Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 371/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 371/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 10767/314/2012
Dosar nr._ Plângere împ. încheierii de CF
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 371
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18 OCTOMBRIE 2013
PREȘEDINTE: I. G.
JUDECĂTOR: V. E. L.
GREFIER: S. A.-M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de către reclamantul G. Ș., împotriva sentinței civile nr. 3562 pronunțată la data de 4 iunie 2013 de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimată fiind pârâta G. Z..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat R. S., pentru reclamantul apelant și avocat L. M., pentru pârâta intimată.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul reclamantului apelant solicită calificarea căii de atac ca fiind apel și nu recurs.
Avocat L. M., pentru pârâta intimată, arată că este de acord cu calificarea prezentei căi de atac ca fiind apel și nu recurs.
Instanța, având în vedere obiectul litigiului - plângere împotriva încheierii de CF, în baza art. 52 al. 2 din Legea nr. 7/1996, califică prezenta cale de atac ca fiind apel și nu recurs.
Apărătorul reclamantului apelant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, timbru judiciar de 0,15 lei, pe care instanțe le anulează, contractul de donație autentificat sub nr. 2533/30 aprilie 1998 de BNP A. P. și încheierea de CF din data de 28 aprilie 1998 și solicită emiterea unei adrese către BNP M. E. B. pentru a înainta la dosar documentația ce a stat la baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 429/6 februarie 2002 – f. 42 dosar fond, cu precizarea că din contract nu rezultă că reclamantul ap0elant a dobândit un bun indiviz.
Avocat L. M., pentru pârâta intimată, arată că se opune solicitării apărătorului reclamantului apelant, întrucât esența este grevarea imobilului de o sarcină a bunului și nu a persoanei.
Instanța, față de obiectul litigiului, respinge cererea formulată de către apărătorul reclamantului apelant, ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Apărătorii părților, luând pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauză, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Avocat R. S., pentru reclamantul apelant, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu precizarea că reclamantul apelant a dobândit imobilul în temeiul contractului de vânzare-cumpărare depus la f. 42 dosar fond, acesta a fost încheiat în formă autentică, iar la baza încheierii contractului a stat sentința civilă nr. 2500/1998 prin care imobilul a fost atribuit în lotul vânzătorului.
Arată că reclamantul apelant a fost de bună-credință, motivarea primei instanțe este greșită, deși contractul a fost evidențiat în cartea funciară și acesta a produs efecte, nu s-a pus sub semnul întrebării validitatea lui, reclamantul apelant nu are și nici nu a avut calitatea de parte în dosarul având ca obiect „partaj bunuri comune”, deci în sarcina lui nu există nicio obligație, astfel că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 2386 Cod civil, fără cheltuieli de judecată din apel.
Apărătorul pârâtei intimate solicită respingerea apelului ca nefondat, cu precizarea că sarcina urmează soarta imobilului și nu persoana, astfel că în mod corect s-a notat în foaia de sarcini ipoteca legală ce grevează apartamentul, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 28.12.2012, reclamantul G. Ș. a solicitat în contradictoriu cu pârâta G. Z. anularea încheierilor nr._ din 5.10.2012 și nr._ din 5.11.2012 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava, în sensul radierii mențiunii ipotecii instituită asupra imobilului proprietatea reclamantului în favoarea pârâtei.
În motivare a arătat că a solicitat radierea litigiului existent în cartea funciară asupra imobilului al cărui proprietar unic este el, pe considerentul că nu a avut vreo calitate procesuală în litigiul menționat și evident nu are vreo obligație stabilită prin hotărârea judecătorească ce a soluționat irevocabil litigiul menționat.
A mai arătat reclamantul că a fost admisă radierea mențiunii litigiului ce fusese soluționat prin intermediul Deciziei civile nr. 229/2011 a Tribunalului Suceava, decizie rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, însă a fost evidențiată o ipotecă în favoarea pârâtei, în temeiul art. 2386 Cod civil.
A susținut, de asemenea, că niciunul dintre motivele indicate în art. 2386 cod civil nu este aplicabil speței de față, în condițiile în care reclamantul nu a avut nicio calitate procesuală în litigiul soluționat prin Decizia 229/2011 a Tribunalului Suceava.
Reclamantul a precizat că persoana menționată în Decizia 229/2011 a Tribunalului Suceava ca fiind debitoarea obligației de plată a sultei a încetat din viață și nu există moștenitori acceptanți ai succesiunii, în condițiile în care nu a rămas vreun bun mobil sau imobil în patrimoniul acesteia.
La termenul din data de 4 iunie 2013, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că își întemeiază plângerea dedusă judecății pe dispozițiile art. 31 din Legea nr. 7/1996 care reglementează cadastrul și publicitatea imobiliară, cu modificările și completările ulterior (f.51).
Legal citată, pârâta G. Z. nu a depus la dosar întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 3562 din data de 4 iunie 2013, Judecătoria Suceava a respins ca nefondată plângerea formulată împotriva încheierii de carte funciară formulată de reclamantul G. Ș., în contradictoriu cu pârâta G. Z..
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul G. Ș. este fiul lui B. M. și B. (ulterior G., prin căsătorie) V., prin sentința 184/2001 a Tribunalului Suceava fiind încuviințată adopția acestuia, cu efecte depline, de către G. I., prin adopție dobândind numele „G.” Ș..
Apartamentul nr. 3 situat în mun. Suceava, .. 4, ., parter, înscris în C.F._-C1-U5 a fost dobândit de reclamant în baza contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager autentificat sub nr. 429/6.02.2002 la BNP M. E. B.-fila 42 dosar, vânzători fiind G. I. și G. V..
Apartamentul este înscris în C.F._-C1-U5, nr. topografic 321/3/III/B, fiind notată, în foaia de sarcini, ipoteca legală-sultă în cuantum de 67.924 lei.
Prin Încheierea nr._/05.10.2012 a Biroului de cadastru și publicitate imobiliară Suceava s-a înscris ipoteca legală în cauză, iar prin Încheierea nr._/05.11.2012 s-a respins cererea reclamantului de reexaminare a precedentei încheieri, în sensul radierii sarcinii astfel înscrise.
A constatat instanța că la data cumpărării de către reclamant, (2002) situația juridică a apartamentului nu era reglementată, în condițiile în care încă din anul 1997 a fost introdusă la Judecătoria Suceava acțiune având ca obiect partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei numiților G. I. și G. Z., bunuri din care a făcut parte și apartamentul în cauză, așa cum a rezultat din considerentele deciziei Tribunalului Suceava nr. 229/2011.
Ieșirea din indiviziune asupra apartamentului s-a realizat abia în anul 2011, când prin decizia civilă sus amintită s-a constatat că G. I. (autorul lui G. V.-vânzătoarea din Contractul 429/6.02.2002 ) a dobândit în timpul căsătoriei cu numita G. Z. apartamentul în cauză, acesta fiind atribuit către G. V., ce a fost obligată la plata către G. Z. a sumei de 67.924 lei cu titlu de sultă.
Conform art. 55 al. 4 din Legea 7/1996 în forma de la data pronunțării deciziei 229/2011 a Tribunalului Suceava, în toate cazurile când prin lege se acordă un privilegiu imobiliar sau o ipotecă legală pentru garantarea vreunui drept sau creanțe, acestea se vor înscrie din oficiu în cartea funciară, cu excepția situației în care părțile renunță în mod expres la acest beneficiu; înscrierea privilegiului sau a ipotecii legale se face, de regulă, în temeiul înscrisului din care rezultă creanța privilegiată sau care conferă dreptul de a lua o inscripție ipotecară.
Conform art. 55 al. 8 din același, dispozițiile alin. (4) se vor aplica în mod corespunzător în cazul schimbului sau împărțelii, pentru diferența de valoare datorată în bani.
În consecință, în mod corect în cartea funciară a fost notat, din oficiu, în foaia de sarcini, ipoteca legală ce grevează apartamentul, respectiv suma de 67.924 lei reprezentând sultă.
Consecință a faptului că asupra apartamentului în cauză, fost bun comun al soților G. I. (autorul lui G. V.) și G. Z. s-a dispus ieșirea din indiviziune prin decizia 229/11.10.2011 este situația că, la data cumpărării acestuia de către reclamant (anul 2002), transferul dreptului de proprietate s-a produs sub condiția rezolutorie ca bunul indiviz să cadă în lotul vânzătoarei, respectiv a mamei reclamantului, numita G. Z..
Cum acest lucru s-a întâmplat, vânzarea s-a consolidat, în caz contrar dreptul de proprietate al reclamantului nu ar mai fi existat.
Astfel că dreptul de proprietate a fost dobândit de reclamant în anul 2002, însă s-a consolidat în anul 2011, în aceleași condiții în care a fost dobândit de vânzătoarea-transmițătoare a dreptului, în concret grevat de sulta stabilită prin hotărârea de partaj, vânzătoarea neputând înstrăina dreptul său în alte condiții decât ea însăși l-a dobândit.
Cum ipoteca legală, ce poartă asupra unui bun garantează executarea obligațiilor către creditor, aceasta se transmite odată cu bunul și urmărește bunul în proprietatea oricui s-ar afla, situație în care susținerea reclamantului că nu a fost parte în cadrul procesului de partaj, pe care acesta și-a întemeiază acțiunea nu este fondată, astfel încât cererea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, calificat ca fiind apel la termenul de judecată din data de 18 octombrie 2013, prin care a solicitat admiterea acestuia și modificarea în totalitate a sentinței civile atacate, în sensul admiterii plângerii împotriva încheierii de carte funciară în discuție și a radierii mențiunii ipotecii legale, pentru următoarele motive:
Deși a invocat instanței învestită cu soluționarea plângerii că nu există vreun temei al efectuării mențiunii ipotecii legale în cartea funciară privitoare la imobilul al cărui unic proprietar este, i-a fost respinsă cererea în condițiile în care, în mod evident din punctul său de vedere, soluția este rezultatul greșitei interpretări și aplicări a Legii.
Astfel, așa cum a precizat în plângerea dedusă judecății, este singurul proprietar al imobilului vizat de mențiunea ipotecii, fără să fi avut vreo calitate procesuală în litigiul în care s-a dispus partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei dintre G. I. și prima sa soție - pârâta și, în mod indubitabil, fără a exista vreo obligație stabilită în sarcina sa prin hotărârea judecătorească menționată.
De asemenea, a invocat în fața instanței de fond că încheierea contestată nu cuprinde arătarea temeiului de drept ce a stat la baza efectuării mențiunii, nici unul dintre cazurile prevăzute prin dispozițiile art. 2386 din Codul civil nefiind aplicabil în cauză.
În același sens, a apreciat că nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. 55 al.4 și 8 din Legea nr. 7/1996 a Cadastrului și publicității imobiliare, întrucât acestea se referă la coproprietari, pentru plata sultelor sau a prețului datorat de coproprietarul adjudecatar.
Cu toate că sentința civilă atacată cuprinde prezentarea unei situații de fapt căreia i-ar fi aplicabilă reglementarea reținută în motivarea soluției, aceasta este eronată.
Astfel, la data la care a dobândit imobilul, situația juridică a acestuia era clarificată - bunul nefiind în litigiu așa cum greșit reține prima instanță – forma autentică a contractului de vânzare-cumpărare fiind condiționată tocmai de inexistența vreunui litigiu cu privire la acel bun. De altfel, în chiar preambulul contractului al cărui beneficiar este, se indică o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, ceea ce contrazice flagrant motivarea din sentința civilă atacată.
În acest context, întreaga teorie juridică a bunului indiviz vândut și care suportă riscul invalidării prin neatribuirea acestuia în lotul vânzătorului nu are absolut nici o legătură cu situația de fapt din prezenta cauză, reclamantul cumpărând un bun imobil a cărui situație juridică era stabilită cu certitudine printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Mai mult decât atât, pârâta însăși cunoștea despre existența contractului de vânzare-cumpărare, din moment ce a solicitat Oficiului de carte funciară notarea litigiului, fără însă a contesta vreodată validitatea acestui act de dispoziție.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă prin apărătorul său prezent la dezbateri, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând apelul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și de considerentele sentinței civile atacate, tribunalul constată că nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Imobilul în litigiu constând în apartamentul nr. 3 situat în mun. Suceava, .. 4, ., parter, înscris în CF_-C1-U5 Suceava a fost dobândit de reclamantul apelant G. Ș. în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager, autentificat sub nr. 429/6 februarie 2002 de BNP M. E. B., vânzători fiind G. I. și G. V. (f. 42 dosar fond).
Apartamentul este înscris în CF_-C1-U5, nr. topografic 321/3/III/B, fiind notată în foaia de sarcini ipoteca legală – sulta în cuantum de 67.924 lei în baza deciziei civile nr. 229/11 octombrie 2011 a Tribunalului Suceava.
Asemenea primei instanțe, tribunalul reține că la data cumpărării de către reclamantul apelant (în anul 2002), situația juridică a imobilului nu era reglementată, întrucât încă din anul 1997, însăși vânzătorul G. I. a formulat acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava prin care a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu G. Z. (intimata din prezenta cauză), arătând că apartamentul este bun comun.
Prin decizia civilă nr. 229/11 octombrie 2011 a Tribunalului Suceava, a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 5073/20 noiembrie 2008 a Judecătoriei Suceava, în sensul că a fost admisă acțiunea civilă pentru partaj bunuri comune, s-a constatat că G. I. (autorul reclamantei G. V.) a dobândit în timpul căsătoriei cu G. Z. apartamentul nr. 3 situat în mun. Suceava, .. 4, ., a atribuit apartamentul reclamantei G. V. și a obligat-o pe aceasta să plătească pârâtei G. Z. suma de 67.924 lei cu titlu de sultă (f. 27-32 dosar fond).
Rezultă așadar că, reclamantul a cumpărat de la mama sa G. V. și de la tatăl său adoptiv G. I., un imobil aflat în stare de indiviziune, fără consimțământul coproprietarei G. Z..
Or, actele de dispoziție făcute de un coindivizar în condițiile mai sus arătate sunt valabile, dar afectate de condiție rezolutorie ca la partaj, bunul în privința căruia au fost făcute, să cadă în lotul altui coindivizar. Când bunul a fost atribuit chiar coindivizarului care a fost parte în actul de înstrăinare (cum este cazul în speță), drepturile constituite prin aceste acte se consolidează, în caz contrar, dreptul de proprietate este desființat retroactiv.
Prin urmare, în ipoteza în care prin sentința civilă de partaj, apartamentul bun comun ar fi fost atribuit în lotul pârâtei G. Z., dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului nici nu ar fi existat, fiind desființat retroactiv ca efect a îndeplinirii condiției rezolutorii.
Dreptul de proprietate dobândit de reclamant în anul 2002, s-a consolidat în 2011, în aceleași condiții în care a fost dobândit de vânzătoarea G. V. și anume grevat de sulta stabilită prin hotărârea de partaj bunuri comune, vânzătoarea neputând înstrăina dreptul de proprietate asupra apartamentului, în alte condiții decât ea însăși l-a dobândit.
Potrivit art. 55 al. 4 fion Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare (în forma de la data notării dreptului de creanță în CF), în toate cazurile când prin lege se acordă un privilegiu imobiliar sau o ipotecă legală pentru garantarea unui drept sau creanțe, acestea se vor înscrie din oficiu în cartea funciară, cu excepția situației în care părțile renunță în mod expres la acest beneficiu; înscrierea privilegiului sau a ipotecii legale se face, de regulă, în temeiul înscrisului din care rezultă creanța privilegiată sau care conferă dreptul de a lua o înscripție ipotecară.
Conform art. 55 al. 8 din lege, dispozițiile al. (4) se vor aplica în mod corespunzător în cazul schimbului sau împărțelii, pentru diferența de valoare datorată în bani.
Textul de lege sus citat se referă la coproprietari pentru garantarea plății sultelor rezultate în urma împărțelii și nu a prețului datorat de coproprietarul adjudecător, așa cum eronat susține reclamantul apelant.
Prin urmare, în mod corect în cartea funciară în baza dispozițiilor legale mai sus menționate a fost notată în foaia de sarcini, ipoteca legală ce grevează apartamentul, respectiv suma de 67.924 lei, reprezentând sultă stabilită în favoarea pârâtei G. Z. prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Cum ipoteca legală ce poartă asupra unui bun garantează executarea obligațiilor către creditor, aceasta se transmite odată cu bunul și dă dreptul creditorului să urmărească bunul în mâinile oricui s-ar afla pentru a-și realiza creanța, astfel că apărările petentului referitoare la inopozabilitatea sentinței civile de partaj, nu pot fi reținute.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat și va menține sentința primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către reclamantul G. Ș., domiciliat în Suceava, .. 4, ., împotriva sentinței civile nr. 3562 pronunțată la data de 4 iunie 2013 de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimată fiind pârâta G. Z. – la fam. C. N. – Suceava, .. 12, ca nefondat.
Ia act că pârâta intimată nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
I. G. V. E. L. S. A.-M.
Red. I.G.
Judecător fond L. C. Ș.
Tehnored. S.A.M.
4 ex./02.12.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1844/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Hotărâre din 29-01-2013, Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
