Fond funciar. Decizia nr. 171/2013. Tribunalul SUCEAVA

Comentarii

0

Decizia nr. 171/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 2900/86/2013

Dosar nr._ -contestație în anulare-

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR.171

Ședința publică din data de 17 septembrie 2013

Completul compus din:

Președinte: S. A.

Judecător: V. E. L.

Judecător: C. L.

Grefier: N. A.

Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii A. I. și A. V. împotriva deciziei civile nr. 187/22.01.2013 a Tribunalului Suceava, intimați fiind P. comunei B. - L. G., A. A., Direcția S. Suceava, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului Suceava, Rusus V., I. M., A. E., A. M., C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate B..

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru contestatorii lipsă avocat I. Doinița, pentru primarul comunei B.- L. G. și pentru C. locală de fond funciar B. consilier juridic M. A. G., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare din partea intimatului Primarului comunei B. în două exemplare.

Instanța comunică un exemplar al întâmpinării d-nei avocat I. Doinița.

Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Avocat I. Doinița solicită admiterea contestației în anulare pentru motivele expuse pe larg la dosarul cauzei (fila 57-58) cu cheltuieli de judecată, depunând în acest sens chitanța nr. 478 în sumă de 800 lei reprezentând onorariu avocat.

Arată că în cauză s-a produs o confuzie între autorii deposedați și amplasamentele lor, confuzie care nu constituie o greșeală de judecată ci este o eroare materială, în sensul prevăzut de art. 318 teza 1 Cod procedură Civilă.

Consilier juridic M. A. G. solicită respingerea ca nefondată a contestației în anulare pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, precizând că acțiunea deschisă de către aceștia nu îndeplinește condițiile de admisibilitate ale unei astfel de proceduri, fără cheltuieli de judecată.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra contestației în anulare, reține:

Prin plângerea adresată Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la data de 25 octombrie 2010 sub nr._, P. comunei B. i-a chemat în judecată pe pârâții: A. A., Direcția S. Suceava și C. județeană de fond funciar Suceava pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 472/2003 și a actelor subsecvente care au stat la baza emiterii acestuia, respectiv hotărârea Comisiei județene 950 din 26 iunie 2003 poziția 15 din anexa 53 – 2 având ca autor deposedat pe A. S. cu privire la suprafața de 4,5 ha teren pădure și respectiv procesul–verbal de punere în posesie emis de C. locală de fond funciar B. privitor la A. A. în calitate de moștenitoare a defunctului A. S..

În motivarea plângerii, s-au arătat următoarele:

În conformitate cu prevederile titlului V din Legea 247/2005 având ca obiect modificarea și completarea Legii 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii 18/1991 în articolul unic – în art. III alin.1 și 2 se menționează că sunt lovite de nulitate absolută potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea și a Legii 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cele forestiere „actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestier pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri”, iar nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, autoritatea națională pentru restituirea proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun.

S-a mai susținut că, în prezenta cauză, în mod eronat, s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 4,5 ha teren pădure după autorul A. S., dat fiind că în evidențele primăriei acesta apare, la momentul naționalizării, cu suprafața de 0,5 ha teren pădure și care a fost reconstituită în baza Legii nr. 18/1991.

Totodată s-a susținut că verificându-se tabelul nominal cu locuitorii care au predat păduri, emis de fostul comitet provizoriu al comunei F. Moldovei, la nivelul anilor 1950, la poz.149 A. S. nu apare ca persoană ce a predat pădure la stat.

Considerându-se că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut doar în baza evidențelor registrului agricol, beneficiara suprafeței de teren în persoana lui A. A. ( mama pârâtului A. A. ), i s-a atribuit terenul în mod necuvenit. Plângerea a fost întemeiată pe prevederile art. III alin.1 și 2 din Legea 247/2005.

Au fost anexate plângerii copia hotărârii nr. 950 din 26 iunie 2003 și a tabelului privind poziția 15 din anexa 53 – 2, copia adresei 1111 din 18 martie 2011 și a adeverinței 3978 din 26 septembrie 2002 emise de Primărie comunei F. Moldovei, precum și copiile declarațiilor date la C. de fond funciar B. de către A. A. la 12 iulie 2003 și respectiv 6 ianuarie 1998.

Prin întâmpinările depuse la dosar ( fila 18 – 19 ), pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul Prefecturii județului Suceava a arătat următoarele: C. județeană a validat poziția nr.15 din anexa 53 – 2 cu privire la suprafața de 4,5 ha teren cu vegetație forestieră după autor deposedat A. S., pe baza propunerii Comisie comunale transmisă cu adresa nr.7/2003, conform dispozițiilor art. 36 alin.1 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005 modificat și completat prin H.G.R. nr. 1120/2005 care arată că „C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată emite titluri de proprietate, pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale”; punerea în posesie, prin delimitare în teren, a persoanelor îndreptățite și completarea fișelor de punere în posesie a acestora sunt de competența exclusivă a comisiilor de fond funciar.

La data de 24 noiembrie 2010 ( fila 21 dosar ), numitul R. V. a formulat o cerere de intervenție prin care solicită să se admită plângerea și să se constate că moștenitorilor defunctului A. S. li s-a reconstituit, în mod nelegal, suprafața de 4,5 ha teren pădure, retrocedându-li-se o suprafață de teren ce trebuia să o primească el – intervenientul în baza legilor fondului funciar.

La rândul său, pârâta Direcția S. Suceava prin întâmpinările depuse la dosar ( fila 30 – 31 ), a solicitat admiterea plângerii în sensul anulării actelor menționate în cuprinsul acesteia și prin care moștenitorilor lui A. S. li s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 4,5 ha teren cu vegetație forestieră.

În motivarea întâmpinărilor s-a arătat că, în mod eronat, s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la această suprafață de teren după A. S. câtă vreme din evidențele deținute de Primăria B., acesta apare înscris la momentul naționalizării, cu suprafața de 0,5 ha teren pădure și care a fost reconstituită în baza Legii 18/1991.

Pârâtul A. A. a lui S. prin întâmpinările depuse la dosar ( fila 33 – 35 ) a solicitat respingerea ca nefondată atât a plângerii formulate cât și a cererii de intervenție formulată de R. V..

În motivarea întâmpinărilor s-au arătat următoarele:

Prin titlu de proprietate 472 din 6 octombrie 2003 emis în baza HCJ 950 din 26 iunie 2003, defunctei sale mame A. A. i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 6,5 ha teren pădure pe raza Ocolului Silvic B. în calitate de moștenitoare acceptantă după soțul predecedat – autorul A. S. ( care a decedat în anul 1974 ).

S-a mai susținut că în ceea ce-l privește pe A. S. acesta figura în registrul agricol volumul I poziția 149 din anul 1949 – așa cum reiese din adeverința 3978 din 26 septembrie 2002 emisă de Primăria comunei F. Moldovei – cu suprafața de 4,5 ha teren pădure și, în plus, mai deținea încă 0,5 ha teren pădure cu care figura înscris în registrul agricol al comunei B. și care i-a fost reconstituită în baza Legii 18/1991.

În ceea ce o privește pe A. A. ( decedată la 13 august 2002 ), aceasta era îndreptățită să i se reconstituie dreptul de proprietate cu privire la suprafața de teren cuvenită soțului său conform actelor mai susmenționate.

În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de R. V. s-a solicitat respingerea acesteia, dat fiind că respectivul nu a invocat un drept propriu al său și nu deține acte pentru terenul în discuție, nu este moștenitor după A. S. și nici după soția acestuia A. A. și, prin urmare, nu justifică un interes legitim în promovarea cererii.

În concluzie s-a arătat că acțiunea a fost formulată abuziv, iar cererea de intervenție a fost promovată cu rea credință și cu scopul vădit al intervenientului de a beneficia de reconstituiri nelegale și a prejudicia pe el – pârâtul de un drept ce i se cuvine.

În același timp pârâtul a arătat că moștenitori ai defunctei proprietare A. A. mai sunt: I. M., A. I., A. E., A. V. și A. M..

Întâmpinările au fost întemeiate pe disp.art.115 și urm. din Codul de procedură civilă, art.III alin.2 din Legea nr.169/1997 și Legea nr. 18/1991.

Au fost anexate la întâmpinări: copia cererii formulată de A. A. și înregistrată sub nr.6 din 06 ianuarie 1998, copia adeverinței 3978 din 26 septembrie 2002 emisă de Primăria comunei F. Moldovei copia certificatului de căsătorie dintre A. S. și A. copia certificatului de deces privind-o pe A. A..

La data de 18 ianuarie 2011, numiții: I. M., A. I., A. E., A. V. și A. M., au formulat cerere de intervenție în interes propriu ( fila 41 – 43 dosar ), solicitând respingerea ca nefondată a acțiunii și respingerea ca nefondată a cererii de intervenție în interes propriu formulată de R. V..

În motivarea cererii s-au arătat următoarele:

Împreună cu pârâtul A. A. sunt moștenitori acceptanți după defuncta A. A., căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 4,5 ha teren pădure după defunctul autor A. S., încât sunt coproprietari.

Totodată, s-a susținut că în mod corect prin titlu de proprietate 472/2003 emis în baza HCJ 950 din 26 mai 2003 pentru defuncta lor mamă A. A. i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la această suprafață de teren cu vegetație forestieră, avându-se la bază înscrierile din registrul agricol pe anul 1949 și specificate prin adeverința 3978 din 26 septembrie 2002 a Primăriei comunei F. Moldovei. În același timp intervenienții au arătat că pădurea a fost preluată sub bornă silvică în anul 1949.

Tot astfel intervenienții au mai susținut că în ceea ce-l privește pe defunctul A. S., acesta mai deținea o suprafață de 0,50 ha teren pădure cu care figura în registrul agricol al comunei B. și care i-a fost reconstituită în baza Legii 18/1991. Prin urmare, s-a susținut că în ceea ce o privește pe A. A., aceasta era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate după soțul său A. S. ( decedat în anul 1975) și cum ea a decedat la 13 august 2002, ei împreună cu pârâtul A. A., în calitate de moștenitori acceptanți, sunt coproprietari asupra acestuia teren.

Referitor la cererea de intervenție formulată de R. V. s-a formulat respingerea acesteia pe considerentul că nu a făcut dovada că ar fi proprietari cu privire la terenul în discuție, nu este moștenitor după A. S. sau A. și prin urmare, nu justifică un interes legitim în raport de prevederile art. III alin.2 din Legea nr. 169/1997 republicată.

Cererea de intervenție a fost motivată în drept pe dispozițiile art.49 și 50 Cod procedură civilă, art. III alin. 2 din Legea 169/1997 republicată și a Legii 18/1991.

S-au anexat cererii de intervenție: arborele genealogic, copie acte de stare civilă ( certificate de naștere, căsătorie și deces ), copia sentinței civile nr. 1331 din 12 octombrie 2010 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, copia adresei 178 din 14 ianuarie 2011 și a adeverinței nr. 3978 din 26 septembrie 2002 emise de Primăria comunei F. Moldovei, adresa 642 din 12 ianuarie 2011, precum și copia rezoluției din 20 septembrie 2011 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr.415/P/2011.

Prin sentința civilă nr. 254 din 28 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc s-a admis acțiunea, s-a anulat hotărârea nr.950 din 26 iunie 2003 emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului Suceava, în ceea ce privește poziția nr.15 din anexa 53 – 2, privind suprafața de 4,5 ha teren cu vegetație forestieră ce a fost reconstituită, în favoarea lui A. N., după autorul deposedat A. S., s-a anulat titlul de proprietate nr.472 din 06 octombrie 2003 emis de C. județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pentru suprafața de 4,5 ha teren după autor A. S. și procesul – verbal de punere în posesie nr.34 din 30 iulie 2003 eliberat de C. de fond funciar B. și s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de: I. M., A. I., A. E., A. V. și A. M..

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

Este adevărat că prin hotărârea nr. 950 din 26 iunie 2003 emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului Suceava, s-a validat poziția nr.15 din anexa 53 – 2 și i s-a reconstituit numitei A. N. dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 4,5 ha teren cu vegetație forestieră, după autorul deposedat A. S., iar în baza acesteia s-a emis titlu de proprietate nr.472 din 06 octombrie 2003 și a fost eliberat procesul – verbal de punere în posesie 34 din 30 iulie 2003 a Comisiei de fond funciar B..

La baza emiterii acestor documente s-a avut în vedere adeverința nr. 3978 din 26 septembrie 2002 emisă de Primăria comunei F. Moldovei, prin care s-a arătat că la nivelul anului 1949 A. S. figura înscris în registrul agricol în vol.I la poziția 149, cu suprafața de 4,50 ha teren pădure.

Conform mențiunilor din registrul agricol ( fila 81 – 82 dosar), A. S. figura înscris la nivelul anului 1948 cu suprafața de 5012 m.p. teren pădure, în anii 1949 și 1950 figura înscris cu suprafața de 45.014 m.p. teren pădure, iar la nivelul anului 1951 figura înscris cu suprafața de 50 ari teren cu vegetație forestieră.

Pârâtul A. A. și nici intervenienții I. M., A. I., A. E., A. V. și A. M. nu au făcut dovada – pe de o parte – a modului în care autorul lor ar fi dobândit dreptul de proprietate în anul 1949 cu privire la diferența de 4 ha teren cu vegetație forestieră, iar – pe de altă parte - nici a modului în care, la finele anului 1950 i-ar fi fost preluată, la stat, doar suprafața de 4 ha teren pădure, ținând seama că la nivelul anului 1951 provine înscris ( în același registru agricol ) cu suprafața de 50 ari teren pădure, pe care o avusese și la nivelul anului 1948. Deosebit de aceasta, trebuie avut în vedere și faptul că atât pârâtul cât și intervenienții au susținut că autorul lor a fost deposedat de suprafața de 4,5 ha teren cu vegetație forestieră în anul 1949, ori, respectivul figurează și în anul 1950 cu aceiași suprafață de teren și din examinarea copiei registrului agricol reiese că suprafața de 5012 și respectiv 5014 m.p. teren este menționată cu o înscriere mai îngroșată în timp ce cifra 4 ( la nivelul anilor 1949 și respectiv 1950 ), așezată în fața acestor suprafețe ( la rubrica hectare ), este mai puțin intensă, ceea ce poate duce la concluzia că a fost completată ulterior.

De altfel, părțile nu au fost în măsură să probeze - în afară de modul în care ar fi fost dobândită - și de ce această suprafață apare înscrisă doar pentru anii 1949 și 1950, câtă vreme în anul 1951 apare aceiași suprafață cu cea menționată la nivelul anului 1948.

Este adevărat că a fost depusă la dosar copia rezoluției din 20 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, prin care s-a dispus neînceperea urmăriri penale față de A. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.215 alin.1 și 2 și 291 din codul penal, pe considerentul că faptele nu există, iar în ceea ce privește autori necunoscuți cercetați sub aspectul săvârșirii prevăzută de art.289 cod penal, pe considerentul că a intervenit prescripția răspunderii penale, însă din conținutul rezoluției ca de altfel și din examinarea dosarului 415/P/2011( atașat prezentei cauze ), se desprinde că nu s-a stabilit dacă există sau nu infracțiunea de fals intelectual prevăzut de art. 289 cod penal, cu privire la acele înscrisuri emise de Primăria comunei F. Moldovei, organul de anchetă mărginindu-se să costate doar prescripția răspunderii penale.

În altă ordine de idei – așa cum s-a menționat mai sus – însăși A. A. cu ocazia formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate a menționat că terenul ar fi zestre după mama ei U. P., ceea ce i-ar fi conferit un drept propriu la reconstituirea acestei suprafețe de teren și nicidecum ca moștenitoare a soțului său predecedat.

Potrivit certificatului de naștere ( aflat în copie la fila 45 dosar ), U. A. este fiica lui U. Michail și U. Parascheva și s-a căsătorit cu A. S. la data de 3 martie 1938 conform certificatului de căsătorie ( aflat la fila 46 din dosar).

Așadar, conform declarației pe care A. A. a dat-o la Comisia comunală de fond funciar B. ( aflată în copie la fila 156 dosar ), aceasta solicită reconstituirea dreptului de proprietate, cu privire la suprafața de 4,50 ha teren, în calitate de moștenitoare după A. S., menționând că terenul respectiv ar fi provenit „zestre de la mama mea U. P.”.

Cât privește cererea de intervenție formulată de R. V., s-a avut în vedere că în conformitate cu prevederile art.III alin.2 din Legea 169/1997 republicată „nulitate poate fi invocată de primar, prefect, autoritatea națională pentru restituirea proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun”.

Prin urmare, chiar dacă, în prezent, intervenientul nu deține acte doveditoare care să ateste dreptul său de proprietate cu privire la terenul în discuție, trebuie menționat că pe rolul instanțelor se află în curs de soluționare acțiuni prin care acesta a solicitat anularea titlului de proprietate ( dosar nr._ ).

Mai mult decât atât din examinarea cererii de intervenție ( fila 21 dosar ), reiese că deși aceasta este intitulată cerere de intervenție principală, prin ea se solicită să se constate că „acțiunea formulată este temeinică”, iar pârâtului i s-a făcut o dublă reconstituire și că în ceea ce-l privește a formulat acțiune pentru anularea dublei reconstituiri, încât se desprinde ideea că cererea de intervenție a fost formulată în interesul reclamantului.

Așa fiind, el justifică un interes în promovarea cererii așa cum cer dispozițiunile suscitate.

Împotriva hotărârii au declarat recurs în data de 16 martie 2012 intervenienții A. I. și A. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs depuse la fil.4-6 dosar, au arătat următoarele:

1.Instanța nu a soluționat fondul cauzei, nu a analizat probatoriul administrat, nu a solicitat de la C. Județeană Suceava, întreaga documentație ce a stat la baza validării poziției nr. 15 din Anexa 53-2, privind Hotărârea 950 din 26.06.2003, privind defunctul autor A. S., moștenitoare A. A..

În consecință, prima instanță a dispus anularea actelor lor de proprietate, pentru suprafața de 4,5 ha teren pădure, fără să administreze un minim probatoriu, și fără să analizeze documentația ce a stat la baza eliberării actelor de proprietate.

2. Hotărârea primei instanțe este nelegală întrucât nu a fost pronunțată în contradictoriu cu C. C. de Fond Funciar B., și a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiune a nulității (art.304 alineat 1 pct.5, raportat la art. 85 Cod procedură civilă). Astfel, prin cererea de chemare in judecată, P. C. B. a solicitat constatarea nulității absolute a Procesului-verbal de Punere in posesie nr. 34 din 30.07.2003, emis de C. C. de Fond Funciar B.. P. comunei B. nu a solicitat chemarea în judecată a organului emitent al procesului­ verbal de punere în posesie, dar la termenul de judecată din 9 martie 2011 ei, intervenienții, prin apărător, au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă, a Comisiei Comunale de Fond Funciar B., aceasta fiind cea care a emis titlul de proprietate 472/2003 și procesul-verbal de punere in posesie nr. 34 din 30.07.2003.

Prin dispozitivul încheierii de ședință din 9 martie 2011, instanța a admis cererea de introducere în cauză, în calitate de pârâtă, a Comisiei comunale de fond funciar B., care a fost citată pentru următorul termen, din 30 martie 2011. În mod nelega1, sentința civilă nr. 254 din 28 februarie 2012, recurată, nu a fost pronunțată în contradictoriu cu pârâta Comisia comunală de fond funciar B., nu a fost comunicată acesteia, fiind nulă în raport cu dispozițiile art. 52 alineat 1 și 2 din L.18/1991, întrucât era obligatoriu, pentru respectarea principiului contradictorialității, comunicarea hotărârii acestei pârâte.

3) Prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului și solicită, în baza art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanței de fond. În mod greșit și fără să intre în cercetarea fondului a dispus anularea actelor de proprietate fără să analizeze probatoriul administrat respectiv: Autorul A. S. a decedat în anul 1975, acesta având calitatea de "proprietar deposedat" în înțelesul Legii nr.1/2000, fiind titular al dreptului de proprietate pentru suprafața de, 4,5 ha pădure, cu care figura înscris în Registrul Agricol volumul 1 poziția nr.1,49 din anul 1949 așa cum rezultă din Adeverința nr. 3978 din 20 septembrie 2002 emisă de Primăria comunei F. Moldovei (fila 36 dosar fond). Cele 4,5 ha pădure au fost preluate sub bornă silvică în anul 1950 - au făcut această susținere prin întâmpinarea de la fila 34 dosar, alineat 3, partea finală. În plus, defunctul A. S. deținea încă 0,5 ha pădure cu care figura înscris în Registrul agricol al comunei B. și care i-a fost reconstituită în baza Legii nr.18/1991. In total, A. S. a avut în proprietate 5 ha pădure (4,5 ha + 0,5 ha= 5 ha pădure) cu care figura înscris în Registrele agricole din anul 1949-1950, pădurea fiind bornată progresiv, în anul 1950 iar ultima porțiune de pădure, de 0,5 ha, în anul 1951. Defuncta solicitantă, A. A. (decedată la 13.08.2002), era îndreptățită, potrivit legii, la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,5 ha pădure după defunctul ei soț, autorul A. S. întrucât acesta figura înscris in Registrul agricol din anul 1949 al comunei F. Moldovei cu 4,5 ha pădure și în plus, cu 0,5 ha pădure în Registrul Agricol B. (reconstituită în baza L.18/1991). Cererea de reconstituire (fila 37 dosar fond), a fost formulată de A. A., în termenul legal, la data de 6 ianuarie 1998 și a fost însoțită de acte de stare civilă și Adeverință registrul Agricol. Suprafața de 4,5 ha pădure era proprietatea defunctului A. S., aceasta figurează înscris atât în anul 1949 cât și în anul 1950, când naționalizarea deja începuse, iar in anul 1951 a fost preluată sub bornă silvică o suprafață de 4 ha pădure iar restul de 0,5 ha pădure, a fost preluată la stat în anul 1951. Prin întâmpinarea de la fila 34 dosar ( alineatul 3, partea finală) pârâtul A. A. a arătat că suprafața de 4,5 ha a fost preluată sub bornă silvică începând cu anul 1950. Prima instanță a ignorat două acte oficiale, care își produc efectele juridice (nefiind înscrise în fals), respectiv adeverința nr. 3978 din 26 septembrie 2002 (fila 155 dosar fond) și Adeverința nr. 178 din 14 ianuarie 2011 (fila 71 dosar), care, atestă fără echivoc că defunctul autor A. S. figurează înscris în Registrul Agricol al comunei F. Moldovei din anul 1949, cu suprafața de 4,5 ha pădure.

În mod netemeinic prima instanță a reținut că terenul a fost dobândit de A. A. drept zestre de la defuncta ei mamă, U. P., cu toate că, zestrea nu este un mod de dobândire al dreptului de proprietate iar U. P. a decedat in anul 1959, ulterior naționalizării și preluării terenului sub bornă silvică.

Intimatul P. C. B., prin întâmpinarea depusă la fil.12-18 dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

În motivare a arătat următoarele:

1.Recursul promovat de către intervenienți nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de norma legală, recurenții indicând ca motive de recurs cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pct. 7,8 și 9, solicitând însă casarea sentinței civile. Art. 312 din Codul de procedură civilă, statuează fără echivoc că, modificarea hotărârii recurate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pc!. 1,2, 3, 4 si 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi. Dispozițiile art. 302 alin. 1 lit. ,,c” Cod procedură civilă sunt exprese și stabilesc clar că în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate, reaprecierea probelor administrate în cauză - care este în mod evident un aspect de netemeinicie a hotărârii - neputând fi obiect de analiză în recurs, aceasta neîncadrându-se în nici unul din cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 Cod procedură civilă. Din cuprinsul cererii de recurs rezultă că, aspectele invocate de recurenți, referitoare la probele administrate în cauză, vizează netemeinicia deciziei atacate, rezultând din aprecierea eronată a probelor administrate în cauză, recurenții indicând probele care nu au fost luate în considerare sau au fost greșit apreciate și făcând propria ei analiză și reapreciere. Ori, dispozițiile art. 302 alin. 1 lit.,,c” Cod procedură civilă, sunt exprese și stabilesc clar că, în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate, reaprecierea probelor administrate în cauză - care este în mod evident un aspect de netemeinicie a hotărârii - neputând fi obiect de analiză în recurs, aceasta neîncadrându-se în nici unul din cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 Cod pr. civilă. Astfel, având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 Cod procedură civilă, iar criticile formulate de recurenți referitoare la greșita apreciere a probelor nu se circumscriu acestui cadru legal, solicită a fi înlăturate ca atare.

Învederează în acest sens instanței de recurs că nu există nici un motiv de modificare sau casare, a sentinței civile nr. 254/2012, iar din probele administrate în cauză rezultă fără putință de tăgadă, neîndreptățirea recurenților la imobilul înscris în actul de proprietate contestat.

- Primul motiv de modificare a recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304, pct. 7 C. proc. civ. este neîntemeiat, solicitând a fi respins ca atare, constatându-se că sentința recurată este motivată și nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natură pricinii.

- Al doilea motiv de recurs, pentru care se poate solicita modificarea unei sentințe, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. este de asemenea, neîntemeiat, putându-se constata că instanța de fond a interpretat corect actul juridic dedus judecății, fără a schimba natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia. Astfel, instanța a analizat acțiunea, atât prin prisma temeiului de drept, cât și prin prisma motivării în fapt.

- Al treilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304, pct. 9 C. proc. civ., este total nefondat, în prezenta cauză, solicitând în acest sens instanței de recurs să constate că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, dată fără încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Mai mult, pentru a face posibilă admiterea recursului în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, încălcarea sau aplicarea greșită a legii trebuie să se reflecte în dispozitivul hotărârii atacate, în caz contrar, recurentul nu poate justifica o vătămare de natură a impune casarea deciziei.

Față de capetele de cerere înșiruite în cuprinsul recursului formulat, arată următoarele:

- În primul rând, pe parcursul judecării fondului acestei cauze, a fost administrat un probatoriu complex, prin solicitarea spre a fi înaintate toate documentele care au stat la baza emiterii actelor de proprietate dar și a reconstituirii dreptului, atât de la C. județeană Suceava cât și de la comisiile locale care au legătură cu prezenta speță, respectiv C. B. și F. Moldovei, inclusiv toate înscrisurile care au făcut obiectul unui dosar de cercetare penală. Conform Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere se realizează având la bază actele doveditoare ale proprietății prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitate și concludența acestor acte, ținându-se seama și de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din aceeași lege. În speța de față, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,5 ha teren pădure după autorul A. S., pe raza administrativ teritorială a comunei B., cu toate că în evidențele instituției lor, acesta nu apare înregistrat, la momentul naționalizării, cu nici o suprafața de teren cu vegetație forestieră. Din actele și probele administrate rezultă faptul că autorul petenților a figurat înscris în evidențele agricole ale comunei F. Moldovei, cu suprafața totală de 4,50 ha, din care suprafața de 0,50 ha pădure s-a reconstituit în baza Legii nr.18/1991, pe raza comunei F. Moldovei, prin Procesul verbal de punere în posesie nr. 299/15.04.1993 și Titlul de proprietate nr. 394, iar suprafața de 4,50 ha pădure, s-a reconstituit pe raza comunei B., prin titlul de proprietate contestat, nr. 472/2003.

Astfel, având ca temei de drept una din situațiile strict limitativ impuse de lege în materia nulității actelor de proprietate, respectiv cea prevăzută de Legea nr. 169/1997 art. III, alineatul (1), litera a), punctul vi). Art. III. - (1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar m. 18/1991, Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri, neîndreptățirea la care fac referire rezultă cu certitudine din actele acestui dosar, respectiv faptul că suprafața deținută a fost de 4,50 ha pădure - pe teritoriul administrativ al comunei F. Moldovei, care constituie vechiul amplasament, în timp ce suprafața reconstituită este de 5 ha pădure - din care 4,50 ha pe teritoriul comunei B., unde nu au deținut nici un fel de proprietate, contrar celor înserate în cuprinsul cererii de recurs, unde se afirmă că recurenții ar fi deținut 0.50 ha pădure, afirmație însă nesusținută de nici o dovadă scrisă, unica dovadă scrisă fiind pentru terenul forestier deținut în . ce însă nu îndreptățește la reconstituire în . în fata unei reconstituiri în plus față de actele de proprietate, situație în care își găsește aplicabilitate norma de drept pe care și-au întemeiat acțiunea - Legea nr. 169/1997 și care încalcă norma legală în materie de reconstituire - Legea nr.1/2000. Art. 24. al.1 prevede că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferența dintre suprafața primită prin aplicarea legilor fondului funciar și cea avută în proprietate, persoanelor fizice și juridice sau, după caz, moștenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente. Mai mult, inclusiv Tabelul Nominal cu locuitorii care au predat păduri trecute în P.C.A., emis de Comitetul Provizoriu al C. F. Moldovei, la nivelul 1950, la poziția 149 din Registrul Agricol în care avea deschisă poziție A. S., acesta nu se regăsește cu nici o suprafață de teren pădure predată la stat, cu toate că atât în înscrisurile din dosarul de fond cât și în cuprinsul cererii de recurs, afirmă că terenul a fost preluat sub bornă silvică în anul 1950, după o contradicție totală de date, din cuprinsul alineatului 2 și 3 al paginii 3 a cererii de recurs. În plus de toate acestea, la dosarul cauzei, toate actele ce stau în dovedirea proprietății pârâților, sunt emise de către Primăria, respectiv, C. Locală a comunei F. Moldovei, ceea ce însă nu conferă dreptul de a se reconstitui suprafețe de teren cu vegetație forestieră pe teritoriul comunei B., atâta timp cât nu s-a făcut dovada deținerii unor astfel de suprafețe pe teritoriul comunei B..

Pe cale de consecință, având în vedere: neîndreptățirea pârâților de a obține reconstituirea pentru o suprafață mai mare decât cea deținută în proprietate (4,50 ha deținute / 5,00 ha reconstituite), neîndreptățirea pârâților de a obține reconstituirea în altă localitate decât locul deținerii anterior a proprietăților, în lipsa unor dovezi care să ateste vreo inexistentă a vechiului amplasament, solicitare de a li se pune la dispoziție un alt amplasament, sau solicitare din partea Comisiei locale F. Moldovei la comisiile limitrofe pentru a se pune la dispoziție un amplasament liber - cum norma legală o prevede, astfel că justificat și în același timp în temei legal, ar fi ca reconstituirea pentru suprafața pe care pârâții o dovedesc ca proprietate, să se realizeze pe teritoriul administrativ al localității unde proprietarul deposedat a deținut teren forestier, respectiv .>

Prin decizia civilă nr.187 din 22 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, s-a respins ca nefondat recursul declarat de intervenienții A. I. și A. V..

Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că în ceea ce privește primul motiv de recurs, acesta este neîntemeiat, în condițiile în care prima instanță a soluționat fondul cauzei, a analizat toate apărările părților în fapt și în drept și a motivat de ce au fost aprobate sau înlăturate cererile părților prin raportare la probatoriul administrat în cauză.

Contrar susținerilor intervenienților-recurenți, C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. a depus întreaga documentație care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 472/2003 și a Hotărârii nr. 950 din data de 20 iunie 2003 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, după cum s-a solicitat de către instanța de fond prin încheierea de ședință din data de 24 noiembrie 2010(f.22-ds. fond), aceasta aflându-se deja la f. 19-38 în dosarul nr. 415/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc iar părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii, având în vedere că nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul său fapt.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, tribunalul a constatat că și acesta este neîntemeiat în condițiile în care C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., jud. Suceava, a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă prin încheierea de ședință din data de 9 martie 2011(f.77-ds. fond), hotărârea fiindu-i comunicată pârâtei la data de 7 martie 2012, după cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la f.186-ds.fond, iar în ceea ce privește împrejurarea că această pârâtă nu este trecută în hotărâre, tribunalul constată că acest motiv este lipsit de interes în contextul în care intervenienții-recurenți nu au dovedit că prin pronunțarea hotărârii în această manieră li s-a produs o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului astfel întocmit.

Pe fond, tribunalul a reținut că, după cum rezultă din dispozițiile art. III al.1 lit. ,,a” pct. vi din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.

După cum rezultă din prevederile art. 6 al. 1 din Legea nr. 1/2000, la stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orășenești, municipale și comisiile județene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte, ținându-se seama și de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din aceeași lege iar aceeași obligație îi incumbă și instanței de judecată când analizează legalitatea și temeinicia actelor de reconstituire, în cazul litigiilor având ca obiect constatarea nulității actelor de reconstituire.

Recurenții-intervenienți nu au prezentat un act primar de proprietate al autorului lor, A. S. asupra suprafeței de 4,50 ha pădure iar consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au doar valoare declarativă cu privire la proprietate.

După cum a remarcat în mod corect prima instanță, defuncta A. A. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4.50 ha teren după defunctul ei soț, A. S., prin cererea adresată Comisiei comunale la data de 6 ianuarie 1998, însă în declarația anexă din data de 12 iunie 2003, a arătat că terenul în suprafață de 4,50 ha a fost dobândit de A. S. ca zestre de la mama defunctei, U. P., titulara cererii de reconstituire neinvocând faptul că terenul a fost bunul propriu al soțului ei.

La baza reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,50 ha teren pădure pe raza comunei B., jud. Suceava prin Hotărârea nr. 950 din data de 26 iunie 2003 a Comisiei județene Suceava și titlul de proprietate nr. 472 din data de 6 octombrie 2003, a stat registrul agricol al comunei F.-Moldovei din anii 1948-1951 în care A. S. figura cu suprafața totală de 3,77 ha din care 0,5 ha pădure în anul 1948, 3,77 ha teren din care 4,50 ha teren pădure în anul 1949, 3,77 ha teren din care 4,50 ha teren pădure în anul 1950 și 3,63 ha teren din care 0,50 ha teren pădure în anul 1951.

După cum a remarcat în mod corect instanța de fond și după cum rezultă și din originalul registrului agricol din anii 1948-1951 al comunei F.-Moldovei prezentat în fața instanței de recurs, cifra patru adăugată la rubricile din anii 1949 și 1950 în care este trecută suprafața de teren pădure deținută de defunctul A. S., este mai puțin intensă, și nu concordă cu mențiunile din anii 1948 și 1951, în care apare o suprafață totală de 3,77 ha din care 50 de ari pădure în anul 1948 și 3,63 ha teren din care 0,50 ha teren pădure în anul 1951, neexplicându-se cum putea avea în posesie defunctul această suprafață de 4.50 ha teren pădure în anii 1949 și 1950 și nu o avea în anul 1948 și în anul 1951, când terenul forestier nu fusese preluat la stat. De asemenea, mențiunile din registrul agricol din anii 1949 și 1950 cu privire la existența suprafeței de 4,50 ha teren pădure nu concordă cu mențiunile din aceleași ani din rubricile referitoare la totalul suprafețelor în care A. S. apare înscris cu o suprafață totală de 3,77 ha din care 4,50 ha teren pădure, lucru total ilogic și care nu poate avea decât o simplă explicație și anume că registrul agricol a fost modificat în sensul adăugării cifrei patru în dreptul suprafeței de teren pădure iar această mențiune nu corespunde adevărului, ceea ce conduce la concluzia că A. S. nu a deținut suprafața de 4,50 ha terenuri forestiere și că nu a avut calitatea de proprietar deposedat în accepțiunea art. 3 al. 5 din Legea nr. 1/2000 asupra suprafeței de teren pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate soției sale, A. A., prin actele juridice atacate în prezenta cauză.

Faptul că Adeverințele nr. 3978 din data de 26 septembrie 2002 și nr. 178 din data de 14 ianuarie 2011 care atestă că defunctul A. S. figurează înscris în Registrul Agricol al comunei F. Moldovei din anul 1949, cu suprafața de 4,5 ha pădure, nu au fost anulate, nu are nici un fel de relevanță în cauză, având în vedere că aceste adeverințe au fost eliberate pe baza mențiunilor din registrul agricol al comunei F. Moldovei din anii 1948-1951 iar reconstituirea dreptului de proprietate conform dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii actelor de reconstituire contestate se făcea în baza actelor de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativa agricolă de producție, registrul agricol, evidențele cooperativei agricole de producție, ale amenajamentelor silvice și pastorale, precum și alte înscrisuri, cu dată certă din perioada respectivă( după cum rezultă din dispozițiile art. 6 al. 1 ¹ din Legea nr. 1/2000 în forma în vigoare la data emiterii Hotărârii nr. 950 din data de 26 iunie 2003 a Comisiei județene Suceava și a titlului de proprietate nr. 472 din data de 6 octombrie 2003) iar după cum rezultă din prevederile art.11 al.1 din Legea nr. 18/1991 republicată, suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.

Or, atâta timp cât mențiunile din registrul agricol în baza cărora s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,50 ha teren pădure în favoarea lui A. A. după defunctul A. S. nu corespund realității și nu se coroborează cu restul mențiunilor din registru și cu probele administrate în cauză care infirmă calitatea de proprietar deposedat al autorului intervenienților-recurenți asupra acestei suprafețe de teren, actele de reconstituire sunt emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere,fiind lovite de nulitateabsolutăpotrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actelor juridice atacate, nulitatea putând fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun, după cum rezultă din prevederile art. III al. 2 din Legea nr. 169/1997.

Recurenții-intervenienți nu au dovedit susținerile din cererea de recurs referitoare la faptul că în anul 1951 a fost preluată sub bornă silvică o suprafață de 4 ha pădure iar restul de 0,5 ha pădure, a fost preluată la stat în anul 1951 și nici faptul că autorul lor, A. S. ar fi avut în proprietate 4,50 teren pădure pe care ar fi predat-o la stat și nu au făcut dovada continuității proprietății autorului lor asupra acestei suprafețe de teren iar probatoriul administrat în cauză infirmă calitatea de proprietar deposedat al autorului intervenienților asupra acestei suprafețe de teren, acesta având doar suprafața de 0,50 ha teren pădure după care li s-a reconstituit dreptul de proprietate recurenților prin titlul de proprietate nr. 394, aspect necontestat de toate părțile.

Cum autorul intervenienților nu era îndreptățit la reconstituire, în mod corect a dispus instanța de fond admiterea acțiunii și respingerea cererii de intervenție voluntară principală formulată de recurenți, criticile de nelegalitate invocate fiind neîntemeiate, context în care, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, tribunalul a respins recursul ca nefondat.

Împotriva deciziei civile sus-menționate contestatorii A. I. și A. V. au formulat în termen legal contestație în anulare. În drept au invocat art.318 teza I Cod procedură civilă, arătând că decizia instanței de recurs este rezultatul un ei greșeli materiale în sensul că s-a făcut confuzie între cei doi autori deposedați și între două amplasamente diferite ceea ce a avut drept consecință anularea unui titlu de proprietate perfect legal.

Au susținut contestatorii că prin titlul de proprietate nr.472/8.10.2003 a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru A. A. după defunctul A. S. pentru suprafața de 4,5 ha pădure situată pe tedritoriul comunei B., jud.Suceava, teren identificat de Ocolul Silvic B. și pus în posesie de C. LOcală B. de aplicare a Legilor Fondului Funciar.

A. Anastasias, fiica lui U. P. și M., s-a căsătorit cu A. S. în 1938, locuind în . P., mama ei, a avut terenul pădure proprietatea ei, inclus în composesoratul de pădure B.-Obștea B., conform tabloului pădurilor anexat.

La 19.12.1925 Obștea B. se divizează conform convenției și încheierii de divizare intabulată în cartea funciară, Parascăi U. revenindu-i parcelele 19/9 și 21/8 pădure (2 drepturi de obște de 1/343 părți din 1061,41 ha pădure), drept intabulat pe numele ei.

Separat de terenul din obște, U. P. figura în 1938 în . pădure de 12 ha + 18 ha, conform datelor obținute de la Arhivele Statului, anexate.

Urmare a partajului după P., A. A. (la acea dată U.), se intabulează în CF conform copiei anexate prezentei contestații, cu p.4167/3 și 4189/4 pădure, pentru 2,63 ha.

Restul terenului de 11,31 ha pădure, rămas Parascăi U., a fost cerut de copiii ei conform Legii nr.18/1991.

Prin cererea de reconstituire A. A. cere terenul de la mama ei, amplasat pe tedritoriul comunei B. și nu terenul soțului ei A. S. amplasat în .>

Punerea în posesie a A. A. s-a făcut de C. LOcală B. pe vechiul amplasament vizat de O.C.P.I.Suceava, identic cu p.f.4167/3 și este confirmat de harta silvică suprapusă cu harta cadastrală.

Registrul agricol care a fost prezentat instanței de recurs se referă la . îl provește pe soțul A. icescu S., modificările din el neavând nici o legătură cu terenul din B. pe care A. A. l-a avut în proprietate în urma partajului după mama ei U. P..

În finalul contestației a precizat că în speță sunt doi autori deposedați –ș Andronicewscu S. cu terenul din . A. A. cu teren proprietatea ei, în . situate în două amplasamente diferite, unul în . altul în B., titlul de proprietate nr.472/2003 fiind legal emis pentru terenul din Comun a B. pe numele autorului deposedat A. A..

Intimata C. Locală de Fond Funciar B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.

A fost atașat spre consultare, cu mențiunea restituirii, dosarul nr._ al Tribunalului Suceava.

Cererea a fost legal timbrată.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:

După cum rezultă din dispozițiile art. 318 al.1 Cod pr. civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Din analiza dispozițiilor art. 318 al. 1 Cod pr. civilă rezultă că acest text de lege are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural pentru care nu este necesară o reexaminare a fondului sau reaprecierea probelor iar greșeala materială trebuie să fie evidentă.

Din lecturarea contestației în anulare rezultă că motivele invocate de contestatori vizează modalitatea în care instanța de recurs a analizat recursul declarat în cauză de intervenienții A. I. și A. V., a apreciat probele administrate, a stabilit situația de fapt și a făcut aplicarea dispozițiilor Legilor de Fond Funciar incidente în cauză.

Or, prin intermediul acestei căi de atac extraordinare nu poate fi cenzurată modalitatea în care instanța de recurs s-a pronunțat asupra probelor prezentate de părți precum și eventuala stabilire eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, sau insuficienta apreciere a probatoriului administrat în cauză, întrucât aceasta echivalează cu o greșeală de judecată. Greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a faptelor, iar pe această cale nu este admisibil să se examineze justețea soluției pronunțate.

Prin urmare, în temeiul art. 320 al. 1 și 3 Cod pr. civilă, instanța va respinge contestația în anulare ca nefondată.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii A. I., domiciliată în municipiul Câmpulung Moldovenesc, ..23, jud. Suceava și A. V., domiciliat în municipiul Câmpulung Moldovenesc, ..4, ., jud. Suceava, împotriva deciziei civile nr. 187/22.01.2013 a Tribunalului Suceava, intimați fiind P. C. B., jud. Suceava, A. A., domiciliat în .. Suceava, Direcția S. Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 6, jud. Suceava, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, legal reprezentată prin prefect, cu sediul în municipiul Suceava, . nr.36, jud. Suceava, C. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., jud. Suceava, cu sediul în ., R. V., domiciliat în municipiul C-lung Moldovenesc, ..6, jud. Suceava, I. M., domiciliată în comuna Vama, ..139, jud. Suceava, A. E. și A. M., domiciliate în ..145, jud. Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică din data de 17 septembrie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

S. A. V. E. L. C. L. N. A.

Pt.gref.plecat în C.O.

semn.P. grefier

.Red.S.A.

Tehnored.R.M.

2 ex.09.10.2013

← Fond funciar. Decizia nr. 59/2013. Tribunalul SUCEAVA		Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 305/2013. Tribunalul SUCEAVA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 305/2013. Tribunalul SUCEAVA Servitute. Decizia nr. 713/2013. Tribunalul SUCEAVA Fond funciar. Decizia nr. 1585/2013. Tribunalul SUCEAVA Rectificare carte funciară. Decizia nr. 38/2013. Tribunalul SUCEAVA