Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1897/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1897/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 1016/285/2012
Dosar nr._ Constatare nulitate act
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1897
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 10.09.2013
PREȘEDINTE G. D.
JUDECĂTOR I. M.
JUDECĂTOR I. G.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții P. S., domiciliat în ., județul Suceava, U. G., domiciliat în mun. M., ..53, județul C., T. A., domiciliată în ., ., U. I., domiciliat în ., P. I., domiciliat în loc. Berzovia, ., județul C. S. și P. C., cu același domiciliu, ., . S., împotriva sentinței civile nr.1996 din 26 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ /2011, pârât intimat fiind Z. D. S., domiciliat în ., județul Suceava..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții recurenți P. S. și T. A., asistați de avocat F. G., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat F. G. depune la dosar împuternicire avocațială precizând că îi reprezintă pe toți reclamanții recurenți din prezenta cauză, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei, timbru judiciar de 1 leu pe care instanța le anulează, recursul fiind legal timbrat, arată că nu mai are de formulat alte cereri și solicită acordarea cuvântul la dezbateri.
Instanța constatând recursul în stare de judecată acordă cuvântul la dezbateri pe fond..
Avocat F. G. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru necercetarea fondului, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ din 13 februarie 2012 pe rolul Judecătoriei Rădăuți, reclamanții P. S., U. G., T. A., U. I., P. I. și Paulic C. l-au chemat în judecată pe pârâtul Z. D. - S., solicitând instanței să anuleze parțial certificatul de moștenitor nr.35/11.03.2009 emis de Biroul Notarului Public „Fomin S.” după defunctul P. G., în sensul excluderii din masa succesorală a casei de locuit cu anexe gospodărești situate în com. Grănicești, ., jud. Suceava.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat, în esență, că au construit aceste imobile pentru P. A., care a devenit în acest fel proprietara lor. P. G., fiul A., a locuit în aceste construcții, dar nu a fost niciodată proprietarul lor, astfel încât în mod greșit au fost incluse în certificatul de moștenitor a cărui anulare se solicită.
Pârâtul a depus întâmpinare (filele 21-22) prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, cu referire la sentința civilă nr.1253/28.03.2011 a Judecătoriei Rădăuți. În cuprinsul întâmpinării, pârâtul a făcut, printre altele, ample referiri la distincția dintre noțiunile juridice de „autoritate de lucru judecat” și „putere de lucru judecat”.
Reclamanții au solicitat respingerea acestei excepții (răspunsul la întâmpinare de la fila 24), arătând că între cererea de chemare în judecată de față și cea soluționată irevocabil prin sentința civilă nr.1253/28.03.2011 a Judecătoriei Rădăuți nu este dată tripla identitate de părți, obiect și cauză, pentru a se putea reține autoritatea de lucru judecat. Pârâtul a mai arătat că, în analiza acestei excepții, trebuie avut în vedere numai dispozitivul sentinței anterioare, nu și considerentele acesteia.
Prin sentința civilă nr.1996 din 17.05.2012, Judecătoria Rădăuți a respins excepția autorității de lucru judecat și acțiunea civilă, având ca obiect „reziliere anulare parțială certificat de moștenitor” formulată de reclamanții P. S., U. G., T. A., U. I., P. I. și Paulic C. în contradictoriu cu pârâtul Z. D.-S..
Pentru a hotărî astfel prima instanță în conformitate cu prevederile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, a examinat, cu precădere, excepția invocată de pârât reținând că, în întâmpinarea sa, pârâtul face o confuzie vădită între conceptele juridice de „autoritate de lucru judecat” și „putere de lucru judecat”. În legislația actuală aceste concepte nu sunt definite, dar în doctrină și jurisprudență distincția dintre ele este extrem de limpede.
Puterea de lucru judecat este cel mai important efect al unei hotărâri judecătorești. Ea semnifică faptul că o acțiune în justiție nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, așa-zisul efect al „exclusivității” lucrului judecat, care face ca un nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și cu aceeași cauză, să nu mai fie cu putință, iar hotărârea judecătorească este prezumată absolut că exprimă adevărul și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre ulterioară, așa-zisul efect al „obligativității” lucrului judecat, care face ca părțile să se supună hotărârii judecătorești.
Excepția „autorității de lucru judecat” reglementată de art.166 Cod procedură civilă sub denumirea neuzuală de excepție a „puterii lucrului judecat” – fapt ce a alimentat, probabil, confuzia în care s-a aflat pârâtul, se invocă atunci când între o cerere de chemare în judecată soluționată definitiv și o alta aflată pe rolul unei instanțe de judecată există o triplă identitate, de părți, obiect și cauză.
În speță, în cauza de față, reclamanții au solicitat anularea parțială a unui certificat de moștenitor, iar o asemenea cerere nu a fost formulată și în procesul anterior. Așadar, în mod evident nu se poate vorbi de o „identitate de obiect”, motiv pentru care instanța a respins excepția autorității de lucru judecat.
„Puterea de lucru judecat” ca apărare de fond, se invocă atunci când o anumită chestiune juridică, de drept sau de fapt, a fost analizată și soluționată definitiv de o instanță de judecată, iar una din părți încearcă să o repună în discuție, evident, într-un cadru procesual care să excludă posibilitatea invocării excepției „autorității de lucru judecat”.
Aceasta este situația în speța de față.
Într-un proces anterior, dosar nr._, desfășurat între aceleași părți, s-a efectuat partajul bunurilor succesorale rămase la decesul defunctei P. A.. În acel proces s-a analizat și situația juridică a casei de locuit cu anexe gospodărești din litigiu de față, pârâtul Z. D.-S. susținând că au aparținut lui P. G., decedat, al cărui moștenitor este, iar celelalte părți susținând că au aparținut defunctei P. A.. După administrarea de probe și dezbateri contradictorii, instanța a ajuns la concluzia argumentată în pag.2 paragrafele nr.8 și 9 din sentință că imobilele au aparținut defunctului P. G..
Este adevărat că, în principiu, în puterea de lucru judecat intră numai mențiunile din dispozitivul hotărârii judecătorești. Dar, ori de câte ori considerentele explică dispozitivul și se reflectă în el, acestea dobândesc, la rândul lor, puterea de lucru judecat.
Prin sentința civilă nr.1253/28.03.2011 a Judecătoriei Rădăuți s-a admis „în parte” o acțiune de partaj, iar în considerente se arată ce înseamnă „în parte”. Printre altele, în considerente se arată că anumite bunuri supuse partajului – casa de locuit cu anexe gospodărești situate în com. Grănicești, . – nu au putut fi partajate întrucât, în realitate, au aparținut unei terțe persoane, P. G..
Prin acțiunea de față reclamanții nu fac altceva decât să repună în discuție acest aspect. Pentru motivele expuse mai sus, instanța a apreciat acest lucru ca fiind inacceptabil, întrucât ar contraveni puterii de lucru judecat a sentinței civile nr.1253/2011 a Judecătoriei Rădăuți.
Sub aspect procesual se impune precizarea că, deși pur formal, instanța a rămas în pronunțare cu privire la o excepție de fond, cea a „autorității de lucru judecat”, soluționarea cauzei prin admiterea unei apărări de fond, cea a „puterii de lucru judecat”, s-a făcut cu respectarea tuturor exigențelor impuse de principiile contradictorialității și a dreptului la apărare. Atât în „răspunsul la întâmpinare”, cât și în concluziile orale puse la termenul de judecată din 7 mai 2012 de avocatul lor, reclamanții au făcut ample referiri la toate aspectele referitoare la „puterea de lucru judecat”, astfel încât o eventuală redeschidere a dezbaterilor ar fi fost nu numai inutilă, ci de-a dreptul absurdă.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanții P. S., U. G., U. I., T. A., P. I. și P. C., pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare au arătat că, așa cum se arată în practicaua sentinței, s-a dat cuvântul pentru excepție, sens în care instanța a rămas în pronunțare privind excepția autorității de lucru judecat.
Deși, instanța a respins excepția, totuși nu a repus cauza pe rol pentru a trece la soluționarea fondului, reținând că în cauză este dată „puterea lucrului judecat”.
Se recunoaște în considerentele sentinței, că între autoritatea de lucru judecat, excepție, și „puterea lucrului judecat” există diferențe de reglementare, totuși apreciază că aceste aspecte au fost avute în vedere, mai ales în baza sentinței civile nr. 1253/2001 a Judecătoriei Rădăuți.
Prin urmare, instanța de fond a încălcat un principiu fundamental al contradictorialității și a soluționat cauza pe fond, prin simpla apreciere, recunoscând că de fapt considerentele unei hotărâri nu poate fi reținut ca putere de lucru judecat.
Consideră că hotărârea este nelegală și au fost privați de un drept de a nu face dovada în instanță că de fapt imobilele construcții au fost ale mamei P. A., strămutate ca urmare a alunecărilor de teren ce i-au afectat în totalitate vechile construcții. Noile construcții din litigiu au fost ridicate tot pentru mama, nicidecum titular nu a fost fratele P. G., acesta locuind cu mama, fiind bolnav.
Mai arată că, în dispozitivul sentinței nu se mai menționează ca reclamantă și T. A., iar pentru cele învederate solicită admiterea recursului cum a fost formulat
Intimatul deși legal citat nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus la dosar întâmpinare.
Examinând recursul, ce se subsumează prevederilor art.304 pct. 9, 304 1, 312 alin.5 Vechiul Cod procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței recurate și a criticilor invocate, tribunalul constată ca acesta este nefondat.
Primul motiv invocat de recurenți în cererea de recurs vizează faptul că în practicaua sentinței, s-a precizat ca s-a dat cuvântul pentru excepție, sens în care instanța a rămas în pronunțare privind excepția autorității de lucru judecat și, deși, instanța a respins excepția, totuși nu a repus cauza pe rol pentru a trece la soluționarea fondului, reținând că în cauză este dată „puterea lucrului judecat”.
Din examinarea sentinței criticate rezultă că la termenul din 07 mai 2012 instanța a pus în discuția părților autoritatea de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare și a rămas în pronunțare cu privire la aceasta. În speță, în cauza de față, instanța de fond în mod corect a reținut că reclamanții au solicitat anularea parțială a unui certificat de moștenitor, iar o asemenea cerere nu a fost formulată și în procesul anterior, astfel încât, nu se poate discuta de o identitate de obiect, motiv pentru care s-a respins excepția autorității de lucru judecat, respingând pe fond cererea dedusă judecății, reclamanții intenționând să repună în discuție aspecte analizate în sentința civilă nr.1253/28.03.2011 a Judecătoriei Rădăuți, referitoare la anumite bunuri supuse partajului, respectiv casa de locuit cu anexe gospodărești situate în com. Grănicești, ., și care nu au putut fi partajate întrucât, în realitate, au aparținut unei terțe persoane, P. G..
Potrivit principiilor ce guvernează efectele puterii lucrului judecat, constatările jurisdicționale cuprinse într-o hotărâre irevocabilă, se opun cu autoritate de lucru judecat în toate litigiile ulterioare în care chestiuni rezolvate în mod irevocabil sunt aduse din nou în discuție prin intermediul prezumției irefragrabile a lucrului judecat, consacrată prin art. 1200 al. 4 Cod civil, cu singura condiție ca hotărârea anterioară să fie opozabilă părților din litigiul anterior, fără a fi necesară și îndeplinirea cerințelor referitoare la identitatea de obiect și cauză.
Prin urmare, în prezenta cauză, recurenții nu mai pot invoca o situație de fapt și de drept contrară celei stabilite prin sentința civilă menționată anterior, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond..
Critica referitoare la împrejurarea că prima instanță a încălcat un principiu fundamental al contradictorialității și a soluționat cauza pe fond, prin simpla apreciere, recunoscând că de fapt considerentele unei hotărâri nu pot fi reținute ca putere de lucru judecat, nu este întemeiată. Sub aspect procesual se apreciază că soluționarea cauzei prin admiterea unei apărări de fond, cea a „puterii de lucru judecat”, s-a realizat cu respectarea exigențelor impuse de principiile contradictorialității și a dreptului la apărare. Răspunsul la întâmpinare formulat de reclamanți și concluziile orale expuse la termenul de judecată din 7 mai 2012 de apărătorul lor, conțin ample și suficiente referiri la toate aspectele referitoare la „puterea de lucru judecat”, astfel încât nu se impunea redeschiderea dezbaterilor.
De asemenea, susținerea recurenților că hotărârea este nelegală și au fost privați de un drept de a face dovada în instanță că de fapt imobilele construcții au fost ale mamei P. A., strămutate ca urmare a alunecărilor de teren ce i-au afectat în totalitate vechile construcții, nu este întemeiată. În considerentele sentinței civile nr.1253/28.03.2011 a Judecătoriei Rădăuți se detaliază că imobilele descrise în petitul prezentei acțiuni au fost proprietatea numitului P. G., aspect verificat și de instanța de control judiciar, respectiv Tribunalul Suceava, care în decizia nr. 1316 din 13 octombrie 2011 (filele 15-17 dosar recurs) a confirmat că înscrisurile atașate la dosar relevă că imobilul cu casă de locuit cu anexe situat în satul Românești la nr. 31 a fost proprietatea defunctului P. G., astfel încât recurenții nu au fost privați de un drept de a demonstra că acestea au fost ale mamei lor, P. A..
Motivul de recurs privind dispozitivul sentinței în care nu s-a mai menționat ca reclamantă și T. A. nu este dat, întrucât numele reclamantei T. A. a fost evidențiat atât în practicaua hotărârii recurate, în considerente, cât și în dispozitivul acesteia.
Nefiind dat în cauză nici un motiv de casare sau modificare a sentinței civile atacate, tribunalul în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge recursul formulat de reclamanții P. S., domiciliat în ., județul Suceava, U. G., domiciliat în mun. M., ..53, județul C., T. A., domiciliată în ., ., U. I., domiciliat în ., P. I., domiciliat în loc. Berzovia, ., județul C. S. și P. C., cu același domiciliu, ., . S., împotriva sentinței civile nr.1996 din 26 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ /2011, pârât intimat fiind Z. D. S., domiciliat în ., județul Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.09.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. D. I. M. I. G.
Grefier,
S. A.
Red.IM/Tehnored. SA/2ex/29.10.2013/Judecător fond B. B.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1511/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 173/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
