Cereri. Decizia nr. 2416/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2416/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 4549/285/2013
Dosar nr._ Alte cereri
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.2416
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12.11.2013
PREȘEDINTE I. M.
JUDECĂTOR I. G.
JUDECĂTOR G. D.
GREFIER S. A.
Ministerul Public reprezentat de procuror G. S.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul P. G., domiciliat în loc. H. de Sus, nr.240, județul Suceava și la S. M. Rădăuți, cu sediul în Calea Bucovinei, nr.34.A, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.2370 pronunțată la data de 18.09.2013 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimat fiind reclamantul S. M. „SF. Doctori C. și D.” Rădăuți, cu sediul în Calea Bucovinei, nr.34.A, județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă cj R. D. S. pentru reclamantul intimat, lipsă fiind pârâtul recurnet.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța din oficiu invocă și pune în discuția părților excepția inadmisibilității căii de atac a recursului.
Reprezentanta Parchetului pune concluzii de admitere a excepției invocate din oficiu de instanță.
Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică solicitând de asemenea admiterea excepției inadmisibilității căii de atac a recursului.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra excepției de față, reține următoarele:
Cu adresa nr. 7466/13.09.2013 S. M. „Sf. Doctori C. și D.” Rădăuți, în conformitate cu prevederile art. 61 alin. (6) din Legea sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 13.09.2002 a înaintat instanței Decizia Comisiei de apreciere a internărilor nonvoluntare din 12.09.2013 privind internarea nonovoluntară în secția Psihiatrie a numitului P. G..
Prin sentința civilă nr. 2370 din data de 18 septembrie 2013, Judecătoria Rădăuți a admis sesizarea Comisiei de apreciere a internărilor non-voluntare de la S. M. „Sf. Doctori C. și D.” Rădăuți, din data de 12 septembrie 2013 cu privire la pârâtul P. G. – internat la S. M. „Sf. Doctori C. și D.” Rădăuți – .. 34A, jud. Suceava – Secția Psihiatrie, a confirmat măsura internării nonvoluntare privind pe pârâtul P. G. – CNP_ - domiciliat în ., nr. 240, jud. Suceava și a dispus plata sumei de 300 lei reprezentând onorariul avocat oficiu către avocat C. R..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia de internare nonvoluntară din data de 12.09.2013 s-a decis internarea nonvoluntară a pacientului P. G. până la ameliorarea simptomatologiei prezentate și a posibilului impact dintre propria persoană sau alte persoane cu specificul acestei simptomatologii.
S-a avut în vedere Hotărârea comisiei de apreciere a internărilor non-voluntare de la S. M. „Sf. Doctori C. și D.” Rădăuți, din data de 11 septembrie 2013.
În motivarea acestei hotărâri s-a arătat că P. G. a fost internat cu diagnosticul de internare este de „bufeu de agitație psihomotorie pe fond discordant”. Diagnosticul la 72 de ore este de „Schizofrenie paranoidă” .
În urma prezentei evaluări, a considerat că menținerea statutului de internare nonvoluntară este justificată medical și poate fi de natură să evite efecte nedorite la impactul dintre propria persoană sau alte persoane și pulsiunea agresivă existentă.
Motivarea soluției a rezultat din următoarele:
- pacientul prezintă o stare de agitație psihomotorie, menținută într-un palier de intensitate greu influențată de medicația psihotropă de profil;
- pacientul menține o stare de iritabilitate explozivă;
- pacientul persistă în a avea un ridicat de hetero și (potențial) de autoagresivitate. Minime contrarietăți și situații de dialog perfect anodine sunt însoțite de reacții agresive verbale și amenințări;
- pacientul prezintă un comportament bizar în interiorul salonului: solilocvii tematic diverse, vociferări monotone și dialoguri decelabile doar strict personal;
- amenințări constante la nivelul membrilor de familie (predominant la adresa mamei, față de care are o evidentă inversiune afectivă).
Din analiza întregului material probator aflat la dosar, instanța a considerat că măsura internării a fost în mod corect aplicată.
Astfel s-a dovedit că din cauza tulburării psihice pe care o prezintă pacientul există pericol iminent de vătămare pentru alte persoane, în special mama acestuia cu care locuiește.
Audiată fiind, aceasta a arătat că locuiește împreună cu pacientul, a fost nevoită să sesizeze atât organele de poliție din cauza comportamentului violent al fiului său din cauza stării de frică și tensiune în care este nevoită să trăiască.
A declarat astfel că a fost amenințată cu moartea în mai multe rânduri de către acesta și nu poate dormi noaptea de frică ca fiul ei să nu vină în camera ei și să îi facă rău.
Din discuțiile purtate cu doctor R. D. a rezultat că din cauza bolii de care suferă, riscul producerii unui eveniment grav este ridicat.
Măsura internării s-a impus a fi confirmată și de faptul că tratamentul ambulatoriu este greu de efectuat în condițiile în care s-a arătat de către dr. R. D. că sarcina supravegherii efectuării tratamentului revine în principal membrilor familiei.
Or, în cauză, familia pacientului este compusă doar din mama sa cu care se află în relații conflictuale.
În plus de aceasta, este o persoană în vârstă și cu siguranță nu ar reuși să-l determine și să supravegheze efectuarea tratamentului.
Există așadar riscul foarte mare ca tratamentul ambulatoriu să nu fie urmat, ceea ce ar avea drept consecință agravarea stării de sănătate a pacientului și creșterea riscului de a comite fapte antisociale de către acesta.
Față de cele reținute, instanța, conform art. 61 alin. 6 din Lg. nr. 487/2002 a confirmat măsura internării nonvoluntare privind pe pârâtul P. G. .
A dispus plata sumei de 300 lei reprezentând onorariul avocat oficiu către avocat C. R..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței recurate si in rejudecare respingerea sesizării privind internarea nonvoluntară, iar in subsidiar, in baza art. 62 al. 7 elin Legea nr. 487/2002, înlocuirea internării medicale cu tratament ambulatoriu.
În motivare a arătat că prin acțiunea promovata, reclamanta a solicitat instanței de judecata confirmarea deciziei de internare nonvoluntară întocmită de Comisia de apreciere a internărilor nonvoluntare S. M. "Sf. Doctori C. si D." Rădăuți, din data de 12 septembrie 2013 cu privire la pacientul P. G..
Pârâtul se afla internat din data de 04.09.2013 la secția de Psihiatrie a S. M. "St. Doctori C. si D." Rădăuți.
In speța, acesta a fost audiat in unitatea sanitara in care este internat, iar cu aceasta ocazie a relatat ca este pentru prima data internat in cadrul unei secții de psihiatrie si ca nu dorește sa fie internat, ci este de acord a urma tratamentul prescris in ambulatoriu, sub supravegherea medicului de familie si a mamei sale, cu care locuiește in prezent.
Mama pârâtului, fiind ascultata si ea in cauza, a declarat ca pârâtul are uneori un comportament neadecvat, ca a fost amenințata de către acesta, insa niciodată nu a pus in practica amenințările. Întrebată fiind daca dorește ca fiul sau sa fie internat sau sa urmeze un tratament in ambulatoriu, aceasta a afirmat ca este de acord ca fie lăsat acasă, precizând ca ea se va ocupa ca pârâtul sa urmeze tratamentul prescris.
Deși s-a făcut vorbire despre anumite sesizări ale organelor de politie, nu s-a făcut si dovada existentei acestora.
Doctorul R. D. a arătat faptul ca pana la data internării in unitatea spitaliceasca, respectiv 04.09.2013, pacientul nu a fost cunoscut cu tulburări psihice, fiind pentru prima data internat in cadrul secției de Psihiatrie pe care o conduce.
Având in vedere faptul ca până la data internării pacientul nu a fost cunoscut cu tulburări psihice, iar mama acestuia a arătat ca este de acord a supraveghea efectuarea tratamentul ambulatoriu, a considerat ca nu se impune, cel puțin pentru moment, a se dispune internarea nonvoluntara, pârâtul putând urma un tratament in ambulatoriu sub supravegherea mamei (tatăl său fiind decedat) si a medicului de familie, putându-se supraveghea evoluția stării sănătății acestuia prin urmarea tratamentului in ambulatoriu si integrarea in familie si societate.
In drept, a invocat disp. art. 62 al. 8 din Legea nr. 487/2002 si disp. art. 483 si urm. din NCPC.
Reclamantul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 12 noiembrie 2013 instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității căii de atac a recursului, excepție pe care urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Acțiunea de față a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 13.09.2013, după . Legii nr.134/2010 ( noul Cod de procedură civilă), ceea ce înseamnă că sub aspect procedural este supusă acestor noi reglementări, iar nu vechiul Cod de procedură civilă, aspect reglementat expres prin art.24 din noul Cod de procedură civilă și art.3 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod de procedură civilă, conform cărora „ dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..”
Conform art.7 al.1 și 2 din legea pentru punerea în aplicare a noului Cod de procedură civilă ori de câte opri printr-o lege specială se prevede că „ hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului „ sau că ” poate fi atacată cu recurs”,ori după caz, legea specială folosește o altă expresie similară, aceasta va fi supusă apelului la instanța ierarhic superioară.
Așa fiind, cum Legea nr.217/2013, ce constituie cadrul legal al acțiunii, prevede în art.30 în mod expres că „ hotărârea prin care se dispune ordinul de protecție este supusă numai recursului”, ținând cont de dispozițiile art.7 al.1 și 2 din Legea de punere în aplicare a noului Cod de procedură civilă care stipulează într-o asemenea situație calea apelului pentru acele litigii aflate sub imperiul noii reglementări procedurale, apreciază tribunalul că prezenta cale de atac este apel și nu recurs, fiind calificată ca atare.
Întrucât partea a declarat recurs în considerarea mențiunii greșite din sentința atacată, nr.2370/18.09.2013 a Judecătoriei Rădăuți, calea de atac astfel formulată va fi respinsă ca inadmisibilă conform art.457 al.3din noul Cod de procedură civilă, în temeiul căruia hotărârea va fi comunicată din oficiu tuturor părților care au luat parte la judecată în prima instanță, de la data acestei comunicări începând să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzută de lege, aceea a apelului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Admite excepția inadmisibilității căii de atac a recursului.
Respinge recursul declarat de pârâtul P. G., domiciliat în loc. H. de Sus, nr.240, județul Suceava și la S. M. Rădăuți, cu sediul în Calea Bucovinei, nr.34.A, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.2370 pronunțată la data de 18.09.2013 de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimat fiind reclamantul S. M. „SF. Doctori C. și D.” Rădăuți, cu sediul în Calea Bucovinei, nr.34.A, județul Suceava, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 12.11.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. M. I. G. G. D.
Grefier,
S. A.
RED.IG/Tehnored.SA/5ex/Judecător fond V. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1167/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 984/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
