Cereri. Decizia nr. 217/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 217/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 742/314/2012
Dosar nr._ - alte cereri –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 217
Ședința publică din 30 mai 2013
Președinte: V. O. D.
Judecător: A. I. M.
Grefier: S. A.-M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de către reclamanta Fundația P. Fondbis 1946 Semper Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1534 din data de 8 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimată fiind pârâta Fundația Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au lipsit părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța lasă cauza la sfârșitul ședinței de judecată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au lipsit părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar au fost depuse, prin serviciul registratură, de către reclamanta apelantă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, timbru judiciar de 0,3 lei, pe care le anulează, apelul fiind legal timbrat și întâmpinare de către pârâta intimată.
Având în vedere faptul că reclamanta apelantă a solicitat judecata în lipsă, instanța constată apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 25.01.2012 sub nr._, reclamanta Fundația „P. Fondbis – 1946 Semper” Suceava a chemat în judecată pe pârâta Fundația F. Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună dizolvarea pârâtei ca persoană juridică.
În motivare, r a arătat că pârâta s-a autoproclamat în mod nelegal una și aceeași entitate cu vechiul Fond Bisericesc Ortodox din Bucovina, dezactivat în anul 1946.
A mai arătat reclamanta și faptul că pârâta este o persoană juridică de drept privat, iar vechiul „Fond Bisericesc” era o instituție de stat, persoană juridică de drept public.
A menționat reclamanta și faptul că între pârâtă și vechea fundație nu există nici un fel de continuitate, dat fiind natura juridică diferită a celor două entități.
Totodată, în susținerea cererii, reclamanta a arătat și faptul că prin încheierea din 06.09.2011 (ds._ ) a Judecătoriei Suceava, pârâta și-a modificat statutul, iar conform acestor ultime modificări, reclamanta a apreciat că pârâta nu mai poate exista în mod legal ca persoană juridică. Reclamanta a apreciat ca fiind contrare legii dispozițiile art.4 lit. a) și lit. a) (1) din statutul modificat al pârâtei, apreciind că aceste modificări sunt ilicite și imorale, întrucât pârâta dobândește un caracter exclusiv patrimonial, printr-o autoproclamare falsă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile din Legea nr. 21/1924 și OG 26/2000.
Pârâta, legal citată a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, față de sentința civilă nr. 1650/02.05.2007 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 32/11.02.2006 a Tribunalului Suceava și irevocabilă prin decizia civilă nr. 584/11.03.2009 a Curții de Apel Cluj, prin care a fost respinsă cererea reclamantei prin care au fost invocate aceleași motive de fapt și de drept ca în prezenta acțiune.
Prin sentința civilă nr. 1534 din data de 8 martie 2013, Judecătoria Suceava a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare și a respins cererea formulată de reclamanta Fundația „P. Fondbis 1946 Semper” Suceava, în contradictoriu cu pârâta Fundația F. Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, având ca obiect dizolvare persoană juridică, față de autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr.1650/2007 pronunțată de Judecătoria Suceava, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.32/2008 pronunțată de Tribunalul Suceava și irevocabilă prin decizia civilă nr.584/R/2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit criteriului impus de dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, precum și în funcție de caracterul și efectele pe care le produc diferitele excepții în cadrul procesului civil, instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepției invocate de pârât prin întâmpinare, respectiv excepția autorității de lucru judecat (excepție de fond, peremptorie și absolută).
Autoritate de lucru judecat, este un principiu de interes general potrivit căruia ceea ce s-a hotărât printr-un act de jurisdicție se consideră că exprimă adevărul și judecata nu mai poate fi reluată. Autoritatea de lucru judecat pune capăt, irevocabil, oricărui litigiu în care părțile au uzat de toate căile de atac deschise și puse la dispoziția lor de către lege. Principiul autorității de lucru judecat este diriguitor, deopotrivă, pentru părțile litigante și judecătorii care au decis prin hotărârea lor, în mod definitiv, asupra unui litigiu. Din punct de vedere procesual, autoritatea de lucru judecat îndeplinește două funcții: una de excepție și alta de prezumție. Excepția autorității de lucru judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată. Excepția autorității de lucru judecat impune condiția identității de acțiuni care, potrivit legii, reclamă același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Excepția interzicând judecata repetată a aceleiași pricini, efectul ei fiind peremptoriu, îndeplinește funcția extinctivă a autorității de lucru judecat. Prezumția autorității de lucru judecat are la bază regula că o constatare (nu neapărat în sens de soluție privind raporturile litigioase dintre părți) făcută printr-o hotărâre definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
Prin sentința civilă nr. 1650/02.05.2007 a Judecătoriei Suceava (ds._ ) s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de Fundația P. Fondbis 1946 Semper în contradictoriu cu Fundația F. Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, având ca obiect dizolvare persoană juridică. Prin decizia civilă nr. 32/11.02.2008 a Tribunalului Suceava a fost respins ca nefondat apelul declarat de Fundația P. Fondbis 1946 Semper împotriva sentinței civile nr. 1650/02.05.2007 a Judecătoriei Suceava. Prin decizia civilă nr. 584/R/2009 a Curții de Apel Cluj s-a respins recursul declarat de Fundația P. Fondbis 1946 Semper împotriva de deciziei civile nr. 32/11.02.2008 a Tribunalului Suceava.
În cadrul dosarului nr._, s-au pus în discuție, iar instanța s-a pronunțat în mod irevocabil, asupra chestiunii privind aplicabilitatea Legii nr. 21/1924 sau a OG nr. 26/2000.
De asemenea, în cadrul aceluiași dosar s-a stabilit că statutul Fundației F. Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei nu contravine legii.
Raportat la dosarul nr._, prezentul litigiu se desfășoară între același părți, având același obiect și aceeași cauză, respectiv dizolvarea pârâtei ca persoană juridică, motivat de faptul că statutul acestei fundații s-a modificat la dat de 06.09.2011.
La data de 19.07.2011, Adunarea Generală a Fundației F. Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei a hotărât modificarea statutului la punctele 4 lit. a) și 4 lit. a) (1), fapt confirmat prin încheierea din 06.09.2011 (ds._ ) a Judecătoriei Suceava.
În ceea ce privește susținerile reclamantei în sensul că prevederile statutului pârâtei, modificat prin încheierea din 06.09.2011 (ds._ ) a Judecătoriei Suceava, ar fi devenit ilegale și imorale, instanța a constatat că prin încheierea din 19.06.2012 (ds._ ) a Judecătoriei Suceava (f.81-82), pârâta Fundația F. Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei a revenit asupra prevederilor statutului în punctul 4 lit. a), stabilind că forma acestuia va fi cea avută anterior hotărârii Adunării Generale a Fundației F. Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei din 19.07.2011 confirmat prin încheierea din 06.09.2011 (ds._ ) a Judecătoriei Suceava, iar în ceea ce privește punctul 4 lit. a) (1) acesta a fost abrogat.
Ca urmare a acestor modificări succesive de statut, instanța a constatat că forma actuală a statutului pârâtei este cea avută anterior datei de 19.07.2011, astfel încât susținerea în sensul că statutul pârâtei a devenit ilegal și imoral ca urmare a încheierii din 06.09.2011 a Judecătoriei Suceava a rămas fără obiect.
Având în vedere considerentele de mai sus, raportat strict la obiectul și cauza acțiunii formulate de reclamantă în dosarul de față, instanța a constatat că prin hotărârile judecătorești din dosarul nr._ s-a stabilit în mod irevocabil că statutul pârâtei este legal și moral și ca urmare nu se imune dizolvarea ca persoană juridică a pârâtei.
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat constatând că este întrunită în cauză tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 cod civil și anume părți, obiect și cauză.
În consecință, instanța a respins cererea reclamantei privind dizolvarea pârâtei ca fiind în puterea lucrului judecat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta prin care a arătat următoarele:
În mod nelegal s-a respins acțiunea constatându-se că este dată excepția autorității de lucru judecat.
Instanța a avut la baza acestui punct de vedere considerentul legat de faptul că în dosarul_, s-a mai soluționat odată o altă cerere de dizolvare a pârâtei, în final în acel dosar pronunțându-se decizia civilă nr. 584/R/2009 de către Curtea de Apel Cluj, prin care în mod irevocabil s-a respins cererea de dizolvare formulată de reclamantă.
Insă, deși instanța de fond a constatat că de fapt obiectul prezentei cauze îl reprezintă dizolvarea fundației pârâte, pornind de la încheierea de ședință din 6 septembrie 2011 (dosar nr._ ) a Judecătoriei Suceava, ceea ce diferă de obiectul cererii de dizolvare din dosarul anterior, totuși în ciuda lipsei identității de obiect, a stabilit în mod greșit că excepția autorității de lucru judecat este dată.
Câtă vreme la baza cererii de dizolvare din dosarul_, au stat argumente ce vizau statutul fundației pârâte la momentul anului 2006, iar în prezenta cauză la baza cererii de dizolvare stau argumente ce vizează statutul fundației pârâte așa cum a fost modificat prin încheierea de ședință din 6 septembrie 2011 (dosar nr._ ), este evidentă cu ochiul liber lipsa identității de obiect, deci lipsa triplei identități, deci lipsa autorității de lucru judecat
Ca atare, se impune admiterea apelului, a se constata că această excepție nu este dată și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a continua judecarea cauzei.
Foarte interesant este faptul că, în penultimul aliniat din pg. 2 a sentinței apelate, instanța de fond a reținut că statutul fundației pârâte, modificat prin încheierea de ședință din 6.09.2011, a revenit la forma sa anterioară acestor modificări, datorită faptului că pârâta printr-o altă încheiere de ședință din 19.06.2012 (dosar nr._ ) a Judecătoriei Suceava, a anulat modificările atacate de reclamantă prin prezenta cerere de dizolvare.
Tot în acel paragraf, instanța de fond a mai constatat că, astfel, cererea reclamantei a rămas fără obiect ca urmare a anulării de către pârâtă a modificărilor din statut ce fac obiectul prezentei cereri.
În această situație, evident se putea discuta prin invocarea din oficiu, despre eventuala existență a unei alte excepții, cea a lipsei de obiect a acțiunii ca urmare a situației create.
Cum instanța nu a procedat în acest mod, și cum excepția reținută nu există, a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății, avându-se în vedere eventuala existență a excepției lipsei de obiect a cererii, care a fost semnalată de instanță dar nu a fost pusă în discuția părților.
Apelul este nefondat.
Obiectul cererii de chemare în judecată este pretenția formulată, respectiv folosul urmărit de către reclamant prin introducerea acțiunii și dreptul subiectiv la care se referă obiectul material pretins.
Prin disp. art. 1201 din vechiul Cod civil legiuitorul nu a urmărit doar zădărnicirea oricărei încercări de a reînnoi un litigiu deja soluționat, ci și evitarea contradicțiilor între două hotărâri judecătorești.
În aceste condiții, nu este identitate de obiect numai atunci când obiectul celor două cereri se suprapune exact, dispoziția legală enunțată neimplicând în mod necesar același obiect material, fiind de ajuns ca la baza ambelor prestații pretinse să se afle același drept.
Practic, ceea ce interesează din punct de vedere al autorității de lucru judecat este ca, din cuprinsul acțiunilor să rezulte că scopul final urmărit de parte este același.
În speță, în mod corect prima instanță a stabilit că există identitate de obiect întrucât, pe calea unei noi acțiuni în justiție reclamanta-apelantă încearcă să repună în discuție situația juridică a pârâtei-intimate Fundația F. Bisericesc Ortodox Român a Bucovinei.
Astfel, s-a solicitat prin prezenta acțiune dizolvarea fundației pârâte pe motiv că printr-o autoproclamare falsă, ilicită, unilaterală, ilegală s-a pretins continuatoarea vechii entități FBORB, context în care scopul și activitatea pârâtei ar fi devenit ilicite și contrare ordinii publice.
Însă, așa cum corect a reținut și prima instanță, asupra acestor chestiuni s-a mai pronunțat anterior o instanță în dosarul nr._ al Judecătoriei Suceava, prin sentința civilă nr. 1650/2007, definitivă prin decizia civilă nr. 32/11 februarie 2008 a Tribunalului Suceava, irevocabilă prin decizia civilă nr. 584/R/11 martie 2009 a Curții de Apel Cluj, prin care s-a respins o altă cerere de dizolvare a pârâtei.
Faptul că în prezentul litigiu se face referire la încheierea din 6 septembrie 2011 prin care instanța a luat act de o . modificări intervenite în statutul pârâtei-intimate nu prezintă relevanță, câtă vreme motivele de fapt și de drept care au stat la baza exercitării prezentei acțiuni sunt preexistente acestui act de procedură și au mai fost invocate în acțiunea anterioară.
De fapt, aducerea în discuție a acestei încheieri a fost doar o încercare din partea reclamantei de a ocoli autoritatea de lucru judecat.
Oricum, prin încheierea din 19 iunie 2012 a Judecătoriei Suceava s-au înlăturat practic modificările din statut consemnate în încheierea din 6 septembrie 2011 invocă de reclamantă, forma actuală a Statutului fundației fiind cea anterioară datei de 6 septembrie 2011.
Pentru toate considerentele învederate, în baza art. 296 din vechiul Cod de procedură civilă tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de către reclamanta Fundația P. Fondbis 1946 Semper Suceava – Suceava, .. 13A, împotriva sentinței civile nr. 1534 din data de 8 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimată fiind pârâta Fundația Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei – Suceava, ., nr. 2.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 mai 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. O. D. A. I. M. S. A.-M.
Red. V.O.D.
Judecător fond A. A.
Tehnored. S.A.M.
6 ex./14.06.2013
| ← Revendicare imobiliară. Hotărâre din 02-04-2013, Tribunalul... | Anulare act. Decizia nr. 2347/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
