Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1106/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1106/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 692/237/2006*
Dosar nr._ revendicare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1106/2013
Ședința publică de la 18 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. N. M.
Judecător F. L.
Judecător G. F. F.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâții recurenți B. O. și B. L. I. ambii domiciliați în com.Stulipcani, . împotriva sentinței civile nr.1329/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamanta intimată S. LUCREȚIA domiciliată în com. Stulpicani, . și pârâții-intimați F. M. F. SFICHIU domiciliată în com. Stulpicani, . și P. C. STULPICANI - PRIN PRIMAR-Stulpicani, jud. Suceava.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.04.2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 18.04.2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Gura Humorului și înregistrată sub nr. 692/237 din 27.09.2006, așa cum a fost ea ulterior precizată (fila 46), reclamanta Ș. Lucreția i-a chemat în judecată pe pârâții B. O., B. L., F. M., introdusă in cauza la termenul din 18.10.2006 (f.37), solicitând ca, prin sentinta ce se va pronunța, să fie obligați pârâții B. O. și B. L. să-i predea terenul in suprafață de 15 prăjini, situat la locul numit „Petriceni”, din ., iar pârâta F. M. să-i predea terenul în suprafață de 20 prăjini teren, situat in același loc, teren pe care pârâții l-au ocupat din anul 2002, pe nedrept și îl dețin si in prezent.
De asemenea, a mai solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii folosinței terenului, începând cu anul 2002, câte 15.000.000 ROL, în total_ RON, cât si la plata contravalorii a 22 mc lemn, pe care pârâții l-au însușit pe nedrept si care era depozitat pe teren.
În motivare, a mai arătat ca, este proprietara tabulară a terenului din litigiu, care este de categorie arabil si fânaț, că provine de la bunicul său, și este înscrisă în CF 719 a . acest teren, lângă care deține și construcții.
A depus la dosar, proces verbal încheiat la data 15 iulie 1999, al executorului judecătoresc B. C., Titlu de proprietate 850/1994, mai multe sentințe civile, extras CF, plan de situație cadastral, raport de expertiza din dosar nr. 3016/2009 a Judecatoriei C-lung Moldovenesc, adeverințe de la registrul agricol, declarații extrajudiciare, contract de arendă.
Pârâții B. O. și B. L. I., prezenți in fata instanței de judecată (f.47), au arătat că terenul revendicat de reclamantă, este moștenirea de la mătușa lor C. S., primit in baza unei testament, pe care l-au depus la dosar.
Pârâta F. M., prezentă în fața instanței de judecată, a solicitat respingerea acțiunii, arătând că, terenul revendicat aparține . care l-a arendat și nu detine nici un teren proprietatea reclamantei, depunând in acest sens, in copie, Decizia civilă 1464/20.10.2005 a Tribunalului Suceava.
Pe parcursul cercetării judecătorești, părțile au depus mai multe înscrisuri și memorii justificative care se găsesc la dosar.
In cauză, s-au administrat probe, fiind depuse înscrisuri și dispunându-se efectuarea unei expertize topometrice cu privire la terenurile din litigiu.
După efectuarea expertizei, a fost introdusă in cauză, P. . a parte din terenul din litigiu.
Pârâta P. comunei Stulpicani, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii, formulată de reclamantă.
În motivare, a arătat că, in realitate, reclamanta solicită anularea contractului de arendă nr. 9/16.02.2009, prin care, pârâta a arendat celelalte pârâte F. M. suprafața de 1500mp teren fânaț și că, din verificările cărților funciare, rezultă că terenul din litigiu, de 1500 mp., identic cu p.f. nr. 1973/198 fânaț, din CF 719 Gemenea, a aparținut C. Gemenea, potrivit extrasului CF nr. 28 și a fost transcris in CF 719 Gemenea, având ca proprietar reclamant Ș. Lucreția, în baza sentinței civile 701/1990, a Judecatoriei Clung Moldovenesc, in urma căreia s-a dispus intabularea reclamantei cu acest teren.
A mai arătat că, sentința nu le este opozabilă, întrucât nu au fost chemați in judecată, iar soluționarea dosarului 3019/1989, prin care s-a pronunțat sus menționata sentință, s-a făcut cu încălcarea disp. Art. 130 din Decretul Lege 115/1938 și a mai precizat că, arendarea terenului din litigiu, a fost făcuta datorita faptului ca reclamanta nu a fost pusa in posesie cu suprafața respectiva de teren și nu a declarat in evidentele agricole și că, acest teren a mai făcut obiectul altor litigii, ce au fost respinse.
A depus la dosar in copie: Sentința civilă nr. 646/30.06.2003 a Judecătoriei Gura Humorului, Decizia nr. 1464/20.10.2005 a Tribunalului Suceava și Decizia nr. 874/27.04.2006 a Curții de Apel Suceava.
Prin Sentința civilă nr.1612 din 29 decembrie 2010 a Judecătoriei Gura Humorului s-a admis acțiunea în parte, formulată de reclamanta S. LUCREȚIA, în contradictoriu cu pârâții B. O., B. L. I., F. M.,și P. C. STULPICANI - PRIN PRIMAR, având ca obiect revendicare imobiliară, și s-a dispus obligarea pârâtei F. M. să predea reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1274 mp. teren, a pârâtei P. C. Stulpicani să predea reclamantei, în solidar cu prima pârâtă, suprafața de 1500 mp. Teren, iar pârâții B. O. și B. L. I., să predea reclamantei suprafața de 280 mp. teren, toate suprafețele fiind identice cu parte din . din CF 719 a .>
S-au respins celelalte pretenții, ca nefondate.
S-a dispus obligarea pârâților să plătească reclamantei suma de 256,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, precum și obligarea pârâții în solidar, să plătească către stat suma de 2250 lei reprezentând contravaloare expertiză topometrică, ce a fost achitată din fondul pentru ajutorul public judiciar acordat reclamantei.
Instanța de fond a avut în vedere următoarele:
,,Examinând materialul probator, respectiv înscrisurile depuse de părți la dosar si concluziile raportului de expertiză tehnica dispus in cauza, instanța constată că, cererea formulată este întemeiată in parte.
Astfel, din raportul de expertiza efectuat in cauză, rezultă că, reclamanta, este proprietara parc. 1073/198in suprafața de 2560 mp. înscris in CF nr. 719 a . a fost atribuit prin sentința civilă 701/12.04.1992 a Judecatoriei Clung Moldovenesc, având ca obiect „ieșire din indiviziune”.
Pârâții B. O. și B. L. I., dețin parc. Nr. 1073/197 in baza Testamentului nr. 1400 din 17.04.2002 lăsat de C. S., teren care este revendicat de reclamantă, fără insa ca aceasta să fie înscrisă în CF cu acest teren și fără să depună acte justificative de proprietate.
In ceea ce o privește pe pârâta F. M., aceasta, deține suprafața de 2774 mp. teren, care se identifică cu parte din parc. Nr. 1073/198, proprietatea reclamantei, și această pârâtă deține parte din teren in bata contractului de arendare de la P. . de 1500 mp. teren, iar diferență de 1274 mp. teren, îl deține fără nici un act justificativ.
În ceea ce privește parc.nr. 222 clădiri, in suprafață de 10 mp., din raportul de expertiza a rezultata faptul că, aceasta se găsește in interiorul parc. Nr. 1073/197, a fost poziționata eronat inițial de către tehnicianul C. I. și reprezintă o clădire veche, la care se poate ajunge fără nici un fel de opoziții.
Reclamanta, revendica si aceasta .. 222 fără insă a prezenta acte justificative de proprietate, in acest sens.
Din concluziile raportului de expertiză, a rezultat faptul că, în prezent, din terenul revendicat de reclamantă, pârâții B. O. și B. L. I. dețin doar suprafața de 25 mp. fara acte justificative, iar parata F. M., deține supraf. de 2131 mp. teren, in baza contractului de arendare nr. 9/16.02.2009 cu P. . de 1500 mp. –, iar diferența de 1274 mp., fara acte doveditoare, toate aceste terenuri făcând parte din parc. 1073/198 din CF 719 a .>
În ceea ce o privește pe pârâta P. C. Stulpicani, acesta de asemenea nu a depus acte justificative de proprietate privind terenul de 1500 mp., iar faptul că sentința civilă prin care reclamantei i-a fost atribuit terenul urmare a ieșirii din indiviziune, nu este opozabila acesteia, nu are relevanta in cauză, pârâta putând să-și valorifice pretențiile, . separat.
Pentru celelalte suprafețe de teren, pe care le revendica, așa cum s-a arătat și în raportul de expertiză, reclamantul nu deține acte justificative de proprietate.
De asemenea, in ceea ce privește pretențiile materiale solicitate de reclamantă, respectiv obligarea pârâților la plata contravalorii folosinței terenului, începând cu anul 2002, câte 15.000.000 ROL, în total_ RON, cât si la plata contravalorii a 22 mc lemn, pe care pârâții l-au însușit pe nedrept si care era depozitat pe teren, instanța, reține faptul că, aceste pretenții nu au fost dovedite de reclamantă, deși îi revenea sarcina probei conform prev.art. 1069 Cod civil.
În consecință, pe considerentele expuse mai sus, instanța va admite în parte cererea formulată și in temeiul prev. art. 480 C.civil va obliga pe pârâta F. M. să predea reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1274 mp. teren, pe pârâta P. C. Stulpicani să predea reclamantei în solidar cu prima pârâtă, suprafața de 1500 mp. teren iar pe pârâții B. O. și B. L. I., să predea reclamantei suprafața de 280 mp. teren, toate suprafețele fiind identice cu parte din . din CF 719 a .>
Vor fi respinse celelalte pretenții, ca nefondate.
În temeiul prev.art. 274 C.proc. civilă, vor fi obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 256,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate cu plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
De asemenea, având în vedere faptul că, pârâții au căzut în pretenții, iar reclamantei prin încheierea de ședință din 18 iunie 2010 Judecătoriei Gura Humorului (dosar nr._ ) i-a fost admisă cererea de acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata onorariului contravalorii expertizei topometrice dispuse în cauză, în temeiul prev. art. 18 din OUG 51/2008, vor fi obligați pârâții în solidar, să plătească către stat suma de 2250 lei reprezentând contravaloare expertiză topometrică, ce a fost achitată din fondul pentru ajutorul public judiciar acordat reclamantei.,,
Împotriva sentinței civile mai sus menționate au declarat recurs pârâții B. O., B. L. I., F. M. (fosta Sfichiu) și P. comunei Stulpicani – prin Primar -, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. Lucreția.
Prin Decizia civilă nr. 1626 din 21.11.2011 a Tribunalului Suceava – Dosar nr._ s-au admis recursurile declarate de către pârâți, casată sentința civilă atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Instanța de recurs a avut în vedere următoarele:
,,Din analiza motivelor de recurs, a considerentelor sentinței recurate și a probelor administrate în cauză, prin prisma dispozițiilor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursurile sunt fondate.
Acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor îndreptată împotriva posesorului neproprietar.
În prezentul proces de revendicare părțile au invocat titluri privind dreptul de proprietate asupra terenului revendicat, ceea ce impune compararea lor, câștig de cauză urmând să aibă, în virtutea principiului nemo plus juris ad alium transferre potest, quam ipse habet, partea ce a dobândit de la autorul al cărui titlu este preferabil.
Având în vedere faptul că în procesul civil sarcina probei îi incumbă celui ce face o cerere, rezultă că îi revenea reclamantei, ca titulară a acțiunii deduse judecății, obligația de a-și proba nu doar dreptul de proprietate, ci și faptul că autorul său ar fi câștigat litigiul împotriva persoanei al cărei drept asupra suprafeței de teren în litigiu era înscris în cartea funciară.
În speță, s-a susținut că dreptul de proprietate pentru suprafața de 1500 mp ce face obiectul contractului de arendare nr. 9 din 16 februarie 2009 și pe care au fost obligați în solidar să o predea reclamantei pârâții F. M. și P. comunei Stulpicani, a fost înscris în cartea funciară pentru . s-a intabulat în baza sentinței nr. 701/12 aprilie 1992 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, ce nu a fost pronunțată în contradictoriu cu proprietarul tabular și nu le-ar putea fi deci opozabilă pârâților.
Instanța de fond a înlăturat această apărare, apreciind că lipsa de opozabilitate a hotărârii de care se prevalează reclamanta nu ar prezenta relevanță.
Or, omisiunea de a proceda la analizarea acestui aspect echivalează cu necercetarea fondului, în condițiile în care o hotărâre judecătorească are pentru o persoană ce nu a fost parte în respectivul litigiu valoarea probatorie a unui fapt juridic.
Pe de altă parte, tribunalul constată că prin sentința recurată au fost obligați pârâții să îi predea reclamantei mai multe suprafețe de teren, care nu sunt însă individualizate în anexele la raportul de expertiză întocmit în cauză și nici în dispozitivul hotărârii, prin raportare la un plan de situație, astfel că și sub acest aspect instanța de control judiciar apreciază că nu s-a procedat la analizarea fondului pretențiilor deduse judecății, neputându-se verifica în calea de atac exercitată legalitatea și temeinicia soluției pronunțate.
Față de cele expuse mai sus, întrucât prima instanță a soluționat procesul fără a cerceta fondul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 și 5 Cod procedură civilă, vor fi admise recursurile declarate și va fi casată sentința recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.,,
Prin Decizia nr. 701 din 8.12.2012 a Curții de Apel Suceava - dosar nr._ s-a dispus respingerea, ca inadmisibil a recursului declarat de către reclamanta S. Lucreția împotriva Deciziei civile nr. 1626 din 21.11.2011 a Tribunalului Suceava.
Instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității și a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 282 1 cod procedură civilă „nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală, litigii al căror obiect au o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială”, că nici una dintre părți nu a procedat la evaluarea terenului în litigiu, dată fiind suprafața acestuia de 4.778 mp (conform identificării efectuate de expert) și situarea pe raza satului Gemenea, ., constatând că nu se poate reține depășirea valorii maxime prevăzute de textul legal citat, astfel că decizia atacată a tribunalului Suceava nu era susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Gura Humorului sub nr._ din 20 aprilie 2012.
În cauză, s-au administrat probe, respectiv s-au depus înscrisuri, precum și atașarea și consultarea dosarului nr. 3016/1989 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Prin sentința civilă nr. 1329/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului, în rejudecare prima instanță a respins excepțiile invocate de pârâta P. C. Stulpicani.
A admis în parte acțiunea.
A obligat pe pârâții B. O. și B. L. I., în solidar, să-i predea reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 280 mp, identic cu parte din p.f. nr. 1073/198 din CF nr. 719 a comunei cadastrale Gemenea.
A respins celelalte pretenții, ca nefondate.
A obligat pe pârâții B. O. și B. L. I.,în solidar, să-i plătească reclamantei suma de 128,25 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A obligat pe pârâții B. O. și B. L. I., în solidar, să plătească către stat suma de 1125 lei, reprezentând parte din contravaloare expertiză topometrică, sumă ce a fost achitată din fondul pentru ajutor public judiciar acordat reclamantei.
A luat act că ceilalți pârâți nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel,în rejudecare, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă promovată și înregistrată sub nr. 692/237 din 27.09.2006, ulterior precizată, reclamanta S. Lucreția i-a chemat în judecată pe pârâții B. O., B. L., F. M. și P. comunei Stulpicani, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați pârâții B. O. și B. L. să-i predea teren în suprafață de 15 prăjini situat la locul numit „Petriceni” din satul Gemenea, .> Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei F. M. să-i predea teren în suprafață de 20 prăjini, situat în același loc, teren ocupat de părinți în anul 2002, pe nedrept și pe care îl dețin în prezent, precum și obligarea pârâților la plata contravalorii folosinței terenului, începând cu anul 2002, a câte 15.000.000 ron (în total a 10.050 ron, precum și la plata contravalorii a 22 mc lemn, însușit de către părinți pe nedrept, lemn care era depozitat pe teren).
Prin Sentința civilă nr. 701 din 12 aprilie 1990 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc – dosar nr. 3016/1989 – s-a admis, în parte, acțiunea civilă introdusă de reclamanta S. Lucreția împotriva pârâților R. O., M. T. și N. Agripina.
S-a dispus intabularea pentru defunctul M. N. a dreptului de proprietate cu privire la p. nr. 1073/94 de 4.859 mp, intabularea cu privire la suprafața de 6.334 mp, id. cu p.f. nr. 1073/100.
S-au atribuit reclamantei S. Lucreția, lotul nr. 1, compus din suprafața de 9.516 mp, id. cu p.f.n.f. nr. 1073/94, nr. 210, nr. 1073/198, nr. 222 pârâtei M. T., lotul nr. 2 compus din suprafața de 4.530 mp, id. cu p.f.nr. 1073/196, nr. 1073/199, nr. 221 și nr. 1073/201 și pârâtei R. O., lotul nr. 3, compus din suprafața de 4.884 mp, id. cu p.f. nr. 1073/100, nr. 1073/200 și nr. 220.
S-a constat că părțile dețin parcelele atribuite în loturi și s-a dispus intabularea dreptului de proprietate conform sentinței, parcelele, suprafața și configurația lor fiind prevăzute în raportul de expertiză și planul de situație, întocmite de expertul P. M. la data de 10 aprilie 1990, luându-se act că părțile au renunțat la echilibrarea loturilor prin sultă.
S-a respins capătul de cerere privind revendicarea împotriva pârâtei C. S. și nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Instanța a avut în vedere:
,,Constată că sancțiunea civilă introdusă la data de 23 octombrie 1989, reclamanta S. Lucreția a chemat în judecată pe pârâții R. O., M. T., N. Agripina, în calitate de moștenitoare și pe C. S., în calitate de deținătoare de fapt, cerând să se dispună partajarea averii rămasă după defuncții M. G., decedat la 10 martie 1942 și M. N., decedat la 23 octombrie 1948 și să fie obligată pârâta C. S. să le predea terenul pe care-l deține din moștenirea rămasă după cei doi defuncți.
Și-a motivat acțiunea, în sensul că după defunctul M. G., au rămas moștenitoare, ea, reclamanta și pârâtele R. O. și M. T., în calitate de fiice și pârâta N. Agripina, în calitate de soție supraviețuitoare și că averea rămasă de la acest defunct se compune dintr-o suprafață de 6.334 m.p. cu care a fost împroprietărit, precum și o altă suprafață de teren situat la locul numit „Petriceni” de pe raza comunei Stulpicani. Că după defunctul M. N., decedat la 23 octombrie 1948, au rămas ca moștenitoare, ea, reclamanta și pârâtele R. O. și M. T., ca urmașe ale fiului postdecedat al defunctului, M. G., iar la locul numit „Petriceni”, M. N. fusese împroprietărit cu suprafața de 4.859 mp teren.
A mai arătat că între ele, moștenitoarele nu există nici o dovadă cu privire la compunerea masei succesorale sau lotizare și că au promovat acțiunea pentru că pârâta C. S., deține o parte din terenul cu care au fost împroprietăriți cei doi defuncți și solicită să-l predea.
La termenul din 9.11.1989, reclamanta și pârâtele R. O., M. M. și N. Agripina au arătat că solicită ca terenul de la cei doi defuncți să fie atribuit în loturi așa cum îl folosesc în prezent pârâtele R. O., M. T. și reclamanta S. Lucreția, arătând toate că pârâta N. Agripina nu solicită lot din teren și nici sultă, și că scopul acțiunii reclamantei este ca pârâta C. S. să fie obligată să le predea reclamantelor și celor două pârâte suprafața pe care o deține din terenul cu care au fost împroprietăriți cei doi defuncți (în total 30 de ari), care să fie lotizat tot între reclamantă și cele două pârâte, urmând a fi inclus în loturile pe care le-au deținut până în prezent.
Pârâta C. S. a arătat că deține la locul numit „Petriceni” o suprafață de 30 de prăjini, dintre care 15 prăjini le-a cumpărat cu acte sub semnătură privată de la numit B. F., care la rândul său primise terenul prin actul de schimb nr. 595/69 de la P. Stulpicani, în schimbul unui alt teren ce i se comasase în localitatea Ilișești, iar celelalte 15 prăjini, le are de la soțul ei, care-l primise tot de la P. comunei, pentru un alt teren, care i se comasase în .> A arătat că deține cele 30 de prăjini de teren din anul 1954 și până în prezent în baza actelor menționate. A depus la dosar copie legalizată a actului de schimb nr. 595/69 a Primăriei Stulpicani.
În cauză s-au audiat martorii B. F., C. M., s-au depus copiile unor hotărâri judecătorești cu privire la litigiile care au mai avut loc între părți în legătură cu terenul în litigiu, s-a făcut o expertiză pentru identificarea terenului rămas ca moștenire de la cei doi defuncți, a întregii suprafețe de teren pe care o dețin reclamanta și cele două pârâte la locul numit „Petriceni”, pentru identificarea terenului primit de cei doi defuncți la reforma agrară și a se verifica dacă pârâta C. S. deține vreo suprafață de teren din terenul moștenit de reclamantă și surorile sale de la autorii lor, cu care aceștia fuseseră împroprietăriți la Reforma Agrară sau din celălalt teren pe care îl aveau ei la locul respectiv.
Din probele administrate a rezultat că terenul primit de defunctul M. N. la Reforma agrară este identică cu . de 4859 mp, iar terenul primit de defunctul M. G. este identic cu parcel anr. 1073/100, în suprafață de 6.334 mp, instanța urmând să dispună intabularea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri pentru cei doi defuncți.
În ceea ce privește terenul pe care-l dețin la locul numit „Petriceni”, reclamanta și pârâtele M. T. și R. O., din consemnările expertului a rezultat că reclamanta și cele două pârâte dețin la „Petriceni” pe lângă terenul primit de cei doi defuncți la Reforma agrară și alte suprafețe de teren pe care-l aveau autorii părților la locul numit „Petriceni”
A rezultat astfel că reclamanta S. Lucreția deține suprafața de 9.516 mp tren identic cu parcelele nou formate nr. 1073/94, nr. 210 și nr. 1073/198 și nr. 222.
Pârâta M. T. deține suprafața de 4.530 mp teren, identic cu parcelele nr. 1073/196, nr. 1073/199, nr. 221 și nr. 1073/201.
Pârâta R. O., deține suprafața de 4.884 mp teren identic cu parcelele nou formate nr. 1073/100, 1073/200 și nr. 220.
Nu s-a confirmat susținerea reclamantei, în sensul că pârâta C. S. ar deține vreo suprafață de teren din terenul cu care autorii ei au fost împroprietăriți sau din alte teren pe care aceștia îl aveau în proprietate la locul numit „Petriceni”.
Așa fiind, instanța urmează în temeiul art. 728 cod civil, să admită acțiunea civilă de partaj și să atribuie reclamantei și pârâtelor M. T. și R. O., parcelele așa cum le folosesc în prezent și să ia act că acestea au renunțat la echilibrarea loturilor prin sultă.
În ceea ce privește capătul de cerere privind revendicarea împotriva pârâtei C. S., va fi respins ca nefondat, deoarece din probatoriu administrat a rezultat că pârâta nu deține la locul numit „Petriceni”, teren cu care au fost împroprietăriți autorii părților sau alt teren pe care l-au aut aceștia în locul respectiv.
Așa fiind, nici cererea privind cheltuielile de judecată de la C. S., formulată de reclamantă nu este justificată. Reclamanta a arătat că de la surorile și mama ei nu are pretenții la cheltuieli de judecată.,,
Prin Decizia nr. 357 din 5 aprilie 1981 a Tribunalului Suceava – dosar nr. 1097/1991 s-a respins, ca nefondat recursul declarată de către reclamanta S. Lucreția.
Instanța de recurs a avut în vedere:
,Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. Lucreția, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin aceea că pârâta C. S. cu ocazia efectuării expertizei recunoaște că cele 30 de prăjini de la locul „Petriceni” a aparținut defuncților M. G. și N., că pe suprafața de 25 ari pe care o stăpânește de la M. N., că reclamanta are construită o bucătărie și un beci, că terenul se află în mijlocul proprietății moștenitorilor defuncților M.; că terenul pe care îl revendică nu are vecinătăți expuse în expertiză și că diferența de 40 ari teren pe care îl are în plus provine de la bunicul ei S. I..
Recursul este fondat.
Din probele administrate în cauză, așa cum just și complet au fost apreciate și reținute în considerentele hotărârii, precum și din noua expertiză efectuată în recurs ca urmare a criticilor formulate de reclamantă, rezultă în mod evident că defuncții au fost împroprietăriți în anul 1921 cu suprafețele de teren prevăzute în actele de împroprietărire la locul numit „Petriceni” și că tot acolo mai dețineau anterior împroprietăririi și alte suprafețe de teren, suprafața totală a trupului respectiv fiind de 22.891 m.p.
Terenul în litigiu, intabulat ca proprietate a statului a fost atribuit în parte (2600 mp) pârâtei C. S. (prin defunctul ei soț C. N.), ca schimb de teren predat la IAS Părhăuți în baza Decretului nr. 59/1974, iar parte (1900 mp) a fost atribuită lui B. F., în baza Decretului nr. 151/1950 ca schimb de teren pe care acesta l-a predat la colectivitatea IAS Ilișești - teren ce ulterior a fost vândut la C. S..
Pe această din urmă suprafață de teren reclamanta și-a construit o bucătărie și un beci, dar de la data când și-a construit aceste imobile, terenul era deja în folosința lui B. F., prin schimb de terenuri.
Vecinătățile sunt cele indicate de reclamantă, dar acestea nu influențează cu nimic situația de ansamblu a suprafeței sau a loturilor atribuite.
Este drept că suprafața totală de_ mp teren de la locul „Petriceni” a fost folosită anterior anului 1940 de către defuncții M. G. și N., dar în lipsa intabulării, care este pentru Statul Român, provenind din fondul Bisericesc, a planșelor cadastrale (pierdute în timpul războiului) și a unor acte de împroprietărire - altele decât cele depuse la dosar (actele de împroprietărire precum și a faptului că pârâta Călinsecu S. – deține de mai mulți ani suprafața de teren în litigiu – pe baza unor acte de schimb, urmează a se vedea că reclamanta nu a făcut dovada proprietății terenului revendicat.
Așa fiind și cum din oficiu conform art. 306 cod procedură civilă, nu sunt motive de casare, urmează ca făcând aplicare art. 312 pct.1 cod procedură civilă a se respinge recursul ca nefundat, hotărârea primei instanței fiind legală și temeinică.,,
Din raportul de expertiză întocmit în cauză, reclamanta este proprietara parcelei funciare nr. 1073/198 – 2560 mp din CF nr. 719 a comunei cadastrale Gemenea, atribuit prin sentința civilă nr. 701 din 12 aprilie 1992 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, având ca obiect ieșire din indiviziune.
Pârâții B. O. și B. L. dețin parc. F. nr. 1073/197 în baza testamentului nr. 1400 din 17 aprilie 2002, încheiat de către C. S..
Cu acest teren, reclamanta nu este înscrisă în cartea funciară și nu deține acte justificative de proprietate.
Pârâta F. M. deține teren în suprafață de 2774 mp, identificat cu parte din . reclamantei.
Parte din teren este deținut de către această pârâtă în baza contractului de arendare încheiat cu P. comunei Stulpicani, pentru suprafața de 1500 mp.
În cartea funciară nr. 719 a comunei cadastrale Gemenea apare înscrisă reclamanta – în baza sentinței civile nr. 701 din 12 aprilie 1990 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc – cu drept de proprietate asupra p.f. nr. 210,222,1073/94 și 1073/198.
. în suprafață de 10 mp se găsește în intravilanul parcelei nr. 1073/197, reprezintă o clădire veche și la care se poate ajunge oricând, fără a fi oprită de cineva.
Conform planului de expertiză, pârâta F. M. deține o suprafață de 1274 mp, în plus față de contractul de închiriere nr. 9 din 16 februarie 2009, din ., 124 mp deține M. T., 280 mp B. O. și 25 mp pădure comunală.
După obținerea hotărârii de intabulare, reclamanta nu a înscris în registrul agricol terenul, nu a plătit taxele și impozitele aferente acestui teren.
Potrivit art. 137 cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Conform art. 1201 cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceiași calitate.
Din acest text, rezultă că elementele autorității de lucru judecat sunt părțile, obiectul și cauza, care trebuie să fie aceleași în ambele cereri.
Părțile trebuie să participe în ambele procese în aceiași calitate.
Față de actele și lucrările dosarului, în raport de prezenta cauză și sentința civilă invocată nr. 701/12.04.1990 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc – instanța a reținut că nu este dată această excepție pentru care a respins-o, nefiind întrunite cerințele art. 1201 Cod civil.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Stulpicani, invocată de către această pârâtă, de asemenea instanța a respins-o, având în vedere actele și lucrările dosarului, cât timp a fost proprietara tabulară a acestui teren, a încheiat un contract de arendare pentru parte din acest teren cu pârâta F. M..
Prin Sentința civilă nr. 646/2003 a Judecătoriei Gura Humorului, având ca obiect revendicare, s-a dispus respingerea acțiunii formulate de către aceiași reclamantă, împotriva părților . și Sfichiu I., prin care s-a solicitat de către reclamantă anularea contractului de arendă încheiat între pârâți și obligarea la lăsarea în deplină proprietate a terenului ce a făcut obiectul contractului de arendă nr. 15/2002, identic cu parte din p.f. nr. 1073/94 și_/198 din CF 719 Gemenea, sentință menținută prin Decizia civilă nr. 1464 din 20.10.2005 a Tribunalului Suceava.
Dreptul de proprietate al autorilor reclamantei nu a fost consfințit prin nici un act, nu a fost constată dobândirea de către aceștia a dreptului de proprietate prin uzucapiune, prin hotărâre judecătorească, nefiind administrate probe în acest sens, nefiind chemat în judecată proprietarul tabular Statul Român prin unitatea sa administrativ teritorială . fost publicate somații prin care să se aducă la cunoștința tuturor locuitorilor comunei Stulpicani despre pretențiile reclamantei, astfel că orice persoană interesată să poată formula opoziție, să-și administreze probe, conform prevederilor art. 130 din decretul lege 115/1938, pentru unificarea dispozițiilor referitoare la Cărțile Funciare.
Acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor îndreptată împotriva neposesorului proprietar.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța în baza art. 480 cod civil, a admis, în parte, acțiunea reclamantei, în sensul obligării pârâților B. O. și B. L. I., în solidar, să-i predea reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie teren în suprafață de 280 mp, id. cu parte din p.f. nr. 1073/198 din CF nr. 719 a . care nu dețin acte de proprietate, așa cum rezultă din probele administrate.
În ceea ce privește celelalte capete de cerere din acțiunea reclamantei, instanța le-a respins, având în vedere cele mai sus arătate, respectiv, compararea titlurilor, faptul că autorul reclamantei nu și-a câștigat dreptul de proprietate, printr-un litigiu cu persona al cărei drept de proprietate era înscris în cartea funciară, sentința civilă invocată de reclamantă și în baza căreia și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară nu este opozabil comunei Stulpicani sau Primăriei comunei Stulpicani și pârâtei F. M., că reclamanta i-a mai chemat în judecată pe pârâți pentru o acțiune în anularea contractului de arendare și în revendicare pentru același teren, alături de pârâta Sfichiu I., respinsă, conform sentinței civile mai sus arătate, că reclamanta nu a mai solicitat completarea expertizei topo.
Referitor la pretențiile materiale solicitate de către reclamantă, respectiv obligarea pârâților la plata contravalorii folosinței terenului, începând cu anul 2002, în cuantum de 15.000.000 lei, total 10.050.ron – precum și plata contravalorii a 22 mc lemn, invocat a fi însușit pe nedrept de către pârât, depozitat pe teren, instanța le-a respins, în temeiul prevederilor art. 1069 cod civil, fiind nedovedite de către reclamantă, deși îi revenea sarcina probei, ca nefondate.
În temeiul art. 274 c.p.c. pârâții B. O. și B. L. I., au fost obligați să plătească reclamantei, în solidar, cheltuieli de judecată, în cuantum de 128.25 lei, justificate cu plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, iar către stat, în temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, întrucât reclamantei i s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata contravalorii expertizei topometrice, dispuse în cauză, a sumei de 1125 lei, ce a fost achitată din fondul pentru ajutor public judiciar acordat reclamantei.
De asemenea, instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către celelalte părți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții recurenți B. O. șo B. L. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare aceștia au arătat că în rejudecare, instanța de fond nu a respectat în totatlitate indicațiile instanței de control judiciar a Tribunalului Suceava dispuse prin decizia nr.1626 din 21.11.2011 în sensul că nu a dispus individualizarea prin raportare la un plan de situație cadastral a tuturor suprafețelor de teren la care au fost obligați pârâții din prezenta cauză să le predea reclamantei.
Trecând la soluționarea fondului instanța a solicitat atașarea spre consultare a Dosarului nr.3016/1989 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc ce a avut ca obiect-Partaj Succesoral, făcând o analiză amănunțită a sentinței civile nr.701/12.04.1989, de parcă aceasta ar fi fost investită cu soluționarea acelei cereri preluând aproape în totalitate conținutul sentinței civile mai sus menționate cât și conținutul Deciziei nr.357/05.04.1991 a Tribunalului Suceava.
Un alt motiv de nelegalitate și netemeinicie a sentinței recurate este acela potrivit căruia, instanța de fond avea obligația să compare titlurile de proprietate ale fiecărei părți din proces și să stabilească cine are câștig de cauză
Până în prezent reclamanta nu a probat cu nimic dreptul său de proprietate valabil și opozabil părților asupra suprafețelor de teren revendicate atât de la pârâți cât și de la celelalte părți din proces respectiv F. M. și .> Mai mult decât atât, prin sentința recurată, au fost obligați ca în baza raportului de expertiză care a stat la baza emiterii hotărârii să-i predea reclamantei anumite suprafețe de teren care nu au fost individualizate în raportul de expertiză și nici în dispozitivul hotărârii raportate la un plan de situație cadastral întocmit în condițiile legii și avizat de OCPI Suceava.
Este de neînțeles cum instanța de fond a respins toate capetele de cerere formulate de către reclamantă împotriva celorlalți pârâți din prezenta cauză, respectiv F. M. și P. Stulpicani, admițând în parte acțiunea reclamantei numai cu privire la obligarea lor la predarea suprafeței de 280 mp teren identică cu p.f. nr.1073/198, teren identificat în Planul de amplasament anexa nr.1 la Raportul de expertiză,în suprafață de 2.774 a cărui deținător actual este pârâta F. M. și nu ei, pârâții, suprafață materializată în culoarea albastru în anexă.
Au mai arătat aceștia, că după cum se poate observa în Raportul de expertiză expertul ing. T. P. a solicitat instanței să-i pună în vedere reclamantei să prezinte acte de proprietate pentru . deținută actualmente de către ei.
În drept au invocat prevederile art.299-316 Cod procedură civilă.
Legal citată, reclamanta S. Lucreția a formulat întâmpinare( filele 15-16 dosar) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Legal citat, intimatul P. C. Stulpicani, prin reprezentant în instanță a arătat că lasă recursul la aprecierea instanței.
Deși legal citată intimata F. M. nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și susține apărările.
Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de recurent și prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Prin decizia 1626 din 21 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Suceava, s-a casat sentința civilă nr. 1612/29.12.2010, și s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, cu motivarea că instanța de fond nu a procedat la cercetarea fondului, menționând că, deși pârâții au fost obligați la predarea mai multor suprafețe de teren către reclamantă, aceste parcele nu au fost individualizate nici în anexele la raportul de expertiză întocmit în cauză, nici în dispozitivul hotărârii prin raportare la vreun plan de situație.
De asemenea, s-a menționat că instanța de fond a ținut seama de sentința civilă 701/12 aprilie 1992, în baza căreia reclamanta s-a înscris în CF, deși pârâții au arătat că reclamanta nu s-a judecat în contradictoriu cu ei, motiv pentru care nu le este opozabilă.
Prin urmare, cu prilejul rejudecării pricinii, instanța de fond avea obligația să dispună efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, și să solicite expertului, să evidențieze suprafețele de teren la a căror predare au fost obligați pârâții.
Cu toate acestea însă, instanța de fond a dispus doar atașarea dosarului 3016/1989, în care s-a pronunțat sentința civilă 701/12 aprilie 1990, fără a pune în discuție necesitatea efectuării unui supliment la raportul de expertiză, sau o nouă expertiză, în sensul celor amintite mai sus.
Potrivit art. 315 alin. 3 Cod procedură civilă, după casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată, iar potrivit alineatului 3 ind. 1, în asemenea situații sunt admisibile orice mijloace de probă.
Procedând în acest fel, instanța de fond nu s-a conformat dispozițiilor obligatorii ale instanței de control judiciar, lipsa individualizării loturilor ce trebuie predate de către pârâții recurenți intimatei reclamante echivalând cu necercetarea fondului.
Prin urmare, având în vedere art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța de fond va proceda la efectuarea lucrării în sensul celor arătate mai sus, și va proceda la administrarea oricărui mijloc de probă pe care-l consideră concludent și util în soluționarea cauzei, va pune în discuție și aspectele invocate de către părți în fața instanței de control judiciar și care nu au mai fost analizate de către tribunal tocmai în considerarea acestei soluții a casării cu trimitere, fără ca prin aceasta, să se înrăutățească situația părților în propria cale de atac, având în vedere prevederile art. 315 alin. 4 raportat la art. 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de către pârâții B. O. și B. L. I. ambii domiciliați în com.Stulipcani, ., împotriva sentinței civile nr. 1329/26 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Gura Humorului, în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamanta intimată S. LUCREȚIA domiciliată în com. Stulpicani, . și pârâții-intimați F. M. F. SFICHIU domiciliată în com. Stulpicani, . și P. C. STULPICANI - PRIN PRIMAR-Stulpicani, jud. Suceava.
Casează în totalitate sentința civilă sus menționată, și trimite cauza spre rejudecate aceleiași instanțe, respectiv Judecătoriei Gura Humorului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. N. M. F. L. G. F. F. L. A.
Red G.F.F
Jud.fond S. E.
Tehnored. G.F.F
2 ex./ 17.05.2013
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 974/2013. Tribunalul SUCEAVA | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 229/2013.... → |
|---|
