Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 480/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 480/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 1703/237/2013
Ds.nr._ ordonanță președințială
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 480
Ședința publică din data de 3 decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. L.
Judecător: V. E. L.
Grefier: N. A.
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul H. V. a lui C. împotriva sentinței civile nr. 932/10 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta H. L..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul și av. M. L. pentru intimata prezentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța, verificându-și competența în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură Civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, incidente fiind în acest sens dispozițiile art. 95, art. 997, art. 999 din Noul Cod de procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează un termen de 3 luni pentru soluționarea acestui litigiu.
Apelantul H. V. depune la dosar chitanța nr._ în sumă de 10 lei reprezentând taxă judiciară de timbru .
Av. M. L. depune la dosar împuternicirea avocațială și declarație de la unitatea de învățământ a minorilor.
Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apelantul H. V. solicită admiterea apelului.
Av. M. L. solicită respingerea apelului pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la filele 11-12 dosar, cu cheltuieli de judecată, depunând în acest sens chitanța nr. 331 în sumă de 400 lei reprezentând onorariu avocat.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față reține:
Prin cererea precizată, înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._ din 23 august 2013, reclamanta H. L. l-a chemat în judecată pe pârâtul H. V. a lui C., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pe cale de ordonanță președințială, să se dispună exercitarea autorității părintești pentru minorii H. V. M. născută la data de 4 septembrie 2004 și H. N. născut la data de 3 decembrie 2007, doar de către reclamantă și să fie stabilit domiciliul minorilor la cel a reclamantei, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului de divorț nr._ a Judecătoriei Gura Humorului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin sentința civilă nr. 719/2013 a Judecătoriei Gura Humorului, pronunțată în dosarul nr._ a fost desfăcută căsătoria încheiată între părți, iar locuința minorilor H. V. M. născută la data de 4 septembrie 2004 și H. N., născut la data de 3 decembrie 2007 a fost stabilită la reclamantă (pârâtă în dosarul nr._ ), la familia P. G. a C-tin din satul Vadu Negrilesei.
A mai arătat că pârâtul locuiește împreună cu concubina sa (care mai are încă doi copii în întreținere, pe care i-a părăsit) și este plecat din localitate, întorcându-se la copii doar o dată pe lună.
Reclamanta a mai precizat că, în prezent s-a declarat apel împotriva hotărârii de divorț, că urgența cererii este dată de faptul că minorii urmează să înceapă școala, că la părinții săi sunt condiții materiale, financiare și morale foarte bune, iar minorul H. N. are grave probleme de sănătate.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar copii acte stare civilă, acte medicale, anchetele sociale, sentința civilă nr. 719/2013 a Judecătoriei Gura Humorului, pronunțată în dosarul nr._, declarații martori din dosarul nr._ .
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare la cererea formulată, în cadrul procedurii prealabile.
În cauză s-au administrat probe, cu înscrisurile depuse la dosar, s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul părților și, de asemenea a fost audiat martorul M. C..
Prin sentința civilă nr. 932/10.10.2013 prima instanță a admis, în parte, acțiunea civilă, având ca obiect ordonanță președințială, formulată de reclamanta H. L. împotriva pârâtului H. V. a lui C., a stabilit la reclamantă, locuința minorilor H. V. M., născută la data de 04.09.2004 și H. I. N., născut la data de 03.12.2007, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ a Judecătoriei Gura Humorului și a respins celălalt capăt de cerere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 719/2 iulie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gura Humorului a fost admisă acțiunea civilă și cererea reconvențională, în parte, formulate de reclamantul pârât H. V. și de pârâta reclamantă H. L., a fost declarată desfăcută, din culpă comună, căsătoria încheiată între părți, s-a stabilit ca autoritatea părintească, pentru minorii H. V. M. născută la data de 4 septembrie 2004 și H. I. N., născut la data de 3 decembrie 2007, să fie exercitată de ambii părinți, și s-a stabilit domiciliul celor doi minori la pârâta reclamantă H. L..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel la data de 30 iulie 2013, pârâtul H. V., cauza fiind înaintată la Tribunalul Suceava, pentru judecarea apelului.
Prin cerere s-a solicitat de către reclamantă, să se dispună, pe cale de ordonanță președințială, exercitarea autorității părintești, în favoarea minorilor H. V. M. și H. I. N., doar de către reclamantă și să se stabilească domiciliul minorilor la reclamantă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei Gura Humorului, invocându-se faptul că, are condiții materiale și financiare bune, minorul H. I. N. are probleme grave de sănătate, fiind necesare deplasări la spitalele din mun. Iași, iar pârâtul, tatăl minorilor – care locuiește împreună cu concubina sa (care mai are 2 copii în întreținere și i-a părăsit) – este plecat la muncă, în altă localitate și vine acasă doar o dată pe lună și refuză ca minorii să aibă domiciliul la reclamantă, doar pentru a nu plăti pensie de întreținere.
Ordonanța președințială, așa cum este reglementată, reprezintă o procedură specială, prin care legea permite rezolvarea vremelnică și fără prejudicierea fondului a unor cazuri a căror caracter urgent, nu permit finalizarea desfășurării procedurii de drept comun, atunci când se stabilește în prealabil că, în favoarea reclamantului există aparența de drept.
Dispozițiile art. 996 C.pr.civ., prevăd însă necesitatea îndeplinirii cumulative a condițiilor privind urgența măsurii ce se solicită a fi luată de către instanță, neprejudicierea fondului dreptului și caracterul provizoriu al măsurii ordonate.
Potrivit prevederilor art. 2 al. 3 din Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului, va prima, în toate demersurile și deciziile care privesc copii, iar stabilirea acestui interes se face prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, printre care se numără, vârsta copilului, condițiile pe care părintele i le poate asigura, atașamentul reciproc, profilul socio-moral al părinților, interesul și grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea în fapt, cât și alte împrejurări fără ca vreunul din criteriile enunțate să fie absolutizat sau nu fie luat în seamă.
În cauza de față, din înscrisurile depuse la dosar, anchetele sociale efectuate de Primăria Comunei Stulpicani, (filele 30, 53 dosar), coroborate cu declarația martorului M. C., (fila 58) a rezultat că, după despărțirea în fapt a părților, cei doi minori, rezultați din căsătorie, au rămas în grija tatălui, deoarece acesta nu dorea să-i despartă, motivând că mama lor nu are posibilități materiale, pentru creșterea și educarea lor.
De asemenea, a mai rezultat că, de la despărțirea în fapt, reclamanta a ținut permanent legătura cu fiica sa, vizitând-o periodic la școală, oferindu-i cadouri și bunuri, însă pe fiul său I. N., nu a putut să-l viziteze, deoarece nu avea acces la fosta locuință, iar acesta are probleme de sănătate.
În ceea ce-l privește pe pârât, din ancheta socială efectuată și din declarația martorului M. C., rezultă că, acesta are o relație extraconjugală, cu o altă femeie cu care conviețuiește, și de asemenea, datorită specificului locului de muncă, și al instituției la care lucrează este plecat din localitate 21 zile lunar, 10 zile fiind liber, iar în perioada cât pârâtul este plecat, de copii, se ocupă bunica paternă H. E..
Din înscrisul extrajudiciar depus la dosar (f. 39), emis de Postul de Poliție Stulpicani, a rezultat că, în luna iunie 2013, concubina pârâtului C. A. M. a sesizat Poliția Comunei Stulpicani, despre faptul că, H. E. (bunica paternă a minorilor), pe fondul consumului de băuturi alcoolice, are un comportament agresiv și violent, necesitând intervenția organelor de poliție și a ambulanței, sens în care s-a deplasat un echipaj de poliție, însă H. E. a refuzat consultația medicală, și după un timp și-a revenit din starea de agresivitate în care se afla.
În ceea ce o privește pe reclamantă, din probatoriul administrat rezultă că, aceasta are condiții materiale și morale, cât și disponibilitate, pentru creșterea și educarea minorilor, locuiește împreună cu părinții săi și fratele său, într-un imobil compus din 5 camere și nu este cunoscută ca fiind o persoană cu vicii.
Față de probele administrate, în cauză și având în vedere, în principal, interesul superior al celor doi minori, care au nevoie în primul rând de afecțiune și un climat moral și afectiv adecvat, instanța a apreciat că, cererea este întemeiată, în parte, respectiv numai în ceea ce privește domiciliul minorilor.
Astfel, în raport cu circumstanțele obiective ale cauzei, instanța a constatat că, sunt îndeplinite cumulativ cerințele prev. de art. 996 C.pr.civ., respectiv: - în favoarea reclamantei există aparența de drept, întrucât prin sentința civilă nr. 719/ 2 iulie 2013 a Judecătoriei Gura Humorului (nedefinitivă) s-a stabilit la aceasta domiciliul minorilor; - măsura este provizorie; - se justifică urgența, prin aceea că, cei doi copii, în prezent, în cea mai mare parte a timpului sunt în grija bunicii paterne, care chiar dacă, manifestă oarecum disponibilitate, așa cum rezultă din înscrisul extrajudiciar, intitulat „declarație”, depus la dosar, provenind de la învățătoarea minorei B. M. și educatoarea minorului Ț. L., având în vedere și celălalt înscris, depus la dosar, provenind de la Poliția Comunei Stulpicani, cât și mai ales faptul că, minorii, în principal, trebuie să fie îngrijiți de părinți, că minorul H. I. N. are probleme de sănătate, iar reclamanta are toate condițiile materiale și morale, pentru a-și manifesta toată disponibilitatea, afectivitatea și timpul exclusiv pentru minori, care la vârsta lor, au nevoie de tot sprijinul, în acest sens, în regim de urgență.
În ceea ce-l privește pe tatăl minorilor, prin natura serviciului, acesta nu le poate oferi, toată disponibilitatea și sprijinul zilnic, afectiv de care au nevoie, iar mediul familial al tatălui este inferior, celui oferit de reclamantă, astfel încât se justifică, luarea acestei măsuri, cu caracter vremelnic și urgent, în caz contrar ar putea fi lezate interesele celor doi minori.
În ceea ce privește cealaltă măsură, privind exercitarea autorității părintești, doar de reclamantă, instanța a apreciat că, nu se justifică și nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 996 C.civil și a respins-o.
În consecință, pe considerentele și în temeiul textului de lege sus menționat mai sus, a fost admisă, în parte, acțiunea și s-a stabilit la reclamantă, locuința minorilor H. V. M. născută la data de 04.09.2004 și H. I. N. născut la data de 03.12.2007, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ a Judecătoriei Gura Humorului și a fost respins celălalt capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în data de 10 octombrie 2013, pârâtul H. V. a lui C. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că de peste un an, minorii sunt la domiciliul său, acesta având grijă de ei.
Arată că prima instanță nu a aplicat dispozițiile art. 400 Noul Cod Civil, fără a lua în considerare că minorii au locuit permanent cu acesta, la domiciliul părinților săi unde au condiții corespunzătoare de creștere și educare
Arată că lucrează 20 de zile pe săptămână, fiind singurul care a realizat venituri pe parcursul căsătoriei, dar în lipsa sa cei care se ocupă de minori sunt părinții săi, care sunt apți fizic și moral conform înscrisurilor depuse la dosar să se ocupe de creșterea și educarea minorilor. Arată că, în prezent are o altă relație cu o femeie care îl ajută la creșterea și educarea minorilor, fiind atașată de copii.
Arată că minorii nu au locuit niciodată la domiciliul actual al pârâtei reclamante, ar avea probleme de acomodare și comportament, mai ales și datorită faptului că de peste un an de zile nu au locuit la un loc cu intimata reclamantă.
Arată că prima instanță nu a ținut cont de interesul superior al minorului, precizând că în urma audierii minorei H. V. M., aceasta a solicitat să locuiască cu el, fapt menționat și în încheierea de ședință de la data audierii că mama sa manifestă dezinteres față de minori și că consumă în exces băuturi alcoolice.
Arată că martorul propus de reclamantă a arătat aspecte nereale cu privire la probitatea morală a sa și a intimatei reclamante.
Arată că s-a preocupat mereu de starea minorului H. I. N. care are grave probleme de sănătate, care trebuie operat la vârsta de 6 ani și are posibilitățile financiare pentru a achita costurile acestei intervenții chirurgicale complicate.
Arată că ancheta socială efectuată la domiciliul său nu corespunde decât parțial realității.
Arată că motivația reclamantei nu poate fi primită deoarece dacă ar avea cel mai mic interes pentru copii minori și educarea acestora ar fi formulat cererea pentru ambii minori, deoarece se impune ca aceștia să crească împreună și unde au locuit în mod obișnuit, de la naștere ei locuind la domiciliul său și al părinților săi.
Legal citată, reclamanta-intimată H. L. a depus întâmpinare în care solicită respingerea apelului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Arată că, din probatoriul administrat în cauză, înscrisuri și martori dar și din atitudinea apelantului rezultă cu certitudine că este o mamă care are condiții materiale, morale și ajutor din partea ambilor părinți pentru creșterea și educarea armonioasă a copiilor.
Arată că într-adevăr, inițial nu a solicitat stabilirea domiciliului minorilor la domiciliul său deoarece părinții aceștia au încercat prin toate mijloacele posibile să-1 „trezească pe pârât la realitate", că este vorba de doi copii care au nevoie de prezența permanentă a părinților sau măcar a unuia dintre ei, pârâtul fiind plecat la muncă, întorcându-se la domiciliul său o dată pe lună - câteva zile.
Arată că apelantul este o persoană care consumă frecvent băuturi alcoolice.
Arată că nu se poate stabili locuința minorilor la domiciliul apelantului, fiind un mediu necorespunzător dezvoltării.
Arată că distanta dintre domiciliul pârâtului si școala la care învață minorii este de 3 km, în comparație cu distanța dintre domiciliul pârâților săi și școala din localitate - de 100 m.
Apelul a fost legal timbrat.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:
După cum rezultă din dispozițiile art. 919 Cod pr. civilă, instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la faptul că se impunea stabilirea locuinței copiilor la pârâtul-apelant, tribunalul reține că prima instanță a fost învestită cu o cerere de ordonanță președințială prin care se solicita stabilirea vremelnică a locuinței copiilor minori la reclamanta-intimată și nu cu o cerere de stabilire provizorie a locuinței copiilor minori la pârâtul-apelant pe calea ordonanței președințiale, pârâtul-apelant având el însuși posibilitatea de a promova o astfel de cerere pe calea ordonanței președințiale, pe tot parcursul procesului de divorț.
Prin urmare, în cadrul apelului declarat în cauză, tribunalul nu poate verifica decât dacă soluția de stabilire provizorie a locuinței copiilor pe calea ordonanței președințiale la mamă a fost luată sau nu cu respectarea dispozițiilor art. 919 Cod pr. civilă, în limitele învestirii primei instanțe, date fiind dispozițiile art. 478 al. 3 Cod pr. civilă.
În ceea ce privește modalitatea în care prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 400 Cod civil, tribunalul reține că prima instanță nu a făcut referire în argumentația soluției sale, la prevederile acestui text de lege, ci doar a indicat că prin hotărârea de divorț pronunțată în primă instanță, s-a dispus stabilirea locuinței copiilor la mamă, astfel încât reclamanta-intimată are aparența dreptului în favoarea sa în prezenta cauză.
În ceea ce privește critica din motivele de apel referitoare la faptul că la stabilirea provizorie a locuinței minorilor, prima instanță nu a aplicat dispozițiile acestui articol, tribunalul constată că dispozițiile art. 400 cod civil sunt aplicabile în soluționarea acțiunii de divorț și nu neapărat în cadrul judecării măsurilor vremelnice ce se pot dispune în cursul judecării procesului de divorț pe calea ordonanței președințiale prevăzute de art. 919 Cod pr. civilă, astfel încât acest motiv de apel este neîntemeiat.
În cadrul judecării cererii de ordonanță președințială întemeiată pe dispozițiile art. 919 Cod pr. civilă, instanța trebuie să verifice doar îndeplinirea cumulativă a două condiții de admisibilitate: vremelnicia și neprejudecarea fondului, condiția urgenței fiind prezumată de legiuitor în această materie, deci fără a fi necesară justificarea vreunei urgențe din partea celui care le solicită.
În ceea ce privește vremelnicia, condiția aceasta era îndeplinită, având în vedere că reclamanta a făcut dovada existenței procesului de divorț dintre părți ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Gura Humorului și care, la data introducerii cererii de ordonanță președințială se afla în apel, după cum rezultă din fișa Ecris a dosarului nr._ depusă la f. 55-ds. fond.
În ceea ce privește neprejudecarea fondului, și această condiție era îndeplinită, având în vedere că la data introducerii cererii de ordonanță președințială, Judecătoria Gura Humorului stabilise deja locuința copiilor la mamă prin sentința civilă nr. 719 din data de 2 iulie 2013 a Judecătoriei Gura-Humorului prin care s-au soluționat cererile de divorț ale părților(f.26-ds.fond), astfel că măsura vremelnică dispusă de prima instanță prin hotărârea atacată nu mai avea cum să prejudece fondul în cazul judecării cererilor de divorț.
Pe fondul cererii, tribunalul reține că, pe cale de ordonanță președințială, nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt, judecata se face de urgență și cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită un timp îndelungat iar dispozițiile privind cercetarea procesului nu sunt aplicabile, după cum rezultă din dispozițiile art. 998 al. 3 Cod pr. civilă.
Astfel, instanța de fond a dispus luarea măsurii vremelnice a stabilirii locuinței copiilor la reclamanta-intimată pe baza înscrisurilor depuse de părți la dosar și a declarațiilor martorului propus de reclamanta-intimată, M. C. iar pârâtul-apelant, deși a fost legal citat și a beneficiat de asistență juridică, nu a propus proba testimonială ci doar înscrisuri în combaterea susținerilor din cererea de ordonanță președințială(f.59-ds. fond).
Astfel, din referatul de anchetă socială întocmit sub nr. 6168 din data de 1 octombrie 2013 de autoritatea tutelară din cadrul Primăriei comunei Stulpicani, jud. Suceava(f.53-ds. fond) rezultă că reclamanta-intimată H. L. a părăsit domiciliul conjugal în luna august 2012, plecând la domiciliul părinților săi, P. G. și P. P. din satul Vadu Negrilesei iar copiii au rămas în grija tatălui deoarece acesta nu dorește să îi despartă, considerând că mama nu are posibilități materiale pentru creșterea și educarea lor, motivând lipsa unui loc de muncă. Se mai arată în acest referat de anchetă socială că bunicii paterni H. C. și E. au o locuință corespunzătoare, cu cinci camere și doresc ca minorii să locuiască alături de tatăl lor la locuința lor. Se mai arată în referatul de anchetă socială că bunicii materni au posibilități materiale și sunt de acord ca nepoții lor să crească alături de ei și de mama lor iar din momentul despărțirii în fapt, aceasta a ținut legătura în permanență cu fiica sa, vizitând-o periodic la școală și oferindu-i mici cadouri și bunuri, numai băiatul nu a putut fi vizitat deoarece nu avea acces la fosta locuință iar în urma investigațiilor efectuate de reprezentanții autorității tutelare la fostul domiciliu al părților s-a constatat că pârâtul are o relație extraconjugală cu o altă femeie, care locuia acolo, acest aspect fiind recunoscut și de pârât prin motivele de apel, în care arată că muncește 20 de zile pe lună și este plecat fiind singur care realizează venituri în familie, dar în lipsa sa cei care se ocupă de grija și educarea copiilor sunt bunicii paterni iar femeia cu care conviețuiește, îl ajută cu privire la creșterea și educarea copiilor minori, locuind la domiciliul său și fiind atașată de copii.
Din declarația martorului M. C. rezultă că în momentul introducerii cererii de ordonanță președințială, copiii locuiau cu tatăl lor care, imediat după plecarea reclamantei din domiciliul comun, și-a adus o femeie, cu care locuiește și în prezent, și că în lipsa pârâtului-apelant care este de meserie sondor, lucrează în domeniul prospecțiunilor geologice, fiind mai mult în deplasare, de copii are grijă mama acestuia care mai obișnuiește să consume băuturi alcoolice, cel puțin așa se aude. Martorul a arătat că reclamanta este atașată de copii, și chiar merge la școală și le duce dulciuri copiilor deoarece nu este primită acasă, de fostul soț pentru a-și vedea copiii(f.58-ds. fond).
Este adevărat că din caracterizarea depusă de învățătoarea B. M. și de educatoarea Ț. L. rezultă că minorii H. V. M. și H. I. N. frecventează regulat școala cât și grădinița, sunt îngrijiți, bine îmbrăcați, sunt în întreținerea tatălui, care este ajutat de mama lui, H. E., minora are rezultate foarte bune la învățătură iar copilul H. I. N. are probleme de sănătate(f.59-ds. fond) însă, având în vedere că reclamanta-intimată nu își putea vedea copiii, nefiind primită de soț în locuința comună, împrejurarea că pârâtul-apelant lucrează foarte mult, lipsește de la domiciliu iar în lipsa sa, copiii sunt practic în grija bunicilor paterni și a concubinei pârâtului-apelant, tribunalul apreciază că măsura vremelnică de stabilire a locuinței copiilor la mamă, dispusă pe cale de ordonanță președințială, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța în dosarul de divorț, este justificată și în acord cu interesul superior al copiilor, așa cum este definit de dispozițiile art. 2 al. 1,2 și 3 din Legea nr. 272/2004, cu respectarea dispozițiilor art. 263 al. 1 Cod civil.
După cum rezultă din dispozițiile art. 487 Cod civil, părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia iar după cum rezultă din dispozițiile art. 493 Cod civil, părinții au dreptul și îndatorirea de supraveghere a copilului minor.
Având în vedere natura serviciului pârâtului-apelant care implică deplasarea acestuia circa 20 de zile pe lună și absența de la domiciliu, tribunalul constată că acesta nu își putea exercita în mod corespunzător și nemijlocit dreptul și îndatorirea de creștere, educare, supraveghere a copiilor minori pe perioada divorțului și acesta nu le poate oferi toată disponibilitatea și sprijinul zilnic, afectiv de care au nevoie, iar mediul familial al tatălui este inferior, celui oferit de reclamantă, după cum a reținut în mod corect prima instanță, astfel că măsura vremelnică de stabilire a locuinței copiilor la mamă, pe perioada divorțului, este justificată.
În acest sens, nu pot fi primite argumentele pârâtului-apelant din cererea de apel referitoare la faptul că, în cazul absenței sale de la domiciliu, copiii sunt îngrijiți de mama sa și de concubină, având în vedere că, în principiu, copiii trebuie să trăiască alături de părinții lor, astfel încât nu există nici o justificare morală și rațională ca copiii minori ai părților să locuiască cu alte persoane decât părintele firesc, în condițiile în care celălalt părinte firesc se află o perioadă îndelungată departe de ei și relațiile încordate dintre părți, reclamanta-intimată nefiind primită să își viziteze copiii la fostul domiciliu conjugal în care locuiește în momentul actual concubina pârâtului.
În plus, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, reclamanta-intimată are toate condițiile materiale și morale pentru a-și manifesta toată disponibilitatea, afectivitatea și timpul exclusiv pentru minori, care la vârsta lor, au nevoie de tot sprijinul, în acest sens, în regim de urgență, după cum a reținut prima instanță, astfel încât se justifică stabilirea provizorie a locuinței minorilor la dânsa pe parcursul soluționării procesului de divorț.
Faptul că copiii minori ar avea dificultăți de acomodare dacă ar locui la domiciliul actual al reclamantei-intimate, nu prezintă relevanță în cauză, având în vedere că părțile locuiesc în aceeași comună iar măsura dispusă are caracter vremelnic, astfel că acest motiv de apel este neîntemeiat.
În ceea ce privește probatoriul administrat în cauză în primă instanță și criticile apelantului referitoare la modul în care a fost întocmită ancheta socială, tribunalul reține că autoritatea tutelară din cadrul Primăriei comunei Stulpicani a întocmit o anchetă socială la domiciliile ambelor părți, a prezentat condițiile de creștere și educare ale copiilor de care dispun ambele părți, punctul de vedere al părinților și al bunicilor iar în cadrul judecării cererii de ordonanță președințială nu sunt admisibile probe a căror administrare necesită un timp îndelungat iar dispozițiile privind cercetarea procesului nu sunt aplicabile, după cum rezultă din dispozițiile art. 998 al. 3 Cod pr. civilă, astfel încât prima instanță s-a pronunțat asupra cererii pe baza înscrisurilor prezentate de părți și a probelor propuse de acestea iar pârâtul-apelant, deși a beneficiat de asistență și reprezentare juridică, nu și-a propus probe în combaterea susținerilor reclamantei în afară de caracterizarea cadrelor didactice.
Motivul de apel referitor la faptul că reclamanta-intimată consumă băuturi alcoolice nu poate fi primit, având în vedere că aceste susțineri au fost înlăturate de declarația martorului M. C. iar simpla acuzație a socrului reclamantei, H. C., consemnată adresa nr._ din data de 2 septembrie 2013 a Poliției comunei Stulpicani, nu are nici o valoarea probatorie, reclamanta-intimată nefiind sancționată contravențional pentru vreo faptă prevăzută de Legea nr. 61/1991. În schimb, din aceeași adresă rezultă că în luna iunie 2013, lucrătorii postului de poliție Stulpicani au fost apelați telefonic de concubina pârâtului-apelant, C. A.-M. care a sesizat faptul că numita H. E., mama concubinului său, pe fondul consumului de băuturi alcoolice are un comportament agresiv iar când au venit lucrătorii postului de poliție, a venit și ambulanța iar H. E. a refuzat consultația medicală și și-a revenit din starea de agresivitate în care se afla, rămânând în continuare la locuința sa(f.99-ds. fond).
Având în vedere constatările lucrătorilor postului de poliție local referitoare la starea de agresivitate în care a fost găsită mama pârâtului, nu este în interesul superior al copiilor minori să rămână la locuința bunicilor paterni pe perioada judecării divorțului, dat fiind potențialul risc la care sunt expuși, astfel încât în mod corect a apreciat prima instanță că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 919 Cod pr. civilă pentru se dispune stabilirea provizorie a locuinței copiilor la domiciliul mamei, până la finalizarea procesului de divorț, măsura luată având caracter vremelnic.
În ceea ce privește motivele de apel referitoare la faptul că instanța de fond trebuia să țină cont de comportamentul șovăielnic al reclamantei-intimate în cursul judecării procesului de divorț, de refuzul minorei de a fi încredințată mamei, acesta nu poate fi primit, având în vedere că este un aspect ce ține de judecata fondului cererii și excede limitele ordonanței președințiale.
Prin urmare, în temeiul art. 999 al. 3 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Având în vedere că pârâtul-apelant a căzut în pretenții și reținând culpa procesuală a acestuia prin promovarea unei căi de atac care s-a dovedit a fi nefondată, în temeiul art. 451 al. 1 și 453 al. 1 Cod pr. civilă prin raportare la dispozițiile art. 482 Cod pr. civilă, tribunalul va dispune obligarea pârâtului-apelant să achite reclamantei-intimate suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, după cum rezultă din chitanța nr._ din data de 3 decembrie 2013, așa cum prevăd dispozițiile art. 452 Cod pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge declarat de pârâtul H. V. a lui C., domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 932/10 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta H. L., domiciliată în satul Vadu Negrilesei, ., ca nefondat.
Dispune obligarea pârâtului-apelant să achite reclamantei intimate suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 decembrie 2013.
Președinte: Judecător: Grefier:
C. L. V. E.-L. N. A.
Red. VEL/Tehn. NA
Jud. fond M. O.
4 ex
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 2125/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
