Revendicare imobiliară. Decizia nr. 878/2014. Tribunalul SUCEAVA

Decizia nr. 878/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 1485/227/2013

Dosar nr._ - revendicare-

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR.878

Ședința publică din data de 7 octombrie 2014

Completul compus din:

Președinte: V. E. L.

Judecător: V. O. D.

Grefier: R. M.

Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanții O. T. M. și O. P., împotriva sentinței civile nr. 1936 din 11 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni (dosar nr._ ), pârâți intimați fiind F. A., D. T. și D. L..

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții apelanți asistați de avocat F. I. R. și pârâta intimată F. A. asistată de avocat S. S., lipsă fiind ceilalți pârâți intimați.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se legitimează reclamantul apelant O. P. cu C.I. . nr._, reclamanta apelantă O. T. M. cu B.I. ..F. nr._, și pârâta intimată F. A. cu C.I. . nr._.

Întrebați fiind și având pe rând cuvântul, apărătorii părților au arătat că nu mai au alte cereri de formulat în cauză, excepții de invocat și probe de solicitat.

Având în vedere că părțile declară că nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, președintele deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților, în ordinea și condițiile prevăzute la art. 216, pentru ca fiecare să își susțină cererile și apărările formulate în proces.

Apărătorul reclamanților apelanți a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată, atât de la instanța de fond cât și din apel.

Apărătorul pârâților intimați a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, conform celor arătate în întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, președintele închide dezbaterile.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față, constată:

Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni la data de 26 aprilie 2013 și înregistrată sub nr._, reclamanții O. T. M. și O. P., în contradictoriu cu pârâții: F. A., D. T. și D. L., au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta F. A. să fie obligată să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 2900 mp. teren arabil, situată în intravilanul satului Podeni, . „La D.” între vecinătățile: drum, pârâu, C. I. și B. D.; să fie obligați pârâții D. T. și D. L., să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 5000 mp. teren arabil, situată în intravilanul satului Podeni, . „V. .: C. E. M. I. B. R și drum; cu cheltuieli de judecată.

In fapt, au arătat reclamanții că sunt moștenitorii defunctului O. M., decedat la data de 22.04.1964 în calitate de soție supraviețuitoare, respectiv fiu, conform certificatului de moștenitor nr. 817/1990.

In perioada anterioară cooperativizării, a cumpărat împreună cu defunctul ei soț, mai multe parcele de teren pe raza ., având emis titlul de proprietate nr. 873/1998.

Suprafața de 2900 mp. menționată mai sus, a reconstituit-o prin sentința civilă nr. 673/05.05.2006 a Judecătoriei Fălticeni, prin cumpărare de la numita Hriscu A., fiica lui E. T., cel de la care au cumpărat terenul.

In prezent, pârâții, fără nici un drept, sunt cei care ocupă terenurile proprietatea lor; prim-pârâta F. A. ocupă suprafața de 2900 mp. la locul „La D.”, iar secund pârâții, ocupă suprafața de 5000 mp. la locul „V. .> In aceste condiții au solicitat admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.

In drept și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 563 Cod Civil, art. 453 Cod proc.civ.

In dovedire, au înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, martori, expertiză.

Au menționat că în prezenta cauză nu este obligatorie participarea la ședința de informare, privind avantajele medierii.

Prin întâmpinare (f.43-47 dosar), pârâții F. A., D. T. și D. L. au solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

In fapt, prin sentința civilă nr. 2143/19.12.2003-dosar nr. 2891/2000 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă prin decizia nr. 1096/2005-dosar 1317/C/2005 a C.A. Suceava-opozabilă reclamanților, s-a dispus asupra partajului averii succesorale cu privire la bunurile rămase după defunctul O. G., constatându-se că masa succesorală se compune, printre altele, din suprafața de 0,29 ha teren arabil „La D.”-atribuită în lotul lui O. L.; suprafața de 0,20 ha teren la „V. . lui D. E. și 0,30 ha teren arabil, situat la „V. . R..

S-a reținut că terenurile înscrise în titlul de proprietate nr. 873/1998 poz. B.1.2. și B.1.4. emis în favoarea lui O. T. M., au fost primite cu titlu de zestre de O. M.-autorul reclamanților de la defunctul O. G. și că reclamanții nu au făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate prin cumpărare asupra terenurilor în litigiu și nici nu au depus vreun act de vânzare-cumpărare, întemeindu-și afirmațiile doar pe declarațiile de martori.

In baza procesului verbal de punere în posesie din 03.08.2005, întocmit în dosar nr. 139/2005 al B. H. V., s-a procedat la executarea silită a sentinței civile 2143/2003 a Judecătoriei Fălticeni, toate suprafețele de teren atribuite prin efectul sentinței de partaj, fiind măsurate și delimitate prin înțărușare, respectiv fiind predate în posesia creditorilor.

Privitor la terenul de 2900 mp. „La D.” prin sentința civilă 1503/2010 a Judecătoriei Fălticeni, i s-a atribuit ei, pârâtei F. A., acesta măsurând în fapt 2360 mp. și fiind intabulat în CF_ Bunești.

Reclamanții au formulat o acțiune, prin care au chemat în judecată pe Hriscu A., nu pe antecesorii lor a pârâților, dobândind astfel prin cumpărare de la autorul reclamantei, numitul E. T., această suprafață de teren.

Tot aceștia au formulat o acțiune în revendicarea suprafeței de 2900 mp. „La D.” și 5000 mp. „V. . pârâții: O. L., D. Euegnia și I. R., fiind respinsă prin sentința civilă nr. 2696/2008 a Judecătoriei Fălticeni.

Prin sentința civilă nr. 1817/27.09.2010, aceiași reclamanți au chemat în judecată pe I. R., D. E. și O. I.(moștenitorul defunctului O. L.) li s-a respins acțiunea având ca obiect constatarea vânzării.

Efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, presupune că tot ceea ce s-a verificat din punct de vedere jurisdicțional, în cadrul unor litigii anterioare nu mai poate face obiectul dovezii contrare în raporturile dintre părți.

Potrivit art. 556 alin. 1 cod civil „ dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său”, iar potrivit art. 557 alin.4 Cod civil „ în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobândește prin înscriere în cartea funciară, cu respectarea dispozițiilor prev. la art. 888 Cod civil.

De asemenea, potrivit art. 885 alin. 1 Cod civil, „drepturile reale asupra imobilelor înscrise în cartea funciară, se dobândesc atât între părți, cât și față de terți, numai prin înscrierea lor în cartea funciară, pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea.

Așa fiind, au solicitat respingerea acțiunii reclamanților, cu cheltuieli de judecată.

In drept și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 205 și urm. Cod proc.civ. art. 453 Cod proc.civ.

In dovedire, au înțeleg să se folosească de înscrisuri.

Prin sentința civilă nr.1936 din 11 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni s-a respins ca nefondată acțiunea, reclamanții fiind obligați ( în solidar), să plătească pârâtei F. A., suma de 800 lei cheltuieli de judecată ( onorariu avocat).

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

De principiu, dacă un titlu de proprietate s-a emis în procedura reconstituirii proprietății funciare, reglementată de Legea nr. 18/1991, temeinicia acestuia este supusă controlului de legalitate reglementat de această lege, consecință a regulii de drept comun, conform căreia, orice act juridic este valabil dacă întrunește condițiile de fond și formă impuse de norma de aplicare.

Ca principiu, din dispozițiile art. 563 și urm. din Noul Cod civil, cu trimitere la art. 480 și urm. din Vechiul Cod civil și art. 44 alin.(7) din Constituție, rezultă că, dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor trei atribute ale acestui drept real, respectiv usus, fructus și abusus, cât și un drept exclusiv, din partea titularului, ce le poate exercita în mod liber, cu respectarea, însă, a ordinii publice, a dispozițiilor imperative ale legii și nu în ultimul rând, a drepturilor altor proprietari( D.C. C. nr. 925/ 14 decembrie 2006).

Aceste titluri, fie translative, fie declarative, au caracterul unor simple prezumții de proprietate, deduse din însăși existența lor și care, bineînțeles nu împiedică proba contrară.

În cadrul acțiunii în revendicare, reclamantul trebuie să dovedească dreptul său de proprietate asupra imobilului, cu justificarea detențiunii, asupra acestuia, fără just titlu de către pârât.

De altfel, regula înscrisă în art.1357 și urm. din Noul Cod civil, este aplicabilă și în materia proprietății, reclamantul fiind acela care trebuie să facă dovada pozitivă că el este titularul de necontestat, a bunului revendicat și că pârâtul desemnat este cel ce îi aduce prejudicii, aspect care nu se verifică în prezenta.

Așa cum rezultă din întreg probatoriu administrat în cauză, între părți au mai existat litigii cu privire la suprafața revendicată, soluționate irevocabil.

Astfel ,prin sentința civilă nr. 2143 din 19 decembrie 2003 a Judecătoriei Fălticeni, irevocabilă prin decizia nr. 1237 din 06 mai 2004 a Curții de Apel Suceava ( filele 49-54 dosar), s-a dispus, cu putere de lucru judecat, asupra partajului averii succesorale și asupra ieșirii din indiviziune cu privire la bunurile rămase după defunctul O. Gerasim, autorul părților. Datorită animozității evidente dintre părți, s-a procedat la executare silită directă a sentinței sus menționate, unde, potrivit procesului de punere în posesie, întocmit de către executorul judecătoresc, suprafețele de teren în litigiu, au fost măsurate și delimitate prin înțărușare, fiind predate titularilor.

Ulterior, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2562 din 10.10.2006, de către B.N.P. A. M., D. E. și I. R., în calitate de vânzătoare, au înstrăinat către D. L.( căsătorită cu D. T.), suprafața de 6300 m.p., cu care aceștia din urmă s-au intabulat( filele 54 -69 dosar).

De reținut că, O. M. și O. P., au promovat, în contradictoriu cu parte din pârâții din prezenta cauză( și alții), o acțiune în constatare, în speță, ….,, perfectarea a patru convenții de vânzare cumpărare încheiate în anul 1954, 1958- două și 1961, pentru aceleași suprafețe de teren. Prin sentința civilă nr. 1817 din 27.09.2010, a Judecătoriei Fălticeni, județul Suceava, a fost respinsă ca nefondată acțiunea, soluție menținută de Tribunalul Suceava, prin respingerea recursului formulat împotriva sus menționatei, respectiv, decizia civilă nr. 1009 din 30.06.2011( filele 60- 80 dosar).

Totodată, din dosarul atașat( nr._ ), rezultă că, suprafețele de teren în litigiu, care au făcut obiectul cauzelor anterior amintite, au fost reclamate de O. T. M. și O. P., în contradictoriu cu O. L., D. E. și I. R. ( autorii pârâților), acțiunea în revendicare fiind respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr. 2696 din 22 decembrie 2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1063 din 26 mai 2009 a Tribunalului Suceava.

Chiar dacă toate aceste hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, nu pot fi opuse, ca atare, tuturor părților, efectul pozitiv al acestora trebuie reținut, finalitatea urmărită prin prezentul demers juridic fiind aceeași: valorificarea dreptului de proprietate.

Efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, presupune că, tot ceea ce s-a verificat și valorificat jurisdicțional, de către instanță, în cadrul unor acțiuni( litigii) anteriore, nu mai poate face obiectul dovezii contrare în raporturile dintre părți.

După cum rezultă din dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă, orice susținere trebuie dovedită în condițiile și cu respectarea dispozițiilor legale, în caz contrar, fiind doar simple afirmații de natură a motiva, dar care nu pot duce la aprecierea lor ca adevărată, fără nici un suport probatoriu adecvat.

Pe de altă parte, rolul activ al instanței prevăzut de art. 252 alin.(1), 251, ambele din Codul de procedură civilă, nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia, poziția instanței fiind echidistantă( nediscreționară), în aprecierea și administrarea probelor cerute de părți( prin apărători) .

În atare situație, nicio motivație nu este de natură a justifica admiterea unei astfel de acțiuni, sau a exonera de consecințe, cât timp regulile statuate în materia proprietății, sunt de strictă și necondiționată aplicare.

Pentru considerentele exprimate în rândurile anterioare, în temeiul art. 563 și urm. din Codul Civil, instanța a respins ca nefondată acțiunea.

Cum cel ce cade în pretenții este obligat la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453, 452, ambele din Codul de procedură civilă, reclamanții au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 800 lei, pârâtei F. A., reprezentând onorariu avocat.

Împotriva sentinței civile nr.1936 din 11 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni au declarat apel reclamanții O. T. M. și O. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, au arătat următoarele:

Ei, reclamanții, sunt moștenitorii defunctului O. M., decedat la data de 22.04.1964, în calitate de soție supraviețuitoare, respectiv fiu, conform Certificatului de moștenitor nr. 817/1990 emis de fostul notariat de Stat Județean Suceava.

In perioada anterioară cooperativizării, ea și soțul ei au cumpărat mai multe parcele de teren pe raza satului Podeni, ..

Astfel, . teren la locul "La D." a cumpărat-o de la numitul Enachioiu T., în anul 1958, iar suprafața de 5000 mp a cumpărat-o de la D. A..

Ei au fost cei care au predat terenul la CAP, motiv pentru care prin T.P. nr. 873/1998 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru aceste două parcele de teren.

Acest titlu este emis și ca urmare a faptului că și prin sentința civilă nr. 3826/1994 a Judecătoriei Fălticeni, ce a avut ca obiect plângere la Legea nr.18/1991, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha teren din vatra satului Podeni, reținându-se în considerente că a făcut dovada dreptului de proprietate dinainte de cooperativizare și că acest teren l-a cumpărat în acea perioadă.

Și în sentința civilă nr. 2634/1995 a Judecătoriei Suceava se confirmă aceleași aspecte, respectiv că suprafața de 0,50 ha teren a fost cumpărată de către O. M. de la Nunvailer Raftla.

De altfel, în ceea ce privește suprafața de 2900 mp teren de la locul "La D." prin sentința civilă nr. 673/05.05.2006 a Judecătoriei Fălticeni a fost admisă acțiunea formulată de către ei în contradictoriu cu numita Hriscu A., fiica lui E. T., cel de la care ei au cumpărat terenul în anul 1958, așa încât dreptul lor de proprietate este confirmat încă o dată.

O. G., tatăl antecesorului lor O. M., nu a figurat niciodată înscris cu aceste suprafețe de teren în Registrul Agricol al său, astfel cum rezultă din adresele în acest sens aflate la dosar, astfel că de o înzestrare nu poate fi vorba din moment ce acesta nu era titularul dreptului pe care să îl fi donat.

Au mai făcut precizarea că în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Fălticeni, ei au chemat în judecată pe antecesorii pârâților din prezenta cauza pentru a li se constata dreptul de proprietate cu privire la aceste parcele ce le revendică, însă în soluționarea recursului, Tribunalul Suceava l-a respins ca inadmisibil, cu motivarea că trebuie promovată o acțiune în revendicare pentru compararea titlurilor, astfel că au formulat prezenta acțiune.

Consideră că dreptul lor de proprietate este preferabil motivat de faptul că fac dovada că încă din perioada anterioară cooperativizării cu mențiunile din Registrul Agricol, cu hotărârile prin care li s-a confirmat acest drept și care nu pot fi înlăturate, chiar nefiind opozabile pârâților din prezenta cauză, de vreme ce aceștia sau antecesorii lor nu au reușit să facă dovada provenienței dreptului lor de proprietate prin înscrisuri care să aibă aceeași forță probantă ca și cele depuse de către ei.

Cum în prezent, pârâții sunt cei care ocupă terenurile proprietatea lor, prim-pârâta F. A. ocupându-le terenul de 2900 mp de la locul "La D.", iar secund-­pârâții ocupă terenul de 5000 mp de la locul "Vatra . a-l elibera, aspect confirmat de către aceștia prin întâmpinarea depusă la dosar, au solicitat admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței cu consecința admiterii acțiunii.

In drept, și-au întemeiat cererea de apel pe dispozițiile art. 466 și urm. NCPC.

Prin întâmpinarea depusă la dosar (fil.16-19), pârâții intimați F. A., D. T. și D. L., au solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, au arătat următoarele:

Corect instanța de fond a respins acțiunea prin care O. T. M. și O. P. au revendicat de la subsemnata F. A. terenul de 2.900 mp "La D.", iar de la subsemnații D. T. și D. L. terenul de 5.000 mp "V. . class="Stil"> "Titlul" invocat de reclamanți este reprezentat de TP 873/1998 și de S.C. nr. 673/2006 a Judecătoriei Fălticeni, privitor la care s-a reținut corect de prima instanță că nu fac dovada unui drept de proprietate opozabil lor, aceasta, și prin raportare la litigiile anterioare purtate între ei, părțile.

Prin S.C. nr. 2143/19.12.2003 (Ds. nr. 2891/2000) a Judecătoriei Fălticeni, definitivă prin D.C. nr. 1237/06.05.2004 (Ds. nr. 906/2004) a Curții de Apel Suceava și irevocabilă prin D.C. nr.1096/22.06.2005 (Ds. nr. 1317/C/2005) a Curții de Apel Suceava, opozabilă reclamanților, s-a dispus asupra partajului averii succesorale și asupra ieșirii din indiviziune cu privire la bunurile rămase după def. O. G. (dec. la 12.11.1964), constatându-se că masa succesorală după acesta se compune, printre altele, din suprafața de 0,29 ha teren arabil "La D." (atribuită în lotul lui O. L.), din suprafața de 0,20 ha teren arabil "V. . lui D. E.) și din suprafața de 0,30 ha teren arabil situat la locul "V. . lui I. R.).

Instanțele au reținut că terenurile sus-menționate, înscrise în titlul de proprietate nr. 873/28.01.1998 (la pozițiile B .1.2 și B .1.4) emis în favoarea lui O. T. M. au fost primite cu titlu de zestre de O. M., autorul reclamanților, de la defunctul său tată O. G.. O. P. a pretins în cadrul dosarului de partaj succesoral că terenul de 5.000 mp "V. . fost cumpărat în anul 1954 de la Nunvailer R., depunând în acest sens S.C. nr. 2634/1995 a Judecătoriei Suceava, în considerentele căreia s-ar reține împrejurarea amintită, iar terenul de 2.900 mp "La D." a susținut că ar fi fost cumpărat de O. M. de la Enăchioaei T., invocând mențiunile din R.A. 1959-1962 de la poziția de rol a lui O. M., potrivit cu care "s-a trecut suprafața de 0,29 ha conform Adresei 2838/1960, provenită de Enăchioaei Gh. T.". Aceste apărări au fost înlăturate, reținându-se că, de fapt, terenurile au fost primite cu titlu de zestre de O. M. de la O. G. și că reclamanții din prezenta cauză nu au făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate prin cumpărare asupra terenurilor în litigiu și nici nu au depus vreun act de vânzare-cumpărare, întemeindu-și afirmațiile doar pe declarații de martori.

În baza Procesului-verbal de punere în posesie din 03.08.2005, întocmit în Ds. nr. 139/2005 al B. H. V., s-a procedat la executarea silită directă a S.C. nr. 2143/2003 a Judecătoriei Fălticeni, în ceea ce-i privește pe D. E., O. L. și I. R., toate suprafețele de teren atribuite prin efectul sentinței de partaj fiind măsurate și delimitate prin înțărușare, respectiv fiind predate în posesia creditorilor.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2562/10.10.2006, D. E. și I. R. au vândut către D. L., căsătorită cu D. T., terenurile de 2.000 mp "V. . cu . 900 a . în CF 450/N Bunești și de 3.000 mp "V. . cu . 899 a . în CF 451/N Bunești.

D. T. și D. L. sunt întabulați în cartea funciară cu dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 5.000 mp "V. sat" - CF_ Bunești, provenită din conversia de pe hârtie a CF 450 și CF_ Bunești, provenită din conversia de pe hârtie a CF 451.

Privitor la terenul de 2.900 mp "La D.", prin S.C. nr. 1503/28.06.2010 a Judecătoriei Fălticeni, îndreptată potrivit încheierii de îndreptare eroare materială din 09.08.2011 (Dosar nr._ ), i s-a atribuit în lot subsemnatei F. A.. Terenul măsoară în fapt, potrivit măsurătorilor cadastrale, 2.360 mp și este întabulat în CF_ Bunești pe numele F. A..

Reclamanții au formulat o acțiune având ca obiect perfectarea vânzării­-cumpărării terenului de 2.900 mp "La D.", fără a chema în judecată antecesorii lor, ci doar pe Hriscu A., iar prin S.C. nr. 673/05.05.2006 a Judecătoriei Fălticeni s-a constatat că reclamanții O. T. M. și O. M. au dobândit prin cumpărare de la autorul pârâtei Hriscu A., numitul Enăchioaei T., această suprafață de teren.

Reclamanții au promovat apoi o acțiune având ca obiect revendicarea terenurilor de 2.900 mp "La D." și 5.000 mp "V. . O. L., D. E. și I. R., antecesorii lor în drepturi, în care s-au prevalat de S.C. 673/2006 a Judecătoriei Fălticeni, acțiunea respinsă definitiv și irevocabil prin S.C. nr. 2696/22.12.2008 (Dosar nr._ ) a Judecătoriei Fălticeni, prin care s-a reținut preferabilitatea titlului pârâților, reprezentat de S.C. nr. 2143/2003 a Judecătoriei Fălticeni, prin care terenurile revendicate li s-au atribuit în lot și în care s-a mai reținut că pe toată durata dosarului de partaj (1994-2005) reclamanții nu au promovat nici o acțiune în constatarea dreptului de proprietate pentru aceste terenuri și nici nu au cerut suspendarea cauzei pentru a-și dovedi aceste drepturi, iar după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței de partaj au avut alte cauze în constatarea vânzării cumpărării, dar în care nu au chemat în judecată pe O. L., D. E. și I. R. pentru opozabilitate.

Ulterior, în Dosar nr._ al Judecătoriei Fălticeni, reclamanții au formulat o nouă acțiune având ca obiect constatarea vânzării-cumpărării pentru cele două terenuri, chemând în judecată pe I. R., D. E. și O. I. (moștenitorul lui O. L., între timp decedat), acțiunea fiind respinsă ca nefondată definitiv și irevocabil, prin S.C. nr. 1817/27.09.2010, cu trimitere la cele statuate prin aceeași S.C. nr. 2143/2003 a Judecătoriei Fălticeni dată în materie de partaj și privitor la care s-a reținut efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Efectul pozitiv al autorității de lucru judecat presupune că tot ceea ce s-a verificat din punct de vedere jurisdicțional în cadrul unor litigii anterioare nu mai poate face obiectul dovezii contrare în raporturile dintre părți.

În cadrul Dosarului_, reclamanții au urmărit să se stabilească faptul că terenurile în litigiu au o altă natură juridică și proveniență decât cea stabilită prin S.C. nr. 2143/2003 a Judecătoriei Fălticeni (unde s-a reținut că aceste terenuri provin de la O. G., care l-a înzestrat pe O. M.), ceea ce contravine efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

În acest context, operează din nou efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a S.C. 2143/2003 a Judecătoriei Fălticeni, dar și a S.C. nr. 1817/27.09.2010 și a S.C. nr. 2696/22.12.2008 a Judecătoriei Fălticeni, toate consfințind preferabilitatea "titlului" antecesorilor lor, dobândit prin partaj judiciar printr-o hotărâre opozabilă reclamanților.

Într-o acțiune în revendicare în care ambele părți își opun reciproc titluri asupra terenului revendicat, urmează a se examina comparativ aceste titluri și a se acorda preferabilitate titlului mai bine caracterizat.

Or:

- TP 873/1998 a fost analizat în dosarul de partaj succesoral, apreciindu-se că pentru terenurile în litigiu înscrise în titlul amintit la locurile "La D." și "V. . fost primite cu titlu de zestre de O. M. de la O. G., în final fiind atribuite în lotul altor coindivizari, respectiv autorii noștri. S.C. 2143/2003 a Judecătoriei Fălticeni este opozabilă reclamanților;

- S.C. 673/2006 a Judecătoriei Fălticeni nu le este opozabilă, iar prin S.C. nr. 1817/2010 a Judecătoriei Fălticeni a fost respinsă ca nefondată în contradictoriu cu antecesorii lor în drepturi acțiunea având ca obiect constatarea vânzării-cumpărării terenurilor de 2.900 mp "La D." și 5.000 mp "V. . class="Stil"> - prin S.C. nr. 2696/22.12.2008 (Ds. nr._ ) a Judecătoriei Fălticeni s-a respins acțiunea în revendicare a acelorași reclamanți în contradictoriu cu cei de la care au dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor revendicate;

- sunt întabulați în cartea funciară cu dreptul de proprietate asupra terenurilor revendicate, "titlurile" lor originare având la bază S.C. nr. 2143/2003 a Judecătoriei Fălticeni, opozabilă reclamanților;

- terenurile revendicate nu sunt întabulate pe numele reclamanților.

Potrivit art. 556 al. 1 C.civ., dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său, iar potrivit art. 557 al. 4 C.civ., în cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobândește prin înscriere în cartea funciară, cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 888 (care reglementează condițiile de înscriere în cartea funciară). Potrivit art. 885 al. 1 C.civ., drepturile reale asupra imobilelor înscrise în cartea funciară se dobândesc, atât între părți, cât și față de terți, numai prin înscrierea lor în cartea funciară, pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea.

Transpunând aceste prevederi legale la speța de față, cum pentru terenul revendicat reclamanții nu fac dovada înscrierii în cartea funciară, implicit nici a dreptului de proprietate opozabil subsemnaților, cererea lor cu atât mai mult nu putea fi primită.

În temeiul art. 411 al. 1 pct. 2 teza II C.pr.civ., au solicitat judecata apelului și în lipsă.

Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții O. T. M. și O. P., în contradictoriu cu pârâții F. A., D. T. și D. L., au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta F. A. să fie obligată să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 2900 mp. teren arabil, situată în intravilanul satului Podeni, . „La D.” între vecinătățile: drum, pârâu, C. I. și B. D. și să fie obligați pârâții D. T. și D. L., să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 5000 mp. teren arabil, situată în intravilanul satului Podeni, . „V. .: C. E. M. I. B. R și drum; cu cheltuieli de judecată.

În dovedirea dreptului lor de proprietate asupra acestor imobile, reclamanții-apelanți au invocat existența titlului de proprietate nr. 873 din data de 28 ianuarie 1998 prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate numitei O. T. M. asupra acestor suprafețe de teren precum și existența sentinței civile nr. 673 din data de 5 mai 2006 a Judecătoriei Fălticeni( dosar nr. 93/2006) prin care s-a constatat că reclamanta O. T. M. și autorul reclamantului O. P. au dobândit prin cumpărare de la pârâta Hriscu A. în anul 1961, suprafața de 2600 mp teren arabil situat în ., cu suma de 4000 lei, conform înscrisului sub semnătură privată intitulat ,,Chitanță”, precum și faptul că au cumpărat în anul 1958 de la autorul pârâtei, defunctul E. T. suprafața de 2900 mp teren situat la locul numit ,, La D.” învecinat cu: drum, pârâu, C. I., B. D..

Reclamanții au mai promovat o cerere de chemare în judecată având același obiect și care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Fălticeni în care au revendicat suprafața de 2900 mp teren arabil intravilan situat la locul numit ,,La D.” între vecinătățile: drum, pârâu, C. I. și B. D. de la numitul O. L., invocând în sprijinul pretențiilor lor aceleași temeiuri de fapt ca și în prezenta cauză și anume, faptul că au cumpărat suprafața de 2900 mp teren de la Hriscu A. în anul 1961 și li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. 873 din data de 28 ianuarie 1998

Prin sentința civilă nr. 2696 din data de 22 decembrie 2008 a Judecătoriei Fălticeni( dosar nr._ ), acțiunea în revendicare a reclamanților a fost respinsă ca nefondată, cu argumentul că prin sentința civilă nr. 2143 din data de 19 decembrie 2003 a Judecătoriei Fălticeni, s-a constatat că terenul revendicat de reclamanți face parte din masa succesorală rămasă după defunctul O. G. iar în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 751 și următoarele Cod civil privind raportul înzestrărilor.

Hotărârea primei instanțe a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat în cauză prin Decizia nr. 1063 din data de 26 mai 2009 a Tribunalului Suceava( dosar nr._ ), cu argumentul că în mod corect prima instanța a reținut că titlul preferabil este sentința civilă nr. 2143/2003, care a tranșat partajul dintre părți, atribuind, în mod irevocabil, parcelele revendicate de reclamanți către pârâți și nu se poate pune în discuție componența masei de partajat în care au fost incluse parcelele revendicate în acel dosar, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat. S-a mai reținut că reclamanții-recurenți invocă apărări de fond împotriva sentinței de partaj, invocând o vânzare-cumpărare de la numita Hriscu A. dar sentința de constatare a vânzării-cumpărării, pronunțată în contradictoriu cu aceasta, nu este opozabilă pârâților, în schimb reclamanților le este opozabilă hotărârea de partaj, arătată mai sus.

Pârâta-intimată F. A. a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2000 mp teren arabil intravilan situat la locul numit ,,La D.” între vecinătățile: drum, pârâu, C. I. și B. D. prin sentința civilă nr. 1503 din data de 28 iunie 2010 a Judecătoriei Fălticeni( dosar nr._ ), ca efect al partajului succesoral după defunctul O. L., pârâtul din dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni ce a avut ca obiect acțiunea în revendicare imobiliară anterioară promovată de reclamanții-apelanți din prezenta cauză pentru același imobil.

După cum rezultă din dispozițiile art. 430 al. 1 și 2 Cod pr. civilă, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată iar autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

După cum rezultă din dispozițiile art. 431 Cod pr. civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect și oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

După cum rezultă din dispozițiile art. 1201 din Codul civil din 1865( în vigoare la introducerii cererii de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Fălticeni), există autoritate de lucru judecat când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este fundamentată pe același temei juridic și este formulată de aceleași părți și împotriva lor, în aceeași calitate.

Obiectul prezentei cauze este identic cu cel din dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni și anume, revendicare imobiliară, temeiurile de fapt invocate de reclamanți în cele două cereri sunt identice iar în ceea ce privește temeiurile de drept, în prima cerere, reclamanții-apelanți au invocat dispozițiile art. 480 din VCC iar în prezenta cauză au invocat dispozițiile art. 563 NCC, dar această împrejurare nu înlătură identitatea de cauză între cele două pricini care au avut aceleași părți.

Este adevărat că în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, reclamanții-apelanți au revendicat suprafața de 2900 mp teren arabil de la pârâtul O. L. iar în prezenta cauză au revendicat același bun de la pârâta-intimată F. A. dar acest lucru nu înlătură identitatea de persoane dintre cele două cauze, având în vedere că există categorii de persoane care, deși nu stau în proces, vor suporta efectele hotărârii judecătorești datorită raporturilor lor cu părțile, care îi fac să fie considerați asimilați acestora. Este vorba de categoria așa-numiților avânzi-cauză (habentes causam), din care fac parte: succesorii universali și cu titlu universal, succesorii cu titlu particular, creditorii chirografari, creditorii ipotecari și privilegiați (asimilați, din punct de vedere al producerii efectelor, succesorilor cu titlu particular).

Cum pârâta F. A. are calitatea de succesor testamentar universal al pârâtului O. L., efectele hotărârii judecătorești pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni se produc și în persoana acesteia, între care și autoritatea de lucru judecat a hotărârilor irevocabile pronunțate în acel dosar.

În cererea de chemare în judecată având același obiect și care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Fălticeni, reclamanții-apelanți au revendicat suprafața de 2000 mp teren arabil intravilan situat la locul numit ,,V. . pârâta D. E. și suprafața de 3000 mp teren arabil intravilan situat la locul numit ,,V. . pârâta I. R., invocând în sprijinul pretențiilor lor aceleași temeiuri de fapt ca și în prezenta cauză și anume, faptul că au cumpărat suprafața de 5000 mp teren de la Hriscu A. și E. T. și li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra acestor suprafețe de teren prin titlul de proprietate nr. 873 din data de 28 ianuarie 1998.

Pârâtele D. E. și I. R. au vândut suprafețele de 2000 mp teren arabil și 3000 mp teren arabil situat la locul numit ,,V. . D. L., după cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2562 din data de 10 octombrie 2006 la Biroul Notarului Public M. A. din Fălticeni, jud. Suceava.

După cum s-a arătat mai sus, prin sentința civilă nr. 2696 din data de 22 decembrie 2008 a Judecătoriei Fălticeni( dosar nr._ ), acțiunea în revendicare a reclamanților a fost respinsă ca nefondată și cu privire la aceste suprafețe de teren, cu argumentul că prin sentința civilă nr. 2143 din data de 19 decembrie 2003 a Judecătoriei Fălticeni, s-a constatat că terenul revendicat de reclamanți face parte din masa succesorală rămasă după defunctul O. G. iar în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 751 și următoarele Cod civil privind raportul înzestrărilor.

Cum pârâta-intimată D. L. are calitatea de succesor cu titlu particular al pârâtelor D. E. și I. R., efectele hotărârii judecătorești pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni se extind și în persoana acesteia, între care și autoritatea de lucru judecat a hotărârilor irevocabile pronunțate în acel dosar care a avut același obiect și aceeași cauză ca și prezentul dosar, pentru motivele de fapt și de drept arătate mai sus.

Cum prin hotărârile pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, instanțele s-au pronunțat pe fond asupra pretențiilor reclamanților cu privire la aceste suprafețe de teren iar hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, în mod corect a reținut prima instanță autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în acel dosar și a respins noua acțiune în revendicare imobiliară a reclamanților-apelanți, având în vedere că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect și oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

De altfel, prin motivele de apel, reclamanții-apelanți nu critică hotărârea atacată cu privire la reținerea de către prima instanță a autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarele anterioare, ci reiterează apărările de fond formulate în dovedirea susținerilor lor din cererile anterioare și anume faptul că au cumpărat suprafețele de teren de la E. D. și Hriscu A., existența sentinței civile nr. 673 din data de 5 mai 2006 a Judecătoriei Fălticeni, faptul că O. G. nu a figurat niciodată înscris în registrul agricol cu aceste suprafețe de teren, astfel că nu poate fi vorba de o înzestrare și că în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Fălticeni, ei au chemat în judecată pe antecesorii pârâților din prezenta cauză pentru a li se constata dreptul de proprietate cu privire la aceste parcele ce le revendică, însă în soluționarea recursului, Tribunalul Suceava l-a respins ca inadmisibil, cu motivarea că trebuie promovată o acțiune în revendicare pentru compararea titlurilor, astfel că au formulat prezenta acțiune.

Or, după cum s-a arătat mai sus, reclamanții-apelanți au invocat aceste temeiuri de fapt și aceleași mijloace de probă în sprijinul pretențiilor lor și în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni având ca obiect revendicarea imobiliară a acelorași suprafețe de teren iar instanța de fond și instanța de recurs au respins pretențiile reclamanților cu argumentele că prin sentința civilă nr. 2143 din data de 19 decembrie 2003 a Judecătoriei Fălticeni, s-a constatat că terenul revendicat de reclamanți face parte din masa succesorală rămasă după defunctul O. G. iar în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 751 și următoarele Cod civil privind raportul înzestrărilor.

Recursul reclamanților declarat în acel dosar a fost respins cu argumentul că în mod corect prima instanța a reținut că titlul preferabil este sentința civilă nr. 2143/2003, care a tranșat partajul dintre părți, atribuind, în mod irevocabil, parcelele revendicate de reclamanți către pârâți și nu se poate pune în discuție componența masei de partajat în care au fost incluse parcelele revendicate în acel dosar, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat. S-a mai reținut că reclamanții-recurenți invocă apărări de fond împotriva sentinței de partaj, invocând o vânzare-cumpărare de la numita Hriscu A. dar sentința de constatare a vânzării-cumpărării, pronunțată în contradictoriu cu aceasta, nu este opozabilă pârâților, în schimb reclamanților le este opozabilă hotărârea de partaj, arătată mai sus.

După cum rezultă din dispozițiile art. 430 al. 2 Cod pr. civilă, autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă iar acest lucru este valabil și în cazul hotărârilor pronunțate sub imperiul Vechiului Cod civil și al Vechiului Cod de pr. civilă, în doctrina și jurisprudență arătându-se în mod constant că principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară dată în alt proces. S-a mai arătat că în sistemul procesual anterior, ceea ce putea fi pus în executare și avea putere de lucru judecat era dispozitivul hotărârii însă considerentele aveau putere de lucru judecat, în măsura în care explicau dispozitivul și se reflectau în acesta.

Prin urmare, aceste motive de apel nu pot fi primite, date fiind dezlegările de fapt și de drept date de instanță acestor chestiuni litigioase în hotărârile judecătorești anterioare invocate mai sus și intrate în puterea lucrului judecat față de reclamanții-apelanți.

Motivele de apel referitoare la faptul că dreptul de proprietate al reclamanților-apelanți este preferabil motivat de faptul că fac dovada dreptului lor de proprietate asupra suprafețelor de teren revendicate încă din perioada cooperativizării cu hotărârile prin care li s-a confirmat acest drept, vor fi respinse de tribunal având în vedere că prin hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, s-au înlăturat aceste apărări ale reclamanților și s-a stabilit cu putere de lucru judecat că titlul autorilor pârâților-intimați din prezenta cauză este preferabil actelor de proprietate prezentate de reclamanții-apelanți.

Motivul de apel referitor la faptul că aceste hotărâri judecătorești nu sunt opozabile pârâților din prezenta cauză, de vreme ce aceștia sau antecesorii lor nu au reușit să facă dovada provenienței dreptului lor de proprietate prin înscrisuri care să aibă aceeași forță probantă ca și cele depuse de către ei, este evident neîntemeiat în condițiile în care pârâtele-intimate F. A. și D. L. au calitate de avânzi cauză ai pârâților din dosarul inițial, O. L., D. E. și I. R., astfel că puterea de lucru judecat a acestor hotărâri judecătorești poate fi invocată și de pârâții-intimați din prezenta cauză iar efectul negativ al puterii de lucru judecat ale acestor hotărâri judecătorești se produce în persoana reclamanților de așa manieră încât să nu mai poată fi reluate dezbaterile judiciare asupra raportului juridic tranșat deja jurisdicțional.

Faptul că în cererea de chemare în judecată și în motivele de apel, reclamanții-apelanți invocă existența unor alte înscrisuri și ale unor mijloace de probă noi în sprijinul pretențiilor lor, nu înlătură autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, dată fiind identitatea de cauză dintre cele două dosare.

Cum motivele de apel invocate s-au dovedit neîntemeiate, în temeiul art. 480 al. 1 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat și va păstra hotărârea atacată.

Văzând că reclamanții-apelanți au căzut în pretenții și reținând culpa lor procesuală prin promovarea unei căi de atac care s-a dovedit nefondată, în temeiul art. 453 al. 1 și 455 Cod pr. civilă coroborate cu cele ale art. 482 Cod pr. civilă, tribunalul va dispune obligarea în solidar a reclamanților apelanți( dată fiind natura raportului juridic existent între ei) să achite pârâților-intimați suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, pârâții-intimați făcând dovada existenței și întinderii acestor cheltuieli cu chitanța nr. 1214 din data de 17 iunie 2014 de la f. 40-ds. apel, așa cum prevăd dispozițiile art. 451 al. 1 și 452 Cod pr. civilă.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE

Respinge apelul declarat de reclamanții O. T. M. și O. P., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat F. I. R. din municipiul Fălticeni, ..n., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1936 din 11 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Fălticeni (dosar nr._ ), pârâți intimați fiind F. A., D. T. și D. L., domiciliați în ., jud. Suceava, ca nefondat.

Dispune obligarea în solidar a reclamanților apelanți să achite pârâților intimați suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2014.

Președinte, Judecător, Grefier,

V. E. L. V. O. D. R. M.

bRed.V.E.L.

Jud.R. M.

Tehnored.R.M.

7 ex.20.10.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Decizia nr. 878/2014. Tribunalul SUCEAVA