Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1455/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1455/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 2737/285/2010
Dosar nr._ -revendicare imobiliară-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.250
Ședința publică din 29 ianuarie 2013
Președinte S. A.
Judecători V. E. L.
C. L.
Grefier R. M.
Pe rol, pronunțarea recursului declarat de pârâtul L. D., împotriva sentinței civile nr.1455 din 30 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți (dosar nr._ ), reclamant intimat fiind L. O..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 22 ianuarie 2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când, în baza disp.art.156 alin.2 Cod procedură civilă pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, 29.01.2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 27.04.2010 sub nr._, reclamantul L. O., în contradictoriu cu pârâtul Lucasevici D., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâtul să-i predea în deplină proprietate și posesie suprafața de 3 ari teren situat în . de hotar dintre proprietăți și obligarea pârâtului la pagubele produse ca urmare a distrugerii gardului.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este proprietarul suprafeței de 9.182 m.p., identică cu parcela_ din CF cu același număr, iar pârâtul a ocupat abuziv suprafața arătată în petitul acțiunii.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 480 Cod civil.
Pârâtul, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, întrucât nu ocupă teren proprietatea reclamantului.
Prin sentința civilă nr.1455 din 30 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți s-a admis în parte acțiunea, s-au respins capetele de cerere privind revendicare și daune, s-a admis capătul de cerere privind stabilire linie hotar și în consecință s-a stabilit linia de hotar dintre proprietăți pe aliniamentul A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-K, menționată în anexa 4 a raportului de expertiză întocmit de expert M. V., pârâtul fiind obligat să achite reclamantului suma de 2250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Având în vedere disp.art.5 alin.2 din Legea nr.71/2011, astfel cum a fost modificată și care stipulează că: ”Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . Codului civil.” și împrejurarea că în ceea ce privește disp.art.560 NCC și 563 NCC, aceeași lege de aplicare nu face o mențiune specială cu privire la legea aplicabilă, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile NCC.
Reclamantul este proprietarul suprafeței de 9.182 m.p. teren, identică cu parcela_ din CF_ a comunei V., provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.5106, în baza titlului de proprietate nr.1374/1996.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, întocmit de expert V. M., în urma suprapunerii configurației terenului reclamantului, cu configurația terenului găsit cu ocazia măsurătorilor în teren, s-a constatat că acesta deține o suprafață de 754 m.p. în plus față de cea înscrisă în cartea funciară, și de asemenea s-a constatat că poziția hotarului, între reclamant și pârât, este neschimbată, la data măsurătorilor, față de configurația hotarului, înscrisă în cartea funciară 5106 . Același expert concluzionează că actuala configurație a hotarului dintre părți respectă hotarul în configurația dată de planul RGF 1550 /25.04.2000 cu nr._/12.08.2009, întocmit de ing. C. Tăfănescu, iar pe terenul alăturat, cuprins între fânarul reclamantului, casa și șura pârâtului nu există gard.
Concluzionând, s-a reținut că pârâtul nu ocupă teren proprietatea reclamantului, iar linia de hotar a fost stabilită de expert, pe aliniamentul A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-K, menționată în anexa 4 a raportului de expertiză.
În conformitate cu dispozițiile art.563 NCC acțiunea în revendicare este mijlocul juridic specific de apărare a dreptului de proprietate privată, prin care proprietarul al cărui bun a intrat în stăpânirea nelegitimă a altei persoane urmărește să obțină recunoașterea dreptului său de proprietate și redobândirea stăpânirii acestuia .
Având în vedere textul de lege mai sus arătat, instanța a reținut că în cauză nu sunt incidente aceste dispoziții, pârâtul neocupând teren proprietatea reclamantului și în consecință a respins acest capăt de cerere.
În conformitate cu dispozițiile art.560 NCC și care reglementează grănițuirea în secțiunea „întinderea dreptului de proprietate” proprietatea asupra unui teren nu poate fi lipsită de contur, astfel încât conferă titularului dreptul de a-i pretinde proprietarului vecin delimitarea proprietăților învecinate.
Astfel, grănițuirea reprezintă o operațiune materială prin care se delimitează terenurile învecinate, iar în situația în care nu este posibilă trasarea liniei de hotar, prin bună-învoială, iar dacă semnele existente sunt contestate, persoana interesată are la dispoziție acțiunea în grănițuire.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile mai sus arătate și în consecință a stabilit linia de hotar dintre proprietăți.
Instanța a respins capătul de cerere privind despăgubirile, reprezentând contravaloarea gardului distrus, întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale, prevăzută de art.998-999 cod civil de la 1864, în cauză fiind aplicabile aceste dispoziții legale în conformitate cu art.3 din Legea nr.71/2011 modificată.
Împotriva sentinței civile sus-menționate, a declarat recurs pârâtul L. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs depuse la fil.4-5 dosar a arătat că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant a avut trei capete de cerere, respectiv: revendicare, stabilire linie de hotar și daune. Incă de la promovarea acțiunii el a susținut că nu a ocupat teren din proprietatea reclamantului, acest aspect fiind confirmat de expertiza efectuată în cauză și din concluziile căreia rezultă că pe lângă faptul că el nu i-a ocupat teren din proprietatea reclamantului și faptul că «poziția hotarului, între reclamant și pârât, este neschimbată, la data măsurătorilor, față de configurația hotarului, înscris în cartea funciara 5106 ». Același expert concluzionează că actuala configurație a hotarului dintre părți respectă hotarul în configurația dată de planul RGF1550/25.04.2000 cu nr._/12.08.2009.
Instanța de fond a admis acțiunea în parte, însă l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu toate că a respins două capete de cerere, cel privind revendicarea și daunele și a admis doar grănițuirea.
Față de cele arătate a solicitat admiterea recursului în sensul stabilirii cuantumului cheltuielilor de judecată raportat la admiterea în parte a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul L. O. deși a fost legal citat nu a depus la dosar întâmpinare, dar prin concluziile scrise a arătat că solicită respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea soluției dată de prima instanță ca fiind corectă și temeinică.
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că recursul este fondat pentru considerentele următoare:
Potrivit art.274 al.1 Cod procedură civilă „Partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.”
Potrivit art.276 Cod procedură civilă „Când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor”, iar în conformitate cu dispozițiile art.584 Cod civil „ Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate”.
Din înscrisurile anexate pricinii, respectiv cele depuse la filele 17, 18, 24, 47 și 95 dosar, rezultă că, reclamantul a efectuat cheltuieli în sumă totală de 3761,5 lei.
Cum acțiunea a fost admisă doar pentru un singur capăt de cerere, din cele 3 cu care a fost investită instanța, respectiv doar pentru acțiunea în grănițuire, iar, cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate, se apreciază, raportat la toate textele sus-citate că pârâtul datorează cheltuieli de judecată reclamantului intimat, în sumă de 629,91 lei.
Așa fiind, în contextul celor de mai sus, și în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă recurată, în sensul obligării pârâtului să achite reclamantului suma de 629,91 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în loc de 2550 lei.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, va obliga reclamantul intimat să achite pârâtului recurent suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat conform chitanței de la fila 14 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul L. D., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr.1455 din 30 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți (dosar nr._ ), reclamant intimat fiind L. O., domiciliat în mun.Rădăuți, ..63, jud.Suceava.
Modifică în parte sentința civilă nr.1455/30.03.2012 a Jud.Rădăuți(dosar nr._ ), în sensul că dispune obligarea pârâtului să achite reclamantului suma de 629,91 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță, în loc de 2550 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Dispune obligarea reclamantului intimat să achite pârâtului recurent suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 29 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
S. A. V. E. L. C. L. R. M.
Red.C.L./Jud.V. L./Tehnored.R.M./2 ex.15.02.2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 37/2013. Tribunalul SUCEAVA | Expropriere. Sentința nr. 1569/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
