Anulare act. Decizia nr. 2347/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2347/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 3689/227/2012
Dosar nr._ - anulare act -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2347
Ședința publică din data de 24 OCTOMBRIE 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. F. F. JUDECĂTOR: C. M. N.
JUDECĂTOR: F. L.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul P. V. I., domiciliat în orașul Dolhasca, . împotriva sentinței civile nr. 616 din data de 12 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul pârât P. G., domiciliat în ., județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant și avocat Z. G. pentru intimatul pârât lipsă.
Procedura de citare cu părțile legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că prin serviciul de arhivă s-au depus la dosar o . înscrisuri respectiv: înscrisul prin care recurentul a înaintat la dosar chitanța . NR._ din data de 18.09.2013 în cuantum de 114 lei și timbre judiciare în valoare de 1,5 lei prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferentă recursului promovat în cauză (fila 10,11), o copie a cererii de recurs pentru a-i fi comunicată pârâtului (filele 12-13), precizările la recursul promovat în cauză formulate de pârâtul P. G. prin mandatar P. P. (filele 14-16), copiile titlului de proprietate nr.788/31.10.1994 și a procurii judiciare autentificată prin încheierea nr.1642/04.10.2012 la B.N.P. M. E. B. (filele 17,18), procese verbale încheiate de executorul judecătoresc la momentul măsurării și delimitării prin înțărușare a terenului de 18 ari (filele 19,20), precum și înscrisuri emise de ANCPI și planuri de încadrare în zonă emise de OCPI Suceava – Biroul de cadastru și Publicitate imobiliară Fălticeni la 07.05.2009 (filele 22-25).
Instanța ia act de achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente recursului promovat în cauză, constată recursul regulat introdus și dispune anularea acestora.
Instanța procedează apoi la a încunoștiința pe apărătorul pârâtului despre înscrisurile depuse la dosarul cauzei, după care pune în discuție admisibilitatea acestora.
Avocat Z. G. precizează că este de acord cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța în considerarea disp. art.305 Cod Procedură Civilă încuviințează proba cu înscrisuri și văzând că nu mai sunt alte cereri,m probe de solicitat sau excepții de invocat constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului precizând că terenul în litigiu este proprietatea lui provenită dintr-o sentință de partaj succesoral, iar o parte din acest teren a fost vândută de pârât fără știrea sa.
De altfel, la fila 44 dosar există depus contractul de vânzare-cumpărare din care rezultă că din trupul său de teren a fost vândută suprafața de 22 de ari.
În consecință, precizând că a făcut dovada faptului că el este posesorul suprafeței de teren în litigiu, motiv pentru care solicită admiterea recursului, desființarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond, anularea actelor fals întocmite și revenirea la situația anterioară atâta timp cât terenul provine de la părinții săi iar fratele său, pârâtul din prezenta cauză are propria sa suprafață de teren.
Avocat Z. G. pentru pârâtul intimat solicită respingerea recursului ca nefondat motivat de faptul că sentința civilă pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul reclamantul nu vizează altceva decât cheltuielile de judecată.
Ceea ce a expus astăzi reclamantul în fața instanței de recurs este cu totul altceva decât cele consemnate în petit.
De reținut este faptul că instanța de fond în mod legal a constatat lipsa calității procesuale active a reclamantului și a luat act că suprafața de teren a fost înstrăinată familiei lui T. F., și că actualmente fratele reclamantului nu mai este proprietarul terenului.
În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat, iar în subsidiar anularea recursului ca nemotivat apreciind că acțiunea de partaj succesoral a fost soluționată cu indicarea proprietăților fiecărui frate în parte, P. G. nu mai are nici o legătură cu recursul promovat de fratele său P. I., reclamantul urmând să se îndrepte cu o altă acțiune împotriva actualului proprietar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL :
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ din 20.11.2012, reclamantul P. V. I. în contradictoriu cu pârâtul P. G.. a solicitat anularea a două acte de vânzare-cumpărare, cu cheltuieli de judecată.
În fapt arată că prin sentința civilă de partaj nr. 857/17.03.1998, i-a revenit două parcele de teren, respectiv 450 mp. la locul „ Pe gropi” și 975 mp. „In grădină”.
Arată că pârâtul a vândut întreaga suprafață de 1800 mp. cu act de vânzare-cumpărare unei persoane, prin primăria oraș Dolhasca, act semnat și ștampilat de către funcționarii publici din acea instituție.
Precizează că pârâtul a încălcat hotărârea judecătorească dată cu bună știință, acesta necunoscând numele celor care au contribuit la perfectarea acestor acte false, nefiind chemat la fața locului în momentul măsurătorilor terenurilor.
Solicită a i se pune pârâtului în vedere să prezinte în instanță actele de proprietate a celor două proprietăți vândute, schița cadastrală, actele de vânzare-cumpărare.
În dovedire, reclamantul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului. Prin precizările de la fila 12 dosar, reclamantul a arătat că valoarea bunurilor în litigiu, este de 1000 lei.
Mandatara pârâtului prin întâmpinarea depusă la f.13 dosar, a arătat că nu este de acord cu acțiunea formulată de reclamant, motivat de faptul că nu este adevărat că ar fi vândut terenul proprietatea reclamantului, așa cum acesta susține, ci a vândut doar terenul proprietatea ei.
Pârâtul, prin întâmpinare și cerere reconvențională (f.63-64 dosar), a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată, invocând pe cale de excepție, lipsa de interes în promovarea acestei acțiuni.
În fapt, a arătat că terenul în suprafață de 1700 mp. i s-a reconstituit acestuia, conform titlului de proprietate nr. 788/31.10.1994.
Acest teren a fost înstrăinat conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 576/19.09.2009 autentificat la BNP E.-Doinița L., numiților T. F. și M..
Precizează că această suprafață de teren nu se identifică cu suprafața de 0,3165 ha grădină, care i s-a cuvenit după partajul autoarei lor, conform suplimentului la raportul de expertiză întocmit de ing. Hîrtopancu E. în dosarul nr. 1391/1995.
În concluzie, a solicitat admiterea excepției lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiuni.
În drept reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 118 ind.1 Cod proc. civ.
Pentru dovedirea cererii depune la dosar înscrisuri.
Referitor la excepția invocată de către pârât, reclamantul solicită respingerea acestei excepții, având în vedere că aceasta nu este dată în cauză.
Își precizează acțiunea, în sensul că solicită anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.576/9.08.2009, prin care pârâtul P. G. a înstrăinat numiților T. F. și T. M., terenul din titlul de proprietate nr. 788/1994.
Pârâtul prin apărător, a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Prin sentința civilă nr.616 din data de 12 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, s-a respins acțiunea având ca obiect ,, anulare act,” formulată de reclamantul P. V. I., cu domiciliul în satul Sândeni, orașul Dolhasca, județul Suceava, în contradictoriu cu pârâtul P. G., domiciliat în satul R., orașul Liteni, județul Suceava, ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, în temeiul art. 137 alin. Cod proc.civ. se va pronunța mai întâi, asupra excepțiilor de procedură sau de fond, care fac de prisos în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În aceeași ordine de idei, instanța a reținut că pronunțarea asupra unei excepții de procedură, referitoare la existența unor condiții procedurale ale acțiunii în justiție, precum și termenele de prescripție sau sancțiunile specifice unor astfel de termene, sunt acceptate și în jurisprudența Curții Europene a Dreptului Omului (cauza Stubbings și alții contra Marii Britanii).
Instanța de fond a reținut că potrivit înscrisurilor depuse la dosar, pârâtul este proprietarul unei suprafețe de 1700 mp. evidențiat în titlul de proprietate nr. 788/1994(f.69 dosar).
Acest teren a fost înstrăinat conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 576/19.09.2009 autentificat la BNP E.-Doinița L., numiților T. F. și M., însă acest teren nu se identifică cu suprafața de 0,3165 ha grădină, care i s-a cuvenit după partajul autoarei lor, conform suplimentului la raportul de expertiză întocmit de ing. Hîrtopancu E..
In consecință, reținând că pârâtul nu este proprietarul imobilului la care face referire reclamantul, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia și a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs reclamantul P. I., în motivarea recursului precizând că solicită reducerea cheltuielilor de judecată ce au făcut obiectul dosarului de fond.
Recurentul a mai arătat faptul că la instanța de fond a solicitat anularea actului de vânzare-cumpărare și revenirea fiecăreia dintre părți la situația anterioară, întrucât are 10 copii și nu-și permite a pierde „nici o palmă de pământ” din moștenirea părinților.
Intimatul pârât P. G. a formulat în scris precizări la recursul promovat de recurentul reclamant prin care a arătat că nu este de acord cu recursul promovat de fratele său întrucât toate grădinile și pământul s-au împărțit din bătrâni, în plus el nu a vândut nici o suprafață de teren în afară de terenul său de drept de 585 ari care i s-a cuvenit de la tatăl său.
Precizează că sunt cinci frați, că terenul la grădină este folosit de toți și că singurul teren pe care l-a vândut el este terenul de pe gropi pentru care s-a judecat cu P. D., astfel încât reclamantul nu are nici un drept asupra terenului de la gropi în suprafață de 0,18 ari.
Pârâtul a mai arătat faptul că are acte doveditoare din care rezultă că este întabulat în Cartea Funciară cu suprafața de 23 de ari, teren pe care ulterior l-a vândut în mod legal printr-un contract de vânzare-cumpărare.
Examinând recursul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, Tribunalul constată că este nefondat din următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.112 alin. 1 și 4 C.p.civ., reclamantul este obligat ca atât la formularea acțiunii, cât și pe parcursul soluționării cauzei să dovedească identitatea dintre persoana chemată în judecată ca pârât și acela căruia i se opune dreptul ori interesul dedus judecății, înțelegând prin aceasta că, la rândul său, acesta din urmă ar putea invoca cu privire la obiectul dedus judecății un drept sau un interes.
Având în vedere că pârâtul P. G. nu mai este proprietarul imobilului la care face referire reclamantul P. I. prin cererea introductivă, în mod corect prima instanță a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane care nu justifică calitatea procesuală pasivă.
Prin criticile formulate în recurs reclamantul solicită reducerea cheltuielilor de judecată stabilite de instanța de fond.
Din analiza actelor dosarului și a sentinței recurate nu rezultă că reclamantul ar fi fost obligat la plata unor cheltuieli ca urmare a promovării prezentei acțiuni, în afara taxei judiciare de timbru aferentă cererii introductive, pe care a achitat-o conform chitanței depuse la fila 41 dosar de fond.
Pentru a beneficia de reducerea sau scutirea de la plata taxei de timbru, reclamantul avea posibilitatea să formuleze cerere de ajutor public judiciar în fața instanței de fond.
Cum nu a uzat de această posibilitate, achitând taxa aferentă cererii așa cum a fost stabilită de prima instanță și nu a solicitat nici în recurs scutire de la plata taxei de timbru, reclamantul nu mai poate recupera aceste cheltuieli, obligația achitării taxei de timbru fiind stabilită în mod corect în conformitate cu prevederile Legii nr. 146/1997.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge recursul formulat de reclamantul P. V. I., domiciliat în orașul Dolhasca, . împotriva sentinței civile nr. 616 din data de 12 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul pârât P. G., domiciliat în ., județul Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 OCTOMBRIE 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. F. C. M. F. L.
F. N.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. F.L.
Jud. fond. R. M.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2.
| ← Cereri. Decizia nr. 217/2013. Tribunalul SUCEAVA | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 170/2013. Tribunalul... → |
|---|
