Fond funciar. Decizia nr. 319/2014. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 319/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 1254/334/2013

Dosar nr._ - fond funciar -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR. 319

Ședința publică din 1 aprilie 2014

Președinte - T. M.

Judecător - M. C.

Grefier - P. T.

Pe rol, judecarea apelului declarat de intimata C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, împotriva sentinței civile nr.1062 din 24 octombrie 2013 a Judecătoriei Vatra Dornei (dosar nr._ ), intimați fiind petentul I. V. M., domiciliat în oraș Broșteni, . și domiciliul procesual ales la Cabinet avocat S. Timinschi Serenela, din Vatra Dornei, ..15, jud.Suceava și C. orășenească de fond funciar Broșteni.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatînd apelul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.

După deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 16 aprilie 2013 sub nr._, petentul I. V. M. a chemat în judecată pe intimatele C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. orășenească de fond funciar Broșteni, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună desființarea, în parte a Hotărârii nr.2 din 28.02.2013 a Comisiei Județene Suceava cu privire la anexa 48 poziția 102 și constituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5 ha. teren cu vegetație forestieră, în calitate de moștenitor după autorul său, veteran de război.

În motivarea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, petentul a arătat în esență că prin Hotărârea nr.2 din 28.02.2013 a Comisiei Județene Suceava s-a invalidat propunerea Comisiei orășenești de fond funciar Broșteni, pe motiv că cererea depusă este tardivă.

Astfel, C. Județeană a apreciat că, în condițiile în care Legea nr.212/2008 nu prevede un termen de depunere a cererilor, ar fi aplicabile dispozițiile Legii nr.1/2000, care reglementează un termen de 60 de zile de la publicare în Monitorul Oficial.

Față de această interpretare, petentul a arătat că atâta timp cât legiuitorul nu a prevăzut în mod expres în textul de lege un termen înlăuntrul căruia trebuie formulată cererea, a fost inadmisibil ca autoritatea obligată să aplice legea să impună alte dispoziții prin interpretare.

De asemenea, referitor la motivul tardivității s-a arătat că toate legile succesive ale fondului funciar au acordat noi termene de introducere a cererilor, cu excepția Legii nr.212/2008, ceea ce a condus la concluzia că termenul este nelimitat iar legiuitorul, prin finalitatea urmărită de recompensare a veteranilor de război pentru contribuția acestora adusă la independența țării, nu a mai prevăzut un termen.

Referitor la motivarea hotărârii Comisiei Județene Suceava, în sensul că județul Suceava are un deficit de 4050 ha terne pădure, s-a arătat că această susținere nu a avut corespondent în realitate câtă vreme orașul Broșteni are disponibil teren cu vegetație forestieră, situație față de care C. orășenească Broșteni, în procedura prealabilă înaintării documentației către C. Județeană Suceava a validat cererea.

Pe fondul pretențiilor petentul a arătat că a făcut dovada participării la război a autorului său precum și dovada vocației succesorale după acesta.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.212/2008, Legii nr.1/2000 și Legea nr.187/1945.

Intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii petentului.

În motivare a arătat că cererea formulată de petent a fost depusă tardiv față de momentul publicării Legii 218/2008 în Monitorul Oficial din 30.10.2008 și termenele prevăzute de art. 33 alin. 1 din Legea 1/2000 așa cum a fost modificat prin Legea 247/2005 (30 noiembrie 2005 inclusiv), termen prevăzut de legiuitor cu sancțiunea decăderii, iar orice modificare a termenului de depunere a cererilor în baza legilor de fond funciar se poate face numai prin lege, și nu de către C. Județeană sau instanța de judecată.

Faptul că Legea 212/2008 nu a prevăzut un termen de depunere a cererilor nu înseamnă că un asemenea drept poate fi exercitat sine die, întrucât un asemenea efect nu a fost avut în vedere de legiuitor.

Astfel, câtă vreme în titlul actului normativ, ca și tehnică legislativă s-a arătat că se modifică o normă juridică a altui act normativ (în speță Legea 1/2000), s-a prezumat că a fost aplicabil termenul de 60 de zile prev. de art. 33 din Legea 1/2000 astfel cum a fost modificată, termen ce s-a calculat de la data intrării în vigoare a Legii 212/2008, respectiv 2.11.2008 până la 27.01.2009, dată față de care cererea petentului a fost depusă după această dată.

Pe fondul pretențiilor petentului intimata a arătat următoarele:

- autorul petentului a fost împroprietărit în baza Legii nr. 187/1945;

- în conformitate cu prev. art. 61 din HG 890/2005 contrar solicitărilor petentului, „terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate”;

- la nivelul județului Suceava există un deficit de 4050 ha teren pădure pentru executarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile;

Prin completările la întâmpinare, intimata a arătat că de la momentul formulării prezentei cereri și până în prezent au intervenit disp. Legii 165/2013 care în art. 7 alin. 1 stabilește că până la întocmirea situației centralizate la nivel local se suspendă emiterea hotărârilor de validare de către Comisiile județene de fond funciar, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către Comisiile locale de fond funciar precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar.

Prin răspunsul la întâmpinare, petentul a arătat că în lipsa stipulării de către legiuitor a unui termen de depunere a cererilor în temeiul Legii 212/2008, nu se poate recurge la analogie întrucât s-ar adăuga la lege și mai mult decât atât, termenul invocat de intimată, de 30.11.2005 nu a avut nici o relevanță câtă vreme dreptul de constituire al petentului s-a născut odată cu . Legii 212/2008.

De asemenea, invocarea de către intimată a prevederilor HG 890/2005 nu au avut relevanță câtă vreme cererea petentului s-a întemeiat pe o lege ulterioară, 212/2008 care prevede în mod expres că poate fi constituit dreptul de proprietate atât pentru terenuri agricole cât și pentru terenuri forestiere.

Referitor la deficitul de 4050 ha teren pădure invocat de intimata C. județeană Suceava, petentul a arătat că această susținere a fost nefondată câtă vreme pe raza localității Broșteni există o disponibilitate de 35.807 ha teren pădure, aspect dovedit prin tabelul privind situația fondului forestier, proprietatea Statului român.

Intimata C. locală de fond funciar Broșteni, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a combate susținerile petentului.

Prin sentința civilă nr. 1062 din data de 24 octombrie 2013, Judecătoria Vatra Dornei a admis plângerea având ca obiect „fond funciar”; a desființat în parte Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 2/28.02.2013, poziția 102 anexa 48 și a constituit în favoarea petentului dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5 ha teren cu vegetație forestieră, pe raza loc. Broșteni, în limita suprafețelor disponibile sau despăgubiri.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din procesul verbal nr. 56/12.03.1998 emis de Ministerul Apărării Naționale, Centrul M. Suceava, rezultă că I. T. V. a fost identificat cu următoarea situație militară: premilitar la munci și instrucție în cadrul Detașamentului „C. C.” în perioada 12.05._44.

Prin Decretul nr. 113/2002, I. T. V. a primit medalia „C. Comemorativă a Celui de al Doilea Război Mondial”.

Din certificatul de deces . nr._ rezultă că I. V. născut la 10.07.1925 a decedat la data de 19.06.2007, iar din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă că petentul este fiul acestuia.

În baza Legii 212/2008, petentul a formulat cerere la C. locală de fond funciar Broșteni prin care a solicitat să i se constituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren agricol/forestier.

C. orășenească de fond funciar Broșteni ca urmare a documentației depusă de petent a solicitat validarea cererii acestuia, iar din tabelul privind situația fondului forestier, proprietatea Statului român rezultă că la nivelul orașului Broșteni există disponibilă suprafața de 35.807 ha teren pădure.

Prin hotărârea nr. 2/28.02.2013, intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a invalidat propunerea Comisiei locale de fond funciar Broșteni cu motivarea că cererea a fost depusă tardiv, terenurile forestiere nu fac obiectul constituiri dreptului de proprietate potrivit art. 61 alin. 2 din HGR 890/_.

În termenul legal de 30 de zile, petentul a formulat plângere împotriva hotărârii nr. 2/28.02.2013 la Judecătoriei Vatra Dornei.

În drept, potrivit art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008 „Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.”

În cauza de față, cererea de constituire adresată Comisiei locale de fond funciar Broșteni a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 212/2008, astfel încât instanța va analiza materialul probator administrat în cauză prin prisma tezei introduse de Legea nr. 212/2008, respectiv situația persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.

Din analiza textului de lege mai sus menționat rezultă în primul rând faptul că legiuitorul nu a prevăzut un termen înlăuntrul căruia persoanele care se consideră îndreptățite, se pot adresa cu o cerere la comisiile locale de fond funciar.

Așa cum rezultă din întreaga reglementare a legilor de fond funciar 18/1991, Legea 1/2000, Legea 169/1997, Legea 193/2007, Legea 247/2005, sancțiunea pentru nerespectarea termenului de depunere a cererilor este aceea a decăderii ce are ca efect juridic pierderea dreptului prevăzut de lege.

Prin urmare, în lipsa unei reglementări exprese de către legiuitor a termenului de formulare a cererii, instanța constată că orice fel de interpretare prin trimitere la forma inițială a art. 33 din Legea 1/2000, la dispozițiile Legii nr. 247/2005, sau HG 890/2005, reprezintă o adăugare la lege și implicit o încălcare a principiului de drept potrivit căruia „ unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem” (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).

Distinct de acest aspect, susținerile intimatei C. județeană Suceava în sensul că cererile întemeiate pe art. 36 din Legea 212/2008 ar fi trebuit să fie formulate conform art. 33 din Legea 1/2000 în forma inițială, respectiv în termen de 60 de zile de la . Legii 212/2008, sunt inadmisibile întrucât vizează aplicarea unui text de lege care la momentul de referință a anului 2008 nu mai era în vigoare.

Astfel, art. 33 (forma inițială) din Legea 1/2000 a fost modificat prin art. III Titlul VI din Legea 247/2005, care prevedea o prelungire a termenului de depunere a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor de fond funciar, până la data de 30 noiembrie 2005.

Lipsa stipulării de către legiuitor a unui termen pentru categoriile de persoane prev. de art. 36 din Legea 212/2008 ar putea fi analizată prin prisma scopului urmărit prin acest text de lege.

Astfel, dintr-o interpretare teleologică a art. 36 din Legea 212/2008, rezultă că prin includerea în acest articol și a categoriei veteranilor de război ca persoane îndreptățite la împroprietărire cu trimitere la prev. Legii nr. 187/1945, legiuitorul a avut în vedere, pe de o parte o continuare a procesului de împroprietărire și față de aceste persoane care conform art.12 din Legea 187/1945„aveau întâietate”, iar pe de altă parte, a avut în vedere recompensarea acestor categorii de persoane pentru contribuția adusă pe câmpul de luptă în apărarea independenței țării.

Pentru aceste considerente, instanța constată că în mod netemeinic și nelegal, cu consecința pierderii de către petent a dreptului ce i-a fost conferit de lege, intimata C. Județeană Suceava, prin adăugare la lege, a reținut ca fiind tardivă și a invalidat cererea acestuia.

Pe fond, din analiza prev. art. 36 din Legea 212/2008, rezultă că pentru admisibilitatea cererii petentul trebuie să facă dovada îndeplinirii a două condiții cumulative: autorul său să fi luptat pe front (aspect dovedit cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării) precum și faptul că îndeplinea condițiile de împroprietărire prevăzute de Legea nr. 187/1945.

Din analiza Legii nr. 187/1945 rezultă că scopul Reformei Agrare stabilit prin art. 2 a fost acela fie de a de a mări suprafețele arabile ale gospodăriilor țărănești care au mai puțin de 5 ha, fie de a crea noi gospodării țărănești individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ.

Pentru aplicarea reformei agrare, art. 19 din Legea 187/1945, stabilește data de 23 August 1944 ca dată pentru analiza situației juridice a proprietăților. Cu alte cuvinte, pentru a îndeplini condițiile de împroprietărire în accepțiunea Legii 187/1945, la nivelul datei de 23 August 1944, era necesar ca autorul petentului să nu dețină nici o suprafață de teren, sau să dețină o suprafață mai mică de 5 ha.

În speță, față de documentația, analizată mai sus, instanța constată că petentul a făcut dovada îndeplinirii condițiilor cumulative reglementate de art. 36 din Legea 212/2008 respectiv că autorul său a luptat pe front precum și faptul că acesta, îndeplinea condițiile de împroprietărire prevăzute de Legea nr. 187/1945, în sensul că potrivit adeverinței emisă de Primăria orașului Broșteni, la nivelul anului 1948 nu apărea înscris cu teren în evidențele de rol agricol.

Susținerile intimatei C. județeană Suceava în sensul că potrivit prev. art. 61 alin. 2 din HG 890/2005, cererea petentului nu ar putea să aibă ca obiect terenuri forestiere iar la nivelul județului Suceava există un deficit de 4050 ha teren pădure sunt neîntemeiate câtă vreme pe de o parte Legea 212/2008 (care este ulterioară HG 890/2005) reglementează în mod expres posibilitatea constituirii dreptului de proprietate și pentru terenuri forestiere, iar pe de altă parte, existența unui anume deficit nu are relevanță întrucât textul de lege prevede atât posibilitatea constituirii în natură a dreptului de proprietate în limita suprafețelor disponibile, sau posibilitatea acordării de despăgubiri.

Din tabelul privind situația fondului forestier, proprietatea Statului român rezultă că la nivelul orașului Broșteni există disponibilă suprafața de 35.807 ha teren pădure.

Potrivit art. 24 din Legea 1/2000, aplicabil pentru identitate de rațiune și în cazul constituirii dreptului de proprietate reglementat de art. 36 din Legea 212/2008, prin actele de stare civilă depuse la dosar, petentul a făcut și dovada vocației succesorale (fiu) după autorul său, veteran de război.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în totalitate a sentinței apelate, iar pe fond, după rejudecare, respingerea plângerii formulată de petent, ca nefondată.

A solicitat suspendarea judecății cauzei până la soluționarea sesizării adresată înaltei Curți de Casație și Justiție în dosar nr._ al Tribunalului Suceava, având în vedere:

- faptul că în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava s-a constatat admisibilă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept „cum se interpretează și se aplică prevederile art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2008, în corelare cu prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000".

- dispozițiile art. 519 din Noul Cod de procedură civilă potrivit cărora:

"Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

- dispozițiile art. 520 din Noul Cod de procedură civilă potrivit cărora:

„(1) Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților.

(2) Prin încheierea prevăzută la alin. (1), cauza va fi suspendată până la pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.

(3) După înregistrarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, încheierea de sesizare se publică pe pagina de internet a acestei instanțe.

(4) Cauzele similare, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, pot fi suspendate până la soluționarea sesizării (...)".

A anexat încheierea pronunțată la data de 22.11.2013 în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava - Secția civilă.

1. A solicitat instanței ca judecarea prezentei cauze să se facă si în contradictoriu cu Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică Suceava care este administratorul terenului cu vegetație forestieră.

Administrarea fondului forestier, indiferent de forma de proprietate, publică sau privată, revine unei instituții de interes național, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, menită să ocrotească un interes general, tocmai în virtutea obiectului său de activitate constând în aplicarea strategiei naționale în domeniul silviculturii, apărarea, conservarea și dezvoltarea durabilă a fondului forestier proprietatea statului, pe care îl administrează.

Principiul disponibilității în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii inclusiv cu privire la persoanele cu care înțelege să-și discute obiectul procesului.

In conformitate cu dispozițiile art. 22 alin (2) NCPC judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale

În conformitate cu dispozițiile art. 22 alin (3) NCPC judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii".

În multe spețe, privind chiar litigii de fond funciar, vizând reconstituirea dreptului de proprietate a unor suprafețe de pădure, în situația în care în fond și chiar și în recurs Regia Națională a Pădurilor -Romsilva - prin Direcția Silvică Suceava nu a fost chemată în judecată și deci nu a figurat ca parte, în fond, respectiv în recurs, instanțele au purces la introducerea în cauză și la casarea cu trimitere pentru ca pricina să se judece începând de la fond, în contradictoriu cu toate părțile pentru a asigura opozabilitatea hotărârii.

Or, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva este singurul organ administrativ care reprezintă Statul Român în sectorul silvic si, prin urmare, are dreptul si obligația să vegheze la respectarea legalității reconstituirii dreptului de proprietate.

Regia Națională a Pădurilor este instituția care administrează dreptul de proprietate al Statului asupra terenurilor forestiere.

Totodată, în argumentarea acestei opinii, instanțele au mai reținut și că toate reconstituirile dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră se efectuează din suprafețele de terenuri cuprinse în amenajamentele silvice, terenuri pe care direcțiile silvice județene, aflate în structura regiei, le administrează și le gestionează, astfel încât, aceasta din urmă este direct interesată și răspunzătoare, atât de modalitatea în care se realizează reconstituirea dreptului de proprietate, cât și de legalitatea acestei operațiuni.

Legitimarea procesuală a regiei în astfel de cauze este justificată și prin prisma atribuțiilor sale, exercitate prin unitățile subordonate, de a certifica situația faptică a terenului, de a aviza planurile de situație, de a pune suprafețele de teren asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate la dispoziția comisiilor locale și de a depune documente relevante atunci când se solicită reconstituirea dreptului de proprietate privată potrivit dispozițiilor art. 24 alin.(4)-(5) din Legea nr.1/2000 și art.71-74 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și a modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.890/2005, modificată și completată.

Pe de altă parte, Legea nr. 18/1991 a prevăzut de asemenea, prin art. 35, coroborat cu art. 5 că terenurile care figurau în amenajamentele silvice până la data de 1 ianuarie 1990 sunt proprietatea statului, iar Codul silvic, prin art. 35 și următoarele, a interzis reducerea fondului forestier național instituind și o procedură specială pentru ocuparea/scoaterea definitivă a unor terenuri din acest fond, de regulă pe bază de schimb și numai în mod excepțional cu plata contravalorii lor, a taxei legale pentru folosirea definitivă a terenului forestier în alte scopuri decât producția silvică, precum și contravaloarea pierderii de creștere dacă terenul este acoperit de pădure.

Toate aceste prevederi legale îi conferă Regiei Naționale a Pădurilor prin Direcțiile Silvice atribuții importante în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.

2. Prin Hotărârea nr. 2 din 28.02.2013 C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a invalidat poz.137 din anexa 48, având în vedere următoarele considerente:

- cererea formulată a fost depusă tardiv;

- în conformitate cu prevederile art. 61 alin (2) din HGR nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare „terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate".

- la nivelul județului Suceava există un deficit de 4.050 ha teren cu vegetație forestieră pentru executarea hotărârilor judecătorești, definitive și irevocabile.

Potrivit Legii nr. 212 din 24 octombrie 2008 publicată în Monitorul Oficial nr.737 din 30 octombrie 2008, "ART. 36

Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri."

a) Referitor la tardivitatea depunerii cererii

Prin Legea nr. 212/2008 nu s-a prevăzut un termen pentru depunerea cererilor de către persoanele beneficiare introduse prin această lege, aceasta nu poate fi mai mic, în lipsă de dispoziție contrară, care să facă posibilă aplicarea sa directă, decât termenele anterioare prevăzute în legile anterioare.

Astfel, conform art. 10 alin. 1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 în forma inițială, termenul de introducere a cererii de reconstituire a fost de 30 de zile, acest termen a fost prelungit cu 90 zile prin art. 9 alin.3 din Legea nr. 169/1997 și cu 60 zile prin art. 33 din Legea nr. 1/2000, iar prin Legea nr. 247/2005 a intervenit o prelungire a termenului.

Potrivit prevederilor art.3 din O.U.G. nr. 127/2005 privind modificarea art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, precum și a art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente "Persoanele fizice și persoanele juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite conform prezentei legi, vână la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv."

Având în vedere că termenul stabilit de Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente nu permite tuturor persoanelor îndreptățite să depună cererile de retrocedare, însoțite de actele doveditoare, la comisiile locale de aplicare a legilor fondului funciar s-a creat o situație extraordinară, prin O.U.G. nr. 127/2005 s-a stabilit un nou termen care să permită tuturor cetățenilor valorificarea dreptului lor fundamental la reconstituirea dreptului de proprietate.

Având în vedere că legiuitorul a prevăzut sancțiunea decăderii din termen pentru nerespectarea lui, rezultă că depunerea cererilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu depășirea datei de 30 noiembrie 2005 are ca efect pierderea dreptului subiectiv însuși, în contextul în care acest termen nu poate fi suspendat sau întrerupt și nici nu se poate opera repunerea (modificarea termenului de depunere a cererilor în baza legilor fondului funciar se poate face numai prin lege și nu prin comisia județeană sau instanța de judecată).

C. locală a analizat cererile prin prisma dispozițiilor Legii nr. 212/2008, propunând admiterea, iar C. Județeană a respins solicitarea ca tardivă.

Legea nr. 212/2008, care a modificat art. 36 din Legea nr. 1/2000 în sensul includerii în categoria îndreptățiților la împroprietărire și a persoanelor fizice care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30.10.2008, intrând în vigoare la trei zile de la publicare, anume la data de 02.11.2008,

Faptul că noua reglementare legală nu a prevăzut un termen de depunere a cererilor formulate în baza acestei prevederi legale, nu înseamnă că un asemenea drept poate fi exercitat sine die.

Un asemenea efect nici nu a fost avut în vedere de legiuitor care în titlul actului normativ, ca și tehnică legislativă, a arătat că actul modifică o normă juridică a altui act normativ, în speță Legea nr. 1/2000, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.

Prin urmare este aplicabil termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată, termen ce se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, respectiv 02.11.2008, ultim termen de depunere a cererilor este 27.01.2009.

Or, cererea formulată de petent are număr de înregistrare 106 din 2 iulie 2010.

Prin urmare această cerere este depusă în afara termenului prevăzut de legile fondului funciar (și termenul de 30 noiembrie 2005 inclusiv și termenul de 27.01.2009 inclusiv).

b). Pentru a fi incidente prevederile dispozițiilor art.36 din Legea nr.1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, trebuie să se facă dovada îndeplinirii a două condiții cumulative: autorul său să fi luptat pe front, precum și a faptului că acesta îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărit.

În mod corect a fost invalidata propunerea comisiei locale de fond funciar Broșteni privind poz. 137 din anexa 48, întrucât autorul petentului nu s-a încadrat în niciuna dintre categoriile de persoane prevăzute în mod expres de art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, care prevede că: persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri."

În drept, a invocat disp. art. 466 și urm. NCPC; Legea nr. 1/2001; Legea nr. 18/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare; HGR nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 212/2008.

Petentul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat si menținerea sentinței civile atacate ca legala si temeinica.

In ceea ce privește introducerea in cauza a RNP, a arătat că lasă la aprecierea instanței această solicitare.

Cu privire la solicitarea suspendării cauzei, in baza art. 520 al. 4, a arătat că este de acord cu aceasta.

Intimata C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat suspendarea judecății cauzei până la soluționarea sesizării adresată Înaltei Curți de Casație de Justiție în dosar nr._ al Tribunalului Suceava, având în vedere:

- faptul că în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava s-a constatat admisibilă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept „cum se interpretează și se aplică prevederile art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.212/2008, în corelare cu prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000? ", iar potrivit prevederilor art. 520 alin (4) din Codul de procedură (nou). „Cauzele similare, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, pot fi suspendate până la soluționarea sesizării”

În raport de motivele invocate, de susțineri sale, de înscrisurile ce se află la dosarul de fond, punctul de vedere al judecătorilor raportori referitoare la rezolvarea de principiu a chestiunii de drept supuse analizei în dosar nr._ /HP al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate, iar pe fond, după rejudecare, respingerea plângerii formulată de petent ca nefondată.

În caz de casare cu reținere, a solicitat ca judecarea prezentei cauze să se facă și în contradictoriu cu Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică Suceava care este administratorul terenului cu vegetație forestieră.

Instanțele de judecată au reținut și că toate reconstituirile dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră se efectuează din suprafețele de terenuri cuprinse în amenajamentele silvice, terenuri pe care Direcțiile Silvice Județene, aflate în structura regiei, le administrează și le gestionează, astfel încât, aceasta din urmă este direct interesată și răspunzătoare, atât de modalitatea în care se realizează reconstituirea dreptului de proprietate, cât și de legalitatea acestei operațiuni.

Analizând actele și lucrările dosarului, conform art. 479 din noul Cod de procedură civilă, prin prisma motivelor de apel și a considerentelor sentinței apelate, tribunalul reține următoarele:

Nu poate fi luată în considerare cererea ca judecata cauzei să se facă și în contradictoriu cu Regia Națională a Pădurilor – Romsilva – Direcția Silvică Suceava, fiind o cerere nouă, contrară prev. art. 478 al. 1 și 4 din noul Cod de procedură civilă „prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe; în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi”.

Pe fondul cauzei, se rețin următoarele:

Prin decizia nr.2 din 17 februarie 2014, pronunțată în dosarul nr._ /HP, s-a admis sesizarea formulată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosarul nr._ privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și s-a stabilit că modificarea adusă prin Legea nr.212/2008 dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr.169/1997, reglementează un caz de constituire a dreptului de proprietate. În acest caz, cererile de constituire sunt supuse termenului de 60 de zile prevăzut de art. II din Legea nr. 193/2007 privind modificarea și completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr.169/1997, termen care se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr.212/2008, respectiv 02.11.2008.

Conform art. 521 al. 3 din noul Cod de procedură civilă „dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanța care a solicitat dezlegarea de la data pronunțării deciziei, iar pentru celelalte instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I”.

Față de aceste statuări, se impune a se reține că cererea de constituire formulată în speță la nivelul 2010 a fost depusă tardiv.

Prin Legea nr. 212/2008 nu s-a prevăzut un termen pentru depunerea cererilor de către persoanele beneficiare introduse prin această lege, acesta nu poate fi mai mic, în lipsă de dispoziție contrară, care să facă posibilă aplicarea sa directă, decât termenele anterioare prevăzute în legile anterioare.

Faptul că noua reglementare legală nu a prevăzut un termen de depunere a cererilor formulate în baza acestei prevederi legale, nu înseamnă că un asemenea drept poate fi exercitat sine die.

Prin urmare este aplicabil termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr.1/2000, astfel cum a fost modificată, termen ce se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, respectiv 02.11.2008, ultim termen de depunere a cererilor este 27.01.2009.

Termenul legal arătat mai sus se aplică și în speță, chiar dacă este vorba de o constituire a dreptului de proprietate, așa cum a reținut și Î.C.C.J.

Eventuala achiesare a Comisie Locale nu poate fi luată în considerare, fiind în prezența unor norme de ordine publică.

Nu se mai analizează capetele de cerere ce țin de fondul cauzei, față de caracterul prioritar al tardivității.

În consecință, în baza art. 480 al. 2 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va admite apelul, va schimba, în tot, sentința civilă, în sensul că va respinge acțiunea, ca nefondată.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE :

Admite apelul declarat de intimata C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, împotriva sentinței civile nr.1062 din 24 octombrie 2013 a Judecătoriei Vatra Dornei (dosar nr._ ), intimați fiind petentul I. V. M., domiciliat în oraș Broșteni, . și domiciliul procesual ales la Cabinet avocat S. Timinschi Serenela, din Vatra Dornei, ..15, jud.Suceava și C. orășenească de fond funciar Broșteni.

Schimbă sentința civilă și în consecință:

Respinge acțiunea ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2014.

Președinte, Judecător, Grefier,

T. M. M. C. P. T.

Red. M.C.

Jud.fond – M. F.

Tehnored.P.T. – Ex.5 – 18 aprilie 2014

← Fond funciar. Decizia nr. 153/2014. Tribunalul SUCEAVA		Pretenţii. Decizia nr. 1036/2014. Tribunalul SUCEAVA →

Fond funciar. Decizia nr. 319/2014. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 319/2014. Tribunalul SUCEAVA