Cereri. Decizia nr. 2631/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2631/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 4597/285/2013
Ds.nr._ ordin de protecție
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 2631
Ședința publică din data de 5 decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: V. E. L.
Judecător: I. M.
Judecător: S. A.
Grefier: N. A.
Ministerul Public, P. de pe lângă Tribunalul Suceava, reprezentat prin procuror A. L.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta H. A. A. împotriva sentinței nr. 29 CC din data de 6 noiembrie 2013 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul H. I. F..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta lipsă avocat C. D., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus, prin serviciul registratură, cerere de renunțare la judecată din partea recurentei H. A. A. semnată de apărător C. D..
Având în vedere dispozițiile art. 245 și 248 al. 1 Cod pr. civilă, art. 7 al. 2 din Legea nr. 76/2012 și a art. 457 Cod pr. civilă, instanța invocă, din oficiu, excepția de inadmisibilitate a recursului declarat în cauză și pune în discuția părților excepția invocată.
A. C. D. lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Procuror A. L. este de acord cu excepția invocată de instanță.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față reține:
Prin cererea înregistrată la data de 18 septembrie 2013, reclamanta H. A. E. în contradictoriu cu pârâtul H. I. F. a solicitat instanței emiterea unui ordin de protecție, în sensul:încredințării provizorii către reclamantă a minorilor H. I. D. și H. A. M. și stabilirea reședinței acesteia la domiciliul actual al reclamantei, situat în orașul Siret; interzicerii oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta și cu cei doi minori; obligării agresorului să păstreze o distanță minime de 500 m. față de reclamantă și copiii, respectiv de domiciliul acesteia, evacuării temporare a agresorului din locuința familiei, sus menționate și obligării pârâtului la efectuarea unui tratament în scopul dezintoxicării de alcool, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamata a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la 21 septembrie 2002, iar neînțelegerile cu acesta au început în anul 2006 când pârâtul a început să consume mari cantități de alcool și a lovit-o pentru prima dată.
A mai arătat reclamanta că manifestările de agresivitate fizică și verbală au devenit tot mai dese, iar violența în familie a luat amploare de aproximativ 3 ani. Pârâtul având probleme psihice, pe fondul consumului de alcool fiind diagnosticat cu tulburări psihice, fiind nevoit să se interneze de mai multe ori în spital, fiind bolnav de hepatită cronică și alte boli asociate consumului excesiv de alcool. Reclamanta a mai susținut că pârâtul după ieșirile din spital continua să consume alcool chiar dacă urma și tratament iar agresiunile fizice și verbale la adresa ei erau tot mai dese, fiind lovită de nenumărate ori în fața copiilor, pârâtul împingând-o pe minora cea mare în calorifer când o scotea pe reclamantă din casă.
De asemenea, reclamata a arătat că ultima agresiune a avut loc la 8 august în apartamentul părților, când pârâtul i-a trântit în cap un castron cu ciorbă și că pârâtul se poartă foarte dur și cu celelalte fetițe cărora nu le vorbește pe un ton părintesc, țipă la ele, nu le acordă atenția unui tată, și le-a pus viața în pericol când a adus la domiciliu un pistol de la serviciu, și le-a dat să se joace, pârâtul lucrând la Poliția de Frontieră Siret.
Reclamanta a mai arătat că fapte. Concretizându-se în violență psihologică., socială și fizică, astfel încât este justificată solicitarea vizând interdicția pentru pârât de a o vedea pe reclamantă și pe copii și de a lua contact cu aceștia, urmând a păstra o distanță minim față de reclamantă și copii.
Reclamanta a mai arătat că se impune încredințarea provizorie a copiilor și stabilirea provizorie a locuinței acestora la actualul domiciliu al reclamantei întrucât acțiunile pârâtului sunt în contradicție totală cu principiile interesului superior al copilului care trebuie considerat primordial.
În vederea soluționării cauzei au fost audiați martori.
Potrivit disp. art. 23 din Legea 217/2003, modif. prin Legea 25/2012, „persoana a cărei viață,integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri-obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori de vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora”.
Prin sentința civilă nr.29 CC din data de 6 noiembrie 2013 a Judecătoriei Rădăuți, prima instanță a respins cererea având ca obiect ordin de protecție privind pe reclamanta H. A. E. și pe pârâtul H. I. F. și a stabilit onorariu pentru avocat din oficiu U. A., în sumă de 150 lei care a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între părți există neînțelegeri mai vechi, atât martorii A. R. C. și A. M. propuși de reclamantă precum și H. G. și G. I., propuși de pârât, relatând acest lucru.
Martorii propuși de reclamantă au arătat că certurile și violențele din familia părților au început cu 5 ani în urmă, martorul A. R. C. arătând că a asistat la o singură scenă de violență între părți care a avut loc în vara acestui an în mun. Suceava, când pârâtul o agresa pe reclamantă și pe mama acesteia, ambii martori relatând că pârâtul consumă excesiv băuturi alcoolice.
De asemenea, martorii au arătat că minorele au teamă față de pârât iar martora A. M. a susținut că și ea a fost agresată de către pârât, iar minora cea mare a fost lovită de pârât cu palma, la ultimul scandal, și că minorele au văzut că pârâtul avea pistol. Martorii propuși de pârât au relatat că acesta nu este o persoană agresivă și că reclamanta îi reproșa pârâtului că nu aduce în casă alimente, și că, deși țineau legătura cu reclamanta, acesta nu s-a plâns niciodată de faptul că pârâtul era violent.
Martorii au mai relatat și faptul că în timpul verii reclamanta a stat cu copii la mama sa și că pârâtul nu a fost lăsat să vadă minorele.
În privința relațiilor dintre pârât și copii martorii au arătat că pârâtul are grijă de aceștia, le aduce de fiecare dată câte ceva iar martorul H. G. a susținut că a vizitat părțile în luna septembrie și a văzut că părțile își vorbeau iar minorele nu erau speriate de prezența pârâtului.
Având în vedere că martorii audiați sunt rude de grad apropiat cu părțile ( frați și surori cu acestea), iar declarațiile date de martorii reclamantei sunt contradictorii cu declarațiile date de martorii propuși de pârât, instanța a apreciat că martorii au relatat subiectiv aspectele legate de viața de familie a părților.
Reclamanta a depus la dosar bilet de ieșire din spital din care rezultă că pârâtul a fost internat în perioada 2 mai – 8 mai 2013 și 26.07.- 31.07.2013, cu diagnosticul colecistită acută, hepatită cronică toxică, dizlipidemie, angiocolită cronică,pancreatită cronică și cefalee recurentă neprogresivă și deși a susținut că de aproximativ 3 ani de zile pârâtul are probleme psihice pe fondul consumului de alcool, fiind diagnosticat cu tulburări psihice, nu a făcut dovada vreunei internări în acest sens, depunând doar un bilet de tratament către specialitatea psihiatrie, eliberat la 20 mai 2013, care nu face dovada în sensul celor susținute.
Deși reclamanta a susținut că a fost agresată de către pârât fizic și verbal, începând cu 5 ani în urmă, nu a depus nici o dovadă că s-ar fi adresat organelor de poliție, din adresa depusă la dosar eliberată de Poliția orașului Siret la 11.11.2013, rezultă că la data de 25.10.2013, reclamanta și pârâtul a avut un conflict iar minora H. I. D. a sesizat Serviciul de Urgență 112, însă în urma deplasării echipajului de poliție, pârâtul a fost avertizat în scris cu privire la modul de comportare în societate și familie.
Apreciind că în cauză nu au fost depuse dovezi care să confirme susținerile reclamantei în mod obiectiv, instanța a apreciat că se impune respingerea cererii privind emiterea ordinului de protecție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta H. A. E..
A precizat, în motivare, că din întregul probatoriu administrat în cauză, înscrisurile și martorii propuși, rezultă că pârâtul reprezintă un pericol real pentru ea, cât și față de integritatea fizică și emoțională a celor două minore rezultate din căsătorie, pârâtul având nevoie urgentă de ajutor medical în scopul dezintoxicării de alcool.
A arătat că pârâtul are un comportament extrem de violent și imprevizibil față de ea și față cele două fetițe, pe seama consumului zilnic de mari cantități de alcool.
A arătat că martorii propuși de ea au declarat că pârâtul consumă zilnic mari cantități de alcool, că o lovește tot mai des și mai tare chiar de fața cu cele două minore, că are mari probleme de sănătate datorate alcoolului, că are un comportament imprevizibil și periculos, că fetițele sunt timorate în prezența acestuia, că practic reprezintă un pericol real și concret, față de reclamantă și fetițe.
A precizat că toate aceste aspecte sunt confirmate de actele medicale depuse la dosar din care rezultă că pârâtul suferă de afecțiuni hepatice asociate consumului de alcool, că are tulburări de comportament și nevoie urgentă de îngrijire medicală de specialitate pentru dezintoxicarea de alcool.
A mai precizat reclamanta recurentă că martorii propuși de pârât au mințit în declarațiile lor.
A solicitat să se aibă în vedere incidentul din data de 25.10.2013, incident care reflectă pe deplin comportamentul deviant al pârâtului și care justifică emiterea acestui ordin de protecție.
A arătat că instanța prin motivarea și soluția dată a limitat câmpul legii doar la violența fizică, nedovedită de noi printr-un certificat medico-legal.
La termenul din data de 5 decembrie 2013, instanța a invocat, din oficiu, excepția de inadmisibilitate a recursului declarat în cauză și a rămas în pronunțare asupra excepției invocate.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
După cum rezultă din dispozițiile art. 248 al. 1 Cod pr. civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei iar dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune.
Prezenta cauză are ca obiect emiterea unui ordin de protecție în condițiile Legii nr. 217/2003 iar dispozițiile art. 30 al. 1 din acest act normativ prevăd că hotărârea prin care se dispune ordinul de protecție este supusă numai recursului, în termen de 3 zile de la pronunțare dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
După cum rezultă din prevederile art. 7 al.1 din Legea nr. 76/2012, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară iar în al. 2 din același text de lege se arată că dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.
Prin urmare, hotărârea pronunțată în condițiile art. 27 din Legea nr. 217/2003 este supusă numai apelului, nu și recursului, după . Legii nr.134/2010 și a art. 7 al. 1 și 2 din Legea nr. 76/2012 iar hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei iar mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii recurate cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege, după cum rezultă din dispozițiile art. 457 al. 1 și 2 Cod pr. civilă.
Cum în dispozitivul hotărârii atacate s-a menționat în mod greșit că hotărârea este supusă recursului, calea de atac corectă fiind apelul, pentru temeiurile de fapt și de drept invocate mai sus, în temeiul art. 237 al. 1 și 2 pct.1, art. 248 al. 1 Cod pr. civilă, a art. 457 al. 3 Cod pr. civilă, tribunalul va admite excepția de inadmisibilitate a recursului, invocată din oficiu și va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză.
Respinge recursul declarat de reclamanta H. A. A. cu domiciliul ales la C. de avocat "C. D. A.", cu sediul în ., ., jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 29 CC din data de 6 noiembrie 2013 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul H. I. F., domiciliat în municipiul Suceava, .. 158, .,., ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 decembrie 2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
V. E. L. I. M. S. A. N. A.
Red. VL/Tehn: NA
Jud. fond R. Ghinghilovschi
2 ex/
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2100/2013. Tribunalul SUCEAVA | Expropriere. Hotărâre din 20-09-2013, Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
