Pretenţii. Decizia nr. 828/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 828/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 2640/285/2012
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 828/2013
Ședința publică de la 22 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător A. I. M.
Judecător V. O. D.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta recurentă P. E. domiciliată în H. de Jos, nr.128, CP_, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr.3356/17.09.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți . - PRIN PRIMAR-H. de Jos, CP_, jud. Suceava, C. L. AL C. H. DE JOS (PRIN PRIMAR)-Horodncic de Jos, CP_, jud. Suceava și P. C. H. DE JOS (PRIN PRIMAR)- H. de Jos, CP_, jud. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta intimaților reclamanți av. substituent D. N., lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care reprezentanta intimaților înmânează instanței întâmpinarea în două exemplare.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. D. N. solicită respingerea recursului ca nefondat. Instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ din 2 mai 2012 reclamanții ., C. local al comunei H. de Jos și P. comunei H. de Jos (în cererea de chemare în judecată este explicată calitatea procesuală a fiecăruia dintre reclamante) au chemat-o în judecată pe pârâta P. E., solicitând instanței să o oblige pe aceasta să le plătească suma de 5.000 lei, cu titlu de daune.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că au fost implicate în mai multe procese cu pârâta - toate câștigate – iar cheltuielile de judecată efectuate în aceste procese, reprezentând onorarii de avocat, se ridică la suma de 5.000 lei, pe care se impune ca pârâta să fie obligată să o plătească.
La termenul de judecată din 11 iunie 2012 pârâta s-a prezentat la judecată și a solicitat amânarea judecății pentru apărare – cerere ce i-a fost admisă – dar ulterior nu s-a mai prezentat la judecată și nici nu și-a formulat apărările în scris.
Prin sentința civilă nr.3356/17.09.2012, prima instanță a admis acțiunea civilă, și în consecință: a obligat pârâta să plătească reclamantei . suma de 5.000 lei, cu titlu de daune.
Pentru a hotărî astfel,prima instanță a reținut următoarele:
Art.274 alin.1 C.proc.civ. prevede că partea care câștigă un proces are dreptul să recupereze cheltuielile de judecată efectuate, de la partea adversă. Solicitarea cheltuielilor de judecată se poate face fie în cadrul procesului respectiv, fie printr-un proces distinct.
Între părți s-au desfășurat, anterior, mai multe litigii, după cum urmează:
- cel finalizat prin sentința nr.2085/27.10.2011 a Tribunalului Suceava – Secția Civilă (dosar nr._/86/2010), rămasă irevocabilă prin decizia nr.646/06.03.2012 a Curții de Apel Suceava – Secția I Civilă (dosar nr._/86/2010), în care reclamantele au efectuat cheltuieli de judecată (la fond și recurs) de 1.500 lei (chitanța de la fila 33), respectiv 1.000 lei (chitanța de la fila 39);
- cel finalizat prin sentința nr.3382/20.05.2011 a Tribunalului Suceava – Secția Comercială de C. Administrativ și Fiscal (dosar nr._ ), rămasă irevocabilă prin decizia nr.3543/03.10.2011 a Curții de Apel Suceava – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal (dosar nr._ ), în care reclamantele au efectuat cheltuieli de judecată (la fond și recurs) de 1.500 lei (chitanța de la fila 35), respectiv 1.000 lei (chitanța de la fila 37).
Așadar, reclamantele fac dovada suportării unor cheltuieli de judecată de 5.000 lei, pe parcursul a două procese câștigate împotriva pârâtei, astfel încât instanța a admis acțiunea.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta, pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat că instanța în mod greșit a admis cererea reclamantelor.
Principiul rolului activ al judecătorului este prevăzut de art.129 alin.4 din Codul de procedură civilă. În temeiul acestui principiu, în mod constant în practica judiciară și în literatura de specialitate s-a recunoscut instanței de judecată dreptul de a pune în discuția părților solicitarea de cheltuieli de judecată.
În practica Tribunalului Suceava și a Curții de Apel Suceava, în mod constant, în etapa dezbaterilor, instanța de judecată pune în discuția părților problemele referitoare la cheltuielile de judecată.
Această atitudine a instanțelor, nu încalcă principiul disponibilității, întrucât instanța dorește să evite situația în care o parte, din simplă omisiune, nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată. Partea este liberă să solicite, sau nu cheltuieli de judecată, însă, va fi ținută de ceea ce va declara, neputând să se răzgândească ulterior.
De asemenea acest mod de acțiune al instanțelor poate fi explicat prin prisma unei bune administrări a actului de justiție. Astfel, dacă partea solicită pe cale accesorie și recuperarea cheltuielilor de judecată, se va realiza degrevarea instanțelor, de acțiuni separate ce ar avea ca unic obiect, tocmai recuperarea acestor cheltuieli.
În litigiile menționate, reclamantele nu au solicitat cheltuieli de judecată, cu toate că instanța le-a pus în vedere acest aspect.
Astfel, se naște o prezumție simplă, în sensul că reclamantele au renunțat la dreptul de a solicita cheltuieli de judecată. Conform art.274 alin.3 din Codul de procedură civilă, renunțarea la un drept se poate face verbal în ședință. Acest lucru s-a întâmplat în acest caz, atunci când reclamantele au spus că nu solicită cheltuieli de judecată.
În situația în care reclamantele ar fi dorit să nu renunțe la dreptul de a recupera cheltuielile de judecată, acest lucru putea fi făcut foarte simplu. La solicitarea instanței cu privire la cheltuielile de judecată, reclamantele puteau să declare că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe calea unei acțiuni separate. Astfel, nu există nicio incertitudine referitoare la posibilitatea recuperării acestor cheltuieli printr-o acțiune distinctă.
De asemenea nesolicitându-se cheltuielile de judecată pe cale accesorie, i-a fost restrânsă posibilitatea de a prezenta în contradictoriu cuantumul acestor cheltuieli, respectiv onorariul avocatului.
Mai arată recurenta că este de părere că, instanța investită cu judecarea cererii principale, întrucât cunoaște în mod direct litigiul și complexitatea acestuia, este cea mai în măsură să se pronunțe cu privire la justificarea cheltuielilor de judecată, mai ales în privința onorariilor de avocat.
De asemenea mai arată că apreciază că pentru soluționarea justă a cauzei se impunea cel puțin să se atașeze întâmpinările sau alte apărări prin care s-ar fi făcut mențiuni cu privire la cheltuielile de judecată, fiind posibil ca aceste cheltuieli să fi fost solicitate și respinse de instanță sau nu au fost solicitate, astfel cum a arătat mai sus, o prezumție că a renunța la dreptul de a solicita cheltuieli de judecată.
A arătat de asemenea că factura nr._/21.10.2010 privește asistență juridică în dosarul nr._/86/2010 în care nu a avut calitatea de parte și nu sunt depuse hotărâri judecătorești cu privire la acest dosar.
În drept, a invocat prevederile art.312 vechiul Cod de procedură civilă.
Legal citate, intimatele au formulat întâmpinare, în care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În apărare, au arătat că nu au renunțat la dreptul de a solicita cheltuieli de judecată.
Examinând recursul, ce se subsumează prevederilor art.304 pct.9, 304 1 Cod procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței recurate și a criticilor invocate, Tribunalul reține următoarele:
Într-adevăr, partea poate solicita acordarea cheltuielilor de judecată în cadrul litigiului respectiv, însă este un drept, nu o obligație, motiv pentru care acestea pot fi solicitate și ulterior, pe calea unei acțiuni separate, având ca obiect pretenții, așa cum de altfel, arată chiar recurenta. Însă, nesolicitându-se cheltuieli de judecată în cadrul respectivelor litigii nu se poate aprecia că s-a renunțat la dreptul de a solicita cheltuieli de judecată
Recurenta invocă o prezumție de renunțare la acest drept, dacă partea nu arată că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe calea unei acțiuni separate, tribunalul nu poate reține această critică:renunțarea la drept, conform art.247 alin.3 vechiul Cod de procedură civilă, este expresă, verbală, în fața instanței sau prin înscris autentic, și deci nu se poate prezuma.
Nu există obligația legală de a rezerva dreptul de a cere cheltuieli de judecată pe calea unei acțiuni distincte. Acestea au caracterul unui drept de creanță și pot fi solicitate în termenul general de prescripție.
Recurenta face vorbire de practica instanțelor care, manifestând rol activ, pune în discuție solicitarea cheltuielilor de judecată, pentru a se evita litigii ulterioare, pentru degrevarea instanțelor.
Acestea sunt adevărate, însă nu anulează dreptul părții de a cere cheltuieli de judecată pe calea unei acțiuni separate, neexistând un impediment legal în acest sens. Nu doar instanța sesizată cu cererile principale poate analiza cuantumul cheltuielilor de judecată.
Recurenta are posibilitatea de a critica în prezentul dosar, cuantumul cheltuielile de judecată. La prima instanță, nu a înțeles să se prezinte și să formuleze apărări, deși i s-a acordat un termen în acest sens.
Tribunalul apreciază cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate ca fiind justificat: este vorba de patru litigii, două în prima instanță și două în recurs, de o anumită complexitate, așa cum rezultă din hotărârile judecătorești pronunțate în respectivele dosare. Din conținutul hotărârilor depuse rezultă că reclamantele au formulat întâmpinări în trei din aceste dosare, iar în dosarele de recurs s-a prezentat avocatul, care a pus concluzii în dezbateri.
Rezultă că suma solicitată este justificată, față de probele de mai sus, nefiind necesară atașarea dosarelor de fond sau depunerea altor piese din respectivele dosare. De altfel, conform art.129 alin.51 vechiul Cod de procedură civilă, în căile de atac nu se poate critica neadministrarea din oficiu de către prima instanță a probelor pe care părțile nu le-au solicitat în fața primei instanțe. În speță, pârâta nu a solicitat nicio probă în fața judecătoriei.
Recurenta nu a dovedit că s-au solicitat cheltuieli de judecată și au fost respinse, din conținutul hotărârilor judecătorești depuse de reclamante nerezultând aceasta.
De altfel, chiar recurenta a arătat, de două ori, în cererea de recurs că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în litigiile dintre părți.
În dosarele din recurs nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, așa cum rezultă din practicaua deciziilor.
Într-adevăr, factura nr._/21.10.2010 (f.33,judecătorie) privește dosarul nr._/86/2010, în care recurenta a fost parte, existând identitate între acest dosar și dosarul nr._/86/2010. Aceeași cerere înregistrată inițial sub nr._/86/2010 la Secția Comercială, de C. administrativ și fiscal, a fost reînregistrată la Secția civilă sub nr._/86/2010, așa cum rezultă din sentința civilă nr.2085/2011, a Tribunalului Suceava ( f.10, judecătorie).
În consecință, în baza art.312 alin.1 vechiul Cod de procedură civilă, Tribunalul va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta recurentă P. E. domiciliată în H. de Jos, nr.128, CP_, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr.3356/17.09.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți . - PRIN PRIMAR-H. de Jos, CP_, jud. Suceava, C. L. AL C. H. DE JOS (PRIN PRIMAR)-Horodncic de Jos, CP_, jud. Suceava și P. C. H. DE JOS (PRIN PRIMAR)- H. de Jos, CP_, jud. Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
L. A. A. I. M. V. O. D. L. A.
Red A.I.M
Jud.fond B. B.
Tehnored.L.A.
2 ex./03.04.2013
| ← Expropriere. Sentința nr. 871/2013. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 1621/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
