Revendicare imobiliară. Hotărâre din 02-04-2013, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 3818/227/2011
Dosar nr._ - grănițuire -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 898
Ședința publică din 2 aprilie 2013
Președinte-T. M.
Judecător- D. D.
Judecător-M. C.
Grefier-P. T.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta P. E., din ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.1635 din 25 septembrie 2012 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimat fiind pîrîtul A. F. C., din . jud.Suceava, prin mandatar U. I., din loc.Târgu N. Bld.M.E. ..A ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta recurentă asistată de avocat P. M. și mandatar U. I. pentru pîrîtul intimat, asistat de avocat S. S., lipsă fiind pîrîtul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatînd recursul în stare de judecată, a trecut la dezbateri.
Avocat P. M. pentru reclamanta recurentă, a cerut admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea în parte a acțiunii în revendicare pentru suprafața de 528 m.p., cu cheltuieli de judecată din toate ciclurile procesuale.
Avocat S. S. pentru pîrîtul intimat, a cerut respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
P. cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată initial sub nr._ reclamanta P. E. a chemat în judecata pe paratul A. F. C., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta să se dispună stabilirea liniei de hotar ce le desparte proprietatile, cu cheltuieli de judecata.
In motivare a arătat că este unica moștenitoare a mamei sale, Punga P. .Acesteia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru mai multe suprafete de teren din care suprafata de 0, 54 ha la locul „Velnita”, cu vecinii Punga C., Poputa E., sosea, canal, conf. titlului de proprietate nr. 953 /1995 și 0, 41 ha teren curti constructii cu vecinii Punga T., drum exploatare, S. C., DN 2, conform titlului de proprietate nr. 2304/2003.
Pârâtul este vecin cu ea dobandind o suprafata de teren prin cumpărare de la Punga A. R..
Desi între proprietati exista semne exterioare și vizibile, reclamanta are totusi îndoieli ca acestea ar fi amplasate pe hotarul dintre proprietati, fapt ce genereaza neîntelegeri între părti, mai ales ca acestea :S-au mai judecat și într-o actiune în revendicare.
Pentru că pe o parte de teren, pârâtul a desfiintat semnele exterioare de hotar, ocupand o portiune de teren din proprietatea sa solicita ca instanta sa stabileasca linia de hotar reala dintre cele doua proprietati.
P. întâmpinarea depusă la dosar pârâtul solicita respingerea actiunii și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata aratand ca nu a schimbat hotarul sau semnele exterioare ale acestuia.
Intre el si mama reclamantei au existat mai multe judecati, avand ca obiect revendicare si anulare titlu de proprietate, toate actiunile autoarei reclamantei fiind respinse.
Consideră că hotarul ce le desparte proprietatile este cel existent în prezent, nefiind de acord cu stabilirea unui alt hotar.
P. sentinta civila nr. 498/12 aprilie 2005 a Judecatoriei Falticeni s-a admis actiunea în granituire formulata de reclamanta si a stabilit linia de hotar între proprietatile părtilor pe aliniamentul F E J K C H din planul de situatie atașat la raportul de expertiză întocmit în cauza.
Impotriva hotarârii a declarat apel reclamanta, iar prin Decizia nr. 1580/18 octombrie 2005 Tribunalul Suceava a admis apelul si a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instante motivat de faptul că nu au fost analizate planul de amplasament și delimitare a terenului cumpărat de catre parat, respectiv reperele potrivit bornelor identificate cu prilejul măsuratorilor .
Se impune ca identificarea terenului pentru care sunt îndreptățite părtile sa-l detină și stabilirea liniei de hotar în acel loc să aibă loc printr-o expertiză tehnică de specialitate .
In rejudecare cauza a fost reînregistrata sub nr._ .
Reclamanta Punga E. a formulat precizari si completări la cerere (fila 9-10 dosar ) în ensul că a solicitat stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietatile părtilor, obligarea pârâtului să-i predea posesia suprafetei de 941, 36 mp teren situat în satul Oniceni, . de judecata.
In fapt arata că este unica mostenitoare a mamei sale Punga P., decedata, în calitate de fiica.
Acesteia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru mai multe suprafete de teren, din care la locul numit „Velnita” Forasti, 0, 54 ha învecinat cu P. C., Poputa E., sosea, canal, conform titlului de proprietate nr. 2304/2003.
Pârâtul este vecin cu ea reclamanta el cumparand cu acte de vanzare cumpărare o suprafata de teren de la numitul Punga A. R..
Intre terenul sau si cel al pârâtului deși pe o anumită lățime sunt semne exterioare și vizibile, dar totusi sunt îndoieli din partea sa că ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre cele doua proprietati limitrofe, motiv care genereaza neîntelegeri între ei si pentru care s-a judecat cu paratul într-un proces de revendicare, actiune ce i-a fost respinsă deoarece la data respectivă nu avea eliberat titlu de proprietate pentru tot terenul.
A solicitat ca pe baza probelor ce vor fi administrate să se stabilească linia de hotar dintre cele două proprietati, urmând ca împreună cu pârâtul să suporte cheltuielile ce vor fi făcute cu asemenea delimitari.
Mai mult de atat pe o parte a traseului lor comun de proprietate s-a desfiintat de catre parat semnele exterioare care delimitau cele doua proprietati limitrofe si sa fie obligat pârâtul să-i respecte dreptul de proprietate pentru terenul sau.
Cu privire la revendicare, arata ca potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, pârâtul ocupă o suprafata de 941,36 mp din terenul său sens în care solicita obligarea acestuia la predarea posesiei terenului.Solicita obligarea paratului si la plata cheltuielilor de judecata.
P. raspuns la cererea reclamantei (filele 18-19) pârâtul A. F. C. a invocat inadmisibilitatea acesteia pentru următoarele:
Reclamanta l-a chemat în judecata pentru granituire așa cum rezultă din cererea înregistrata sub nr. 2603/5 august 2004, iar prin cererea de fata formuleaza pretentii noi respectiv revendicarea suprafetei de 941,36 mp teren ,care poate forma obiectul unui alt dosar.
In cazul în care nu va fi primită aceasta exceptie arata ca în ceea ce priveste capătul de cerere în revendicare autoarea reclamantei Punga P. l-a mai chemat în judecata pentru revendicarea aceluiasi tren, sens în care s-a pronuntat sentinta civila nr. 873/14 mai 2002 a Judecatoriei Falticeni, rămasă definitiva si irevocabila prin Decizia nr. 150/2003 a Tribunalului Suceava si Decizia nr. 1959/2003 a Curtii de Apel Suceava .
Pe fond consideră că în mod corect prima instanta a stabilit hotarul dintre părti pe amplasamentul precizat în sentinta pronuntata.
Pârâtul a invederat faptul că nu ocupă nicio suprafata de teren din proprietatea reclamantei, titlul de proprietate emis în favoarea vanzatorului Punga R. a fost mentinut prin sentinta civila nr. 2104/16 decembrie 2002 a Judecatoriei Falticeni, definitiva si irevocabila.
Reclamanta a obtinut încă un titlu de proprietate la locul în litigiu pe baza unei sentinte judecatoresti care nu ii este opozabila.
Pârâtul prin apărător a invocat la termenul din data de 1 aprilie 2008 (fila 66) exceptia autoritatii de lucru judecat privitor la cererea ce are obiect revendicare întrucat prin sentinta civila nr. 873 din 14 mai2002 a Judecatoriei Falticeni rămasă definitiva si irevocabila prin Decizia nr. 150 /2003 a Tribunalului Suceava și Decizia nr. 1959/2003 a Curtii de Apel Suceava a fost solutionat același litigiu cu privire la suprafata în litigiu.
Judecătoria Fălticeni, prin sentința civilă nr.1635 din 25 septembrie 2012 a admis în parte acțiunea în revendicare si grănituire; a stabilit limita de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul 4-17-11-10-23-52-53-22-54-40-55-56-37-36-57-34-33; a respins ca nefondat capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 941,36 mp teren la locul „V.” și a obligat reclamanta la plata către pârât a sumei de 300 lei reprezentând onorariu expert A. Conrad M..
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că în baza titlului de proprietate nr. 953/1995 (fila 5 dosar) autorului reclamantei –defunctul P. T. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafata de 1, 72 ha teren situat pe raza comunelor Draguseni și Forasti încare este inclusă suprafata de 5400 mp teren situata la locul „Velnita” –Oniceni Forasti, cu vecinii P. C-tin, Poputa E., sosea, canal.
Ulterior, prin titlul de proprietate nr.2304/17.06.2003 autoarei reclamantei defunctei Punga P. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafata de 4100 mp teren în același loc „Velnita”, suprafata dispusă în două trupuri: 3200 mp arabil învecinata cu Punga T., drum exploatare, S. C., Drum N. DN 2, 900 mp curti constructii, învecinat cu Punga T., S. C., canal, drum national DN 2.
La randul său, pârâtul A. Floentin C. împreuna cu sotia sa A. C. au dobandit prin contractul de vanzare cumpărare autentificat sub nr. 2023/3.07.2001 la BNP M. A. de la Punga A. R. suprafata de 4600 mpă teren arabil si curti constructii împreuna cu o casă e locuit situata în satul Oniceni, . . din bunul imobil nr. 331 al comunei cadastrale Forasticu vecinii Punga I, . bunul imobil nr. 331, Punga P, drum.
Expertul C. L. a arătat în raportul de expertiză, raport omologat de altfel de către instanta că a identificat si măsurat suprafetele de teren evidentiate în titlurile părtilor și a constatat următoarele:
Suprafata de 5400 mp înscrisă în titlul de proprietate nr. 2304/2004 este delimitata în teren pe conturul 33, 51, 50, 48, 46, 45, 44, 43,23, 52, 53, 54, 37, 36, 35, 34, 33, redata în anexa nr. 1 bîn teren regasindu-se la masuratori doar suprafata de 5248, 86 mp disupusă în extravilanul localitatii Oniceni în T 27 punctul Velnita, categoria arabil, cu vecinatatile N- drum exploatare, E-G. G., S-canal, V-A. F..
Suprafata de teren evidentiata în titlul de proprietate nr.932 /1995 este materializata în anexa nr. 1 regăsindu-se în teren .a) trupul de 967,05 mp situat în intravilanul localitatii Oniceni –curti constructii cu vecinatatile N-G. G., E-G. G., S-DN 2, V-A. F. delimitata de punctele de contur :4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 17, 5.
b) trupul de 2383,46 mp curti constructii intravilanul localitatii Oniceni cu vecinii N-canal, E-G. G., S-curti constructii, V-A. F., conform parcelelor de contur 22, 4, 52, 44, 43, 23, 52, 22.
In total, reclamanta detine la locul în litigiu, suprafata de 7632, 32 mp mai putin cu 816,54 mp decat se prevede în titlul de proprietate nr. 953/1995.
Expertul a identificat si măsurat apoi suprafata detinută de pârât conform contractului de vanzare cumpărare nr. 2023 din 3 iulie 2001 situatie materializata în anexa nr. 1 din raport după cum urmează:
a) suprafata de 1000,19 mp dispusă în intravilanul localitatii Oniceni, suprafata identica cu . bunul imobil nr. 331 a comunei cadastrale Forasti, categoria de folosinta curti constructii ,puncte de contur 2, 3, 4, 10, 23, 52, 53, 22, 21, 2 cu vecinatatile: N-A. F., Punga E., E-Punga E., S- DN 2, V-Gavrilut M. .
b) suprafata de 3600 mp dispusă în extravilanul localitatii Oniceni identica cu . bunului imobil nr. 331 a comunei cadastrale Forasti, categoria de folosinta arabil, puncte de contur 21, 25, 28, 30, 31, 34, 35, 40, 22, 21 cu vecinatatile N-.-Punga E., S-.-Gavrilut M..
Expertul a concluzionat că la nivelul Comisiei locale de aplicare a Legii 18/1991 Forasti nu au fost întocmite procesele verbale de punere în posesie cu schitele unde să fie reprezentate grafic suprafetele retrocedate, iar vecinătatile încrise în titlul de proprietate nr. 953/1995 sunt ambiguie și nu corespund cu cele din teren.
Pe de alta parte se retine că reclamanta nu si-a intabulat dreptul de proprietate în Cartea Funciara asupra terenului reconstituit în baza Legii 18/1991.
P. obiect și cauză actiunea în revendicare imobiliară are în vedere un imobil cu individualitate distinctă și independentă, detinut nelegitim de către o persoană, alta decât adevăratul proprietar, care, neavând posesia bunului cere reconstituirea dreptului său de proprietate și restituirea bunului.
In spetă, analizând titlurile invocate de părti, coroborate cu raportul de expertiză întocmit în cauză de expert C. L. instanta constata că pârâtul detine în mod legitim suprafata de teren dobândită prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2023 /3 iulie 2001 la BNP M. A. .
Acest contract de vânzare cumpărare a avut la bază titlul de proprietate nr. 660/1994 al vânzătorului P. R. A. căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de teren vândută pârâtului.
Acest titlu de proprietate desi a fost în litigiu a fost mentinut în totalitate prin sentinta civila nr. 2104/2002 a Judecatoriei Falticeni rămasă definitiva și irevocabila prin respingerea apelului și recursului (fila 37 și urm dosar) .
Chiar daca reclamanta nu detine în totalitate suprafata de teren evidentiată în titlurile de proprietate emise în favoarea autorilor acesteia detinând teren, conf. cu raportul de expertiză întocmit de expert C. L. cu 816, 54 mp mai putin acest minus nu poate fi revendicat de la pârât câtă vreme acesta nu detine teren în plus și mai mult, din celelalte probe administrate în cauza, depozitiile martorilor audiati, rezultă că hotarul dintre părti nu a fost schimbat și că autorii P. C. și P. T. au stăpânit suprafetele delimitate de hotarul existent și în prezent.
Desi expertul precizează că potrivit titlurilor de proprietate ale părtilor terenul reclamantei se suprapune partial cu terenul pârâtului, suprafete ce au fost delimitate de punctele de contur în planul de situatie, instanta din probatoriul administrat în cauza va considera preferabil titlul paratului avand în vedere modul de dobandire a dreptului de proprietate la care s-a făcut referire anterior.
Cât priveste titlul reclamantei acesta a fost emis ulterior titlului vânzătorului pârâtului, în baza unei sentinte civile ce nu este opozabila nici pârâtului și nici vânzătorului P. R..
P. urmare cererea în revendicare nu se justifică, sens în care ea a fost respinsă ca nefondată.
In ceea ce priveste grănituirea, potrivit art. 584 cod civil „Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate”
Analizând această cerere având în vedere probatoriul administrat, instanta a constatat-o întemeiată .
Raportul de expertiza întocmit de expert C. L. relevă faptul că proprietătile părtilor sunt delimitate în prezent de un gard al cărui traseu este contestat de către reclamantă, însă respectând configuratia parcelelor bunului imobil nr.331 dobândit de pârât la locul litigiului ,din planul de amplasament (anexe la contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2023 din 3 iulie 2001)rezultă că orientarea lor este corectă.
Potrivit aceluiasi expert ,linia de hotar dintre proprietatea reclamantei și proprietatea pârâtului este redată de aliniamentul punctelor 4, 17, 11, 10, 23, 52, 53, 22, 54, 40, 55, 56, 37, 36, 57, 34, 33.
P. urmare,în conformitate cu prev. art.584 cod civil instanta a admis cererea in grănituire și a stabilit linia de hotar pe aliniamentul de mai sus.
Instanta nu a omologat raportul de expertiză întocmit de expert T. M. întrucât acesta nu a răspuns la obiective, a dat interpretări subiective, astfel că ambele părti au fost de acord cu efectuarea unei noi expertize în cauză.
Instanta nu a omologat raportul de expertiză întocmit de expert T. M. întrucât acesta nu a răspuns la obiective, a dat interpretări subiective, astfel că ambele părti au fost de acord cu efectuarea unei noi expertize în cauză.
Conform art. 274 Cpciv si al art.584 Ccivil instanta a obligat pe reclamantă să plătească pârâtului suma de 1625 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert si onorariu avocat.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta P. E. pe care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentintei civile si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instantă.
Examinând recursul Tribunalul Suceava în raport de motivele invocate, de actele si lucrările dosarului si de considerentele hotărârii atacate a constatat că acesta este întemeiat si în aceste circumstante a apreciat că se impune întocmirea unei note comune de către cei patru experti: C. L., I. G., A. Conrad M. și T. M. cu privire la terenul în litigiu, cu luarea în considerare si a procesului verbal de punere în posesie întocmit la datade 2 iulie 2001 de către Comisia . Forăști aflat la fila 6 dosar nr.2603/2004 urmând a se stabili dacă portiunea de teren reprezentând drum de trecere stabilit în favoarea autoarei reclamantei prin procesul verbal mai sus mentionat estesau nu inclus în titlul de proprietate ce a fost emis ulterior în favoarea acesteia.
Cum această probă nu a putut fi administrată în recurs Tribunalul Suceava prin sentinta civilă nr. 1417/24.10.2011 a admis recursul, a casat sentinta civilă nr. 2496/21.12.2010 si a trimis cauza spre rejudecare aceleasi instante.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instante sub nr._ /16.12.2011.
Având în vedere dispozitiile hotărârii de casare, instanta a pus în discutie si a admis proba cu privire la efectuarea unei note comune de către cei patru experti.
Analizând actele si lucrările dosarului instanta a retinut următoarele:
Reclamanta își întemeiază pretențiile acțiunii precizate pe titlurile de proprietate nr. 2304/17.06.2003, respectiv 953/20.06.1995 eliberate pe numele autorilor săi P. T. și P. P. cu privire la suprafețele de 0,54 ha la locul numit „V.” și 0,41 ha arabil și curți construcții intravilan, iar pârâtul A. F. C. a invocat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2023/03.07.2001 prin care a achiziționat împreună cu soția 4.600 mp teren arabil și curți construcții din satul Oniceni, .> Contractul de vânzare cumpărare menționat a fost încheiat în baza titlului de proprietate nr. 660/18.05.1994 eliberat pe numele lui P. C. (fila 22) conform procesului verbal de punere în posesie de la fila 24 dosar.
P. raportul de expertiză I. G. (filele 27-28) s-a constatat că pârâtul nu ocupă nici o suprafață de teren din cel al reclamantei și nu a edificat construcții noi în afara celor achiziționate prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2023/03.07.2001.
P. raportul de expertiză tehnică Conrad M. ( filele 53-68) se concluzionează că ambele părți din litigiu dețin suprafețe de teren în plus față de înscrisurile justificative, însă pârâtul ar fi obstrucționat reclamantei dreptul de trecere stabilit prin procesul verbal din 02.07.2001 al Primăriei Forăști (fila 6 dosar).
P. raportul de expertiză T. M. C. (fila 47-60) s-a constatat că litigiul privește în fapt stabilirea unui drept de acces la drumul național în favoarea reclamantei pentru . mp, iar datorită lipsei documentației corecte de la întocmirea și punerea în posesie a părților cu privire la titlurile de proprietate invocate, cele două variante de grănițuire au fost întocmite în funcție de o localizare eventuală și posibilă a terenurilor părților. În plus, cu privire la revendicarea unei suprafețe de teren de la pârât, instanța constată că prin sentința civilă nr. 873/14.05.2002 a Judecătoriei Fălticeni s-a respins în mod irevocabil acțiunea reclamantei P. P. cu privire la terenul de 5.400 mp la locul „V.”.
P. raportul de expertiză C. L. (filele 153-161) s-a constatat aceeași aplicare deficitară a dispozițiilor legislației fondului funciar de către Comisia locală cu prilejul punerii în posesie, reclamanta ar deține în prezent mai puțin cu 816,54 mp decât suprafața care ar rezulta din titlul de proprietate nr. 953/20.06.1995.
Conform deciziei nr. 147/24.10.2011 a Tribunalului Suceava s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru ca cei trei experți desemnați să întocmească o notă comună cu privire la situația juridică a drumului de acces stabilit în favoarea autoarei reclamantei în baza procesului verbal din 02.07.2001 al Primăriei Forăști în sensul includerii sale sau nu în cuprinsul TP 953/20.06.1995.
P. răspunsurile experților C. L., I. G. și Conrad M. s-a constatat în unanimitate faptul că drumul de acces conform procesului verbal din 02.07.2001 al Primăriei Forăști a fost stabilit după emiterea titlului de proprietate nr. 660/18.05.1994 în favoarea autorului pârâtului și nu este cuprins în documentația și schițele aferente TP 953/20.06.1995 eliberat pe numele autorilor reclamantei.
În aceste condiții, instanța va avea în vedere la stabilirea traseului dintre cele două proprietăți limitele marcate cu cifrele 4-17-11-10-23-52-53-22-54-40-55-56-37-36-57-34-33 conform planului de situație de la fila 55-56, respectiv 161 din dosarul_ care corespunde situației de fapt reale, vecinătăților și dimensiunilor terenurilor atribuite prin titlul de proprietate mai vechi al autorilor pârâtului.
Instanța a apreciat că traseul indicat de către expertul C. L. corespunde limitei corecte dintre proprietățile părților prin analizarea comparativă a modului de punere în posesie au privire la terenurile învecinate și lipsa oricărui temei juridic pentru invocarea de către reclamantă a unui drept de acces între terenul agricol și drumul european prin intermediul parcelei identificate cu nr. 4-17-11-10-23-52-12-16-9.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P. E. criticînd-o pentru nelegalitate.
În motivare, a arătat că în mod greșit hotărîrea s-a bazat doar pe raportul de expertiză al expertului C. L. și a martorilor care au declarat că hotarul dintre părți nu a fost schimbat deși din celelalte probe administrate în cauză nu rezultă că pîrîtul nu deține teren din proprietatea reclamantului și că terenul a avut întotdeauna un front la stradă de 24 metri.
A precizat că din măsurătorile expertului I. G. rezultă că pîrîtul deține din proprietatea reclamantei o suprafață de 528 m.p.; din măsurătorile expertului T. M., rezultă că pîrîtul ocupă o suprafață mai mare decît cea din actele de proprietate, iar din raportul de expertiză al expertului A. M. rezultă că pîrîtul deține din terenul reclamantei 345 m.p.
A susținut că instanța a avut în vedere doar declarațiile martorilor care au arătat că autorii părților au stăpînit terenurile conform liniilor de hotar fără a se avea în vedere că T. și C., împreună cu alți 3 frați au fost înzestrați în acel loc și au avut fiecare o deschidere egală la drum.
De asemenea, a criticat ignorarea adreselor comisiei locale care au arătat că parcelele înscrise la rubrica lui P. C. sînt modificate în registrul agricol, amplasamentele reale fiind altele, precum și faptul că nu s-a ținut cont de recomandarea instanței de casare privind întocmirea unei note comune a experților care au efectuat expertizele în cauză.
A criticat modalitatea greșită de comparare a titlurilor.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul este nefondat.
Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că prin titlul de proprietate nr.953/1995 autorului reclamantei, P. T., i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5400 m.p. teren la „V.”, învecinat cu P. C., P. E., șosea și canal, iar prin titlul de proprietate nr.2304/2003, mamei reclamantei, P. P. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4100 m.p. în același loc, din care 3200 m.p. arabil învecinat cu P. T., drum, S. C. și DN2 și 900 m.p. curți-construcții, învecinat cu P. T., S. C., canal și DN2.
Cum, titlul de proprietate invocat în acțiunea de revendicare este cel emis după P. P., se poate constata că terenul acesteia nu se învecinează cu P. C., autorul pîrîtului.
Suprafața de 4600 m.p. teren achiziționat de pîrît prin contractul de vînzare-cumpărare nr.2023 din 3 iulie 2011, a fost dobîndit de vînzător în baza titlului de proprietate nr. 660/1994, acest titlu fiind contestat de P. P., mama reclamantei, acțiunea fiind respinsă.
De asemenea, prin sentința civilă nr.873/2002 a Judecătoriei Fălticeni, irevocabilă, a fost respinsă acțiunea în revendicare și ridicare construcții formulată de P. P., reținîndu-se că pîrîtul deține doar suprafața de 4248 m.p. din totalul de 4600 m.p. cît a dobîndit prin cumpărare, iar construcțiile sînt dispuse pe întreaga deschidere la stradă.
În baza titlului de proprietate nr. 2304/2003, prin care autoarei reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4100 m.p. la „V.” s-a format prezenta cauză în care au fost administrate probe și analizate titlurile părților.
Este real că în concluziile experților s-a ajuns la situații diferite însă faptul că nu s-a putut întocmi o notă comună, cum s-a recomandat prin hotărîrea de casare, nu poate constitui motiv de recurs, o astfel de obligație nefiind procedurală.
De altfel, prin note individuale, experții C. L., A. M. și I. G. și-au exprimat punctul de vedere, fiind rezolvată astfel chestiunea dispusă de instanța de casare.
Este real că în procesul verbal de punere în posesie a autoarei reclamantei, din 2 iulie 2011, este menționată o porțiune de teren reprezentînd drum de trecere în forma acestuia, însă în titlul de proprietate nr.953/1995 nu este menționat acest drum, iar în titlul de proprietate nr.660/1994 al vînzătorului pîrîtului, figurează ca teren construcții, fiind proprietatea acestuia.
De asemenea, nu a fost dovedită apărarea recurentei relativ la faptul că „drumul de acces” dintre terenul agricol și drumul european, parcelă identificată prin punctele 4-17-11-10-23-52-12-16-9, este proprietatea sa.
Nu poate fi ignorat faptul că autorului pîrîtului i s-a restituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr.660/1994, constatat valabil printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă, în timp ce titlul de proprietate nr.2304/2003, emis autoarei reclamantei ulterior, a avut la bază o hotărîre judecătorească de reconstituire neopozabilă vînzătorului pîrîtului.
Din toate rapoartele de expertiză întocmite în cauză rezultă că procesele verbale în baza cărora s-a întocmit documentația pentru eliberarea titlurilor părților nu au schițe ale parcelelor, vecinătățile nu corespund cu cele reale din teren, linia de hotar existentă fiind contestată de reclamantă deși martorii audiați au declarat că aceasta nu a fost modificată niciodată.
Faptul că în evidențele agricole ale comunei apar modificări și radieri ulterioare punerii în aplicare a Legii nr.18/1991 nu poate constitui probă în dovedirea dreptului preferabil al reclamantei recurente.
De asemenea, interpretarea probelor s-a făcut prin corelarea acestora, instanța neputînd înlătura concluziile experților pe criteriul subiectivismului.
Așadar, în cauză nefiind date motivele de casare invocate, în baza art.312 Cod procedură civilă tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Ca parte căzută în pretenții, în temeiul disp.art.274 Cod procedură civilă, reclamanta recurentă va fi obligată să plătească intimatului A. F. C. suma de 620 lei cheltuieli de judecată reprezentînd onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta P. E., din ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.1635 din 25 septembrie 2012 a Judecătoriei Fălticeni (dosar nr._ ), intimat fiind pîrîtul A. F. C., din . jud.Suceava, prin mandatar U. I., din loc.Târgu N. Bld.M.E. ..A ..
Obligă recurenta P. E. să plătească intimatului A. F. C. suma de 620 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
T. M. D. D. M. C. P. T.
Red. T.M.
Jud.fond – B. V.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 30 aprilie 2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 732/2013. Tribunalul SUCEAVA | Cereri. Decizia nr. 217/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
