autentificat sub nr.127 din 01.02.2011 (fila 45) a dispus ca la încetarea sa din viață să lase pârâtului Țarcă M. totalitatea bunurilor mobiliare și imobiliare care se vor constata că-i aparțin la data decesului, instituindu-l astfel ca legatar universal. Testamentul nu a fost semnat personal de către testator ci de către cei doi martori M. M. și A. R..
În Încheierea de autentificare nr. 127 din 01.02.2011 notarul public N. R. a precizat că s-a deplasat la domiciliul lui M. N. pe care l-a găsit bolnav, netransportabil și în deplinătatea facultăților mintale și care, după ce i s-a citit actul a consfințit la autentificarea acestuia însă nu a putut semna din cauza vârstei și a bolii.
Din declarațiile martorilor M. M. (f 47) și A. R. (f 48) a rezultat faptul că bătrânului i s-a citit testamentul însă nu avea posibilitatea să-l semneze din cauza faptului că îi tremurau mâinile. Se mai arată de către cei doi martori că voința reală a lui M. N. a fost ca toată averea să îi rămână lui Țarcă M. și că nu a avut nicio obiecțiune cu privire la testament.
La data de 09.03.2011 M. N. a decedat, astfel încât prin Certificatul de moștenitor nr. 32 din 21.03.2011 a cărui anulare se solicită de către reclamantă s-a dezbătut succesiunea acestuia constatându-se că succesor al acestuia este pârâtul Țarcă M. (legatar universal) cu o cotă de 1/1 părți, natura succesiunii fiind testamentară, conform Testamentului autentificat sub nr. 127/01.02.2011 emis de BNP R. N., Vatra Dornei.
Prin Declarația de acceptare pură și simplă a succesiunii autentificată prin Încheierea de autentificare nr. 716 din 20.05.2011 F. F., fiica lui N. și E. a declarat că acceptă pur și simplu, în mod expres și în termen legal succesiunea defunctului M. N., decedat la data de 09.03.2011, conform Certificatului de deces nr._/10.03.2011.
În ceea ce privește primul capăt al cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat constatarea nulității Testamentului nr. 127/01.02.2011 pentru lipsa consimțământului testatorului la întocmirea testamentului sunt incidente prevederile art. 860 cod civil din 1864 (în vigoare la data încheierii actului) și art. 66 din Legea nr. 36/1995 care prevede că „Încheierea care constată autentificarea unui înscris va cuprinde, sub sancțiunea nulității, pe lângă datele prevăzute la art. 50, și următoarele mențiuni: constatarea că s-a luat consimțământul părților; constatarea că înscrisul a fost semnat în fața notarului de toți cei ținuți să-l semneze.
Mențiunea notarului public că una dintre părți nu a putut semna ține loc de semnătură pentru aceasta: numărul anexelor cuprinse în actul autentic; dispoziția de învestire cu formă autentică, care se exprimă prin cuvintele: "Se declară autentic prezentul înscris".
Testamentul autentic în condițiile legii face deplină dovadă, până la înscrierea în fals, în ceea ce privește constatările personale ale agentului instrumentator făcute prin propriile sale simțuri în limita atribuțiilor conferite de lege și menționate în încheierea de autentificare.
Analizând probatoriul administrat în cauză, respectiv documentația care a stat la baza emiterii Testamentului autentificat nr. 127 din 01.02.2011 la BNP N. R. – Vatra Dornei și declarațiile martorilor audiați în cauză instanța a reținut că Testamentul autentic nr. 127/01.02.2011 a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, neputându-se reține niciun motiv de nulitate a acestuia
Aspectul invocat de către reclamantă cu privire la lipsa consimțământului testatorului la încheierea testamentului acesta nefiind semnat de testator nu a putut fi reținut de către instanță întrucât s-a observat că autentificarea s-a realizat prin Încheierea nr. 127/01.02.2011 care cuprinde data și locul autentificării, precizarea împrejurărilor pentru care s-a îndeplinit în afara biroului notarial, constatarea că s-a luat consimțământul testatorului precum și mențiunea notarului că testatorul nu a putut semna (din cauza vârstei și a bolii) fiind astfel îndeplinite toate condițiile cerute de art. 59 – 68 din Legea nr. 36/1995. De asemenea, prin Adeverința medicală din data de 29.03.2012 s-a arătat că M. N. a fost în evidențe cu . începând cu 26.05.2003 astfel încât este evident faptul că acesta nu avea posibilitatea de a semna un act.
Este adevărat că autentificarea testamentului nu atestă vicierea sau nu a consimțământului testatorului, acestea putând fi dovedite potrivit dreptului comun prin orice mijloc de probă astfel că din declarațiile martorilor audiați instanța a reținut că la data autentificării testamentului care face obiectul prezentei cauze consimțământul defunctului M. N. nu a fost viciat.
De altfel reclamanta nu a administrat dovezi care să răstoarne prezumția de valabilitate a acestei condiții a actului juridic civil, deși sarcina probațiunii îi incumbă, în temeiul art.1169 C.civ., întrucât cel ce face o afirmație înaintea judecatii trebuie el însuși să o dovedească.
Față de cele prezentate mai sus instanța a respins capătul de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulității Testamentului autentic nr. 127/01.02.2011, ca nefondat.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere privind anularea Certificatului de moștenitor nr. 32 din 21.03.2011 s-a reținut că la data de 09.03.2011 M. N. a decedat, iar prin Certificatul de moștenitor a cărui anulare se solicită de către reclamantă s-a dezbătut succesiunea acestuia constatându-se că succesor al acestuia este pârâtul Țarcă M. (legatar universal) cu o cotă de 1/1 părți, natura succesiunii fiind testamentară, conform Testamentului autentificat sub nr. 127/01.02.2011 emis de BNP R. N., Vatra Dornei.
Certificatul de moștenitor, până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, face dovadă deplină cu privire la calitatea de moștenitor, cu privire la cota sau bunurile ce se cuvin fiecăruia dintre moștenitori în parte (art. 88 alin. (1), fraza a II-a din Legea nr. 36/1995.).
Potrivit însă prevederilor art. 88 alin. (1), fraza I din Legea nr. 36/1995, cei care se consideră vătămați în drepturile lor, prin emiterea lui, vor putea cere instanței de judecată anularea acestuia și stabilirea calității de moștenitor și a drepturilor cuvenite celui care intentează acțiunea.
În această privință se face distincția între ipoteza în care partea care cere anularea certificatului de moștenitor a participat la procedura succesorală notarială, consimțind la eliberarea lui, sau este vorba de un terț care nu și-a exprimat acordul în nici un fel în această privință. Între cei care au consimțit în fața notarului la eliberarea certificatului de moștenitor acesta are valoarea probantă a unei convenții, potrivit art. 969 C. civ., astfel că ei pot cere anularea acestuia numai pentru vicii de consimțământsau incapacitate, sau pot invoca motive de nulitate absolută potrivit dreptului comun, ca de pildă, frauda la lege, cauza ilicită sau imorală etc.
Față de terți însă, certificatul de moștenitor, fiind un res inter alios acta, mențiunile din cuprinsul său vor putea fi combătute prin orice mijloace de probă.
Prin Declarația de acceptare pură și simplă a succesiunii autentificată prin Încheierea de autentificare nr. 716 din 20.05.2011 F. F., fiica lui N. și E. a declarat că acceptă pur și simplu, în mod expres și în termen legal succesiunea defunctului M. N., decedat la data de 09.03.2011, conform Certificatului de deces nr._/10.03.2011 aceasta consolidându-și astfel calitatea de moștenitoare a defunctului.
Instanța a reținut astfel că reclamanta este moștenitoare rezervatară a defunctului M. N. astfel că, potrivit art. 841 Cod civil din 1864 cotitatea disponibilă ce poate forma obiectul liberalităților fără a fi supusă reducțiunii este de ½ din bunurile dispunătorului.
Potrivit art. 72 din Legea nr. 36/1995 “(1) După ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza și dispune citarea celor care au vocație la moștenire, iar dacă există testament, citează și pe legatari și executorul testamentar instituit.
(3) Dacă printr-un testament autentic s-a instituit un legatar universal, se citează, în lipsă de moștenitori rezervatari, numai legatarul; dacă testamentul este olograf sau mistic, se citează și moștenitorii legali. În ambele cazuri se va cita și executorul testamentar, dacă a fost desemnat prin testament.” iar potrivit art. 73 din același act normativ “(1) În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabilește calitatea moștenitorilor și legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum și compunerea masei succesorale.
(2) În cazul existenței unui testament găsit la inventar sau prezentat de partea interesată, notarul public procedează la deschiderea lui. Dacă testamentul este olograf sau mistic se constată starea lui materială și se întocmește un proces-verbal.
(3) Pe bază de declarație sau probe administrate în cauză se va stabili dacă succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal” iar art. 74 prevede că:
“(1) Calitatea de moștenitor și numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă și cu martori, iar bunurile ce compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau orice alte mijloace de probă admise de lege.”
Din probele administrate în cauză instanța a reținut că defunctul M. N. prin Testamentul nr. 127 din 01.02.2011 l-a instituit drept legatar universal pe pârâtul Țarcă M. și că a mai avut o fiică, respectiv pe F. F. care a acceptat succesiunea în termenul legal de 6 luni.
Față de aceste împrejurări, având în vedere că Certificatul de moștenitor nr. 32 din 21.03.2011 emis de BNP R. N. nu corespunde realității, instanța a apreciat că acest capăt de cerere este întemeiat și a dispus anularea acestui certificat de moștenitor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta F. Florarea cât și pârâtul Tarcă M. invocând motive de nelegalitate a hotărârii.
Astfel, reclamanta a susținut că instanța nu a luat în considerare actele din dosarul respectiv certificatul TNNEOS și RNNEL care fac dovada faptului că atât testamentul cât și certificatul de moștenitor nu au fost înscrise la notar, ele nefiind înregistrate. Actul depus la dosar face dovada faptului că testamentul autentificat a fost întocmit după decesul defunctului așa încât lipsește consimțământul testatorului.
A mai arătat că instanța de fond nu i-a acordat termen pentru a studia actul medical depus la dosar și care atesta că defunctul suferea de ., așa încât a fost lipsită de posibilitatea de a dovedi că acesta nu și-a dat consimțământul la data încheierii actului, având în vedere caracteristicile bolii.
S-a mai menționat că a formulat plângere penală împotriva pârâtului în legătură cu testamentul în litigiu, cercetarea extinzându-se din oficiu și față de notarul public care a autentificat actul sens în care deși a solicitat instanței de fond în mod nejustificat a respins cererea de suspendare a cauzei.
A fost în imposibilitate de a administra probe care să răstoarne prezumția de valabilitate a consimțământului testatorului deoarece în ultimii ani din viață a defunctului, pârâtul împreună cu familia au ascuns tot ce era legat de boala tatălui nefiind anunțată nici de decesul acestuia.
Pârâtul Tarcă M. a susținut că motivul său de recurs este întemeiat pe disp. art. 304 pct. 6 Cod pr. civilă în condițiile în care instanța a dat ceea ce nu s-a cerut și nu s-a pronunțat pe capătul de cerere cu care a fost investită, respectiv nulitatea absolută a certificatului de moștenitor în conformitate cu prev. art. 948 pct.4 Cod civil – cauză ilicită, capăt de cerere care de altfel nici nu a fost dovedit, mai mult lipsa consimțământului nici nu constituie motiv de nulitate a unui certificat de moștenitor.
Deși reclamanta a făcut dovada că a acceptat expres moștenirea după tatăl său, acest aspect nu constituie motiv de nulitate a certificatului de moștenitor pe cauză ilicită, întemeiat pe disp. art. 948 pct.4 Cod civil.
A mai arătat că certificatul de moștenitor nr.32/21.03.2011 a fost emis în baza testamentului perfect valabil natura succesiunii fiind strict testamentară, neexistând nici o cauză ilicită ca și motiv de nulitate absolută.
Recurenta F. F. a depus la dosar întâmpinare (fila 27 dosar) prin care a solicitat să se respingă recursul declarat de pârât susținând în esență că instanța de fond s-a pronunțat și pe capătul de cerere având ca obiect anularea certificatul de moștenitor, în baza probatoriului administrat.
De asemenea, recurenta a reiterat aceleași apărări pe care le-a invocat și prin recursul declarat împotriva hotărârii atacate.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de reclamantă motivat pe disp. art. 314 pct. 9 Cod pr. civilă se constată că este nefondat din următoarele considerente:
Astfel, față de probatoriul administrat în cauză, în mod corect s-a reținut că lipsa semnăturii de pe un testament autentic nu echivalează cu lipsa consimțământului și nu constituie motiv de nulitate, consimțământul defunctului la încheierea testamentului a fost valabil și liber exprimat de acesta după ce notarul i-a citit și explicat conținutul înscrisului în prezența martorilor M. M. (f.47) și A. R. (f.48) aspect confirmat și de depoziția notarului audiat de instanță.
Instanța a fost investită cu un capăt de cerere având ca obiect lipsa consimțământului pe motiv că testamentul nu a fost semnat de către defunct, iar prin recursul declarat aceasta invocă de fapt lipsa discernământului la încheierea actului având în vedere boala de care acesta suferea aspecte noi ce nu au fost invocate la fond.
Motivele de nulitate a unui testament vizează cu totul alte aspecte și care se referă la condiții de fond și de formă ce nu au fost invocate de reclamanta recurentă, așa încât în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanta nu le-a invocat și nici nu le-a probat.
Având în vedere că testamentul a fost încheiat în formă autentică în prezența a doi martori care au semnat pe acel înscris după ce au asistat efectiv la citirea actului în condițiile în care testatorul era neștiutor de carte și care din pricina bolii nu a putut semna, notarul făcând expres această mențiune în cuprinsul actului este legal întocmit fiind în situația expres prev. de disp. art. 62 și 63 din Legea 36/1995.
Ori, în cauză s-a dovedit cu adeverința medicală din 29.03.2012 că testatorul la data întocmirii actului, 1.02.2011, suferea de o boală gravă de Parkinson încă din anul 2003, acesta fiind motivul pentru care nici nu a putut semna deși era în deplinătatea facultăților mintale.
Este real că lipsa semnăturii atrage nulitatea însă doar în cazul testamentului olograf, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Faptul că în RNNEL nu s-a găsit înregistrat testamentul încheiat de defunct, nu constituie motiv de nulitate a acestuia și nici nu se poate reține că actul a fost încheiat ulterior decesului, din acest considerent, înregistrarea liberalităților în registru național notarial de evidență fiind o măsură administrativă, în care se înscriu și se verifică testamentele și înscrisurile încheiate în formă autentică precum și donațiile și revocarea lor, scopul acestor înscrisuri fiind de a le conferi o siguranță sporită actului juridic.
În condițiile în care reclamanta recurentă nu și-a motivat pretențiile pe lipsa de discernământ urmare a bolii de care defunctul suferea iar actul medical depus la dosar făcea dovada imposibilității pentru care defunctul nu a putut semna actul, în mod corect instanța nu a acordat termen pentru studiul acestui înscris, neputându-se reține că a fost lipsită de apărare.
Faptul că s-a făcut plângere penală împotriva pârâtului și a notarului public pentru înscris în fals nu constituie motiv de suspendare a cauzei în condițiile în care conform prev. art. 244 pct. 2 Cod pr. civilă nu a fost începută urmărirea penală.
Nici susținerea conform căreia nu a putut să prezinte dovezi care să răstoarne prezumția de valabilitate a consimțământului, motivat de relațiile tensionate din familie nu pot fi reținute, art.1169 Cod civil prevăzând expres că reclamanta avea obligația de a proba pretenții.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Țarcă M., acesta este întemeiat pentru motivul de nelegalitate prevăzut de disp. art. 304 pc.t 6 Cod pr. civilă.
Astfel, la termenul de judecată din data de 22.02.2012, reclamanta și-a precizat în scris temeiul de drept al capătului de cerere ce viza anularea certificatul de moștenitor pe disp. art. 948 pct. 4 Cod civil, respectiv cauza ilicită.
Ori, instanța de fond a analizat acest capăt de cerere prin prisma disp. art. 88 alin.1 din legea nr.36/95 dispunând anularea certificatul de moștenitor pe alte considerente decât cele invocate de reclamantă prin precizări.
Faptul că reclamanta recurentă a acceptat succesiunea după tatăl său nu constituie motiv de nulitate a certificatul de moștenitor pentru cauză ilicită întemeiat pe disp. art. 948 pc.t 4 Cod civil, iar în cauză nu s-a susținut și nici nu s-a dovedit existența unei cauze ilicite care să conducă la anularea certificatul de moștenitor.
Ca atare, cum Certificatul de moștenitor nr. 32/21.03.2011 a fost emis în baza testamentului iar în cauză nu există nici o cauză ilicită ca și motiv de nelegalitate absolută, având în vedere și faptul cî instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, motiv de nelegalitate prev. de art. 304 pct.6 Cod pr. civilă și care atrage modificarea hotărârii atacate, în baza prev. art. 312 Cod pr. civilă, recursul declarat de recurentul pârât urmează a fi admis în sensul respingerii și a capătului de cerere având ca motiv nulitatea certificatului de moștenitor.
Conform art. 274 Cod pr. civilă, recurenta reclamantă va fi obligată să plătească recurentului pârât, cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta F. F. domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr.1190/08.11.2012 pronunțată de Vatra Dornei în dosarul nr._ .
Admite recursul pârâtului ȚARCĂ M., domiciliat în comuna Ș. Dornei, . Suceava.
declarat împotriva sentinței civile nr.1190/08.11.2012 pronunțată de Vatra Dornei în dosarul nr._ .
Modifică sentința civilă în parte:
Respinge acțiunea în totalitate.
Obligă recurenta reclamantă să plătească pârâtului recurent cheltuieli de judecată în sumă de 1324 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2013
Președinte, C. M. | Judecător, Ptr. jud. T.M. în C.O. semnează președintele instanței C. G. | Judecător, D. D. |
Grefier, L. S. Ș. |
Red. D.D.
Jud. H. D. L.
Tehnored. S.L./2 ex/26.06.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 627/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 2532/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
