Pretenţii. Decizia nr. 738/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 738/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 6044/314/2011
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 738/2013
Ședința publică de la 14 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. T.
Judecător C. M.
Judecător D. D.
Grefier L. M. R.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul M. S. - PRIN PRIMAR I. L. împotriva sentinței civile nr.605 din 7.02.2012 pronunțată de Judecătoria S. (dosar nr._ ), intimată fiind P.F. T. C. cu sediul în municipiul S., ..18, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța, constatând recursul în stare de judecată, a trecut la soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ din data de 15.06.2011, reclamantul M. S. – prin primar I. L., a chemat în judecată pe pârâtul T. C., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 2187,53lei reprezentând chirie restanță - 1018,16 lei, majorări de întârziere pentru ocuparea suprafeței de teren aferente chioșcului nr. 1836 din Bazarul S. în perioada ianuarie - iunie 2008.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în temeiul contractului de închiriere nr. 1836/06.02.2008, încheiat pentru perioada 01.01.2008 – 31.12.2008, pârâtul a ocupat suprafața de teren aferentă chioșcului nr. 1836 din Bazarul S., de 5,20m.p., unde a desfășurat fapte de comerț, prețul închirierii fiind de 1,10 lei/m.p./zi, respectiv 5,72 lei/zi.
Reclamantul a arătat că terenul respectiv face parte din domeniul public al mun. S., contractul de închiriere nr. 1836/2008 fiind semnat și însușit de părți prin semnătură.
De asemenea, reclamantul a susținut că pârâtul a fost înștiințat în scris despre obligațiile pe care le are, însă nu a dat curs solicitării de a se prezenta la sediul Primăriei mun. S. – Direcția Administrația Piețelor, pentru achitarea sumei restante.
În drept, au fost invocate disp. art. 969 Cod civil, art. 3, 4, 8 din contractul de închiriere nr. 1836/06.02.2008.
La data de 05.12.2011, reclamantul a depus la dosar precizări la acțiune, în sensul că se judecă în contradictoriu cu pârâta P.F. T. C. (f.15).
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, o . înscrisuri (f.5-7).
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția față de acțiune.
La termenul de judecată din data de 07 februarie 2012, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la debitele aferente perioadei ianuarie 2008 – mai 2008.
Prin sentința civilă nr.605 din 7.02.2012 Judecătoria S. a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la debitele aferente perioadei ianuarie 2008 - mai 2008, invocată de instanță din oficiu; a respins acțiunea având ca obiect plata debitelor aferente perioadei ianuarie 2008 - mai 2008, ca fiind prescrisă; a admis, în parte, acțiunea și a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 148,72lei, reprezentând chirie aferentă lunii iunie 2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția invocată s-a avut în vedere că pârâtul avea obligația de a achita chiria lunară până în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni, astfel încât ultima dată scadentă a fost ultima zi a lunii mai 2008, iar cererea de chemare în judecată a fost depusă la 15.06.2011, așadar după împlinirea termenului legal de 3 ani de prescripție reglementat de art.3 alin.1 din Decretul 67/1958.
Între reclamantul M. S. – reprezentat prin primar, în calitate de proprietar, și pârâtul P.F TIOFTE C., în calitate de chiriaș, s-a încheiat, la data de 06.02.2008 contractul de închiriere nr. 1836 (f. 5-6).
Potrivit contractului, reclamantul s-a obligat să închirieze suprafața de 5,2mp în Bazar, pârâtul obligându-se să achite chiria în cuantumul stabilit și la termenele prevăzute în contract (art. 7 lit. a). Prețul închirierii a fost stabilit, conform H.C.L. nr. 127/2007, la nivelul sumei de 5,72lei/mp/zi.
Instanța reține că, în luna iunie 2008 reclamantul a asigurat pârâtului folosința terenului, împrejurare în care pârâtul datorează, cu titlu de chirie, suma de 148,72lei, menționată de reclamant în calculul defalcat depus la f. 15 ds., sumă pe care pârâtul nu a achitat-o până în prezent.
Având în vederedisp. art. 969 C.civ., potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, pârâtul obligându-se să achite prețul închirierii, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o, instanța constată că pretențiile reclamantului sunt întemeiate.
Referitor la cererea de obligare a pârâtului la plata penalităților de întârziere, instanța reține că potrivit art. 4 din contractele încheiate chiria se va achita până la ultima zi lucrătoare a fiecărei luni, dată ce reprezintă scadența, după care se vor percepe majorări de întârziere, calculate în conformitate cu legislația în vigoare, iar chiriașul debitor este de drept în întârziere de la data scadenței chiriei.
Întrucât stabilirea unor penalități de către părți presupune existența acordului de voință al acestora cu privire la cuantumul acestora exprimat în mod precis, instanța constată că în contractele încheiate părțile nu a precizat cuantumul acestora, ci doar s-a arătat că vor fi calculate potrivit legislației în vigoare, fără a menționa la care dispoziție cuprinsă în legislație se referă ( ex. dobândă legală, majorări sau penalități în materie fiscală).
În consecință, nefiind determinat prin contract cuantumul exact al penalităților de întârziere, prin indicarea exactă a procentului sau a modului de calcul, solicitarea reclamantului nu este întemeiată în ceea ce privește solicitarea de obligare a pârâtului la plata penalităților contractuale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu motivarea că sumele solicitate reprezintă chirie neachitată plus dobânzi și penalități aferente acestei chirii, pârâta obligându-se să achite chiria aferentă terenului ocupat de chioșcul său, semnând și ștampilând contractul de închiriere însușindu-și prevederile contractului și implicit cuantumul chiriei stabilite.
A mai arătat recurentul că sumele reprezentând chirii rezultate din contractul încheiat cu o instituție publică constituie venituri ale bugetului local, că din interpretarea dispozițiilor Codului de procedură fiscală – art.21 alin.2, art.22 și art.136 alin.3 – acestea intră în noțiunea de creanțe fiscale și sunt supuse termenului special de prescripție de 5 ani, astfel că excepția a fost greșit reținută.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul este nefondat.
Astfel, urmare a încheierii contractului nr.1836 din 6.02.2008 raporturile dintre părți sunt de natură convențională guvernate de regulile aplicabile contractului de locațiune și de dispozițiile legislative civile, inclusiv de Decretul nr.167/1958, iar veniturile rezultate din închirieri de terenuri nu se încadrează în sfera creanțelor fiscale, așa cum sunt definite de art.21 din Codul de procedură fiscală întrucât nu provin din impozite, taxe sau alte contribuții, fiind irelevant faptul că acestea se varsă în contul bugetului local.
Așa fiind, prima instanță a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art.3 din Decretul nr.167/1958, reținând incident termenul general de prescripție de 3 ani în acest sens statuându-se și prin practica ÎCCJ (Decizia nr.473/2009).
În consecință, constatând legală hotărârea primei instanțe, în baza art.312 cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M. S. - PRIN PRIMAR I. L. împotriva sentinței civile nr.605 din 7.02.2012 pronunțată de Judecătoria S. (dosar nr._ ), intimată fiind P.F. T. C. cu sediul în municipiul S., ..18, ., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Martie 2013.
Președinte,Judecători,Grefier,
Red.M.C.
Jud.fond P. I.
Tehnored.R.L., 2 ex., 22.04.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1621/2013. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 2203/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
