Acţiune în constatare. Decizia nr. 250/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 250/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 10116/86/2013
Dosar nr._ - revizuire -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 250
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: G. F. F.
JUDECĂTOR: C. M. N.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de revizuientul B. C., domiciliat în mun. S., ..18, împotriva deciziei civile nr.2150 din data de 08.10.2013 pronunțată de Tribunalul S. - Secția Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații M. S. – prin primar, cu sediul în S., ..5 A, județul S., D. S., E. B. și I. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă revizuientul asistat de avocat U. R., lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat U. R. depune la dosar timbrul judiciar în valoare de 0,3 lei astfel cum i s-a pus în vedere la termenul de judecată din 16.01.2014.
Instanța ia act de achitarea timbrului judiciar aferent recursului promovat în cauză, dispunând anularea acestuia, după care, față de împrejurarea că prin întâmpinarea formulată s-a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire acordă cuvântul apărătorului ales al revizuientului.
Avocat U. R. pentru revizuient apreciază că se impune respingerea excepției inadmisibilității cererii de revizuire, solicitând în conformitate cu disp. art.509 pct.8 Cod Procedură Civilă, admiterea cererii de revizuire întrucât este fondată, fiind îndeplinite toate condițiile care dovedesc încălcarea autorității de lucru judecat stabilită prin sentința civilă nr. 2227/2010 a Judecătoriei S..
Pe fondul cauzei, solicită admiterea cererii de revizuire arătând că în cauză s-au pronunțat două hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile dar care sunt potrivnice atâta timp cât intimata nu este proprietara casei și terenului.
Mai arată că, printr-o sentință civilă rămasă definitivă și irevocabilă dar și printr-o decizie a Tribunalului S. s-a reținut că intimata nu este proprietara casei și terenului și totuși s-a dispus atât rezilierea contractului de închiriere nr.1816/2009 privitor la imobile cât și evacuarea clientului său din aceste imobile.
De notorietate este faptul că sunt 2 hotărâri definitive potrivnice, că cea de-a doua încalcă autoritatea de lucru judecat a primei, care a stabilit că intimata nu este proprietara imobilelor casă și teren.
În consecință, solicită admiterea cererii de revizuire cu consecința anulării celei de-a doua sentințe civile nr.2890/2013 pronunțată de Judecătoria S..
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ din data de 24.09.2012, reclamantul municipiul S. - prin primar I. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. C. rezilierea contractului de închiriere nr. 1816/19.05.2009 încheiat între M. S. și pârât, obligarea pârâtului la plata sumei de 1296 lei reprezentând chirie restantă și 1296 lei majorări de întârziere pentru perioada 04._, evacuarea pârâtului din spațiul locativ situat la adresa mai sus menționată și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că între părți a fost încheiat Contractul de închiriere nr. 1816/19.05.2009 având ca obiect spațiul locativ compus din 2 camere de locuit în suprafață totală de 33,75 m.p. situat la adresa menționată mai sus.
A menționat reclamantul că durata contractului de închiriere consemnată în contract este de 5 ani, cu începere de la data de 8.04.2009 și până la data de 8.04.2014.
Având în vedere că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile legii 114/1996, art. 1831 Cod civil.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri (f.4-13).
Legal citat, pârâtul B. C. a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că în cauză este dată excepția netimbrării tuturor capetelor de cerere, să se constate că este dată în cauză excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, să se constate că este dată excepția inadmisibilității acțiunii și pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată (f.24).
P. sentința civilă nr. 2890 din 24.04.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ , s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârât, ca nefondată, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât, ca nefondată și s-a admis acțiunea având ca obiect „reziliere contract” formulată de reclamantul M. S. - prin primar I. L. în contradictoriu cu pârâtul B. C., domiciliat în mun. S., .. 18, jud. S..
S-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 1816/19.05.2009 încheiat între părți.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 1296 lei reprezentând chirie restantă și suma de 1296 lei reprezentând majorări de întârziere aferente perioadei aprilie 2010 – iunie 2012.
S-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 1816/19.05.2009.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut din considerentele sentinței civile 2227/04.05.2010, precum și din susținerile pârâtului B. C. făcute în dosarul_ (fila 32) rezultă că încă din 23.03.1987 reclamanta municipiul S. a încheiat contracte de locațiune pentru spațiul în cauză cu B. M., (mama pârâtului), ulterior, pârâtul încheind contracte de locațiune cu reclamanta în nume propriu, ultimul dintre acestea fiind Contractul închiriere nr. 1816/19.05.2009 depus la filele 4-9 dosar.
Ca situație de fapt a reținut instanța că în anul 1987 pentru imobilul în cauză contractul de închiriere a fost încheiat de către EGCL S. cu mama pârâtului, iar ulterior, după reorganizarea societăților ce au preluat fondul locativ de stat, respectiv R.A.U.C.L. S. și A.C.E.T. S., activitatea de administrare a fondului locativ fost preluată de către reclamantă.
Conform sentinței civile nr. 2227/04.05.2010 a Judecătoriei S., irevocabilă prin Decizia 1572/16.11.2010 a Tribunalului S. (dosar_ ), reclamanta nu este proprietara imobilului în cauză, acțiunea acesteia privind constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului identic cu .. 910 a . și a parcelei 469/8 formulată în contradictoriu cu numiții D. S., E. B. și I. Brustnan fiind respinsă, cu motivarea că municipiul S. nu a făcut dovada trecerii în proprietatea statului a imobilului, iar contractele de închiriere, precum și lista de inventariere a bunului în proprietatea privată a statului nu constituie, prin ele însele, dovadă a dreptului de proprietate, în condițiile în care în c.f. 1980 a . c.f. 80 proprietari ai imobilelor figurează pârâții D. S., E. B. și I. Brustnan.
De asemenea, prin sentința 5989/20.12.2011 a Judecătoriei S. (dosar nr._ ), irevocabilă prin respingerea recursului s-a respins acțiunea reclamantului-intervenient B. C., în contradictoriu cu D. S., E. B. și I. Brustnan și municipiul S. având ca obiect constatarea dobândiri de către prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra imobilului, cu motivarea că posesia reclamanților și a părinților acestuia asupra imobilului a fost aceea a unor detentori precari, în baza unor contracte succesive de închiriere, și nu s-a făcut dovada intervertirii detenției precare în posesie utilă.
În ceea ce privește lipsei calității procesuale active a reclamantei, precum și excepția inadmisibilității acțiunii, invocate de pârât, acestea au fost respinse ca nefondate, în condițiile în care în baza contractului de închiriere nr. 1816/19.05.2009 reclamanta are calitatea de locator, iar pârâtul are calitatea de locatar, acțiunea este una în răspundere contractuală și nu există temei legal pentru a interzice accesul la justiție al locatarului în valorificarea drepturilor izvorând din contract.
În ceea ce privește apărarea pârâtului, invocată pe cale de excepție, referitoare la nulitatea absolută a Contractului de închiriere nr. 1816/19.05.2009 încheiat între părți, motivat de aceea a lipsei calității de proprietar al imobilului, pentru locator, conform precizărilor făcute la termenul din 02.04.2013 și consemnate în practicaua prezentei, instanța de fond a reținut următoarele:
Cauzele prevăzute de lege ca atrăgând nulitatea absolută a unui act juridic sunt următoarele: încălcarea regulilor privind capacitatea civilă a persoanelor, lipsa totală a consimțământului, nevalabilitatea obiectului actului juridic civil, lipsa cauzei ori cauza ilicită sau imorală, nerespectarea formei cerută "ad validitatem", încălcarea ordinii publice, frauda legii. Acestea trebuie să existe la momentul încheierii actului juridic.
Pârâtul susține, că lipsa titlului de proprietate al locatorului, reprezintă o cauză de nulitate absolută a Contractului de închiriere nr. 1816/19.05.2009, și în consecință susține respingerea acțiunii.
Analizându-se cauzele care atrag nulitatea absolută a unui act juridic civil, mai sus arătate, se constată că lipsa titlului de proprietate al locatorului nu este o astfel de cauză.
Conform art. 1411 cod civil 1864 locațiunea este un contract prin care o persoană, numită locator pune la dispoziția altei persoane, numită locatar folosința temporară asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani numită chirie.
În principiu, locațiunea este un act de administrare, astfel că nu se cere imperativ ca locatorul să fie proprietarul bunului închiriat.
Necontestat de părți este situația de fapt a preluării de către reclamant, de la fosta E.G.C.L., prin intermediul R.A.U.C.L. și A.C.E.T. S. a imobilelor ce a constituit fondul locativ de stat, între care și imobilul în cauză, reclamanta acționând ca un administrator al acesteia, din anul 1987 și până în prezent, inițial mama pârâtului, actual, pârâtul însuși semnând, în calitate de locatari contracte de închiriere cu reclamanta, în calitate de locator.
Potrivit art. 129 alin. 6.pr.civ.:" în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedus judecății".
Raportat la cauza de nulitate invocată, respectiv lipsa calității de proprietar a spațiului închiriat, instanța, pentru argumentele mai sus prezentată, constată că aceasta nu este dată, astfel că excepția nulității actului, invocată ca apărare de pârât nu va fi primită.
În perioada 19.05.2009 (data încheierii contractului 1816/2009) – martie 2010 pârâtul a achitat chiria lunară de 48 lei, ulterior refuzând a face plata, conform evidenței depuse la fila 29 dosar, acumulându-se astfel un debit pentru perioada 04.2010 – 06.2012 de 1296 lei, și majorări de întârziere, în limita acestui debit de 1296 lei (fila 29 dosar).
Pentru nerespectarea clauzei contractuale referitoare la plata chiriei, sancțiunea prevăzută este rezilierea contractului și evacuarea chiriașului.
În consecință, instanța în temeiul contractului dintre părți a dispus rezilierea Contractului de închiriere nr. 1816/19.05.2009, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1296 lei reprezentând chirie restantă și suma de 1296 lei reprezentând majorări de întârziere aferente perioadei aprilie 2010 – iunie 2012 și a dispus evacuarea pârâtului din imobilul ce a făcut obiectul Contractului de închiriere nr. 1816/19.05.2009.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâtul B. C. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurentul a reiterat susținerile privind nulitatea contractului de închiriere determinată de lipsa capacității civile a reclamantei de a încheia contractul, câtă vreme nu era proprietara imobilelor, de lipsa consimțământului recurentului la încheierea contractului, câtă vreme s-a aflat în eroare cu privire la proprietar, de lipsa obiectului, de cauza ilicită și imorală, cât timp scopul pentru care a fost încheiat contractul a fost ca reclamanta să dispună de aceste imobile pentru a obține venituri necuvenite și de încheierea contractului cu frauda legii, având în vedere că reclamantul știa că nu este proprietara imobilului.
A mai arătat recurentul că apreciind asupra valabilității contractului, instanța a închis practic calea unei acțiuni separate pentru constatarea nulității contractului și, arătând că locațiunea ar fi un act de administrare care nu impune calitatea de proprietar al imobilelor închiriate, instanța a deviat de la principiile de bază ale dreptului, potrivit cărora poți dispune de un bun numai dacă ești proprietar sau îl administrezi în mod legal.
La termenul de judecată din 08.10.2013 recurentul, prin apărător, a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea acțiunii având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de închiriere, acțiune înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 20.06.2013.
P. decizia civilă nr.2150 din data de 08.10.2013 pronunțată de Tribunalul S. - Secția Civilă în dosar nr._, s-a respins cererea de suspendare ca nefondată și s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul B. C., domiciliat în S., .. 18, județul S. împotriva sentinței civile nr. 2090 din 23.04.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, intimat fiind reclamantul M. S., prin primar.
Cheltuielile pentru care recurentul a beneficiat de ajutor public judiciar în sumă de 376,5 lei au rămas în sarcina statului
Pentru a decide astfel, tribunalul, examinând cererea de suspendare, a constatat că acțiunea în constatarea nulității contractului de închiriere nu constituie o chestiune prejudicială, aceasta întrucât prezenta acțiune vizează plata chiriei pentru perioada anterioară iar în măsura constatării nulității contractului, părțile urmează a fi repuse în situația anterioară.
Așa fiind, tribunalul, a respins cererea de suspendare ca nefondată.
Pe fondul cauzei, examinând motivele invocate, tribunalul a constatat recursul nefondat.
Astfel, în condițiile în care contractul de închiriere nu a fost desființat, în mod corect prima instanță a apreciat că pârâtul este obligat să respecte clauzele contractuale, refuzul pârâtului de a achita chirie pe motiv că reclamanta nu este proprietara imobilului fiind nejustificat.
În consecință, constatând legală hotărârea primei instanțe, tribunalul, în baza art. 312 Cod procedură civilă a respins recursul ca nefondat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat cerere de revizuire B. C., solicitând a se aprecia că este dat motivul de revizuire prev. de art. 509 pct. 8 N.C.P.C, în sensul că este încălcată autoritatea de lucru judecat stabilită prin sentința civilă nr. 2227 din 04.05.2010, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1572 din 16.11.2010 (dosar nr._ - a Judecătoriei S.), care a stabilit că intimata nu este proprietara casei și terenului situate la adresa de mai sus.
Încălcarea autorității de lucru judecat, s-a făcut prin sentința civilă nr. 2890/23.04.2013, rămasă definitivă prin decizia nr.2150/08.10.2013 (dosar nr._ - a Judecătoriei S.), care ignorând faptul că prin sentința anterioară s-a stabilit că intimata nu este proprietara casei și terenului, a dispus totuși rezilierea contractului de închiriere nr. 1816/2009, încheiat între părți privitor la aceste imobile, obligându-l pe recurent să plătească intimatei aprox. 2.600 lei chirii și majorări, și a dispus și evacuarea sa din aceste imobile.
Este clar că ne aflăm în prezența a două hotărâri definitive potrivnice, că cea de-a doua încalcă autoritatea de lucru judecat a primei, care a stabilit că intimata nu este proprietara imobilelor casă și teren.
P. cea de-a doua sentință, potrivnică primei, instanța a stabilit contrar autorității de lucru judecat, că intimata ar fi proprietara casei și terenului, reziliind un contract de închiriere, obligându-l să plătească sume mari de bani și evacuându-l din aceste imobile, deși intimata nefiind proprietara imobilelor, nu putea nici să încheie contractul de închiriere, nici să anuleze acest contract, nici să obțină vreo chirie, nici să evacueze.
Pentru aceste motive revizuientul a solicitat admiterea cererii de revizuire și anularea celei de-a doua sentințe civile nr. 2890/2013 pronunțată de Judecătoria S., ca fiind nelegală.
Reclamantul intimat M. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă întrucât imobilul în cauză a fost închiriat de-a lungul timpului aceleași familii, respectiv moștenitorilor acestora de către instituțiile care s-au ocupat de administrarea fondului locativ de stat. Astfel, in anul 1987 contractul de închiriere asupra imobilului din S., .. 18 a fost încheiat intre EGCL S. și B. M., mama reclamantului. Ulterior, după toate reorganizările societății, RAUCL S., . de administrare a fondului locativ de stat a fost preluată de către municipalitate.
Contractele de închiriere încheiate de-a lungul timpului dovedesc apartenența acestora la domeniul privat al statului, însă în cartea funciară nu s-au mai efectuat operațiunile de rectificare care să corespundă situației juridice actuale.
Apreciază că nu este dat motivul de revizuire invocat de revizuent sens in care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, precum și judecarea cererii și în lipsă, în temeiul art. 411 alin.2 C.proc. civ.
Examinând cererea de revizuire, Tribunalul reține următoarele:
P. prezenta cerere de revizuire s-a solicitat anularea sentinței civile nr. 2890 din 23.04.2013 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarul nr._, întrucât este încălcată autoritatea de lucru judecat stabilită prin sentința civilă nr. 2227/4.05.2010 pronunțată în dosarul nr._, prin ignorarea faptului că prin sentința anterioară s-a stabilit că intimata nu este proprietara casei și terenului.
Revizuientul invocă în susținerea cererii motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct.8 NCPC, respectiv existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Potrivit art. 513 NCPC cererea de revizuire se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată.
În cazul revizuirii pentru pronunțarea unor hotărâri contrare, procedura de judecată va fi cea corespunzătoare celei din urmă hotărâri, deoarece aceasta este cea care face obiectul retractării.
Pentru a fi aplicabil motivul de revizuire invocat, ce era prevăzut în art. 322 pct.7 C.proc.civ., se prevede condiția ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive care sunt potrivnice, existența triplei identități de părți, obiect și cauză, cu mențiunea că hotărârile trebuie pronunțate în dosare separate, și nu pe parcursul ciclurilor procesuale ale aceleiași pricini, iar excepția puterii lucrului judecat să nu se fi invocat în cel de-al doilea proces.
În noua reglementare, art. 430 alin2 NCPC prevede că autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, însă aceasta nu va permite ca o hotărâre judecătorească să fie revizuită pentru motivul că prin considerente contravine dispozitivului unei hotărâri anterioare sau viceversa, dacă cele două hotărâri sunt date în procese diferite, între care nu există identitate de părți, de obiect și de cauză. O eventuală asemenea contrarietate ar putea fi invocată doar pe cale de excepție în cadrul celui de-al doilea proces.
Astfel, Tribunalul constată că deși cele două hotărâri sunt definitive, fiind pronunțate de aceeași instanță, nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză.
P. cererea ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei S., reclamantul M. S., prin primar, a chemat în judecată pârâții D. S., E. B. și I. Brustnan, pentru a se constata că este proprietarul imobilelor identice cu .. 910 a . și a parcelei nr. 469/8 și să se dispună radierea mențiunilor din cartea funciară.
În cadrul aceluiași dosar, a formulat cerere de intervenție în interes propriu revizuientul B. C., solicitând respingerea acțiunii și să se constate că el este proprietarul imobilelor în litigiu, prin uzucapiune tabulară.
P. cererea ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei S., reclamantul M. S., prin primar, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. C. rezilierea contractului de închiriere nr. 1816/19.05.2009 încheiat între M. S. și pârât, obligarea pârâtului la plata chiriei restante și evacuarea acestuia din spațiul locativ.
Astfel, Tribunalul constată că nu este dat acest motiv de revizuire, întrucât rațiunea reglementării revizuirii prevăzută de art. 509 pct.8 NCPC o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare, în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți și astfel cum s-a arătat în precedent, nu sunt îndeplinite cerințele acestui text de lege.
De asemenea, nu este dată nici condiția existenței unor hotărâri potrivnice, deoarece prin hotărârea pronunțată în dosar nr._ s-a reținut că reclamantul a preluat administrarea fondului locativ după reorganizarea societăților ce au preluat fondul locativ de stat, respectiv R.A.U.C.L. S. și A.C.E.T. S., calitatea acestuia fiind de locatar, nu de proprietar, iar acțiunea fiind una în răspundere contractuală.
A mai reținut instanța de fond că, în principiu, locațiunea este un act de administrare, astfel că nu se cere imperativ ca locatorul să fie proprietarul bunului închiriat.
Față de considerentele arătate, Tribunalul va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de către intimatul M. S. – prin primar.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul B. C., domiciliat în mun. S., ..18, împotriva deciziei civile nr.2150 din data de 08.10.2013 pronunțată de Tribunalul S. - Secția Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații M. S. – prin primar, cu sediul în S., ..5 A, județul S., D. S., E. B. și I. B., ca fiind inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 IANUARIE 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. L. G. F. C. M.
F. N.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. F.L./Ex.2/Tehnored. Ș.L.G./ Jud. recurs. D.D.+ M.C. +T.M.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1113/2014. Tribunalul SUCEAVA | Obligaţie de a face. Hotărâre din 29-04-2014, Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
