Fond funciar. Decizia nr. 1585/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1585/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 420/314/2009
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1585
Ședința publică din data de 13 IUNIE 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: C. M. N.
JUDECĂTOR: N. M.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul F. G. C., domiciliat în comuna Ilișești, . C. Fevronia, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.5125 din data de 08 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații: pârâții C. L. DE APLICARE A LEGII NR.18/1991 ILIȘEȘTI, INSTITUȚIA P. – PRIN PREFECT, C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR ȘI C. L. DE FOND FUNCIAR BĂLĂCEANA, și intervenienții COTĂRLEȚ G. și COTĂRLEȚ M., ambii domiciliați în Timișoara, . 7, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant asistat de avocat B. O. și avocat G. M. pentru intimații intervenienți, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că prin serviciul de arhivă al instanței s-au depus la dosar o . înscrisuri respectiv: întâmpinarea formulată de intervenienții Cotărleț G. și Cotărleț M. (filele 6,7) și întâmpinarea formulată de pârâta intimată C. Comunală de Fond Funciar Bălăceana ( fila 16).
Avocat B. O. depune la dosar împuternicirea avocațială prin care face dovada asigurării asistenței juridice în instanță reclamantului (fila 18).
Instanța procedează la comunicarea unui exemplar de pe întâmpinările depuse apărătorului ales al recurentului pentru ai se da acesteia posibilitatea de a lua act de conținutul acestora.
Văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată acordând cuvântul la dezbateri.
Avocat B. O. pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului precizând că reclamantul a dat într-adevăr acea declarație notarială însă nu a înțeles ce semnează, ulterior prezentându-se în fața instanței de judecată la termenul din data de 8.11.2012, special pentru a da o altă declarație, prin care a dorit să-și exprime opțiunea de a revoca, de a reveni de la declarația dată în fața notarului.
Acesta nu a înțeles care este diferența între a renunța în mod expres la dreptul dedus judecății și a renunța la judecată ca urmare a ajungerii la o învoială cu celelalte părți, el prin declarația de renunțare a renunțat la dreptul său la succesiune,
De altfel nici nu a mai înțeles să formuleze recurs împotriva sentinței civile întrucât a realizat consecința actului său declarativ însă mandatara sa a declarat recurs, de aceea i-a retras acesteia procura de reprezentare la data de 18.02.2013, dovadă fiind declarația notarială pe care a depus-o la termenul de astăzi la dosar (fila 19).
Este real că a dorit să dea o altă declarație în fața instanței de judecată în sensul revenirii de la declarația notarială însă instanța de fond nu a dat curs solicitării sale.
Real este și faptul că de la data dării declarației notariale și până astăzi părțile trebuiau să finalizeze tranzacția însă dând dovadă de rea-credință celelalte părți prin comportamentul lor au confirmat faptul că nu au dorit decât să-l inducă în eroare pe reclamant până la semnarea declarației notariale pentru ca ulterior să nu mai recunoască nimic.
În consecință, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Avocat G. M. pentru intimații intervenienți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, întrucât în mod corect a reținut faptul că reclamantul a renunțat la dreptul dedus judecății în două dosare aflate pe rolul instanței de judecată, dosare în care părțile au ajuns la un acord.
La termenul de astăzi recurentul reclamant arată că înțelege să revină de la cele consemnate în acea declarație notarială, precizând că a formulat și o plângere penală împotriva intimaților însă nu a făcut dovada acestor susțineri.
Mai arată că recurentul are posibilitatea de a uza de căile extraordinare de atac în cazul în care este nemulțumit de soluția instanței, însă de notorietate este și faptul că dispozițiile legale în materie, respectiv 247 Cod Procedură Civilă, care nu prevăd posibilitatea modificării voinței. Dispozițiile amintite sunt alternative în ceea ce privește posibilitatea exprimării voinței, respectiv în ședință sau prin înscris autentic.
În consecință, solicită respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței depuse la fila 20.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL :
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 20.01.2009, sub nr._, reclamantul F. G. C., în contradictoriu cu pârâții C. L. de aplicare a Legii 18/1991 Ilișești, C. L. de aplicare a Legii 18/1991 Bălăceana, Instituția P. – Județul Suceava și C. județeană Suceava, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea titlului de proprietate nr. 313/1993 din 09.07.1993 și a Ordinului P. nr. 440 în baza căruia s-a emis titlul de proprietate nr. 33/2005.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în T.P. nr. 313/1993 a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2,57 ha în favoarea lui F. A., în calitate de unică moștenitore după F. Reveca și F. V..
A precizat reclamantul că, în mod ilegal C. L. i-a reconstituit dreptul de proprietate întrucât proprietarii tabulari ai acestor terenuri sunt bunicii săi paterni, F. Reveca și G. a lui G. F.. În acest sens, a arătat reclamantul că bunicul său, G. a lui G. F., a murit în 1946, rămânând ca moștenitor Reveca și V., tatăl reclamantului. B. sa apare în Registrul Agricol cu suprafața de 2,57 ha., teren care s-a transmis prin certificatul de moștenitor nr. 96/1986 tatălui său, V..
Totodată, a arătat reclamantul că succesiunea după tatăl său, V., nu a fost deschisă iar mama sa, A., solicită constituirea dreptului ei de proprietate asupra terenului ocupat de construcții, prin Ordinul nr. 440/2004 constituindu-se acest drept. La baza cererii a stat înscrierea din Registrul agricol în care A. (soția defunctului V. și mama reclamantului) apare ca fiică și nu ca noră, iar prin această modalitate ilicită s-a realizat și eliberarea titlului 33/_.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 169/1997.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri în copie, respectiv registrele agricole, certificat de naștere, certificat de moștenitor și fișa de punere în posesie ( filele 4-11).
Pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a arătat că titlul de proprietate conferă persoanei căreia i s-a constituit sau reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren, calitatea de proprietar iar la baza emiterii titlurilor de proprietate stau documentațiile primite de la comisiile teritoriale aflate în subordine.
Odată cu întâmpinarea, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a înaintat la dosar și documentația care a stat la baza emiterii Ordinului nr. 440/2004 (f. 21-51).
La solicitarea instanței, Comisia comunală de fond funciar Bălăceana a înaintat la dosar copia Registrului agricol al numitei F. Reveca din anii 1959 – 1965 (f. 62) și documentația care a stat la baza emiterii Titlului de proprietate nr. 33/2005 (f. 93-98, 133-140).
În cauză a fost formulată cerere de intervenție în interes accesoriu de către numiții Cotărleț G. și Cotărleț M..
În motivare, aceștia au arătat că au dobândit de la numita F. A., în baza contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager suprafața totală de 25.712 m.p., teren înscris în Titlul de proprietate nr. 313/1993 și suprafața de 920 m.p. înscrisă în titlul de proprietate nr. 33/2005 împreună cu una casă de locuit și anexe gospodărești, situate în intravilanul satului Bălăceana, jud. Suceava.
Au precizat intervenienții că între ei și reclamant au mai existat și alte litigii, iar în urma unei înțelegeri, la data de 12.04.2012, s-au prezentat la sediul Biroului Notarului Public Valeriana I. unde, prin declarațiile autentificate sub nr. 1509 și 1511, atât ei cât și reclamantul F. G. C., au înțeles să renunțe la dreptul dedus judecății în ds nr._ iar reclamantul și în ds. nr._ . Cum la termenul de judecată din data de 09.10.2012 din dosarul nr._ au aflat că reclamantul nu a depus la dosarul de față declarația autentică de renunțare, au precizat intervenienții că au fost nevoiți să formuleze cererea de intervenție.
În dovedire, au anexat înscrisuri (f. 164 – 166).
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr. 5125 din data de 08 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ , s-a respins cererea pentru „anulare titlu proprietate” formulată de reclamantul F. G. C., domiciliat în satul Bălăceana, . C. Fevronia, jud. Suceava, împotriva pârâtelor C. L. de aplicare a Legii 18/1991 Ilișești, C. L. de aplicare a Legii 18/1991 Bălăceana, Instituția P. – Județul Suceava și C. județeană Suceava, intervenienți în interes accesoriu fiind Cotărleț G. și Cotărleț M., domiciliați în Timișoara, .. 7, ., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului ,a reținut următoarele:
În fapt, prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul F. G. C. a solicitat anularea Titlului de proprietate nr. 313/1993 și a Ordinului P. nr. 440 în baza căruia s-a emis titlul de proprietate nr. 33/2005.
Așa cum rezultă din Declarația autentificată la BNP Valeriana I. sub nr. 1509 din 12.04.2012 – depusă la ds. la fila 166, reclamantul a renunțat la dreptul dedus judecății în dosarele Judecătoriei Suceava nr._ având ca obiect „anulare titlu de proprietate” și respectiv nr._ având ca obiect „partaj succesoral”.
Potrivit art. 247 alin. 1 și 3 C.pr.civ., „renunțarea reclamantului la dreptul pretins se poate face în ședință sau prin înscris autentic”.
Din cele reținute anterior, rezultă că reclamantul F. G. C. a renunțat, prin declarație autentică, la dreptul dedus judecății în cadrul prezentului dosar, înregistrat pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ .
D. urmare, având în vederea disp. art. 247 alin. 1 C.pr.civ., potrivit cărora „În caz de renunțare la însuși dreptul pretins, instanța dă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond”, instanța urmează a respinge cererea formulată de reclamantul F. G. C. în contradictoriu cu pârâtele C. L. de aplicare a Legii 18/1991 Ilișești, C. L. de aplicare a Legii 18/1991 Bălăceana, Instituția P. – Județul Suceava și C. județeană Suceava, intervenienți în interes accesoriu fiind Cotărleț G. și Cotărleț M., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul F. G. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că, deși la dosarul cauzei, s-a depus de către pârâți declarația autentificată sub nr. 1509 și 1511 din 12.04.2012 de B.N.P. I. Valeriana prin care el a declarat că renunță la dreptul dedus judecății, s-a prezentat în fața instanței la termenul de judecată din data de 8.11.2012, special pentru a da o altă declarație, prin care a dorit să-și exprim opțiunea de a revoca, de a reveni de la declarația dată în fața notarului, tocmai pentru că pârâții l-au determinat să dea acea declarație în împrejurări dubioase, dându-i de băut și amăgindu-l că-i vor da și lui niște bani după ce vor vinde imobilele din litigiu.
Însă, instanța nu a dat curs acestei solicitări astfel că a procedat în consecință, deși actul său de voință în fața instanței era altul decât cel cuprins în declarația notarială avută în vedere.
Dispozițiile art.272 pct.3 Cod Procedură Civilă, arată că „Renunțarea se poate face în ședință sau prin înscris autentic", așadar, declarația în fața instanței are aceiași valoare probantă ca și înscrisul autentic.
În consecință a considerat că are dreptul să revină de la acea declarație, printr-o altă declarație dată în fața instanței de judecată, care ar fi avut drept consecință revocarea primei declarații și ar fi dus la judecarea cauzei pe fond, în baza tuturos probelor administrate până la acel moment.
Intervenienții COTĂRLEȚ G. și COTĂRLEȚ M., în conformitate cu dispozițiile art. 308 alin. 2 Cod Procedură Civilă, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului formulat de către reclamantul F. G. C., prin mandatar D. G. împotriva sentinței civile nr. 5125 din 8.11.2012 a Judecătoriei Suceava și menținerea acesteia ca fiind legală și temeinică.
În fapt, prin sentința civilă nr. 5125 din 8.11.2012 a Judecătoriei Suceava, instanța de fond a respins cererea reclamantului, având în vedere declarația autentificată sub nr. 1509/12.04.1012 la B.N.P. Valeriana I., fila 167 dosar, prin care acesta a arătat că renunță în mod expres h dreptul dedus judecății, în cauza ce face obiectul dosarului nr._ .
Față de această situație apare nefirească formularea recursului de către reclamant. Nu pot fi reținute apărările reclamantului recurent în sensul că instanța de judecată, la termenul din data de 1.11.2012, nu a dat curs solicitărilor sale în sensul de a lua act de faptul că înțelege să revină de la declarația dată în fața notarului public. Astfel urmează a avea în vedere cele consemnate la termenul de judecată din data de 1.11.2012, în sensul că apărătorul reclamantului arată că acesta nu recunoaște declarația și că există formulată o plângere penală, deși nu s-a solicitat de a se lua act de modificarea voinței exprimate în fața notarului public.
De asemenea, solicită a avea în vedere că dispozițiile art. 247 Cod Procedură Civilă nu prevăd posibilitatea modificării voinței. Dispozițiile amintite sunt alternative în ceea ce privește posibilitatea exprimării voinței, respectiv în ședință sau prin înscris autentic.
Din discuțiile purtate cu reclamantul a rezultat că nu el a înțeles să formuleze recurs, ci mandatara sa, motiv pentru care înțeles să-i revoce procura prin declarația autentificată sub nr. 639 din 18.02.2013.
Având în vedere toate acestea au solicitat respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
C. COMUNALĂ DE FOND FUNCIAR BĂLĂCEANA a formulat de asemenea întâmpinare la recursul promovat în cauză, în cuprinsul căreia au arătat că, consideră Sentința civilă nr.5125/08.11.2012, pronunțată de Judecătoria Suceava, în Dosarul nr._ temeinică și legală fiind dată cu corecta interpretare a legii.
După cum a reținut în mod just instanța de judecată, reclamantul a renunțat prin declarație notarială autentică, la dreptul dedus judecății în cadrul dosarului de față, în acest caz instanța dând o hotărâre prin care s-a respins, conform prevederilor ort. 247 alin.1 din vechiul Cod de procedură civilă cererea de fond.
Față de această situație a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, urmând ca în caz de neprezentare, conform prevederilor art.242 alin. 2 din vechiul Cod de procedură Civilă, judecarea cauzei să se facă și în lipsă.
Examinând recursul promovat în cauză de recurentul pârât F. G. C., tribunalul constată că acesta este nefondat din următoarele considerente:
Potrivit art.247 c.p.c. reclamantul poate renunța oricând în cursul judecății la dreptul pretins situație în care instanța va da o hotărâre prin care va respinge cererea în fond și va hotărî asupra cheltuielilor.
Renunțarea la drept se poate face și fără învoirea celeilalte părți, atât în prima instanță cât și în apel.
Renunțarea se poate face în ședință sau prin înscris autentic.
Din analiza temeiului legal anterior precizat tribunalul reține că renunțarea la dreptul dedus judecății este un act expres, neechivoc, unilateral și, prin urmare irevocabil al reclamantului.
In consecință, tribunalul reține că având caracterul unui act irevocabil reclamantul nu poate reveni asupra manifestării sale de voință în mod arbitrar ci doar în situația în care manifestarea sa de voință a fost alterată, aspect care însă trebuie dovedit de reclamant, ceea ce nu este cazul în speța de față.
În consecință, față de considerentele anterior arătate, în baza art.312 c.p.c. tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
În ce privește cheltuielile din recurs, în baza art.274 c.pc. întrucât recurentul este cel care a căzut în pretenții tribunalul îl va obliga pe acesta la plata către intimații – intervenienți a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge recursul formulat de reclamantul F. G. C., domiciliat în comuna Ilișești, . C. Fevronia, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.5125 din data de 08 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații: pârâții C. L. DE APLICARE A LEGII NR.18/1991 ILIȘEȘTI, INSTITUȚIA P. – PRIN PREFECT, C. JUDEȚEANĂ SUCEAVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR ȘI C. L. DE FOND FUNCIAR BĂLĂCEANA, și intervenienții COTĂRLEȚ G. și COTĂRLEȚ M., ambii domiciliați în Timișoara, . 7, ., ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimaților – intervenienți suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 IUNIE 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. L. C. M. N. N. M.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. N.M./Jud. fond. B. L. M./Tehnored. Ș.L.G./Ex.2./18.07.2013.
| ← Servitute. Decizia nr. 713/2013. Tribunalul SUCEAVA | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 38/2013. Tribunalul... → |
|---|
