Fond funciar. Decizia nr. 2025/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2025/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 195/227/2013
Dosar nr._ Fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 2025
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20 SEPTEMBRIE 2013
PREȘEDINTE V. O. D.
JUDECĂTOR L. A.
JUDECĂTOR A. I. M.
GREFIER S. A.-M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către petentul U. E., împotriva încheierii de ședință din data de 20 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimate fiind C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și C. Orășenească de fond funciar Dolhasca.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat S. S., pentru petentul recurent și avocat D. N., pentru intimata C. Orășenească de fond funciar Dolhasca, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorii părților depun la dosar împuternici avocațiale, arată că nu au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Avocat S. S., pentru petentul recurent, solicită admiterea recursului și reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, cu precizarea că petentul recurent a renunțat la judecata plângerii, apărătorul intimatei a procedat doar la redactarea întâmpinării prin care s-a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii și a fost prezent la un singur termen de judecată, astfel că instanța de fond trebuia să cenzureze cuantumul cheltuielilor de judecată în raport de disp. art. 274 al. 3 Cod procedură civilă, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei C. Orășenească de fond funciar Dolhasca solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, motivat de faptul că în cauză nu sunt incidente disp. art. 274 al. 3 Cod procedură civilă, aceste dispoziții sunt menite să împiedice abuzul de drept și permit instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari, prin raportare la tabloul onorariilor minimale, față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat, iar activitatea apărătorului nu s-a rezumat doar la a invoca o excepție, ci a fost mult mai amplă, respectiv studiu dosar, prezență în instanță, astfel că în cauză sunt incidente disp. art. 246 al. 3 Cod procedură civilă.
Depune la dosar concluzii scrise.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si inregistrată la data de 22.01.2013 sub nr._, reclamantul U. E. a solicitat în contradictoriu cu paratele C. Locală de Fond Funciar Dolhasca si C. Judeteană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, desființarea Hotărârii nr. 390/11.05.2010 emisă de secund parată, prin care s-a admis propunerea Comisiei Locale Dolhasca de invalidare a pozitiei nr. 47 din anexa 2b . anul 1991.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că nu i-a fost niciodată comunicată Hotărârea nr. 390/11.05.2010 prin care s-a admis propunerea Comisiei Locale Dolhasca de invalidare a pozitiei nr. 47 din anexa 2b . anul 1991.
Consideră că au fost încălcate disp. art. II al. 1 din HG 1832/22.12.2005 pentru modificarea si completarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin HG 890/2005.
Menționează că în speță, propunerea de validare a reclamantului xcu suprafata de 5.000 mp. teren agricol situat pe raza satului Budeni-Dolhasca, întemeiată pe disp. art. 18 din legea 18/1991 în redactarea inițială este datată 1991, anexa 2b, pozitia 4, fiind validată prin hotărârea Comsiei Județene în acelasi an-1991.
A arătat că această hotărâre putea fi contestată de C. Locală în termen de 30 de zile potrivit art.11 din legea 18/1991 în redactarea inițială. HG 1832/2005 a intrat in vigoare la 09.01.2006 iar propunerea comisei locale de invalidare a pozitiei 47 din anexa 2b este datată 11.05.2010.
In acest context, hotărârea Comisiei Județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de validare a anexei 2b, poziția 47, necontestată, a rămas valabilă, neputând fi cenzurată printr-o hotărâre a aceleași comisii, de validare a propunerii de invalidare a anexei 2b poziția 47.
A mai arătat reclamantul că, demersurile comisiei locale au fost inițiate după ce a fost chemată în judecată pentru obligarea la punere în posesie cu suprafata de 5.000 mp. teren, acțiunea sa fiind admisă prin ..05.2010 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă si irevocabilă.
In drept a invocat disp. art. 53 al. 2 din Legea 18/1991 rep. art. II al. 1 din HG 1832/2005.
In dovedire a depus la dosar inscrisuri (f.7-11 dosar).
Legal citată, pârâta C. Locală de Fond Funciar Dolhasca a formulat si depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat instantei admiterea exceptiei tardivității formulării plângerii rap.la disp. art. 2 alin. 53 din Legea nr. 18/1991 si pe fond respingerea plângerii ca nefondată si obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Si C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat si depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat instantei să constate că Hotărârea nr. 390/11.05.2010 si respingerea acțiunii formulată de reclamantul U. E..
Pentru termenul de judecată din data dec 20.02.2013, reclamantul U. E. a depus la dosar o cerere prin care arată că renunță la judecata acțiunii, conform disp. art. 246 Cod procedură civilă.
Prin încheierae de ședință din data de 20.02.2013, Judecătoria Fălticeni în conformitate cu disp. art. 246 Cod pr. civilă a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului U. E. în contradictoriu cu paratele C. Locală de Fond Funciar si C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și a obligat reclamantul să plătească pârâtei C. de Fond funciar Dolhasca suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că art.246 C.pr.civ. consacra, in conformitate cu principiul disponibilității, dreptul reclamantului de a putea renunța oricând la judecata, fie verbal in ședința, fie prin cerere scrisa. El condiționează, in alineatul 3, „Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanta, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli”.
In speța, cum partea adversă - C. Locală de Fond Funciar Dolhasca prin apărător, a fost de acord cu cererea solicitând obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, instanța urmează a lua act de renunțarea la judecată a reclamantului urmând a fi obligat să plătească pârâtei C. de Fond funciar Dolhasca suma de 600 lei cheltuieli de judecată, conform chitanței depusă la fila 30 dosar.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs petentul prin care a solicitat modificarea în parte a încheierii de ședință, în sensul cenzurării onorariului de avocat acordat potrivit art. 246 al. 3 C. pr.civ. în integralitatea sa - 600 lei.
În motivare a arătat că în speță, a formulat în contradictoriu cu C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. orășenească Dolhasca de fond funciar o plângere având ca obiect desființarea Hotărârii nr. 390/11.05.2010 a Comisiei județene Suceava de fond funciar, prin care s-a admis propunerea Comisiei orășenești Dolhasca de fond funciar, de invalidare a poziției nr. 47 din anexa 2b . anul 1991.
La termenul de judecată din data de 20.02.2013 instanța de fond a luat act de renunțarea reclamantului la judecata plângerii, în temeiul art. 246 al 1 C. pr.civ., iar în temeiul art. 246 al. 3 C. pr.civ. l-a obligat la cheltuieli de judecată în cuantumul solicitat de apărătorul secund-intimatei, de 600 lei.
În opinia sa, acest onorariu trebuia cenzurat în raport de art. 274 al 3
C. pr. civ.
E adevărat că art. 246 al. 3 C. pr. civ. dispune că dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.
Însă, deopotrivă, art. 274 al. 1 C. pr. civ. prevede că partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, al. 3 dispunând că judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Instanța de fond a aplicat doar art. 246 al. 3 C. pr. civ., fără a se raporta și la disp. art. 274 al. 3 C.pr.civ.
Din această perspectivă, având în vedere că înainte de primul termen de judecată s-a renunțat la judecata plângerii, ca în cauza serviciul prestat de avocat a constat în redactarea întâmpinării (prin care s-a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii) și prezența la un singur termen de judecată, la care s-au pus concluzii pe renunțarea la judecată, că onorariul de 600 lei acoperea activitatea de asistență și reprezentare pe întreaga durată de soluționare a cauzei în primă instanță (dosarul ar fi avut cel puțin doua, trei termene de judecată dacă nu ar fi renunțat la plângere), este pe deplin justificată solicitarea sa de cenzurare a acestui onorariu.
Practic, recursul de față nu urmărește reducerea onorariului însuși stabilit de avocatul ales cu secund-intimata, lucru care nici n-ar fi posibil, întrucât s-ar contraveni nu numai prevederilor L. 51/1995 (art. 30) și Statutului profesiei de avocat (art. 94 al. 2 și 3), ci însuși principiului libertății de voință a părților contractante, ci doar reducerea cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina sa, prin interpretarea normei cuprinse în art. 274 al 3 C.pr.civ., cu al cărui conținut se coroborează art. 246 al. 3 C.pr.civ.
Așa fiind, cum instanța poate cenzura cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina părții căzute în pretenții pe baza criteriilor descrise de legiuitor în art. 274 al. 3 C.pr.civ., fără ca prin aceasta să intervină în raportul juridic decurgând din contractul de asistență și reprezentare cu apărătorul ales și fără ca un asemenea efect să se producă, fie și indirect, văzând și că nu ar fi echitabil ca reclamantul să suporte un cuantum excesiv al cheltuielilor cauzat de un onorariu stabilit pe baze contractuale în considerarea unui parcurs al dosarului de câteva termene, care nu a mai avut loc pentru că a decis să renunțe la judecată, a solicitat admiterea recursului.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9 C.pr.civ., art. 274 al. 3 C.pr.civ.
Intimata C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Intimata C. Orășenească de fond funciar Dolhasca, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă prin reprezentantul său prezent la dezbateri, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică.
Asupra recursului de față, constată:
Din perspectiva art. 274 al. 3 din vechiul cod de procedură civilă, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabelul onorariilor minimale, ori de câte ori va constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.
În lipsa unui tablou al onorariului avocaților minimale, potrivit art. 133 al.1 din Statutul profesiei de avocat, rămân valabile celelalte criterii de apreciere a cuantumului în care cheltuielile de judecată reprezentate de onorariul avocațial urmează a fi suportate de către partea aflată în culpă procesuală, respectiv valoarea cauzei și munca depusă de avocat.
Raportat la cele două criterii legale expres menționate de codul de procedură civilă, instanța constată că enumerarea criteriilor din art. 274 al.3 are doar un caracter exemplificativ, iar nu exhaustiv, și prin urmare acestora li se pot adăuga și alte criterii pertinente impuse de obiectul cauzei, natura acesteia, conduita procesuală a părților etc.
În baza acestor criterii se poate aprecia în ce măsură cuantum,ul în care partea aflată în culpă procesuală urmează a suporta cheltuielile de judecată făcute de partea adversă, constând în onorariu avocat, este unul corespunzător exercițiului de bună credință.
Apreciind asupra gradului de complexitate a cauzei și al valorii cauzei, asupra limitelor în care s-a desfășurat judecata, reține tribunalul că părțile nu au fost implicate într-un probatoriu complex, nu au avut loc dezbateri complexe, judecata încheindu-se la primul termen acordat, ca urmare a voinței petentului recurent, care a decis să renunțe la acest litigiu conform art. 246 din vechiul cod de procedură civilă.
În ceea ce privește munca depusă de către avocatul intimatei, deși nu se poate reține îndeplinirea defectuoasă sau necorespunzătoare cu privire la exercițiul drepturilor procedurale, este de observat că a fost limitată corespunzător, ca urmare a actului de dispoziție al recurentului, constând doar în depune întâmpinării și prezența la singurul termen acordat.
În aceste circumstanțe, se impune reducerea proporțională a onorariului avocațial imputat recurentului, câtă vreme suma de 600 lei cu acest titlu a fost stabilită în considerarea întregii reprezentări pe care avocatul urma să o asigure clientei sale, intimata, până la pronunțarea unei soluții pe fond, implicând aici și administrarea probatoriului.
Nu se neagă astfel culpa procesuală a petentului, nici nu se intervine în contractul încheiat între intimată și avocatul său, dar se apreciază în ce măsură onorariul avocațial achitat de către intimată poate fi suportat de partea adversă, în raport de circumstanțele cauzei, enumerate în art.274 al.3 din vechiul cod de procedură civilă.
Se mai impune a se preciza faptul că intimatul avea posibilitatea să se opună cererii de renunțare la judecată și că actele de dispoziție nu sunt acte abuzive, sunt prevăzute de Codul de procedură civilă, deci previzibile pentru cel chemat în judecată, acesta trebuind să aibă în vedere atunci când plătește/avansează onorariul și această posibilitate ca titularul demersului judiciar să se desisteze de el.
Pentru considerentele învederate, în baza art.312 al.1 raportat la art.304 pct.9 din v3chiul cod de procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va modifica în parte încheierea din 20.02.2013 dată de Judecătoria Fălticeni, va obliga reclamantul să plătească pârâtei C. de fond funciar Dolhasca suma de 300 lei cheltuieli de judecată (în loc de 600 lei), va menține celelalte dispoziții care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de către petentul U. E.,domiciliat în P., ., nr. 89, jud. Iași, împotriva încheierii de ședință din data de 20 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimate fiind C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și C. Orășenească de fond funciar Dolhasca.
Modifică în parte încheierea din 20.02.2013 dată de Judecătoria Fălticeni, în sensul că:
Obligă reclamantul să plătească pârâtei C. de fond funciar Dolhasca suma de 300 lei cheltuieli de judecată (în loc de 600 lei).
Menține celelalte dispoziții care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
V. O. D. L. A. A. I. M.
Grefier,
S. A.-M.
Red. V.O.D.
Judecător fond A. I.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./07.10.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 173/2013. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Sentința nr. 1596/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
