Pretenţii. Sentința nr. 56/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 56/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-09-2013 în dosarul nr. 3928/314/2011
Dosar nr._ -pretenții-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.1843
Ședința publică din data de 3 septembrie 2013
Președinte C. L.
Judecători S. A.
V. E.-L.
Grefier R. M.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanta Asociația de proprietari nr.23+27 Suceava și pârâtul B. C., împotriva sentinței civile nr.5665 din 29 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava (dosar nr._ ).
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns consilier juridic N. A. pentru reclamanta recurentă și pârâtul recurent asistat de avocat C. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic N. A. depune la dosar delegație de reprezentare pentru reclamanta recurentă.
Avocat C. G. depune la dosar împuternicire avocațială pentru pârâtul recurent B. C..
Instanța înțelege să invoce din oficiu, ca motiv de ordine publică, în baza dispozițiilor art.147 Cod procedură civilă rap.la art.105 al.2 Cod procedură civilă, lipsa încheierii de dezbateri a instanței de fond din data de 1 noiembrie 2012 și pune în discuție această excepție.
Reprezentantul reclamantei recurente arată că lasă la aprecierea instanței excepția invocată.
Apărătorul pârâtului recurent arată că este de acord cu excepția invocată de instanță.
Instanța a rămas în pronunțare cu privire la excepția invocată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 16.06.2009, sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari nr. 23+27 Suceava a chemat în judecată pe pârâtul B. C. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1781,16 din care suma de 1732,16 lei reprezentând debite restante pentru perioada 01.04._09 iar suma de 48,70 lei penalități aferente acestui debit.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în baza contractului de furnizare și prestări servicii încheiat cu furnizorii de utilități, a livrat pârâtului apă curentă, apă caldă, agentul termic, servicii de canal, gaz metan, energie electrică pentru spațiile comune etc. și, cu toate că acesta nu a reclamant disfuncționalități în prestarea serviciilor, nu a efectuat nici o plată în contul debitului restant existent.
A precizat reclamanta că, prin fapta pârâtului constând în neplata cheltuielilor comune, asociația a fost pusă în imposibilitatea de a-și achita facturile către furnizori, ajungându-se la emiterea facturilor de penalități și chiar la sistarea utilităților, în special furnizarea de agent termic.
În drept, au fost invocate prevederile art. 31 din Regulamentul cadru al Asociațiilor de proprietari din Legea locuinței nr. 114/1996 republicată, art. 25 din HG nr. 400/2003, art. 32 din Legea 230/2007 privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, cu modificările și completările ulterioare, art. 1073, 1081, 1084 Cod Civil, art. 274-275 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (f. 3-35 ds._ ).
Pârâtul, legal citat, s-a prezentat în fața instanței și a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată arătând că pentru perioada 01.04._09 a achitat toate cheltuielile de întreținere curente și cuvenite în fiecare lună conform chitanțelor anexate.
A precizat pârâtul că, în realitate, suma pretinsă prin acțiune nu reprezintă de fapt cheltuieli administrative restante pentru perioada respectivă ci diverse debite pe care le-a contestat la timpul respectiv din perioadele anterioare celei menționate prin acțiune, precum și unele debite fictive, create pentru a acoperi și deficitul de încasări pentru asociația de proprietari.
Astfel, potrivit listelor de plată anexate de reclamantă la acțiune, rezultă că în perioada de referință, pe scara unde locuiește s-au înregistrat lunar diferențe cantitative în minus la apa înregistrată pe apometrele din apartamente față de consumul înregistrat de la apa blocului, diferențe care au fost imputate locatarilor printr-o rubrică separată de pe listă de plată.
În urma unui control efectuat la sesizarea locatarilor s-a constatat o situație inversă, respectiv că, consumul înregistrat pe apometrele din apartamente prezintă un plus cantitativ de 75 mc apă față de apometru de branșament.
Învederând aspectul că facturile privind consumul de apă, comunicate de furnizor se fac în funcție de cantitățile de apă citite de pe apometru de la branșament, rezultă că plusul cantitativ de 78,5 mc de apă prins în lista de cheltuieli constituie un debit fictiv și că așa zisele pierderi de apă suportate de toți locatarii de pe scară constituie încasări nedatorate.
De altfel, din înscrisul emis de reclamant din anexa 5 rezultă fără echivoc că cheltuielile restante pretinse provin inițial din debite restante cu care a fost încărcat de către asociația de proprietari încă din anul 2001 debite care exced termenului perioadei de 3 ani privind dreptul material la acțiune, situație din care să rezulte concret ce reprezintă suma pretinsă prin acțiune, respectiv în concret, la ce se referă obligația de plată, luna și anul în care s-a născut debitul și în contul căror datorii au fost decontate sumele achitate lunar cu chitanțele anexate la întâmpinare.
În dovedirea susținerilor sale, pârâtul a depus, în copie, înscrisuri (f.35-57 ds._ ).
Prin răspuns la întâmpinare, reclamanta a arătat că pârâtul nu a fost un bun platnic, achitând de multe ori doar parțial sumele pe care le datora către asociația de proprietari, iar debitul pe care l-a solicitat, în cuantum de 1.718,16 lei, aparține exact perioadei despre care a făcut vorbire în acțiune și anume 01.04._09, fapt ce rezultă din înscrisurile depuse în copie, odată cu cererea de chemare în judecată.
Prin precizări la acțiune depuse la data de 30.11.2009, reclamanta a arătat că pârâtul B. C. a început un război nejustificat cu Asociația de Proprietari în momentul în care a construit în podul blocului anumite anexe la care a efectuat racordul de apă rece fără acordul asociației sau a proprietarilor din imobil, construcție cu care nici în prezent nu a intrat în legalitate așa cum rezultă din însăși adresa pe care acesta a depus-o la sediul asociației la 28.10.2009 (f.92-95 ds. nr._ ).
Prin sentința civilă nr. 1370 pronunțată de Judecătoria Suceava la data de 12 martie 2010, s-a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia civilă nr. 391 din 4 martie 2011, Tribunalul Suceava – Secția Civilă, a admis recursul, a casat sentința civilă nr. 1370/2010 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de control a reținut că, în cauză, rezultă efectuarea unor plăți din partea intimatului, conform chitanțelor depuse la dosar, ori instanța nu a verificat aspectele ce țin de imputația plății pentru a concluziona dacă debitul a fost sau nu achitat în integralitate. S-a reținut, de asemenea, împrejurarea că prima instanță nu a verificat excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de reclamantă.
Pe rolul Judecătoriei Suceava cauza a fost reînregistrată la data de 15 aprilie 2011, sub nr._ .
În rejudecare, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar precum și proba cu expertiză contabilă, raportul de expertiză fiind întocmit în cauză de către d-na expert U. D. și depus la dosar la filele 37-44.
Prin sentința civilă nr.5665 din 29 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât, ca neîntemeiată, s-a admis acțiunea, pârâtul fiind obligat la plata către reclamantă a sumei de 1732,46 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante, aferente perioadei 01.04.2007 – 31.05.2009 și a sumei de 48,70 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului restant.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
În fapt, pârâtul B. C. ocupă apartamentul situat în Suceava, ., ., ., fiind arondat Asociației de P. nr. 23+27 Suceava.
În această calitate, potrivit art. 25 din H.G. nr.1588/2007, pârâtul este obligat la achitarea sumelor aferente din cheltuielile de întreținere comune. Titlul legal de plată al cotelor de întreținere îl reprezintă listele de plată, conform art. 25 alin. 1 din H.G. nr.1588/2007 și art. 46 din Legea 230/2007, membrii asociației având obligația de a achita sumele în termen 20 de zile de la afișarea listei. În caz de neplată, proprietarii pot fi acționați în justiție de către Asociația de Proprietari (art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007). De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Din listele de plată depuse la dosar (f. 3-28 ds._ ), reiese că pârâtul figura, la nivelul lunii mai 2009 cu o restanță de plată în cuantum de 1732,46 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei 01.04.2007 – 31.05.2009.
În speță, pârâtul a contestat modul de calcul al cotelor de contribuție la cheltuielile de întreținere pornind de la modalitatea de repartizare a consumului de apă și continuând cu invocarea împrejurării că debitul aferent perioadei 01.04.2007 – 31.05.2009 a fost achitat în totalitate. Totodată, acesta a invocat faptul că suma pretinsă prin acțiune nu reprezintă cheltuieli administrative restante pentru perioada respectivă ci diverse debite fictive, generate de diferențe cantitative în minus la apa înregistrată pe apometrele din apartamente față de consumul înregistrat pe apometrul general al asociației, imputate locatarilor, de indemnizația de șef de scară, reparații diverse și DD.
În schimb, potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de d-na expert U. D., instanța a reținut legalitatea și temeinicia modului de calcul a cotelor de contribuție efectuat de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 23+27 Suceava.
Astfel, s-a constatat că, în perioada aprilie 2007 – mai 2009, pârâtul nu a avut repartizate cheltuieli cu reparații diverse și DD. Cât despre cheltuielile cu indemnizația de șef de scară, pentru pârât a fost repartizată, în mod corect, suma de 1,00 lei lunar, pentru întreaga perioadă expertizată, în conformitate cu hotărârea Adunării Generale a Asociației de proprietari nr.23+27 Suceava din data de 03.07.2004.
Prin același raport de expertiză s-a reținut că, potrivit cu listele de plată lunare, rezultă că în perioada de referință, pe scara unde locuiește pârâtul s-au înregistrat lunar diferențe cantitative, în minus sau în plus, între consumurile declarate de proprietari și apometrul de branșament, diferențe explicate prin faptul că nu toți proprietarii sunt găsiți acasă, condiții în care pentru aceștia se trece un consum raportat la cel al lunii anterioare, aceste diferențe fiind reglate în lunile ulterioare.
În acest context, expertul tehnic judiciar a subliniat că, potrivit art. 39 pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, „cheltuielile pe consumuri individuale se repartizează în funcție de indexul contoarelor individuale sau în funcție de alte criterii în baza cărora se pot individualiza consumurile”.
Analizând listele de plată ale Asociației de proprietari nr.23+27 Suceava, s-a reținut că, lunar, au fost repartizate pentru pârât diferențe de apă rece în plus față de citirile apometrelor instalate în apartament. În schimb, confruntându-se cantitățile de apă din procesele-verbale cu cele facturate și cu cele însumate din declarațiile proprietarilor, a rezultat că repartizarea pe apartamente a fost echitabilă, conform metodologiei stabilite de adunarea generală fiind, deci, echitabilă și în ceea ce-l privește pe pârâtul B. C..
S-a reținut, totodată, faptul că pârâtul a contestat ( în speță ) cuantumul sumelor solicitate de reclamantă însă, din înscrisurile aflate la dosar, nu a rezultat că ar fi contestat, în termenul prevăzut de art. 12 lit. d din H.G. nr. 1588/2007, calculul cotei de contribuție la cheltuielile comune și de întreținere pentru perioada aprilie 2007 – mai 2009.
În ceea ce privește calculul penalităților pentru perioada aprilie 2007 – mai 2009, expertul tehnic judiciar a constatat că acesta s-a efectuat cu respectarea prevederilor legale, cuantumul penalităților de întârziere fiind stabilit conform proceselor – verbale ale Adunării Generale a Proprietarilor din 22.07.2006, 25.07.2007, 29.03.2008, inițial la nivelul de 0,02% pe zi de întârziere iar apoi la nivelul de 0,1% pe zi de întârziere (filele 30-35 ds. nr._ ).
În ceea ce privește cadrul legal ce reglementează perceperea penalităților de întârziere, instanța a reținut că, potrivit art.25 din H.G. nr. 1588/2007 și art.13 din O.G. nr.85/2001, în măsura în care proprietarii de apartamente nu plătesc cotele de întreținere care le revin potrivit listelor de plată, asociația poate aplica penalități de întârziere, dar numai în condițiile în care există o hotărâre a Adunării Generale a asociației în acest sens.
Mai mult, pentru a fi valabile, hotărârile adunării generale trebuie să respecte condițiile de cvorum și majoritate legale, conform art.14 din H.G. nr. 1588/2007. De asemenea, art. 49 din Legea nr.230/2007, intrată în vigoare în august 2007, prevede că asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plata, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Coroborând înscrisurile de la dosar cu concluziile raportului de expertiză, instanța a reținut că, în speță, dispozițiile legale privind aplicarea penalităților de întârziere au fost respectate de către reclamanta Asociația de proprietari nr. 23+27 Suceava.
D. urmare, reținând concluziile raportului de expertiză contabilă (f. 38-44), instanța a constatat că debitul restant acumulat de pârâtul B. C. față de Asociația de proprietari nr. 23+27 Suceava, în perioada 01.04.2007 – 31.05.2009, este în valoare de 1781,16 lei, din care suma de 1732,46 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante iar suma de 48,70 lei penalități de întârziere.
Referitor la plățile efectuate de pârât și atestate de chitanțele depuse la dosar, potrivit aceluiași raport de expertiză, instanța a reținut că acesta a achitat, într-adevăr, suma de 1683,10 lei dar care a fost scăzută, respectând dispozițiile legale privind imputația plății – art. 1110-1113, art. 1151, 1506, 1588 cod civil – din suma totală de plată de 3464,26 lei stabilită pentru perioada aprilie 2007 – mai 2009 și compusă din: 1831,90 lei cheltuieli lunare, 746,30 lei penalități de întârziere și 886,06 lei restanță la luna aprilie 2007 (fila 43 – tabel mod de calcul).
Rezultă, așadar, contrar susținerilor pârâtului, că debitul aferent perioadei deduse judecății nu a fost achitat în integralitate, acesta mai având de achitat, la data de 31.05.2009, suma de 1781,16 lei.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 1 rap. la art. 3 din Decretul nr. 167/1958, „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani”. Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul de acțiune (art. 7 din același act normativ) iar cursul termenului de prescripție se întrerupe prin efectuarea unui act începător de executare (art. 16 alin. 1 lit. c).
În cadrul prezentei acțiuni, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cotelor privind cheltuielile comune și de întreținere aferente perioadei aprilie 2007 – mai 2009. Ori, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (chitanțe și ordine de plată – f. 46-50 ds. nr. 4730/314/209) precum și din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, în perioada mai 2007 – mai 2009, pârâtul a achitat diferite sume de bani în contul debitului restant condiții în care cursul termenului de prescripție a fost întrerupt, plățile efectuate având natura unui act începător de executare, în sensul prevederilor art. 16 alin. 1 lit. c din Decretul nr. 167/1958 precum și semnificația unei recunoașteri a debitului, care întrerupe, de asemenea, cursul prescripției.
Față de cele reținute anterior, instanța a constatat că excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o ca atare.
În consecință, față de cele reținute mai sus și în temeiul art. 46 și art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, instanța a admis cererea formulată și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1732,46 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante, aferente perioadei 01.04.2007 – 31.05.2009 și a sumei de 48,70 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului restant.
Împotriva sentinței civile sus-menționate au declarat recurs ambele părți litigante aducându-i critici pe aspecte de nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs depuse la fila 4 dosar reclamanta a arătat că motivul recursului îl reprezintă capătul de cerere privind cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă cu ocazia administrării probei cu expertiza contabilă, capăt de cerere față de care, instanța de fond, din eroare nu s-a pronunțat în nici un fel.
In baza dispozițiilor art.274 alin.1 C.pr.civ. a solicitat obligarea pârâtului și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.280 lei reprezentând onorariu expert și 4,34 lei comisioane de încasare conform chitanțelor originale depuse la dosar.
Temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă art.274 alin. 1 C.pr.civ. și potrivit acestuia, partea care cade în pretențiuni, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Așadar, partea care a pierdut procesul, suportă atât cheltuielile făcute de ea, cât și cheltuielile făcute de partea care a câștigat, deoarece prin atitudinea sa în proces, a determinat aceste cheltuieli. Instanța le va acorda numai la cerere, în baza principiului disponibilității.
Așa cum a precizat mai sus, reclamanta Asociația de Proprietari Nr.23+27 Suceava a făcut dovada efectuării de cheltuieli, cu înscrisuri originale și le-a solicitat atât oral la momentul în care s-a dat cuvântul pe fondul cauzei, cât și în scris, prin concluzii.
In concluzie, pentru aceste considerente, a solicitat admiterea recursului formulat pentru capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată și să se dispună obligarea pârâtului B. C. la plata către Asociația de Proprietari Nr.23+27 a sumei de 1.280 lei reprezentând onorariu expert și 4,34 lei comisioane de încasare.
În drept, au fost invocate disp.art.304 alin.7 și 9 Cod procedură civilă, art.304 al.1 și art.274 alin.1 Cod procedură civilă.
În ceea ce-l privește pe pârât, în dezvoltarea motivelor de recurs depuse la fil.5-7 dosar, invocând disp.art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, art.1110-1113 Cod civil, a arătat că prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză – tabelul de la fil.6, col.3 și 6, s-a stabilit că în perioada de referință 04.2007 – 31.05.2009 cheltuielile utilitare acumulate sunt în sumă de 1831,90 lei iar plățile lunar efectuate de pârât în aceeași perioadă sunt în sumă de 1.683 lei, înregistrându-se o diferență de 148,40 lei.
Arată, pârâtul recurent, că din această situație prezentată de expert se pot deduce 2 aspecte:
- restanța de 148,40 lei acumulată în perioada de referință nu reprezintă cheltuieli utilitare neachitate, ci diferențe cantitative de apă trecute în plus pe listele lunare de plată, față de consumurile înregistrate pe apometrele individuale din apartament, diferențe care, potrivit legii nu i se pot imputa deoarece nu se regăsesc în serviciile de care a beneficiat,
- sumele pe care le-a achitat lunar în perioada de referință nu au fost scăzute din cheltuielile utilitare lunare trecute în tabele, ci au fost imputate asupra unor restanțe anterioare, respectiv soldul restant din luna aprilie 2007, în sumă de 886,06 lei, cu încălcarea regulilor stabilite de art.1110 Cod civil, potrivit căreia debitul decide asupra imputației plăților.
Astfel, la fiecare plată a insistat să i se treacă pe chitanță „plata cheltuielilor pe luna curentă” dar de fiecare dată a fost refuzat, trecându-se pe chitanță „cheltuieli restante” pentru a fi repuse în termenul de prescripție, restanțe prescrise; că, pentru a ocoli această atitudine abuzivă din partea asociației a fost și este nevoit să-și achite cheltuielile lunare prin intermediul unei bănci.
Mai arată, pârâtul recurent, că din examinarea dosarului de fond, instanța de recurs va putea să constate că pentru soldul restant din luna aprilie 2007, reclamanta nu a depus listele lunare de plată din care să rezulte acumularea debitului restant de 886,06 lei și nici nu a precizat perioada în care a fost acumulat, deși examinarea acestui aspect a fost indicată prin recomandarea obligatorie a deciziei de casare cu trimitere și cerută punctual prin obiectivele și obiecțiunile formulate la expertiza contabilă administrată, dar care nu au fost luate în seamă de către instanța de fond și nici de către expertul contabil.
La termenul de astăzi instanța de recurs a invocat din oficiu, ca motiv de ordine publică, lipsa încheierii de dezbateri de la fond din data de 01.11.2012.
Astfel, asupra motivului de casare de ordine publică invocat din oficiu, reține următoarele:
Potrivit art. 147 C. pr. civ., dezbaterile urmate în ședință se vor trece în încheierea de ședință, care va fi semnată de judecători și grefier.
Analizat fiind acest text normativ, în doctrină și în jurisprudență s-a afirmat că încheierea de ședință reprezintă actul de procedură întocmit pentru fiecare termen de judecată, în cuprinsul căruia se consemnează conținutul dezbaterilor din cadrul unei ședințe de judecată, în cazul în care cauza rămâne în pronunțare, la acel termen de judecată nu se întocmește încheierea de ședință, ci conținutul dezbaterilor se consemnează în practicaua hotărârii.
Lipsa încheierii de dezbateri atrage nulitatea hotărârii pronunțată în aceste condiții, deoarece inexistența ei face imposibilă exercitarea controlului judiciar cu privire la compunerea completului de judecată, prezența părților în fața instanței, concluziile formulate, conținutul apărărilor, în fapt și în drept.
În practica judiciară s-a statuat că lipsa încheierii de dezbateri determină incidența cazului de nelegalitate reglementat prin art. 304 pct. 5 C. pr. civ., fiind vorba despre o neregularitate procedurală a instanței, sancționată cu nulitatea prin art. 105 alin. 2 C. pr. civ.
Rezultă cu puterea evidenței că s-a produs o vătămare a drepturilor procesuale ale părților, care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea hotărârii pronunțată în condițiile acestei omisiuni.
În speță, observă Tribunalul că, potrivit încheierii de ședință din data de 22.11.2012 (fil.60 dosar fond), dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 01.11.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, or, verificând actele și piesele dosarului, s-a constatat că, tocmai această încheiere de dezbateri lipsește de la dosar nefiind atașată cauzei.
Lipsa încheierii de dezbateri poate fi circumscrisă motivului de casare cu trimitere reglementat prin art. 312 alin. 5 teza 1 C. pr. civ., respectiv instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, pentru că numai această hotărâre face dovada certă a unei analize a fondului, astfel că lipsa ei pune instanța de control judiciar în imposibilitatea obiectivă de a verifica modul în care cercetarea a operat.
Așa fiind, în considerarea textelor de lege mai sus evocate, văzând și disp. art. 312 alin. 3 și 5 C. pr. civ., tribunalul va admite recursul și va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta Asociația de Proprietari nr.23+27 Suceava, cu sediul în mun.Suceava, ., ., ., și pârâtul B. C., domiciliat în mun.Suceava, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.5665 din 29 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Suceava (dosar nr._ ).
Casează în totalitate sentința civilă nr.5665 din data de 29 noiembrie 2012 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ )și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 3 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. L. S. A. V. E. L. R. M.
Red.C.L.
Jud.B. L. M.
Tehnored.R.M.
2 ex.11.09.2013
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 331/2013. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 1844/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
