Anulare act. Decizia nr. 276/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 276/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 4648/314/2013
Ds. nr._ anulare act
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.276
Ședința publică din data de 04 februarie 2014
Completul compus din:
Președinte: C. L.
Judecător: V. E. L.
Judecător: S. A.
Grefier: N. A.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul T. D. N. împotriva sentinței civile nr. 4165/09.07.2013 pronunțată de Judecatoria S. în dosarul nr._, intimați fiind pârâții Județul S.- prin Președintele Consiliului Județean S., C. Județean S. și I. Școlar Județean S..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic M. F. pentru intimatele Județul S. și C. Județean S., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-au depus, prin serviciul registratură, întâmpinări din partea intimatelor Județul S.- prin Președintele Consiliului Județean S. și C. Județean S. în exemplare suficiente pentru comunicare și de către recurent chitanța nr._ în sumă de 100 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
C.j. M. F. depune la dosar împuternicirea de reprezentare.
Întrebată fiind, c.j. M. F. arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind formulat alte cereri și invocate alte excepții, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
C.j. M. F. solicită respingerea recursului, menținerea sentinței primei instanțe pentru considerentele expuse pe larg în întâmpinările de la filele 18-23 dosar.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul primei instanțe sub nr._ din data de 31.08.2010, reclamantul T. D. N. a chemat în judecată pe pârâții Județul S., C. Județean S. și I. Școlar Județean S., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a protocolului de predare-primire nr. 925/06.02.2002 încheiat între I. Școlar Județean S. și C. Județean S. pentru frauda la lege, să se constate nulitatea absolută a protocolului de predare-primire nr. 1621/13.02.2002 încheiat între I. Școlar Județean S. și C. Județean S., să se constate nulitatea absolută a protocolului de predare-primire și lăsare în custodie încheiat la 25.01.2002, să-i fie lăsat în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul conac „Curtea M.” situat în . (fost jud. D.), compus din 4 ha teren și corp de clădire cu dependințe, așa cum a fost identificat prin titlul de proprietate – actul de partaj voluntar încheiat la 21.04.1947, să se constate nulitatea absolută a încheierii de intabulare nr. 673/18.04.2002 emisă de Judecătoria S. – C.F. în dosarul nr. 673/18.04.2002 și rectificarea cărții funciare în sensul menționării calității sale de proprietar.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este moștenitorul autorilor săi, T. N. P. și G. Gh. V., titularii dreptului de proprietate asupra imobilului conac „Curtea M.” situat în ., compus din teren în suprafață de 4 ha și corp de clădire cu dependințe, așa cum a fost identificat prin actul de partaj voluntar, transcris, încheiat la 21.04.1947.
Reclamantul a precizat că defunctul T. N. P. a decedat la 31.01.1955, fiind cunoscut și sub numele de T. P., în urma defunctului rămânând următorii moștenitori: T. M. A., în calitate de soție supraviețuitoare și T. Ș. N. - C., în calitate de fiu, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 239/16.10.2003.
A mai susținut reclamantul că este nepotul defunctei T. (Mosinschi) M. A., decedată în anul 1975, în urma acesteia fiind emis certificatul de moștenitor nr. 1179/21.11.1975 de către notariatul de Stat Sector 6, în care figura ca unic moștenitor numitul T. Ș. N. C., în calitate de fiu.
De asemenea, reclamantul a arătat că numitul T. Ș. N. C. a fost tatăl său, care a decedat în anul 2002, el fiind singurul moștenitor, fiind eliberat certificatul de moștenitor nr. 33/25.02.2002 emis de BNP A. Ș., care a fost suplimentat prin certificatul de moștenitor nr. 87/07.04.2004, care, la rândul său, a fost rectificat prin încheierea nr. 4807/05.05.2004.
Cu privire la defuncta G. Gh. V., decedată la 04.12.1979, reclamantul a precizat că aceasta s-a născut T., fiind sora lui T. P., respectiv mătușa sa, aceasta căsătorindu-se cu G. G., de care a divorțat în anul 1952, revenind la numele anterior.
Ulterior, numita G. V. s-a căsătorit cu N. I., dobândind numele de N. V. și a decedat în anul 1979, lăsând ca unic moștenitor pe tatăl reclamantului, T. Ș. N. C., în calitate de nepot de frate.
În ceea ce privește imobilul, reclamantul a susținut că dreptul de proprietate al autorilor săi asupra acestuia este dovedit în mod concludent și incontestabil prin actul de partaj voluntar, transcris, încheiat la 21.04.1947, situație consemnată în mod detaliat și în procesul verbal întocmit la 17.04.1943 de Administrația Financiară a județului D. și autentificat sub nr. 3891/1945 de către Tribunalul Ilfov, secția notariat, prin care s-a constatat și evaluat averea rămasă în patrimoniul străbunicii sale, T. N. V., decedată la 24.03.1943.
A mai susținut reclamantul că din procesul verbal de succesiune reiese că moștenitorii defunctei T. N. V. erau T. P. (P.) și G. Gh. V. și proprietari deplini ai imobilului în cauză la data preluării acestuia în proprietatea abuzivă a statului, iar în anul 1945, când a fost emis primul Decret de expropriere nr. 187/1945, autorii săi au fost expropriați de o suprafață de teren de 90 ha, așa cum rezultă din Fișa Moșiei Jicna întocmită de Comisia locală, în care la capitolul „Bunuri rămase proprietarului” sunt menționate conacul cu suprafața sa de teren (parc) și celelalte suprafețe ce nu au fost supuse primei exproprieri.
Reclamantul a arătat că după adoptarea legilor privind reconstituirea dreptului de proprietate, tatăl său, T. Ș. N. C., a notificat imobilul conac „Curtea M.” compus din teren în suprafață de 4 ha și corp de clădire cu dependințe (magazii, grajduri, hambare), solicitând despăgubiri pentru acesta, iar în temeiul legii nr.247/2005 el a formulat o notificare nr._/29.11.2005, prin care a solicitat restituirea în natură a acestuia, atașând notificării toate documentele doveditoare ale dreptului de proprietate și a calității de moștenitor, solicitarea sa fiind respinsă cu motivarea că tatăl său nu ar fi solicitat decât despăgubiri pentru construcții.
A mai susținut reclamantul că, C. Județean S., în calitate de administrator al complexului Zvoriștea, a abuzat de drepturile sale și, prin încălcarea intereselor sale legitime, a constituit în favoarea județului și, indirect, în favoarea sa, un drept de proprietate la care nu este îndreptățit.
În drept, reclamantul a invocat disp. art. 480 Cod civil, art.966 cod civil și Legea nr. 7/1996.
Legal citat, pârâtul C. Județean S. a depus întâmpinare la dosar (f.15), prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
În motivare, pârâtul a arătat că, de fapt, este vorba despre un singur protocol de predare-primire, care a fost înregistrat la I. Școlar Județean S. sub nr. 925/06.02.2002, iar la C. Județean S. sub nr. 1621/13.02.2002, acesta fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor legale deoarece pe terenul revendicat de reclamant funcționa Școala Specială Zvoriștea.
Cu privire la procesul verbal de predare-primire și lăsare în custodie din data de 25.01.2002, încheiat între Școala Specială Zvoriștea și C. Județean S., pârâtul a precizat că acesta a fost întocmit ca urmare a inventarierii și identificării obiectivelor care au trecut conform actului normativ menționat în administrarea Consiliului Județean S. și au fost lăsate în custodia Școlii Speciale Zvoriștea.
Pârâtul a susținut că în baza prevederilor art. 1 al.1 și art. 9 din legea nr. 10/2001, prin Dispoziția nr. 183/2006 a Președintelui Consiliului Județean S. s-au restituit în natură unele imobile (fostul conac, săli de clasă, club) și construcții anexe cu destinația de magazie și ateliere însă, odată cu restituirea în natură a imobilelor, nu s-a retrocedat suprafața de 4 ha teren, motivat de faptul că terenul nu a fost solicitat, iar dispoziția nu a fost contestată de reclamant în termenul legal la instanța competentă, fapt care demonstrează că a fost de acord cu prevederile acesteia.
Totodată, pârâtul a precizat că dreptul de proprietate asupra suprafeței de 41.397 m.p. teren pe care se află amplasată Școala Specială Zvoriștea a fost intabulat pentru Județul S., cu drept de administrare Consiliului Județean S., în baza protocolului de predare-primire nr. 925/06.02.2002, încheiat între I. Școlar Județean S. și C. Județean S., al Procesului verbal de predare-primire și lăsare în custodie încheiat la 25.01.2002 și al planului de situație cadastral nr. 3231/20.03.2002, acte întocmite ca urmare a aplicării disp. O.U.G. nr. 184/2001, pentru completarea Legii nr.84/1995 a învățământului și, întrucât Protocolul de predare-primire și procesul verbal de custodie au fost încheiate în mod legal, nu au existat piedici la înscrierea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate, fiind respectate disp. art.48 din Legea nr. 7/1996.
La termenul de judecată din data de 01 martie 2011, instanța a dispus disjungerea capetelor de cerere având ca obiect revendicare imobiliară și rectificare carte funciară și formarea unui nou dosar și a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei S. în soluționarea capetelor de cerere având ca obiect constatare nulitate absolută a protocoalelor de predare –primire nr. 925 din 06.02.2002, nr. 1621 din 13.02.2001, a procesului verbal de predare-primire și lăsare în custodie din 25.01.2002 și constatarea nulității încheierii de intabulare nr. 673/18.04.2002 la data de 08 martie 2011.
Prin sentința civilă nr. 1209 pronunțată la data de 08 martie 2011 în dosarul nr._ al Judecătoriei S. s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei S. în soluționarea cauzei civile având ca obiect „constatare nulitate”, fiind declinată competența de soluționare în favoarea Tribunalului S..
Împotriva sentinței civile nr. 1209/08.03.2011 a Judecătoriei S. a formulat recurs reclamantul, recurs care a fost respins ca inadmisibil prin decizia nr. 1516 din 09.11.2011 a Tribunalului S..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului S.- Secția de C. Administrativ și Fiscal în vederea soluționării fondului la data de 20.12.2011 sub nr._/86/2011, iar prin sentința nr. 1140 din 23.02.2012, acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, iar prin decizia nr. 3951 din 29.04.2013, Curtea de Apel S. a admis recursul formulat de reclamant, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre competentă soluționare la Judecătoria S..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 27.05.2013.
Prin sentința civilă nr. 4165/09.07.2013 prima instanță a respins acțiunea având ca obiect „anulare act” formulată de reclamantul T. D.N. în contradictoriu cu pârâții Județul S. – prin Președintele Consiliului Județean S. și C. Județean S. – prin președinte și I. Școlar Județean S., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul T. D. N. a solicitat în prezenta cauză constatarea nulității absolute a protocoalelor de predare primite nr. 925/2002 și nr. 1621/2002, a procesului verbal de predare – primire și lăsare în custodie de la data de 25.01.2001 precum și constatarea nulității încheierii de intabulare nr. 673/2002.
Prin protocolul nr. 925/2002-1621/2002 C. Județean S. a primit de la I. Județean S. o suprafață de teren de 41.397 mp. pe care se află amplasată Școala Specială Zvorîștea și 19 clădiri, iar prin procesului verbal de predare – primire și lăsare în custodie de la data de 25.01.2001 (f. 36), Școala Specială Zvorîștea a predat spre administrare Consiliului Județean S. terenul de 41.39 mp. pe care se află amplasată Școala Specială Zvorîștea și 19 clădiri.
Așadar, s-a reținut din înscrisurile de la dosar (f. 34) că este vorba de un singur protocol de predare – primire care a fost înregistrat sub două numere diferite nr. 925/2002 la I. Școlar Județean S. și sub nr. 1621/2002 la C. Județean S..
Nulitatea este sancțiunea care intervine în cazul în care la încheierea actului juridic civil nu se respectă dispozițiile referitoare la condițiile de validitate ale actului juridic (de fond sau de formă).
S-a observat că art. 166 (4^6) pe care îl invocă reclamantul ce a intrat în vigoare prin OUG 206/2000, având următorul conținut: „terenurile și clădirile preluate în mod abuziv de stat după data de 4 septembrie 1940 de la persoane fizice sau juridice fac parte din domeniul privat al statului în condițiile legii și pot face obiectul unor acte normative de restituire, nu are relevanță asupra validității actului juridic. În acest sens reclamantul a invocat frauda la lege, a intereselor sale.
Prin fraudarea legii se înțelege acea operațiune care constă în folosirea anumitor dispoziții legale dar nu în scopul pentru care acestea au fost edictate, ci în vederea eludării altor dispoziții legale, imperative, fiind un caz particular de cauză ilicită.
Conform disp.art. 968 C civil, „cauza este nelicita când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice”. Așadar fraudarea legii, implicit a intereselor reclamantului, presupune existența unei înțelegeri în acest scop între părțile actului juridic al cărei scop mediat să fie contrar dispozițiilor legale, în schimb dacă părțile au fost de bună credintă, actul juridic este valabil. Art. 1899 al. 2 C civ. statuează ca buna credință se presupune întotdeauna și sarcina probei cade asupra celui ce afirmă reaua credință, în speță reclamantului.
Or, protocol de predare – primire care a fost înregistrat sub nr. 925/2002 la I. Școlar Județean S. și sub nr. 1621/2002 la C. Județean S. a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale în vigoare la acea dată, respectiv art. 166 alin. 4 ^ 2 din legea nr. 84/1995 modificată prin OUG nr. 184/2001, conform cărora: ”terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ special de stat fac parte din domeniul public județean, respectiv al municipiului București, și sunt în administrarea consiliului județean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea. Celelalte componente ale bazei materiale ale unităților de învățământ special de stat sunt de drept proprietate a acestora”. Mai mult, dispozițiile legale enunțate statuează asupra categoriei bunurilor imobile, așadar legea, și nu protocolul nr. 925/2002 - nr. 1621/2002, are ca efect încadrarea terenurilor și clădirilor în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ special de statîn domeniul public județean.
De asemenea și procesul verbal de predare – primire și lăsare în custodie din data de 25.01.2001 a avut ca temei legal același text de lege de mai sus, iar instanța nu identifică niciun motiv de nulitate a actului. Faptul că autorii reclamantului ar fi fost înainte de colectivizare proprietari ai imobilelor care au format obiectul protocoalelor, nu are nicio relevanță în cauză pentru a putea conduce la nulitatea lor.
Prin aceste acte nu operează o transmisiune a proprietății, ci ele implică predarea bunurilorcătreC. Județean care este îndreptățit a le administra conform legii mai sus enunțate.
Nici capătul de cerere pentru constatarea nulității încheierii nr. 673/2002 a Judecătoriei S. nu este întemeiat. Intabularea din această încheiere a fost dată în baza protocolului de predare – primire nr. 925 (1621) /2002, al procesului verbal de predare – primire din 25.01.2002 și al planului de situație cadastral nr. 3231/20.03.2002, acte a căror valabilitate continuă să persiste și în prezent, astfel că, nefiind date nici una din condițiile prev. de art. 34 din Legea nr. 7/1996, cererea de nulitate a încheierii de intabulare este nefondată.
Față de aceste considerente reținute s-a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T. D. N. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare, a arătat că instanța de fond și-a însușit exclusiv poziția părților adverse judecând cauza cu încălcarea vădită a dispozițiilor legale imperative și de ordine publică, incidente în cauză, respectiv dispozițiile art. 166 aliniat 4 indice 6 din Legea nr. 84/1995, aplicând dispozițiile unui text de lege care nu este incident situației de fapt prezentă. Dispozițiile art. 166 aliniat 4 indice 2 din Legea nr. 84/1994 actualizată se referă la situația terenurilor și clădirilor ce nu au fost notificate. Terenurile și imobilele preluate abuziv fac parte numai din domeniul privat al statului, conform art. 166 aliniat 4 indice 2 din Legea nr. 84/1995, fiind aplicabile prevederile art. 166, alin. 4 indice 6 care statuează: « Terenurile si clădirile preluate in mod abuziv de stat dupa data de 04.09.1940 de la persoane fizice sau juridice fac parte din domeniul privat al statului in condițiile legii si pot face obiectul unor acte normative de retrocedare ».
Aceste prevederi se coroborează cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicata, a Legii nr. 18/2991, modificata si a Legii nr. 7/1995 in sensul clar ca unitățile deținătoare nu pot sa-si constituie alte drepturi asupra imobilelor in cauza, decât doar cele de administrare si conservare pâna la momentul retrocedării.
A mai arătat că, în acest context, sentința instanței de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale și fără a analiza situația de fapt si de drept in integralitatea ei chiar daca capătul de cerere privind revendicarea a rămas in competenta judecătoriei.
A mai arătat reclamantul recurent că nulitatea actelor contestate trebuie analizată prin prisma textelor de lege incidente; consideră că protocoalele denunțate sunt nule ca o consecință a fraudei la lege; că întabularea în baza lor este nelegală, deoarece el este singurul titular al dreptului de proprietate asupra imobilului conac”Curtea M.”, situat în . (fost județ D.), compus din teren în suprafață de 4, 37 ha și corp de clădire cu dependințe, titlul său de proprietate fiind valid și mai bine caracterizat față de cel exhibat de unitatea administrativ teritorială care este un posesor de rea credință.
Intimatele C. Județean S. și Județul S. au depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că nici unul din motivele indicate în recurs nu sunt întemeiate. Recurentul reia aceleași probleme care au fost judecate deja la instanțe de fond și că recursul este identic formulat cu acțiunea ce a făcut obiectul dosarelor de la Judecătoria S. (dosar nr._ dosar nr._ ).
Au mai arătat că Protocol de predare-primire a fost încheiat cu respectarea prevederilor în vigoare la acea dată, respectiv art. 166 alin. 4 indice 2 din Legea nr. 84/1995 modificată prin OUG nr.l84/2001. Și Procesul Verbal de predare-primire și lăsare în custodie din data de 25.01.2001 a fost încheiat în aceleași condiții legale. Reclamantul avea posibilitatea să solicite retrocedarea suprafeței de 4 ha în condițiile legilor proprietății (Legea nr.18/1991, Legea nr.l0/2001).
Cu privire la capătul de cerere pentru constatarea nulității încheierii
nr.673/2002 a Judecătoriei S., au susținut că instanța a apreciat corect netemeinicia acestuia. Că întabularea din această încheiere a avut în vedere acte care sunt valabile (protocolul de predare-primire nr.925(1621)/2002, procesul verbal de predare primire din 25.01.2002, planul de situație cadastral nr.3231/20.03.2002) și în prezent, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.34 din Legea nr.7/1996.
Au arătat că dreptul de proprietate asupra suprafeței de 41.397 mp teren pe care este amplasată Școala Specială Zvorâștea este intabulat pentru județul S. cu drept de administrare C. Județean S., în baza documentelor legale în materie.
În drept au invocat dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă, Legea nr.84/1995, modificată prin OUG nr. 184/2001, Legea nr.7/1996.
Recursul este neîntemeiat.
Examinând sentința atacată, în limita motivelor de recurs invocate ce se subscriu disp. 304 pct.9 Cod procedură civilă, în raport cu dispozițiile legale incidente și probele administrate, Tribunalul reține următoarele:
În speță, tema pretențiilor și a probațiunii visează constatarea nulității absolute a protocolului de predare-primire nr. 925/06.02.2002 încheiat între I. Școlar Județean S. și C. Județean S. pentru frauda la lege, a protocolului de predare-primire nr. 1621/13.02.2002 încheiat între I. Școlar Județean S. și C. Județean S., a protocolului de predare-primire și lăsare în custodie încheiat la 25.01.2002, să-i fie lăsat în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul conac „Curtea M.” situat în . (fost jud. D.), compus din 4 ha teren și corp de clădire cu dependințe, așa cum a fost identificat prin titlul de proprietate – actul de partaj voluntar încheiat la 21.04.1947, să se constate nulitatea absolută a încheierii de intabulare nr. 673/18.04.2002 emisă de Judecătoria S. – C.F. în dosarul nr. 673/18.04.2002 și rectificarea cărții funciare în sensul menționării calității sale de proprietar.
În motivarea recursului, reclamantul a invocat incidența dispozițiilor art. 166 aliniat 4 indice 6, intrat în vigoare prin OUG nr. 206/2000 potrivit căruia terenurile și clădirile preluate în mod abuziv de stat după data de 04.09.1940 de la persoane fizice sau juridice fac parte din domeniul privat al statului în condițiile legii și pot face obiectul unor acte normative de restituire.
Tribunalul reține că aceste dispoziții legale invocate de recurent nu au relevanță juridică asupra validității actului juridic pentru care recurentul a invocat nejustificat frauda la lege, a intereselor sale.
Potrivit dispozițiilor art. 968 Cod civil, cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.
Față de aceste dispoziții legale, instanța de fond, în mod corect a reținut că fraudarea legii și implicit a intereselor reclamantului presupune existența unei înțelegeri în acest scop între părțile actului juridic al cărui scop mediat să fie contrar dispozițiilor legale, în schimb dacă părțile au fost de bună credință, actul juridic este valabil.
Potrivit dispozițiilor art. 1899 aliniat 2 Cod Civil buna credință se presupune întotdeauna și sarcina probei cade asupra celui ce afirmă reaua credință, în speță reclamantului recurent.
Din înscrisurile aflate la dosar și dispozițiile legale susmenționate Tribunalul confirmă soluția pronunțată de instanța de fond, concluzionând că protocolul de predare primire înregistrat sub nr. 925/2002 la I. Județean S. și sub nr. 1621/2002 la C. Județean S. a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 166 aliniat 4 indice 2 din Legea nr. 84/1995 modificată prin OUG nr. 184/2001, incidente în cauză.
Potrivit acestor dispoziții legale reglementate prin art. 166 aliniat 4 indice 2 din Legea nr. 84/1995 modificată prin OUG nr. 184/200, terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ special de stat fac parte din domeniul public Județean și sunt în administrarea consiliului județean în a cărui rază teritorială își desfășoară activitatea. Celelalte componente al bazei materiale, ale unităților de învățământ special de stat sunt de drept proprietate a acestora.
Prin urmare aceste dispoziții legale statuează asupra categoriei bunurilor imobile și nu protocolul nr. 925/2002, respectiv nr. 1621/2002 are ca efect încadrarea terenurilor și clădirilor în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ special de stat în domeniul public județean.
Potrivit acelorași dispoziții legale nici pentru procesul verbal de predare/primire și lăsare în custodie încheiat la data de 25.01.2001 nu pot fi identificate motive de nulitate a acestui act.
Într-adevăr autorii reclamantului au fost proprietarii imobilelor care au format obiectul protocoalelor, însă acest lucru nu are nici o relevanță juridică și nu pot conduce la nulitatea înscrisurilor invocate.
Față de aceste aspecte și motivele de recurs care privesc constatarea nulității încheierii nr. 673/2002 a Judecătoriei S. sunt neîntemeiate. Întabularea imobilelor s-a făcut în baza acestui protocol de predare/ primire nr. 925 și respectiv nr. 1621, ambele din anul 2002, precum și în baza procesului verbal de predare/primire din 25.01.2002 și al planului de situație cadastral nr. 3231/20.02.2002, înscrisuri a căror valabilitatea fost menținută, nefiind dată nici una din condițiile prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996.
Pentru toate aceste aspecte, Tribunalul în temeiul art. 312 aliniat 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul T. D. N. domiciliat în mun. București, sector 6, ., ., ., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. „A. C. T.” cu sediul în mun. București, sect.3, ..306, ..D, . împotriva sentinței civile nr. 4165/09.07.2013 pronunțată de Judecatoria S. în dosarul nr._, intimați fiind pârâții Județul S. – prin Președintele Consiliului Județean S. și C. Județean S. – prin președinte cu sediul în mun. S., ., nr.36, jud. S. și I. Școlar Județean S. cu sediul în mun. S., calea Unirii, nr.15, jud. S., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în sedinta publică din data de 04.02.2014
Președinte Judecător Judecator, Grefier
C. L. V. E. L. S. A. N. A.
Red. SA/Tehn. NA
Jud. fond C. A./2 ex/26.02.2014
| ← Fond funciar. Hotărâre din 17-01-2014, Tribunalul SUCEAVA | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1432/2014.... → |
|---|
