Rectificare carte funciară. Decizia nr. 38/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 38/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-01-2013 în dosarul nr. 12926/86/2012
Dosar nr._ -rectificare CF-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 38
Ședința publică din data de 8 ianuarie 2013
Președinte: V. E.-L.
Judecător: L. A.
Judecător: G. F.
Grefier: R. M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții B. O. și M. V., împotriva sentinței civile nr. 3897 din data de 18 noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, pârâtă-intimată fiind R. R..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta- intimată R. R., lipsă fiind reclamanții-recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pârâta intimată, fiind întrebată, arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, excepții de invocat și probe de solicitat.
Având în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și probe de administrat, instanța declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul recursului.
Pârâta intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 2 septembrie 2010 la Judecătoria Rădăuți, reclamanții B. O. și M. V., au solicitat instanței rectificarea înscrierii din cuprinsul CF 3444 a titlului de proprietate nr. 774/1995 emis pe numele lui C. G. privind ./20, în contradictoriu cu pârâta R. R., moștenitoarea lui C. G..
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt îndreptățiți la radierea titlului de proprietate nr. 774, întrucât au titlul de împroprietărire de la reforma agrară pentru B. A. cu nr._/1945 cu pf nr. 5278/20 eliberat anterior anului 1995. Reclamanții au mai arătat că au deschis succesiunea după B. A. în data de 21 septembrie 1991 prin cerere la Legea nr. 18/1991, Prefectura Suceava eliberându-le titlul de proprietate nr. 842/1995 cu ., titlul cu privire la care s-a dispus ulterior anularea întrucât era asimetric întocmit la cotor față de decupaj, anularea privind forma actului și nu atribuirea terenului. Reclamanții au mai susținut că autorul lor a fost intabulat de la dobândire și până în anul 1995 când, nelegal s-a înscris dreptul lui C. G. peste dreptul neatins a lui B. A.. Au mai menționat reclamanții că pârâta ca moștenitoare a lui C. G. le-a tulburat posesia tranzacționând fără acte dreptul de proprietate pentru terenul lor lui P. L., în 1992, fiind nevoiți să deschidă un litigiu în revendicare, ocuparea abuzivă a terenului începând cu 1992, fiind consemnată în procesul-verbal din 2 mai 1995 a Comisiei de aplicare a Legii 18/1991. De asemenea, reclamanții au arătat că pentru terenul de 1600 m.p. compus din 500 m.p.- . m.p.- . 600 m.p.- .-au emis 3 titluri de proprietate 774, 790 și 842, pentru doi proprietari, respectiv pentru C. G., în 1995, două titluri și pentru autorul reclamanților abia pe 27 iulie, deși prin Decizia nr. 21/10.01.1995 a Curții de Apel s-a stabilit irevocabil în 10 ianuarie 1995 proprietatea acestui teren, identificat cadastral lui B. A.. S-a mai arătat că moștenitorii lui C. G. s-au intabulat nelegal în 1995, aceasta fiind un abuz de drept, intabularea nelegală din 1995 fiind făcută de moștenitorii lui C. G. în vederea aparentei legalizări cu mijloace frauduloase.
În drept, cererea a fost întemeiată prin Legea nr. 7/1996 modificată prin Legea nr. 247/2005, Titlul XII art. 22 al. 1,2 și 3.
Legal citată, pârâta s-a prezentat în instanță solicitând respingerea acțiunii, și a depus la dosar un memoriu în care a arătat că, cu privire la suprafața de 1601 m.p. teren s-a judecat cu reclamanții la Legea nr. 18/1991 timp de 15 ani, având câștig de cauză, cele șase hotărâri definitive și irevocabile pronunțate având la bază două expertize.
Prin sentința civilă nr. 3897 din 18 noiembrie 2010, Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea ca nefondată, reținând în motivare că, privitor la suprafața din litigiu au existat mai multe acțiuni judecătorești, atât privind anularea titlului de proprietate cât și revendicarea suprafeței respective.
În favoarea reclamanților s-a emis titlul de proprietate nr. 842/29.07.1995, în baza Legii nr. 18/1991, reconstituindu-li-se în calitate de moștenitori ai defunctului B. A. dreptul de proprietate pentru o suprafață de 1,6714 ha teren situat pe raza comunei Dornești, jud. Suceava.
În favoarea numitului C. G. au fost emise titlurile de proprietate nr. 774/6.03.1995 și nr. 790/27.03.1995, în care este inclusă suprafața de 2,27 ha teren, pe raza comunei Dornești, în ambele titluri fiind înscrise aceleași parcele, cu aceleași vecinătăți.
Cu privire la valabilitatea acestor titluri de proprietate, părțile s-au judecat, solicitând reciproc anularea titlurilor de proprietate nr. 774/1995 și 842/1995, iar prin sentința civilă nr. 5561/1997 a Judecătoriei Rădăuți s-a respins plângerea reclamanților din prezentul dosar, prin care au solicitat anularea titlului de proprietate nr. 774/1995 și s-a admis plângerea formulată de C. G., procedându-se la anularea titlului de proprietate nr. 842/1995. Această soluție a fost menținută prin Decizia nr. 1317/2002 a Curții de Apel Suceava, în urma unor casări cu trimitere de la Curtea de Apel la Tribunalul Suceava, în motivarea Deciziei nr. 1317/2002, reținându-se că în cauză au fost efectuate două expertize din care a rezultat că terenul din litigiu în suprafață de 1601 m.p. a aparținut familiei C., fiind primit la împroprietărirea din 1945.
Anterior, moștenitorii lui C. G. au solicitat punerea în posesie a acestei suprafețe, acțiune care a fost admisă prin sentința civilă nr. 508/1999 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2258/2001 a Curții de Apel Suceava, Comisia locală fiind obligată să-i pună pe aceștia în posesie cu terenul respectiv, parte din pf. 5278/20, cererea fiind judecată și în contradictoriu cu B. O. și B. Reveca.
Este adevărat că prin Decizia nr. 21/10.01.1995 a Curții de Apel Suceava, s-a admis acțiunea formulată de reclamanți pentru revendicarea unei suprafețe de 1601 m.p. teren situat în . raport de expertiză întocmit în cauză, însă, la acea dată s-a constatat că doar reclamanții sunt titularii dreptului de proprietate reconstituit în baza Legii nr. 18/1991. Ulterior însă, au fost emise alte titluri de proprietate a căror valabilitate a fost analizată după cum s-a mai arătat prin Decizia nr. 1317/2002 a Curții de Apel Suceava, titlul de proprietate al reclamanților nr. 842/29.07.1995 fiind anulat.
Aceeași situație a fost constatată și cu ocazia soluționării acțiunii în revendicare formulată de C. G., în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 5275/1998 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă prin Decizia nr. 3530/2002 a Curții de Apel Suceava
În extrasul de carte funciară depus de reclamanți la dosar apar ca proprietari tabulari ai parcelei funciare nr. 5278/20 din CF 3450 Măneuți pârâta și R. M., în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 8043/10 iulie 1995.
În art. 22 din Legea 7/1996 republicată sunt prevăzute cele două situații în care se poate face înscrierea unui drept în cartea funciară, iar art. 33 din aceeași lege, prevede posibilitatea rectificării cărților funciare care se poate face în cazurile prevăzute expres de art. 34 și cum reclamanții nu se află în nici unul din aceste cazuri, instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții în data de 2 decembrie 2010, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare au arătat că, din site-ul instanței au înțeles că litigiul s-a judecat la termenul din 11 noiembrie 2010, deși nu a fost îndeplinită procedura, citării și cu lipsa mențiunii taxei judiciare de timbru care nici nu a fost achitată.
Au mai arătat că, în ședința publică din 11.10.2010 nu au avut loc dezbateri, ci numai „discuții pentru citarea incompletă și informări asupra locației care percepe taxa judiciară de timbru și cuantumul acesteia”, fiind amânată judecata la data de 18 noiembrie 2010.
Cu taxa de timbru achitată și depusă la arhiva instanței pe 12.11.2010, s-au prezentat la termenul din 18 noiembrie 2010, prilej cu care au constatat, prin informațiile primite că vor primi pronunțarea acasă.
Au susținut reclamanții că, prezenta cerere de recurs au formulat-o pentru încadrarea în termenul limitat de 15 zile de la comunicare, urmând să adauge argumentația recursului, după primirea motivelor de respingere a acțiunii.
Pentru termenul de judecată din 20.09.2011 au depus la filele 5 – 18 și 23 – 35 dosar, motivele de recurs în mai multe exemplare, prin care au criticat sentința civilă pe fond, arătând că instanța a schimbat înțelesul împrejurărilor de fapt și de drept privind legalitatea rectificării tabulare din 07.07.1995 formulată de către reclamanți în scris, atât în cererea de inițiere a acțiunii, cât și în nota precizărilor înaintată pe 11.11.2010.
Prin decizia civilă nr.1398 din 18 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, s-a respins ca nefondat recursul.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control a reținut următoarele:
Așa după cum rezultă din fișa de repartizare a dosarului nr._, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții recurenți a fost depusă și înregistrată la instanța de fond la data de 2 septembrie 2010, cu termen de judecată la data de 11 noiembrie 2010. La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat reclamanta-recurentă M. V. și pârâta-intimată R. R., lipsă fiind reclamantul-recurent B. O.. Pentru acest termen de judecată, părțile au fost legal citate, conform dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare, reclamanții-recurenți primind personal citațiile pentru termenul fixat la 11 noiembrie 2010 și cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 8 lei la Primăria Dornești și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei. Reclamanta-recurentă M. V., prezentă în instanță, a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru, așa după cum i s-a pus în vedere prin citația primită, a mai depus și un memoriu, arătând că acest teren a aparținut autorului B. A., care a fost intabulat din anul 1945 până în anul 1995, când nelegal s-a înscris dreptul de proprietate lui C. G.. Fiind întrebate de către instanță, părțile au arătat că nu au de formulat alte cereri, sau de propus noi probe, după care, constatând cercetarea judecătorească terminată, procesul în stare de judecată, s-a cordat cuvântul în dezbaterea fondului; reclamanta recurentă a solicitat admiterea acțiunii.
Pentru a da posibilitatea părților de a depuse la dosar concluzii scrise, a fost amânată pronunțarea în cauză, pentru data de 18 noiembrie 2010.
Așadar, pentru judecarea litigiului, instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale prevăzute de art. 125 și următoarele Cod procedură civilă, acest fapt fiind confirmat, atât prin încheierea de dezbateri pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2010, cât și cu caietul grefierului, după ale cărui file s-au depus la dosar copii xerox. Din analiza acestor înscrisuri, se constată că susținerile reclamanților prin motivele de recurs depuse în termen, la data de 2 decembrie 2010, la Judecătoria Rădăuți sunt nedovedite.
Potrivit art. 303 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, sau înlăuntrul termenului de recurs. Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constată că, motivele de recurs depuse la termenul din 20 septembrie 2011 au fost formulate peste termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 301 Cod procedură civilă, potrivit căruia, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speță, motivele de recurs de la file filele 5 – 18 și 23 – 35 dosar, au fost depuse la termenul de judecată din 20 septembrie 2011, cu mult peste termenul legal sus-menționat, așa încât nu pot fi supuse analizei instanței de recurs, fiind tardiv formulate.
Față de toate aceste aspecte, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 3041 Cod procedură civilă, a respins recursul ca nefondat, având în vedere că nu sunt date motive de casare din oficiu.
Împotriva deciziei civile nr. 1398 din data de 18 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava au formulat contestație în anulare în data de 2 noiembrie 2011 contestatorii B. O. și M. V., solicitând desființarea acesteia și rejudecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3897 din 18 noiembrie 2010 a Judecătoriei Rădăuți, contestația în anulare fiind înregistrată sub nr._/86/2011.
În motivarea cererii au arătat că există decizii potrivnice între cele date de Curtea de Apel Suceava care primesc același teren disputat între aceleași părți care urmăresc același scop - dreptul de proprietate al terenului, mai mult însuși dosarul încheiat irevocabil în 1995 a fost rejudecat în conexare cu alte 5 dosare privitoare la dreptul de proprietate al terenului de 1600 mp.
Apreciază că instanța a omis din greșeală să cerceteze motivele de casare a sentinței civile nr. 3897/18.11.2010 dată de Judecătoria Suceava, Tribunalul întemeindu-și dezlegarea pe greșeala materială privind motivarea tardivă a recursului.
Au mai arătat că, în contextul în care instanța a schimbat cererea lor de motivare a recursului formulată în 6 ianuarie 2011 ( fapt cert, dublu înregistrat, atât la registratura judecătoriei cât și în evidența tip Ecris a instanțelor și chiar constatat și consemnat de Inspecția Judiciară CIM în analiza nr._ /SIG/2010 din 24.03.2011), se impune a se constata că motivarea recursului nu a fost făcută tardiv, ci în temeiul legal, respectiv pe 6 ianuarie 2011.
În drept, și-au întemeiat cererea pe prevederile art. 318 Cod procedură civilă.
În data de 3 noiembrie 2011, recurenții au promovat o contestație în anulare similară la Înalta Curte de Casație și Justiție ce a făcut obiectul dosarului nr._ iar prin Decizia nr. 1189 din data de 6 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost declinată competența de soluționare a contestației în anulare în favoarea Tribunalului Suceava, dosarul declinat fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ în data de 10 mai 2012.
Prin încheierea de ședință din data de 26 octombrie 2012 s-a admis excepția de litispendență invocată din oficiu în ambele dosare și s-a dispus atașarea dosarului nr._ la dosarul nr._/86/2011, în temeiul art. 163 al. 1 Cod pr. civilă, dată fiind tripla identitate de părți, obiect și de cauză dintre cele două dosare.
Legal citată, intimata R. R. nu a depus la dosar întâmpinare, dar s-a prezentat în instanță și a pus concluzii de respingere a contestației în anulare.
Prin decizia nr. 170 din 2 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._/86/2011 s-a admis contestația în anulare și s-a dispus anularea Deciziei nr. 1398/18.10.2011 a Tribunalului Suceava (dosar nr._ ) și rejudecarea parțială a recursului declarat de contestatorii-recurenți B. O. și M. V. împotriva sentinței civile nr. 3897/18.11.2010 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), în ceea ce privește motivele de recurs depuse la data de 4 ianuarie 2011 și 6 ianuarie 2011.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 318 Cod pr. civilă„ Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Din interpretarea textului sus citat rezultă că prin greșeală materială, în sensul dispozițiilor art. 318 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, se înțelege o eroare materială în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului și care a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Astfel, sunt greșeli materiale potrivit acestor dispoziții legale: respingerea unui recurs ca tardiv, în funcție de data înregistrării acestuia la instanță, deși din plicul atașat la dosar, rezultă că recursul a fost depus recomandat la poștă, înlăuntrul termenului de recurs, potrivit art. 104 Cod procedură civilă, anularea greșită a recursului ca netimbrat, deși la dosar se află dovada achitării taxei judiciare de timbru și chitanța nu a fost observată etc.
În speță, aspectele semnalate de contestatori reprezintă o greșeală materială ce privește o chestiune de procedură care este în măsură să atragă incidența textului sus citat.
În acest sens, este a se observa că, deși prin Decizia nr. 1398 din data de 18 octombrie 2011 a Tribunalului Suceava contestată, tribunalul a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții B. O. și M. V. împotriva sentinței civile nr. 3897/2010 a Judecătoriei Rădăuți, în considerentele deciziei, a apreciat că motivele de recurs depuse la fil.5-18 și 23-35 dosar sunt tardiv formulate, fiind depuse cu mult peste termenul legal reglementat de dispozițiile art. 303 Cod pr. civilă.
Cum din verificarea actelor și lucrărilor cauzei, rezultă că motivele de recurs din data de 4 ianuarie 2011 și 6 ianuarie 2011 au fost depuse în termen, se constată că, din eroare, instanța de control judiciar a reținut excepția tardivității formulării acestora. În atare situație, având în vedere că, în cauză își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 318 alin. 1 teza I invocate de contestatori, în baza prevederilor art. 318 și urm. din Codul de procedură civilă, tribunalul a admis contestația în anulare, a anulat Decizia nr. 1398/2011 a Tribunalului Suceava, în ceea ce privește motivele de recurs depuse la data de 4 și, respectiv, 6 ianuarie 2011 și a fixat termen pentru rejudecarea parțială a recursului.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 6 noiembrie 2012 sub nr._, procedându-se la rejudecarea parțială a recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3897 din data de 18 noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, în ce privește motivele de recurs depuse la data de 4 ianuarie 2011 și 6 ianuarie 2011.
În motivele de recurs depuse la data de 4 ianuarie 2011 cât și la data de 6 ianuarie 2011, reclamanții B. O. și M. V., au arătat următoarele:
Citarea termenului de judecată 11.11.2010 s-a făcut incomplet în sensul omiterii indicării plății taxei judiciare.
La termenul de judecată din 11.11.2010 s-a constatat lipsa de procedură. S-a comunicat cuantumul și locația plății obligatorii pentru asigurarea condițiilor de judecare. S-a fixat noul termen pe 18.11.2010. Ei au depus totuși nota scrisă a precizărilor ce urmau să fie dezbătute public la termenul fixat în citație 11.11.2010 și modificat din lipsa procedurii pe 18.11.201. Dovedesc cu data 11.11.2010 a chitanței achitate la Primăria Dornești nu Rădăuți unde e Judecătoria. Dovedesc prin confirmarea datei predării la arhiva judecătoriei cu ștampila datei de primire 12.11.2010 pe copia chitanței lor predate.
În consecință, judecarea cauzei a fost lipsită de dezbaterea în ședință publică la termenul din data de 11 noiembrie 2010 pentru că nu erau îndeplinite condițiile de judecată și termenul 18.11.2010 fixat pentru judecare a fost schimbat nejustificat și netemeinic în termen de pronunțare lipsindu-i efectiv de dezbaterea publică contradictorie a cauzei.
În cadrul amplu al petitului acțiunii cumulate pentru restabilirea dreptului lor de proprietate vătămat prin acte administrative și juridice, au formulat distinct cererea de restabilirea stării tabulare înscrisă în cartea funciară înaintea rectificării nelegale din 07.07.1995. În cerere au învederat instanței spre constatarea nelegalității din 07.07.1995 și pentru corectarea efectivă a rectificării nelegale din 07.07.1995, atât elementele de nelegalitate procedurală cât și elementele de fond ale rectificării din 07.07.1995.
Instanța a încadrat corect în drept cauza ca rectificare a cărții funciare dar a ignorat precizările lor privind data 07.07.1995 și aspectele nelegalității de fond și de procedură a rectificării tabulare reclamată distinct.
Faptul reclamat a luat ființă în 07.07.1995. Deciziile pronunțate ulterior datei de 07.07.1995 nu au analizat aspectul legalității reclamat în august 2010. În consecință, deciziile date după 07.07.1995 nu au efect retroactiv de legalizare a respectivei rectificări tabulare.
Numai temeinica cercetare a faptei de rectificare tabulară din 07.07.1995, a împrejurărilor de fapt și de drept anterioare datei de 07.07.1995, pot stabilii caracterul legalității.
Sentința nr. 3897/18.11.2010 a Judecătoriei Rădăuți a omis deslușirea următoarelor împrejurări de fapt și de drept privind legalitatea rectificării tabulare din 07.07.1995, formulate de ei atât în cererea de inițiere a acțiunii cât și în nota precizărilor din 11.11.2010:
1. Rectificarea tabulară nelegală din 07.07.1995 privește înscrierea unui drept acordat gratuit de neproprietara Prefectura Suceava respectiv titlul C. Gh. nr. 774/06.03.1995, peste un drept valabil (vînzare-cumpărare și împroprietărire 1945) înscris din 1927-1962 și nestins prin deschiderea succesiunii de către ei în 21.09.1991 pentru autorul lor B. A.. Dovedesc susținerea cu certificatul cărții funciare nr.245/11.0 1.2000 privind istoricul tabular al parcelei 5278/20, cu titlul de împroprietărire nr._/1945 pentru . A.., cu adeverința nr.23 7/21.10.1991 dovedind deschiderea succesiunii B. A.. prin cerere potrivit Legii nr. 18/1991.
2. Titlurile de împroprietărire din 1945, pentru B. A.. nr._ împroprietărește pe acesta cu . timp ce pentru C. Gh. nr._ îl împroprietărește pe acesta cu . 5545. Deci reconstituirile drepturilor distinct notificate cadastral în titlurile de împroprietărire privesc identic distinct dreptul fiecărui autor numai pentru . împroprietărire. Titlurile sunt anexate dosarului.
3. Pentru același teren identificat cadastral în 1993 și 1994 pe baza acelorași expertize cadastrale s-au pronunțat două decizii potrivnice între ele de revendicare definitive și irevocabile. Decizia nr. 21/10.01.1995 în revendicare dată de Curtea de Apel și C. Administrativ Suceava în favoarea autorului B. A.. Decizia nr. 1317/24.04.2002 în revendicare dată de Curtea de Apel Suceava în favoarea autorului C. Gh. Ambele litigii sus ținute între moștenitorii B. A.. și moștenitorii C. Gh. B. A.. fiind decedat i-au deschis reclamanții-recurenți succesiunea iar C. Gh. tutelat de fica R. R. în ambele litigii și decedat în cursul celui de al doilea litigiu. Deciziile sunt la dosar și dovedesc valabilitatea Deciziei nr. 21/10.01.1995 pentru nelegalitatea rectificării cadastrale din 7 iulie 1995 pentru C. Gh. Decizia 1317/24.04.2002 a preluat intabularea C. Gh. fără analiza rectificării pe care o cer acum recurenții și nu justifică legalitatea intabulării din data de 7 iulie 1995.
4. Asupra ambelor titluri reconstituite nr. 842/27.07.1995 B. A.. și nr.774/06.03.1995 C. Gh. s-a dispus anularea. Titlul 842/27.07.1995 B. A.. pentru forma asimetrică a decupajului față de cotorul actului și titlul 774/06.03.1995 C. Gh. pentru atribuirea greșită a terenului. Dovedesc cu hotărârile Prefecturii Suceava nr.561/03.09.1996, nr.271/03.04.1997, nr. 590/04.03 .1997 date pentru corectarea titlurilor de proprietate nr. 774/95 și nr. 842/95 eliberate cu includerea concomitentă a aceluiași teren și cu asimetrie în întocmirea titlului de proprietate nr. 842/1995 căruia nu i se modifică suprafața terenului prin hotărâre.
5. Aspectul delictual al faptei fiicei lui C. Gh. R. R. constă în ocuparea abuzivă a terenului lor în calitatea sa de tutore al tatălui său, pretinzând că terenul lor aparține tatălui ei. Ocuparea abuzivă începută în 1992 e consemnată în procesul verbal din 2 mai 1995 al Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991 întocmit cu ocazia punerii în posesie a recurenților după pronunțarea Deciziei definitive și irevocabile nr. 21/10.01.1995 a Curții de Apel și C. Administrativ Suceava. Ocuparea abuzivă perpetuată a terenului lor din 1992 și oponența sa și a cumpărătorului ei P. L., la punerea lor în posesie după pronunțarea deciziei definitive și irevocabile nr. 21/10.01.1995 e chiar infracțiune după normele de drept. În consecință, aspectul delictual al faptei reclamate în cauza actuală începe din 1992, continuă în 2 mai 1995 prin nesupunerea la aplicarea legii în fața autorității lucrului judecat, și în același spirit fraudulos în 7 iulie 1995 nelegal intabulează ca tutore titlul nejustificat atribuit tatălui său, peste dreptul nestins al autorului lor, după care continuând frauda cu dosarul de revendicare nr. 581/1996 la Judecătoria Rădăuți făcând abuz de drept.
6. Deci abuzul de drept nu privește intabularea nelegală, ci așa cum au formulat în cererea de inițiere a litigiului, abuzul de drept constă în deturnarea scopului arbitrajului instanței respectiv deturnarea securității lucrului judecat revendicare 21/1995 prin redeschiderea cauzei revendicare a aceluiași teren stabilit deja în proprietatea B. A.. În anteriorul proces de revendicare tutela lui C. Gh. R. R. fiică, uzând cu rea credință de titlul 774 nejustificat atribuit gratuit de neproprietara Prefectura Suceava, intabulându-l nelegal în 1995 peste drept nestins, a indus în eroare instanța în 1996 pentru obținerea necuvenită a unei hotărâri prin care să justifice legalitatea pretenției asupra terenului B. A.. Pronunțarea deciziilor în revendicare definitive și potrivnice între ele în dosarele nr. 4315/1992 și nr. 581/1996 ale Judecătoriei Rădăuți privind același teren de 1600 mp identificat cadastral și disputat de aceleași părți, s-a făcut în baza acelorași expertize cadastrale de identificare din 1993 și 1994. Acesta e abuzul de drept practicat de R. R. tutorele tatălui său C. Gh. Au fost întrunite cele trei elemente ale abuzului de drept: 1) exercitarea anormală a dreptului prin deturnarea premeditată a scopului securității lucrului judecat, 2) vina celui care acționează prin intabularea nelegală peste drept nestins și folosirea titlului nejustificat eliberat deși autoritatea puterii lucrului judecat dispunea pentru ea tutore al lui C. Gh. contrariul din 10.01.1995, 3) existența prejudiciului suferit de terți respectiv vătămarea dreptului de proprietate al recurenților.
7. Atitudinea delictuală și/sau aplicarea greșită a Legii nr. 18/1991 privește și Prefectura Suceava. Autoritatea locală a inclus același teren în trei reconstituirii. Au lipsit reconstituirile de schița terenului pus în posesie, obligație imperativă a Legii nr. 18/1991. Pentru C. Gh., în aceiași lună martie 1995 a întocmit două titluri incluzând terenul lui B. A., deși în ianuarie 1995 se pronunțase definitiv și irevocabil proprietatea terenului care era și identificat cadastral, pentru B. A.. Titlul reconstituit lui B. A. nr. 842/27 iulie 1995 a fost eliberat abia după intabularea nelegală din 7 iulie 1995 a titlului nejustificat nr. 774/06.03.1995 pe numele lui C. Gh., și cu greșeală în simetria actului. Deci premeditare nu numai aplicarea defectuoasă a Legii nr. 18/1991, ci și nerespectarea puterii autorității judecătorești atât în atribuirea terenului cât și în rectificările din cărțile funciare au scop fraudulos, coincidența fiind puțin prezumabilă. Prezumția frauduloasă privește și faptul că hotărârile Prefecturii de anulare a titlurilor de proprietate nr. 774/1995 și nr. 842/1995 nu au fost urmate de eliberarea respectivelor titluri corectate conform propriilor dispoziții. Numai titlurile astfel corectate erau îndreptățite la arbitrajul instanței în condițiile Legii nr. 18/91.
8. Aspectele delictuale ale tutelei R. R., fiica lui C. Gh. și ale Prefecturii Suceava converg în scopul implicării instanței de judecată pentru obținerea prin hotărâre judecătorească revendicare în 1996 de foloase necuvenite, vulnerabilizând însăși securitatea autorității lucrului judecat în 1995. Dovedesc prin deciziile de revendicare potrivnice între ele date pentru terenul identificat cadastral și pronunțate pe baza acelorași expertize cadastrale făcute în 1993 și în 1994.
În drept, își întemeiază cererea pe dreptul la un proces echitabil în termen optim și previzibil în sensul nelipsirii procedurale dispuse de art.195 (1 )(2) privind verificarea și regularizarea chemării în judecată precum și art.196 (2)(3) privind obligarea părții pârâte la comunicarea întâmpinării și răspunsul nostru la întâmpinarea lor; pe dreptul la principiului contradictorialității art.14 ind. 3,4,5,6 al egalității art.8 al legalității art. 7(2) Cod pr. civilă; dreptul la judecarea procesului pentru aflarea adevărului art.222 Cod pr.civilă.
Pe fondul cauzei, în drept își întemeiază cererea pe Legea nr. 7/1996 art. 30 și 28 privind rangul preferențial B. A. și reaua credință a tutelei dobânditorului de titlu gratuit precum și neaplicarea Legii nr. 7/1996 la rectificarea din 07.07.1995 urmând a se desluși efectiv situația de fapt și de drept; art.34 (1)(2) privind decizia 21/10.01.1995 a CACAS ce desființează actul administrativ 774/06.03.1995 prin puterea autorității lucrului judecat ce subordonează autoritatea locală, dreptul fiind greșit calificat și corectat chiar administrativ nr. 271/03.04.1997, după intabularea peste drept nestins B. A..; Pentru cererea din 2010 privind rectificarea nelegală din 07.07.1995 pentru restabilirea stării tabulare anterioare datei de 07.07.1995 își întemeiază demersul pe Legea 247/2005 titlul XII 35 art.22(l)(2)(3) privind actul de constituire și transmitere valabil titlul nr._ B. A.. precum și puterea deciziei def.irev.21/10._ față de ulterioara atribuire a actului 774/06.03.1995 de autoritatea administrativă care a și anulat actul cu hotărârea nr.271/03.04.1997. Totodată își întemeiază demersul pe Legea nr. 247/2005 titlul XII 38 art.29( 4)( 5)a)b) privind dreptul imprescriptibil actele anterioare titlul_/1945 B. A.. și decizia def.irev.21/10.01.1995 ambele anterioare titlului 774/06.03.1995 C. Gh. și a intabulării lui în 07.07.1995, iar reaua credință se dovedește în deturnarea securității autorității lucrului judecat în revendicările dintre B. A..și C. Gh.potrivnice între ele pentru același teren în baza acelorași expertize cadastrale.
Potrivit cu nelegalitatea faptelor de fapt și de drept precum și cu netemeinicia analizării acestora în actele dosarului solicită admiterea recursului în sensul restabilirii stării tabulare existente anterior radierii din data de 7 iulie 1995.
Legal citată, intimata R. R. a depus la dosar întâmpinare (fil.9), prin care a arătat că referitor la Decizia nr. 21/10 ianuarie 1995 a Curții de Apel C. Administrativ Suceava – în acel dosar a fost citată ea și soțul ei R. M., și nu C. G. care era adevăratul proprietar al suprafeței de teren aflată în litigiu, drept pentru care în anul 1995 acesta din urmă deschide un nou proces cu B. O. și M. V. pentru tulburare de posesie, având ca bază titlul de proprietate din 1945 la reforma agrară și titlul de proprietate nr. 774/06.03.1995 și 3 expertize topo-cadastrale favorabile acestuia, dovedite prin cele 10 hotărâri definitive și irevocabile.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la neîndeplinirea procedurii de citare în fața instanței de fond, tribunalul reține că primul termen fixat pentru judecată a fost în data de 11 noiembrie 2010 iar reclamanții-recurenți au fost citați pentru această dată, după cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare de la f. 118 și 120 ds. fond iar reclamantul-recurent a fost citat cu mențiunea achitării taxei de timbru de 8 lei și timbru judiciar de 0, 3 lei aferente cererii sale de chemare în judecată.
După cum rezultă din chitanța . nr._ din data de 11 noiembrie 2010 eliberată de Primăria comunei Dornești, jud. Suceava(f. 121-ds. fond), reclamanta M. V. a achitat taxa de timbru de 8 lei și a fost prezentă la termenul de judecată din data de 11 noiembrie 2010, după cum rezultă din conținutul încheierii de dezbateri de la f. 126-ds. fond, când prima instanță a amânat pronunțarea la data de 18 noiembrie 2010 pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.
Prin urmare, contrar susținerilor reclamanților-recurenți, părțile au fost legal citate în fața instanței de fond iar la data de 11 noiembrie 2010 a fost finalizată cercetarea judecătorească, nemaiacordându-se alt termen de judecată, ci doar s-a amânat pronunțarea la data de 18 noiembrie 2010, astfel că motivele de nelegalitate invocate cu privire la acest aspect sunt neîntemeiate.
Contrar susținerilor reclamanților-recurenți, instanța de fond nu a schimbat înțelesul elementelor de fapt și de drept ale cererii de chemare în judecată deduse judecății.
Instanța de fond a fost învestită cu o acțiune în rectificare de carte funciară iar după cum rezultă din dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996 în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că:
1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;
2. dreptul înscris a fost greșit calificat;
3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
După cum în mod corect a reținut instanța de fond, în favoarea reclamanților s-a emis titlul de proprietate nr. 842 din data de 29 iulie 1995, în baza Legii nr. 18/1991, reconstituindu-li-se în calitate de moștenitori ai defunctului B. A. dreptul de proprietate pentru o suprafață de 1,6714 ha teren, situat pe raza comunei Dornești, jud. Suceava(f.49-ds. fond).
În favoarea numitului C. G. au fost emise titlurile de proprietate nr. 774/6.03.1995 și 790/27.03.1995, în care este inclusă suprafața de 2,27 ha teren, pe raza comunei Dornești, în ambele titluri fiind înscrise aceleași parcele, cu aceleași vecinătăți(f. 26 și 27-ds. fond).
Prin sentința civilă nr. 5561 din data de 3 decembrie 1997 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr. 3220/1996), s-a admis contestația formulată de defunctul C. G. și însușită de moștenitorii acestuia, C. S., C. T. și R. R. și s-a dispus anularea titlului de proprietate nr. 842 din data de 29 iulie 1995 emis pe numele reclamanților-recurenți și ale Hotărârilor nr. 561 din data de 30 septembrie 1996, 271 din data de 3 aprilie 1997 și nr. 430 din data de 12 iunie 1997 ale Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava(f. 29-ds. fond). Totodată, prin aceeași hotărâre, s-a dispus respingerea plângerii formulate de reclamanții B. O. și M. V. prin care aceștia solicitau anularea titlului de proprietate nr. 774 din data de 6 martie 1995 emis pe numele autorului pârâtei-intimate R. R..
Este adevărat că prin Decizia nr. 21 din data de 10 ianuarie 1995 a Curții de Apel Suceava-Secția civilă și de contencios administrativ( dosar nr. 1546/1994), s-a admis acțiunea în revendicare imobiliară formulată de reclamanții-recurenți și s-a dispus obligarea pârâților R. M. și R. R. să le predea reclamanților în deplină posesie și proprietate terenul de 1601 mp situat în . și identic cu . raportul de expertiză a inginerului D. Sesurschi, respectiv ABCD din expertiza ing. I. T., însă titlul de proprietate al reclamanților-recurenți nr. 842 din data de 29 iulie 1995 a fost anulat prin sentința civilă nr. 5561 din data de 3 decembrie 1997 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr. 3220/1996).
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 05.09.2005 completată, reclamanții B. O. și M. V. i-au chemat în judecată pe pârâții R. R., Comisia comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dornești și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 774/1995 emis în favoarea lui C. G., în sensul excluderii suprafeței de 3.346 m.p. teren arabil situat în intravilan, respectiv constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 790/1995 emis în favoarea aceluiași C. G. în sensul excluderii suprafeței de 3.346 m,p, teren arabil situat în intravilanul comunei Dornești, județul Suceava.
Motivându-și acțiunea, reclamanții B. O. și M. V. au arătat că autorul lor, B. A., a dobândit prin convențiile de vânzare-cumpărare încheiate în anul 1927 și 1931 și prin actul de împroprietărire din anul 1945, dreptul de proprietate asupra parcelelor nr. 5278/18, 5278/19 și 5278/20, cu care s-a înscris în cartea funciară, iar potrivit Legii nr. 18/1991, în calitate de moștenitori, le-a fost validată cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,84 ha teren, fiind puși în posesie cu suprafața de 1,53 ha teren pe vechiul amplasament. De asemenea, reclamanții au mai precizat că la reforma agrară din anul 1945 autorul pârâtei R. R., respectiv defunctul C. G., a fost împroprietărit cu suprafața de 1,69 ha teren identic cu . că în mod nejustificat, terenul situat în intravilanul comunei Dornești a fost inclus în cele două titluri de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 3657/29 septembrie 2008 a Judecătoriei Rădăuți s-a respins acțiunea, pentru considerentul că din examinarea întregului material probator și analizând dosarele de fond, cât și soluțiile pronunțate, la acțiunea reclamanților, instanța a reținut că nu rezultă că s-a procedat la o dublă reconstituire a dreptului de proprietate după autorii părților, aceștia nu au făcut dovada că erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul înscris în cele două titluri de proprietate emise autorului pârâților. Cu privire la o parte din suprafața de teren, respectiv 1601 mp s-a pronunțat Judecătoria Rădăuți prin sentința civilă nr. 5561/1997. S-a mai concluzionat că nu s-a procedat la o dublă reconstituire a dreptului de proprietate pe numele autorului părților, iar în cauză nefiind incidente cazurile sancționate cu nulitate absolută a titlurilor de proprietate eliberate, reglementate de art. III al. 1 din Legea nr. 169/1997, modificată și completată de Legea nr. 247/2005, instanța a respins acțiunea civilă promovată, așa cum a fost completată, ca nefondată.
Recursul declarat în cauză împotriva sentinței civile nr. 3657/29 septembrie 2008 a Judecătoriei Rădăuți, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 15 din data de 6 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava( dosar nr._ ), cu argumentul că din întreg materialul probator administrat în cele trei cicluri procesuale, nu rezultă că s-a procedat la o dublă reconstituire a dreptului de proprietate după autorii părților, recurenții nefăcând dovada restituirii în proprietate a terenului înscris în cele două titluri de proprietate contestate.
Astfel, s-a reținut că ,,În ceea ce privește pe recurenți, aceștia dețin doar adeverința provizorie de proprietate nr. 237/21 octombrie 1991 emisă în baza Hotărârii de validare nr._/10 octombrie 1991 a Comisie Județene de fond funciar Suceava, pentru suprafața de 1,84 ha, întrucât titlurile de proprietate prin care s-a finalizat procedura (având același nr. 842/29 iulie 1995, dar suprafețele diferite, 1 ha 5051 mp, respectiv 1 ha 6714 mp), au fost anulate prin sentința civilă nr. 5561/1997 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă prin decizia civilă nr. 2365/27 iunie 2001 a Tribunalului Suceava și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1317/24 aprilie 2002 a Curții de Apel Suceava.
Respectiva adeverință de proprietate recunoaște doar în principiu dreptul de proprietate al recurenților, constată numai întinderea suprafeței la care sunt îndreptățiți, fără a specifica cel puțin suprafața restituită în intravilan și, evident, fără a determina terenurile prin vecinătăți.
Deși în prezent recurenții nu sunt trimiși în posesie pe un anume amplasament, titlul de proprietate nr. 842/1995 fiind anulat, ei posedă o hotărâre de validare, astfel că erau ținuți a face dovada identității între suprafața validată (și înscrisă pe adeverința provizorie de proprietate) și cea menționată în titlurile de intimaților, nr. 774/1995 și nr. 790/1995, adică 3346 mp teren arabil intravilan, printr-o expertiză topo-cadastrală a cărei administrare au refuzat-o”.
S-a mai reținut în decizia instanței de recurs împrejurarea că, ,,Cu atât mai mult cu cât prin nici una dintre expertizele administrate în procesele anterioare dintre părți (având ca obiect revendicare, anularea titlului de proprietate al recurenților) nu s-a concluzionat că ar exista identitate.
Astfel, experții T. I. (dosar nr. 4315/1992), Seșurschi C. (dosar nr. 3665/1999) și Hopincă C. (dosar nr._ ) concluzionează că terenul retrocedat recurenților provine de la autorul acestora, B. A., în baza titlului nr._/1945 emis acestuia.
Din punct de vedere cadastral, se identifică cu p.v. 667 și p.f. 5278/18 din C.F. 2346 Măneuți în suprafață totală de 3150 mp intabulată pentru B. A. și A., ulterior p.v. 667 în suprafață de 100 mp intabulându-se pentru B. O. și E. în C.F. 1562 Măneuți și cu p.f. 5278/19 din C.F. 2475 și p.f. 5278/20 din C.F. Măneuți, în suprafață totală de 5850 mp intabulate, de asemenea, pentru B. A., în total 9000 mp teren intravilan.
Concluzionează experții că terenul identificat și măsurat nu corespunde amplasamentelor indicate de recurenți și nu coincide nici cu suprafața și configurația parcelelor sus-arătate și că reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a făcut integral pe vechile amplasamente, pe . atribuit un lot numitului P. L. (1163 mp) și un lot numitului P. A. (999 mp), restul terenului până la 8970 mp fiind ocupat de Dispensarul veterinar (920mp/1200 mp), de recurenta M. V. (cca. 3200 mp, din care o parte, curți construcții atribuiți de C.A.P.), drum de acces (0,02 ha), R. E. (665 mp), B. O. (2014 mp).
Mai rețin experții că nu se poate constata identitatea suprafeței de 3346 mp cuprinsă în adeverința de proprietate nr. 237/1991 eliberată recurenților și suprafața menționată în cele două titluri de proprietate eliberate autorului intimaților, cu atât mai mult cu cât adeverința nu stabilește amplasamentul parcelelor, ci doar le recunoaște recurenților un drept de proprietate cu privire la o suprafață totală de_ mp teren.
În ceea ce privește titlurile contestate se reține că acestea au fost eliberate pentru suprafața de 2,22 ha teren agricol și 0,05 ha teren curți construcții, din care la locul numit „Saha” fiind înscrisă o suprafață de 0,78 ha.
Așa cum s-a reținut și în sentința civilă nr. 5561/3 decembrie 1997 a Judecătoriei Rădăuți (prin care s-a verificat valabilitatea titlului de proprietate nr. 774/1995), la baza reconstituirii dreptului de proprietate s-a aflat registrul agricol al autorului intimaților C. G., care a figurat înscris cu respectivul teren, de 0,78 ha în registrul agricol din anii 1959-1962.
Prin aceeași sentință s-a reținut că acest teren face parte din suprafața de 1 ha și 600 mp cu care C. G. a fost împroprietărit în anul 1945, că în perioada C.A.P. –ului acesta a deținut 0,30 ha ca lot statutar, diferența de 0,48 ha fiind atribuită altor persoane, fie pentru edificarea unor construcții, fie ca loturi statuare”.
Tot prin Decizia nr. 15 din data de 6 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava s-a mai reținut că soluția dată prin sentința civilă nr. 3657/29 septembrie 2008 a Judecătoriei Rădăuți nu contrazice Decizia nr. 21/10 ianuarie 1995 a Curții de Apel Suceava, prin care s-a admis acțiunea în revendicare a recurenților împotriva prim-intimatei, având în vedere că la acea dată nu erau emise încă cele trei titluri de proprietate.
După cum rezultă din certificatul nr. 245 din data de 11 ianuarie 2000 eliberat de Judecătoria Rădăuți, sub R. fonc cu nr. 56/1962, p.f. 5278/20, s-a dezlipit de la CFI04I, transcriindu-se la CF 496, unde s-a intabulat dreptul de proprietate pentru numitul B. A., conform titlului de proprietate cu nr._ emis la reforma agrară din 1945-1947. Sub R. fonc cu nr. 3066/1995, p.f. 5278/20, s-a dezlipit de la CF496, transcriindu-se la CF 3444, unde s-a intabulat dreptul de proprietate pentru numitul C. G., conform titlului de proprietate nr. 774/1995. Sub R. fonc cu nr. 4478/1995, p.f. 5278/20, s-a dezlipit de la CF3444, transcriindu-se la CF 3450, unde s-a intabulat dreptul de proprietate pentru pârâta-intimată R. R. și numitul R. M. în devălmășie, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8043/1995 iar ulterior, sub R. fonc cu nr. 2030/1999, p.f. 5278/20 s-a dezlipit de la CF3450, transcriindu-se la CF 3606, unde s-a intabulat dreptul de proprietate pentru numiții R. T. și R. G. în devălmășie, conform sentinței civile nr. 2124/1999 a Judecătoriei Rădăuți(f. 53-ds. fond).
Acțiunea în rectificare în cartea funciară este acțiunea prin care orice persoană interesată poate solicita, în cazurile prevăzute de lege, radierea sau îndreptarea înscrierilor de carte funciară, în scopul restabilirii concordanței dintre starea tabulară și situația juridică reală a imobilului înscris în cartea funciară. Prevederile art. 34 din Legea nr. 7/1996 aveau caracter limitativ, astfel încât celelalte situații în care se constată o neconcordanță între starea tabulară și starea reală a imobilului vor fi soluționate pe altă cale, nu pe cea acțiunii în rectificare.
Critica de nelegalitate referitoare la faptul că rectificarea tabulară nelegală din 7 iulie 1995 privește înscrierea unui drept acordat gratuit de neproprietara Prefectura Suceava respectiv titlul C. Gh. nr. 774/06.03.1995, peste un drept valabil (vînzare-cumpărare și împroprietărire 1945) înscris din 1927-1962 și nestins prin deschiderea succesiunii de către ei în 21.09.1991 pentru autorul lor B. A., nu poate fi primit având în vedere că titlul de proprietate al reclamanților-recurenți a fost anulat iar acțiunile succesive ale reclamanților-recurenți de anulare a titlurilor de proprietate emise pe numele lui C. G. au fost respinse iar hotărârile pronunțate au autoritate de lucru judecat între părți.
Cum înscrierile succesive în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei-intimate și al autorilor acesteia s-a făcut în baza unui titlu de proprietate care nu a fost anulat iar legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe numele lui C. G. prin titlurile de proprietate emise pe numele acestuia nu mai poate fi repusă în discuție în cadrul unei acțiuni în rectificare de carte funciară care este o acțiune accesorie grefată pe acțiunea principală, ce constituie suportul său juridic, acțiune prin care să se pună în discuție fondul dreptului respectiv, legalitatea dobândirii dreptului respectiv, și nu chestiuni formale care nu duc la desființarea titlului respectiv, cererea de rectificare a înscrierilor din cartea funciară apare ca fiind neîntemeiată.
După cum rezultă din dispozițiile art. 51 al. 1 din Legea nr. 7/1996, înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații cadastrale.
Au mai invocat reclamanții-recurenți în motivele de recurs împrejurarea că reconstituirile drepturilor distinct notificate cadastral în titlurile de împroprietărire privesc identic distinct dreptul fiecărui autor numai pentru . împroprietărire și că pentru același teren identificat cadastral în 1993 și 1994 pe baza acelorași expertize cadastrale s-au pronunțat două decizii potrivnice între ele de revendicare definitive și irevocabile și anume, Decizia nr. 1317 din data de 24 aprilie 2012 și Decizia nr. 21 din data de 10 ianuarie 1995 pentru nelegalitatea rectificării cadastrale din 7 iulie 1995 pentu C. G.. S-a mai invocat de către reclamanții-recurenți aspectul delictual al faptei pârâtei-intimate care a ocupat abuziv terenul reclamanților-recurenți, în calitate de tutore al tatălui său, pretinzând că terenul lor aparține tatălui ei, deturnarea securității lucrului judecat a Deciziei nr. 21/1995 prin redeschiderea unei acțiuni în revendicarea proprietății lui B. A., faptul că autoritatea locală a inclus același teren în trei reconstituirii.
Astfel, a lipsit reconstituirile de schița terenului pus în posesie obligație imperativă a Legii 18/91. Pentru C. Gh., în aceiași lună martie 1995 a întocmit două titluri incluzând terenul lui B. A., deși în ianuarie 1995 se pronunțase definitiv și irevocabil proprietatea terenului care era și identificat cadastral, pentru B. A.. Titlul reconstituit lui B. A. nr. 842/27.07.1995 a fost eliberat abia după intabularea nelegală din 7 iulie 1995 a titlului nejustificat nr. 774/06.03.1995 C. Gh., și cu greșeală în simetria actului.
Aceste critici de nelegalitate nu pot fi primite, atâta timp cât legalitatea și valabilitatea actelor juridice emise pe numele autorului pârâtei-intimate cât și a punerii în posesie a acestuia au fost confirmate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care se bucură de autoritate de lucru judecat între părți cu privire la dezlegările de fapt și de drept date de instanță chestiunilor litigioase invocate în acel dosar și reiterate și în prezenta cauză, cum este chestiunea legalității actelor de proprietate ale autorului pârâtei-intimate ce au stat la baza înscrierilor succesive din cartea funciară iar reclamanții-recurenți nu pot solicita rectificarea cărții funciare în sensul restabilirii situației anterioare acestor înscrieri în cartea funciară, atâta timp cât nu s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prealabilă, nevalabilitatea sau ineficacitatea actului juridic în baza căruia s-a realizat înscrierea.
După cum s-a arătat în doctrină și în jurisprudența instanței supreme, autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civ. și art. 166 C.proc.civ.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.). Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești. Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) C.civ., în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior. Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Titlul de proprietate nr. 842/29.07.1995 emis pe numele reclamanților-recurenți după proprietarul tabular înscris inițial în cartea funciară a fost anulat pentru suprafețele de teren în litigiu iar reclamanții-recurenți nu au prezentat o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se fi anulat actele de proprietate emise pe numele autorului pârâtei-intimate și nu pot invoca în cadrul acțiunii în rectificarea cărții funciare, apărări referitoare la nevalabilitatea sau ineficacitatea actului juridic în baza căruia s-a realizat înscrierea dreptului de proprietate pe numele autorului pârâtei-intimate, C. G., atâta timp cât nu au prezentat o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, dreptul înscris a fost greșit calificat, nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea sau înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Cum cazurile prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996 pentru care se putea cere rectificarea înscrierilor în cartea funciară aveau caracter expres și limitativ iar reclamanții-recurenți nu au dovedit existența nici unuia din aceste cazuri iar în celelalte situații în care se constată o neconcordanță între starea tabulară și starea reală a imobilului vor fi soluționate pe altă cale, nu pe cea acțiunii în rectificare, în mod corect a respins instanța de fond acțiunea ca nefondată iar criticile de nelegalitate și netemeinicie invocate de reclamanții-recurenți prin motivele de recurs depuse în data de 4 ianuarie 2011 și 6 ianuarie 2011, sunt neîntemeiate.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții B. O. și M. V., domiciliați în ., împotriva sentinței civile nr. 3897 din data de 18 noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, pârâtă-intimată fiind R. R., domiciliată în ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. E. L. L. A. G. F. R. M.
Red.V.E.L.
Jud.R. P.
Tehnored.R.M.
2 ex.23.01.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1585/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 880/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
