Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 96/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 96/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 7131/314/2012
Dosar nr._ - ordonanță președințială-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 96
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15.01.2013
PREȘEDINTE: N. M.
JUDECĂTOR: G. D.
JUDECĂTOR: F. G.
GREFIER: T. A. C.
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de recurentul reclamant P. V., domiciliat în .. Șcheia, județul Suceava, și recurenta pârâtă P. M. N., domiciliată în .. Șcheia, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 5596 din 29 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Suceava, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-au prezentat recurentul reclamant, asistat de avocat G. M. și avocat S. S. pentru recurenta pârâtă, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta recurentului reclamant depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță plată onorariu avocat, dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar precum și înscrisuri, respectiv declarație și acte medicale, pe care le-a comunicat și părții adverse, solicitând instanței admiterea probei cu înscrisuri.
Apărătoarea recurentei pârâte depune la dosar împuternicire avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar declară că se opune admiterii probei cu înscrisuri.
Instanța, în baza dispozițiilor art. 305 Cod de procedură civilă, încuviințează a proba cu înscrisuri și constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Recurentul reclamant P. V., prin avocat, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii cererii principale, cu cheltuieli de judecată și respingerea recursului recurentei pârâte, ca fiind nefondat. A arătat că există o contrarietate între motivarea și soluționarea cauzei, în cadrul sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul că deși s-a luat în considerare că scoaterea minorei, în mod vremelnic, din mediul în care aceasta este obișnuită și în care are un program stabil, fără a fi dovedită o cauză justificativă urgentă în acest sens, care să prejudicieze dezvoltarea acesteia, contravine principiului promovării cu prioritate a interesului superior al copilului, s-a hotărât respingerea cererii reclamantului. Mai precizează reprezentanta recurentului reclamant, că din actele medicale depuse la dosar reiese faptul că minora are grave afecțiuni renale și oftalmologice, fiind internată de două ori iar în acest timp recurenta pârâtă nu s-a ocupat de minoră, neglijând problemele medicale ale acesteia.
Având cuvântul, avocat S. S. - pentru recurenta pârâtă P. M. N., solicită admiterea recursului pe care l-a formulat în cauză și, în consecință admiterea cererii reconvenționale și respingerea recursului formulat de recurentul reclamant, fără cheltuieli. A precizat că pârâta a fost alungată de la domiciliul conjugal fiind împiedicată să ia minora cu ea și, mai mult, în tot acest timp, cât minora a locuit la mama reclamantului, imaginea pârâtei a fost denigrată de către reclamant și de mama acestuia. Mai arată că lăsarea minorei cu tatăl ei presupune asumarea unui risc având în vedere diagnosticul de sindrom de dependență etanolică și tulburare organică a personalității stabilit în perioada în care acesta a fost internat la Secția Psihiatrie a Spitalului Sf. I. cel Nou Suceava. Apărătoarea recurentei pârâte a susținut, în continuare, motivele expuse în cererea de recurs.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL ,
Asupra recursurilor de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceavala data de 05.09.2012, sub nr._, reclamantul P. V., în contradictoriu cu pârâta P. M. N., a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, să se dispună exercitarea autorității părintești cu privire la minora P. E., născută la data de 11.02.2001, de către reclamant, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de divorț, acțiune ce face obiectul dosarului nr._ cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că ei, părțile, s-au căsătorit la data de 21.05.1996, iar din cauza neînțelegerilor apărute a promovat în cursul lunii mai acțiune de divorț, acțiune ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Suceava . Din relația lor au rezultat doi copii minori, respectiv P. F., născut la data de 08.03.1997 și P. E. născută la data de 11.02.2001.
De la data promovării acțiunii de divorț și până în prezent au intervenit unele discuții între părți cu privire la modul de îngrijire al minorei .A mai arătat reclamantul că în perioada 5-16.08.2012, minora a fost internată în Spitalul Județean Suceava, secția pediatrie cu afecțiuni renale severe, iar la externarea din spital a decis că este mai bine ca minora să locuiască la mama lui, în aceeași localitate și aproape de domiciliul lor, întrucât necesita o îngrijire specială și supraveghere, iar pârâta nu se ocupa de minoră.
A mai precizat reclamantul că în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 581 și următoarele Cod procedură civilă, în sensul că măsura are un caracter vremelnic – durează până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de divorț, nu prejudecă fondul, întrucât exercitarea definitivă a autorității părintești va fi stabilită de către instanța investită cu soluționarea acțiunii de divorț și este îndeplinită și condiția urgenței, determinată în acest caz de interesul superior al copilului minor. alături de pârât a devenit insuportabilă.
Reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.581,582,613/2 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 2 noiembrie 2012, pârâtul a formulat precizări la acțiune (f.35 ds. fond) prin care a solicitat stabilirea provizorie a domiciliului minorei la domiciliul său actual, respectiv în .. Șcheia, jud. Suceava.
Legal citată, pârâta s-a prezentat în fața instanței și a formulat întâmpinare și cerere reconvențională. solicitând respingerea cererii de ordonanță președințială și admiterea cererii reconvenționale în sensul de a se stabili locuința minorei P. E., născută la data de 11.02.2001, la domiciliul actual al pârâtei, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de divorț înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Suceava. Cu cheltuieli de judecată.
În întâmpinare pârâta a arătat că neînțelegerile dintre părți au luat amploare la momentul când reclamantul a început să consume zilnic băuturi alcoolice. În cadrul dosarului de divorț a formulat cerere reconvențională, ceea ce a stârnit nemulțumirea reclamantului, care l-a data de 19.10.2012 a alungat-o de la domiciliul comun împreună cu minorul P. F., fiind nevoită a solicita unei rude să o primească în gazdă, după care s-a mutat la părinții săi. Minora P. E., în aceleași împrejurări a fost trimisă forțat la mama reclamantului, pentru a o împiedica să o ia cu ea .
A mai precizat pârâta că a fost izgonită din fostul domiciliul comun sub pretextul că reclamantul a vândut imobilul în care locuiau și că în momentul de față acesta nu lucrează, având tot timpul din lume pentru a se dedica pasiunii lui pentru băuturi alcoolice, iar de minoră este total dezinteresat. A mai arătat că minora a devenit neascultătoare, rebelă, face absolut tot ce dorește, iar în contextul în care de educația acesteia nu se mai ocupă nimeni, a început să înregistreze rezultate foarte slabe la învățătură, întrucât nu este ajutată de nimeni la teme, nu este sfătuită să respecte perceptele morale și valorile sociale, crescând practic în voia sorții .
Susține pârâta că i s-a refuzat posibilitatea de a comunica cu minora, precum și programul de vizitare, iar prin actele sale reclamantul îi îngrădește și îi deteriorează sentimentele de afecțiune și legături emoționale dintre minoră și ea.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 581, 582, 613/2 Cod procedură civilă .
În cauză, la solicitarea părților, a fost administrată proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar, precum și proba cu martorii P. E. (f.24-25 ds fond) , C. A. (f.26-27 ds fond), C. V. ( f.28 ds fond) și C. I. ( f. 29-30 ds fond).
A fost audiată în camera de consiliu minora P. E. .
La solicitarea instanței, Serviciul Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Șcheia și a Primăriei Moara au depus la dosar referatele de anchetă socială efectuate în cauză la domiciliile părților.
La solicitarea instanței, Direcția pentru Protecția Copilului Suceava, a întocmit un raport de evaluare psiho-socială cu privire la minora P. E..
Prin sentința nr. 5596 din 29 noiembrie 2012, Judecătoria Suceava a respins, ca nefondată, cererea de exercitare autoritate părintească formulată pe cale de ordonanță președințială de reclamantul P. V., în contradictoriu cu pârâta P. M. N., respingând totodată, ca nefondată și cererea reconvențională formulată de pârâtă, compensând cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din căsătoria părților au rezultat doi minori, respectiv minorul P. F. și minora P. E., născută la 11.02.2001, conform mențiunilor de pe certificatul de naștere . nr._ eliberat de Primăria municipiului Suceava (f. 4 ds. fond), iar părțile erau separate în fapt, fiind promovată acțiunea de divorț - obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Suceava.
Reclamantul pârât și pârâta reclamantă au solicitat fiecare ca instanța să dispună încredințarea către ei doar a minorei P. E. spre creștere și educare, pe calea ordonanței președințiale, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de divorț.
Potrivit dispozițiilor art. 613 ind. 2 cod procedură civilă, instanța poate lua, pe tot timpul divorțului, prin ordonanță președințială, măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori. Acest text are un caracter special față de dispozițiile art. 581 C.pr.civ., coroborându-se și cu dispozițiile Legii nr. 272/2004, care menționează în art. 6 principiul respectării și promovării cu prioritate a interesului superior al copilului. Prin urmare, cercetând cauza de față, instanța a verificat nu numai dacă sunt întrunite cerințele de admisibilitate ale ordonanței președințiale, ci și dacă dispunerea măsurii vremelnice solicitate este în interesul actual al minorei P. E., fără a intra în cercetarea fondului cauzei ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Suceava.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză coroborate și cu anchetele sociale efectuate la locuințele părților, instanța a reținut că minora locuiește cu tatăl său.
Potrivit declarației martorilor audiați la cererea reclamantului pârât, bunica paternă a minorei își oferă sprijinul în creșterea și întreținerea minorei, aceasta făcându-și temele la bunică, unde și mănâncă atunci când se întoarce de la școală.
Instanța a ținut seama și de concluziile raportului de evaluare psihosocială a minorei P. E., prin care se recomandă menținerea unui mediu socio-familial suportiv și reinițierea unei legături cu figura maternă, necesară creșterii și dezvoltării armonioase a minorei, astfel încât, instanța ținând cont de interesul superior al minorei, nu consideră a fi necesară încredințarea acesteia până la soluționarea pe fond a acestui capăt de cerere în cadrul acțiunii de desfacere a căsătoriei.
Nici atitudinea celor doi părinți față de minoră nu justifică încredințarea provizorie a minorei unuia dintre părinți, din același raport de evaluare psihosocială reieșind și faptul că tatăl nu are o influență tocmai benefică asupra minorei, întreținând relația conflictuală copil – mamă, și nici atitudinea mamei față de fiica sa nu este de natură să justifice încredințarea provizorie a minorei acesteia, fiind de neconceput pentru instanță ca o mamă să nu cunoască când și cât a fost internată fiica sa, de 11 ani, în spital.
Cu privire la susținerile de fond învederate de părți, privind condițiile de trai și îngrijirea pe care aceștia le pot asigura minorei, veniturile realizate, aspectele materiale și morale, singura în măsură să aprecieze asupra acestora este instanța învestită cu judecarea fondului, pentru că altfel, instanța ce judecă ordonanța președințială ar nesocoti condiția neprejudecării fondului, ceea ce nu este permis.
Astfel, instanța constată că scoaterea minorei, în mod vremelnic, din mediul în care aceasta este obișnuită și în care are un program stabil, fără a fi dovedită o cauză justificativă urgentă în acest sens, care să prejudicieze dezvoltarea acesteia, contravine principiului promovării cu prioritate a interesului superior al copilului și, în consecință, a respins cererea reclamantei ca nefondată.
Pentru aceste motive, instanța a respins atât acțiunea reclamantului pârât P. V., cât și cererea reconvențională a pârâtei reclamante P. M. N. și față de această soluție a compensat cheltuielile de judecată suportate de fiecare parte în apărare.
Împotriva sentinței nr. 5596 din 29 noiembrie 2012 a Judecătoriei Suceava, au declarat recurs ambele părți.
Recurentul reclamant P. V., a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii cererii principale, cu cheltuieli de judecată și respingerea recursului recurentei pârâte, ca fiind nefondat, motivându-și cerere pe următoarele considerente:
În motivarea recursului său reclamantul a arătat că prin cererea adresată Judecătoriei Suceava, a solicitat ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună, pe calea ordonanței președințiale, exercitarea provizorie a autorității părintești cu privire la minora P. E. și stabilirea provizorie a domiciliului minorei la domiciliul său, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de divorț. Pârâta P. M. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând respingerea cererii reclamantului, admiterea cererii reconvenționale și stabilirea domiciliului minorei la domiciliul ei, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de divorț. Recurentul reclamant consideră că soluția instanței de fond, respectiv respingerea atât a acțiunii principale cât și a cererii reconvenționale, cu compensarea cheltuielilor de judecată, este nelegală, având în vedere că din probatoriul administrat în fața instanței rezultă că sunt date condițiile impuse de dispozițiile art.581 Cod de procedură civilă, măsura solicitată având caracter vremelnic și neprejudiciind fondul cauzei și fiind îndeplinită și condiția urgenței, determinată în acest caz de interesul superior al copilului minor. În drept, a mai invocat dispozițiile art. 6132 Cod de procedură civilă.
Un alt motiv de nelegalitate al sentinței recurate, invocat de recurentul reclamant a fost acela că, în mod greșit, prima instanță a respins atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională, în condițiile în care părțile nu mai aveau același domiciliu. A mai arătat că din probatoriul administrat în fața instanței de fond rezultă, în mod cert, că se impune stabilirea domiciliului provizoriu al minorei la domiciliul său actual având în vedere, pe de o parte problemele de sănătate ale acesteia și recomandările medicului curant, iar pe de altă parte, atitudinea pârâtei care neagă existența afecțiunilor de care suferă minora, neinteresându-se de starea de sănătate a acesteia. Dezinteresul pârâtei față de minoră se poate desprinde și din fișa de caracterizare psiho-pedagogică a elevului întocmită de diriginta minorei, iar în ce privește depozițiile martorilor propuși de pârâtă, recurentul a precizat că le consideră ca fiind preluate din relatările pârâtei și nu percepute personal de către aceștia.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Recurenta pârâtă P. M. N., prin avocat, a declarat recurs împotriva sentinței 5596 din 29 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Suceava, solicitând, în baza dispozițiilor art. 304 pct.9 Cod de procedură civilă, admiterea recursului și modificarea în parte sentinței, în sensul admiterii cererii reconvenționale, așa cum a fost formulată precum și respingerea recursului formulat de către recurentul reclamant, fără cheltuieli de judecată.
Recurenta și-a motivat recursul pe următoarele considerente:
Prin sentința instanței de fond, în mod greșit a fost respinsă, ca nefondată, cererea reconvențională prin recurenta care a solicitat stabilirea locuinței minorei P. E. la reședința ei, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de divorț înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ . În legătură cu situația de fapt care a dus la destrămarea relațiilor de familie a reluat motivările expuse întâmpinarea și cererea reconvențională depuse la dosarul de fond(f.41-45 ds. fond.). A precizat că motivată fiind de absența reclamantului din viața de familie, de neparticiparea acestuia la creșterea și educarea minorilor și de nerespectarea de către acesta a obligației de a contribui pecuniar la întreținerea lor, a introdus o acțiune având ca obiect „stabilire pensie de întreținere”, înregistrată sub nr._, pe rolul Judecătoriei Suceava, admisă prin S.C. nr.3158/17.06.2011, reclamantul fiind obligat la plata pensiei de întreținere, în favoarea minorilor P. F. și P. E., în cuantum de către 111 lei lunar, pentru fiecare. Ca urmare a faptului că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile puse în sarcina sa prin hotărârea judecătorească, refuzând să participe la creșterea și educarea minorilor, recurenta pârâtă a formulat plângere penală împotriva acestuia, în vederea atragerii răspunderii pentru abandon de familie.
Formularea de către reclamantă a cererii reconvenționale în cadrul dosarului de divorț a stârnit nemulțumirea reclamantului, acesta alungând-o din domiciliul comun, împreună cu minorul P. F., recurenta pârâtă fiind astfel nevoită să stea în gazdă la o rudă, mutându-se apoi la părinții săi, iar minora P. E. fiind trimisă forțat de către recurentul reclamant la mama acestuia. Recurenta susține că acesta este contextul în care reclamantul a formular cererea de recurs.
A mai arătat recurenta că reclamantul nu are un loc de muncă, consumă în continuare băuturi alcoolice și este dezinteresat de minoră iar în urma denigrării sistematice a imaginii mamei de către reclamant și de către mama acestuia, minora a devenit neascultătoare, face tot ce-și dorește și a început să înregistreze note foarte slabe la învățătură în condițiile în care nu se mai ocupă nimeni de educația ei. Recurenta a precizat că atât reclamantul, cât și mama acestuia, prin comportamentul lor, acționând în scopul perturbării relației mamă-copil, exercită astfel o formă de abuz emoțional care este contra interesului minorei.
În considerarea celor expuse, considerând că sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse în materie de ordonanță președințială, recurenta a solicitat admiterea recursului și, în consecință, a cererii reconvențională și respingerea recursului formulat de recurent.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 c.p.c.
Examinând actele și lucrările dosarului asupra cererii de recurs, tribunalul reține următoarele:
Analizând recursul atât al pârâtei, cât și al reclamantului sub aspectul motivelor invocate privitoare la exercitarea provizorie doar de către unul dintre ei a autorității părintești(încredințarea provizorie), care în drept pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 c.p.c. tribunalul apreciază că sub acest aspect ambele recursuri sunt neîntemeiate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, asemenea prime instanțe, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 613 ind. 2 cod procedură civilă, instanța poate lua, pe tot timpul divorțului, prin ordonanță președințială, măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori. Acest text are un caracter special față de dispozițiile art. 581 C.pr.civ.
Totodată, tribunalul are în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art.3 din Convenția cu privire la drepturile copilului ratificată de România prin Legea nr.18/1990 și art. 6 din Legea nr.272/2004, principiul respectării și promovării interesului superior al copilului trebuie avut în vedere cu prioritate.
Prin urmare, cercetând cauza de față, asemenea primei instanțe, tribunalul are verifica nu numai dacă sunt întrunite cerințele de admisibilitate ale ordonanței președințiale, ci și dacă dispunerea măsurii vremelnice solicitate este în interesul actual al minorei P. E..
Or, sub acest aspect, tribunalul achiesează la concluziile și cercetările primei instanțe, concluzii temeinic fundamentate pe probele administrate în cauză, depozițiile martorilor audiați coroborate și cu anchetele sociale efectuate la locuințele părților, concluziile raportului de evaluare psihosocială a minorei P. E., atitudinea părinților față de copil
Cu privire la susținerile de fond învederate de părți, privind condițiile de trai și îngrijirea pe care aceștia le pot asigura minorei, veniturile realizate, aspectele materiale și morale, singura în măsură să aprecieze asupra acestora este instanța învestită cu judecarea fondului, pentru că altfel, instanța ce judecă ordonanța președințială ar nesocoti condiția neprejudecării fondului, ceea ce nu este permis, astfel cum judicios a apreciat și prima instanța.
Analizând recursul reclamantului sub aspectul motivelor invocate privitoare la stabilirea provizorie a locuinței copilului care în drept pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 c.p.c. tribunalul apreciază că sub acest aspect recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Sub un prim aspect, tribunalul constată că în acest moment părinții nu mai au un domiciliu(în sensul de locuință) comun, reclamantul recurent locuind în satul Sfântul I., ., iar pârâta recurentă în satul Liteni, ..
Totodată, din probele administrate la instanța de fond, anterior menționate, tribunalul reține că în prezent minora locuiește cu reclamantul și frecventează cursurile școlii din satul Sfântul I., . fiind elevă în clasa a VI-a.
Față de aceste constatări, tribunalul apreciază că scoaterea minorei, în mod vremelnic, din mediul în care aceasta este obișnuită și în care are un program stabil, fără a fi dovedită o cauză justificativă urgentă în acest sens, care să prejudicieze dezvoltarea acesteia, contravine principiului promovării cu prioritate a interesului superior al copilului.
De asemenea, tribunalul are în vedere că pe perioada cât se desfășoară litigiul de fond privind divorțul părților și custodia, respectiv domiciliul copiilor, având în vedere că părinții nu au un domiciliu comun, minora nu poate fi lipsită de protecția legală vizând dreptul său de a avea domiciliul la unul dintre părinții săi.
Față de considerentele anterior arătate, în baza art.312 c.p.c. tribunalul va admite recursul reclamantului P. V., iar în rejudecare va modifica în parte S.C. nr.5596/19.11.2012 a Judecătoriei Suceava, în sensul că va stabili domiciliul provizoriu al minorei P. E. la domiciliul reclamantului în satul Sfântul I., ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei Suceava. totodată, tribunalul va menține restul dispozițiilor sentinței recurate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.274 c.p.c., având în vedere calitatea de parte căzută în pretenții tribunalul va obliga recurenta pârâtă la plata către recurentul reclamant a sumei de 650 lei reprezentând parte din cheltuielile de judecată, respectiv 350 lei cheltuieli de la instanța de fond și 300 lei cheltuieli din recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul pârâtei P. M. N., domiciliată în .. Șcheia, județul Suceava ,ca nefondat.
Admite recursul reclamantului P. V., domiciliat în .. Șcheia, județul Suceava.
Modifică în parte S.C. nr.5596/19.11.2012 a Judecătoriei Suceava, în sensul că stabilește domiciliul provizoriu al minorei P. E. la domiciliul reclamantului în satul Sfântul I., ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei Suceava.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Obligă recurenta pârâtă la plata, către recurentul reclamant, a sumei de 650 lei reprezentând parte din cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.01.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
N. M. G. D. F. G.
Grefier,
T. A. C.
RED.:N.M.
Tehnored.:T.A.C.
2ex./21.01.2013
Judecător fond: B. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2465/2013. Tribunalul SUCEAVA | Anulare act. Decizia nr. 485/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
