Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1432/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1432/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 6379/285/2012
Dosar nr._ Constatare nulitate act juridic
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1432
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 1 OCTOMBRIE 2014
PREȘEDINTE: V. O. D.
JUDECĂTOR: A. I. M.
JUDECĂTOR: G. D.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de către pârâții P. comunei Sucevița – prin primar, L. C., L. S. și L. A. I., împotriva sentinței civile nr. 880 din data de 19 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind reclamanții V. D. – prin mandatar V. M., M. Sucevița – prin M. Stareță C. M. și pârâta ..
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 25 septembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 1 octombrie 2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursurilor de față, constată:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 20 noiembrie 2012 sub numărul_, reclamanții V. D. și M. Sucevița – prin M. Stareță C. M., i-a chemat în judecată pe pârâții ., P. C. Sucevița – prin primar, L. C., L. S. solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare – cumpărare autentificate sub nr. 3350/16.12.2010, nr. 3351/16.12.2010 de Biroul Notarului Public B. D. – A., prin care s-a înscris în mod eronat obiectul vânzării suprafeței de 1000 m.p. teren arabil cu nr. cadastral_ înscris în C.F._ și 1000 m.p. teren arabil cu nr. cadastral_ înscris în C.F._, ambele suprafețe situate la locul numit „ HELIOPORT” și să se dispună radierea intabulării dreptului de proprietate al pârâților L. C., L. S. din C.F._ a p.v._ de 1000 m.p. și respectiv din C.F._ a p.v._ de 1000 m.p. și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare au arătat că, în fapt, la data de 21 iulie 2005 Consiliul Local Sucevița în baza Hotărârii nr. 37 a aprobat scoaterea la vânzare, prin licitație publica, a unei suprafețe de 1000 mp teren din proprietatea privata a C. Sucevita în zona "Helioport" conform Anexei 1 si a unei suprafețe de 1000 mp din proprietatea privata a C. in zona "Helioport", conform Anexei 2, în baza celor doua documentații PUD (Anexa 3) precizându-se expres la art. 5 al Hotărârii 37/21 iulie 2005 că "anexele 1, 2, 3, 4 fac parte integranta din prezenta hotărâre", iar primarul C. a fost mandatat să aducă la îndeplinire hotărârea.
Licitația publica a fost organizata la data de 01 septembrie 2005, iar conform procesului-verbal nr. 3197/01.09. 2005, terenul în suprafața de 1000 mp/lot 1 zona "Helioport" a fost adjudecat de L. S., iar suprafața de 1000 mp/lot 2 a fost adjudecata de L. C.. Contractele de vânzare-cumpărare s-au încheiat la data de 09.09.2005 de Primarul C. Sucevița sub nr. 3268 din 9.09.2005 pentru lotul 1 cu L. S. si sub nr. 3269/09.09.2005 pentru Lotul 2 cu L. C., ambele contracte fiind neautentificate și neprecizând nici numărul parcelei cadastrale si nici cartea funciara în care se află înscrise parcelele vândute prin licitație, deși acestea erau identificate de . Suceava în C.F. 191 - p.v. 700 si C.F. 191-p.v. 701.
Din Planul Urbanistic de Detaliu (PUD), Anexele nr.1, 2, 3, la Hotărârea 37/2005 a Consiliului Local Sucevița, a rezultat că s-a identificat p.f. 1049/1 din C.F. 191 a C. Cadastrale Sucevita, care s-a divizat în p.f. 1049 si p.v. 700 în suprafața de 1000 mp (ce face obiectul vânzării).
Din același Plan Urbanistic de Detaliu, a rezultat că . teren scoasă la vânzare prin licitație publică, conform Hotărârii 37/2005, se învecinează la N cu drum comunal la limita proprietăților particulare pe de o parte, drum comunal ce constituie domeniul public al C. Sucevița înscris în inventarul domeniului public, în baza Hotărârii de Guvern 1357/2001 si Anexa 83 - cuprinzând inventarul domeniului public.
Contractele de vânzare cumpărare autentificate de notarul public la data de 16.12.2010 și intabularea în cartea funciară a cumpărătorilor L. S. si L. C. s-a făcut pe baza planurilor de amplasament și delimitarea imobilului întocmite de inginer cadastral G. C. I. pentru intabulare si vizate de O.C.O.T. Suceava, acestea fiind eronate .
Nu s-au respectat planurile urbanistice de detaliu (PUD-urile) ce au stat la baza licitației publice organizate in 2005 și care constituie parte integrantă din Hotărârea 37/2005 si care indicau p.v. 700 si 701 din C.F. 191.
Întocmirea planurilor cadastrale s-a făcut prin indicarea de către cumpărători a amplasamentului suprafețelor cumpărate (fără a se tine seama de PUD-urile inițiale) și stabilirea altui număr de parcelă și altă Carte Funciară.
Nu s-a ținut cont de drumul comunal înscris în inventarul domeniului public al comunei Sucevița, astfel încât drumul comunal care este înscris în domeniul public al statului a fost inclus in mod abuziv (deși constituie domeniul public ) în suprafața de 1000 mp cumpărată de L. S. și în suprafața de 1000 mp cumpărată de L. C..
Urmare a acestei greșeli de amplasament, intabularea în C.F. s-a făcut în mod incorect incluzând și drumul comunal aflat în domeniul public în contextul în care, art. 11 din Legea 213 /1997 prevede în mod expres că ,,domeniul public este inalienabil, insesizabil și imprescriptibil" și actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) ale art. 11 sunt lovite de nulitate absolută.
În drept au fost invocate disp. art. 11 din Legea nr. 213/1997, art. 5 al.(1) și (2) și art. 6 din Legea nr. 18/1991 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, art. 966 și art. 968 Cod civil.
Legal citată, pârâta P. C. Sucevița – prin primar a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca fiind nefondată.
În motivare, pârâta a arătat că, în fapt, la data de 21 iulie 2005 Consiliul Local Sucevița în baza Hotărârii nr.37 a aprobat scoaterea la vânzare prin licitație publica a unei suprafețe de 1000 mp.teren "din proprietatea privată a C. în zona Helioport, conform anexei 1, și a unei :suprafețe de 1000 mp. din proprietatea privata a C. în zona Helioport, "conform anexei 2.
Licitația publică a fost organizată la data de 01 septembrie 2005, conform Procesului - verbal nr.3197/01.09.2005 - terenul în suprafața de 1000 mp./lot 1 zona,, Helioport a fost adjudecat de L. S., iar suprafața de 1000 mp/lot 2a fost adjudecata de L. C..
În ceea ce privește planul de situație cu parcelele care au făcut obiectul vânzării, întocmit de . în anul 2004 și planul de amplasament și delimitarea întocmit în anul 2010 nu s-a putut face o suprapunere reală întrucât au fost executate în sisteme de coordonate diferite. Primul plan care a stat la baza licitației a fost întocmit în sistem local de coordonate, iar al doilea plan a fost în sistemul național de coordonate stereographic 1970. Datorita acestui fapt, întocmirea în sistem local de coordonate, parcelele care au făcut obiectul planului de situație întocmit in anul 2004 nu au fost integrate în baza de date a OCPI conform adresei nr.I/6206/21.07.2011 eliberata de OCPI Suceava, acesta nefiind înscris în Cartea funciară.
După încheierea licitației care s-a desfășurat în mod legal în anul 2005, conform dosarului de licitație, numiții L. S. și L. C. nu s-au intabulat imediat, aceștia s-au intabulat mai târziu în anul 2010, drept pentru care conform prevederilor legale în vigoare, numiții trebuiau să prezinte planul de situație întocmit în sistem de coordonate stereographic integrat în baza de date OCPI, drept pentru care planul de situație întocmit in 2004 care a stat la baza licitației in 2005 nu a fost valabil la intabulare.
A mai arătat că în ceea ce privește accesul către Dealul F., acesta nu a fost îngrădit niciodată, ceea ce se poate constata și cu ochiul liber. De asemenea turiștii care vizitează M. Sucevita și împrejurimile au acces liber spre Dealul F.. Accesul public se desfășoară pe drumul existent, amplasat în partea sudică a proprietăților în vecinătatea râului Sucevița. Ulița comunală este liberă și duce la locuințele vecine cu suprafețele de teren din litigiu. Mai mult de atât, drumul comunal nu a fost inclus în suprafața de 1000 mp, cumpărata de L. S. și nici în suprafața de 1000 mp. cumpărată de L. C., suprafețe de teren care au stat la baza licitației din 2005. Licitația a fost organizata în mod corect și legal conform dosarului de licitație, în caz contrar reclamanții aveau posibilitatea legala sa depună contestație în termen de 15 zile, ceea ce nu s-a întâmplat.
În anul 2005, dosarul supus licitației trebuia să cuprindă planul de situație și intabularea terenului (care se întocmea în coordonate locale ), cererile de participare la licitație, certificate de urbanism, taxe aferente licitației, anunț la ziar. După ce s-a încheiat licitația persoana care a câștigat licitația trebuia să achite contravaloarea, terenului după care să încheie contractual de vânzare – cumpărare (care nu trebuia să fie autentificat de către un notar public).
A mai arătat că primăria nu poate să aprecieze dacă planurile au respectat PUD-urile inițiale deoarece nu are un expert topo. În ceea ce privește intabularea drumului comunal, Cartea Funciara nu putea intabula un drum comunal aflat în domeniul public, mai ales având în vedere faptul ca aceste suprafețe au făcut obiectul licitației.
Legal citați, pârâții L. C., L. S. au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca fiind nefondată și au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția lipsei de interes a acestora.
În motivare, pârâții au arătat că nici reclamantul V. D. și nici M. Sucevita nu au dovedit un drept propriu, real sau de alta natură, asupra terenurilor dobândite de pârâții prin procesul - verbal de adjudecare la licitația publica cu vânzare din data de 1 septembrie 2005 si ulterior înstrăinate de secund-parata P. C. Sucevița - prin primar prin contractele autentice atacate;
Nici reclamantul V. D. si nici M. Sucevita nu au fost părți contractuale în contractele de vânzare - cumpărare autentificate de Biroul Notarului Public B. D. – A., sub nr.3351/16 decembrie 2012 si nr.3350/16 decembrie 2012 a căror anulare s-a cerut si nici nu au dovedit calitatea de terț vătămat prin încheierea acestor contracte.
F. de aceste aspecte pârâții au înțeles să invoce pe cale de excepție lipsa calității procesuale active a reclamanților.
De asemenea, nici reclamantul V. D. si nici M. Sucevita, nu au dovedit interesul în promovarea prezentei acțiuni, condiție esențiala de exercitare a acțiunii civile constând în folosul practic urmărit de către titularul acțiunii civile, interes care conform legislației civile trebuie să fie născut și actual, personal, direct și legitim. Din acest punct de vedere cercul persoanelor care pot cere constatarea nulității se restrânge în raport cu condițiile evocate, necesar a fi strunite sub aspectul folosului practic urmărit. In cauză, cercetarea existenței interesului trebuie să pornească de la obiectul cererii de chemare în judecată, iar îndeplinirea acestei condiții va trebui să se raporteze la finalitatea ipotezei admiterii acestei cereri, având în vedere și natura dreptului lor în legătură cu obiectul actului juridic a cărei nulitate se cere. Astfel, în condițiile în care, ipotetic vorbind, ar fi fost înstrăinata prin contractele a căror anulare s-a cerut o suprafață de teren aparținând domeniului public al statului sau dânșii s-ar fi intabulat abuziv cu o asemenea suprafața de teren rezulta ca vătămate în aceasta situație ar fi fost Consiliul Local Sucevita ca administrator al domeniului public Statul R. ca proprietar și în nici un caz terțe persoane fizice - cum este cazul reclamantului V., sau persoana juridică de drept public cum este M. Sucevița.
Raportat la aceste motive, în considerarea faptului ca de nicăieri din cuprinsul cererii de chemare in judecata reclamanții nu au dovedit un interes personal, direct si legitim în promovarea acțiunii, pârâții au înțeles să invoce excepția lipsei de interes a acestora.
Din motivarea în drept a acțiunii și anume art.966 si 968 cod civil a reieșit ca reclamanții și-au fondat cererea de constatare a nulității absolute a contractelor pe cauza falsă, sau nelicită - prohibită de legi. Prevederile art. 966 c.civ. statuează asupra lipsei efectelor unei obligații fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, iar art. 968 definește cauza nelicită ca fiind aceea prohibită de legi, contrară bunelor moravuri și ordinii publice, însa în speța dedusa judecații cauza ilicită a contractelor ar consta (pentru ca motivarea acțiunii este lacunara) în acțiunea prim pârâtei - ., sau a secund-paratei P. C. Sucevita prin primar, de a transmite un drept de proprietate neavând calitatea de proprietar. Ceea ce au ignorat cu desăvârșire reclamanții a fost faptul că pârâții au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafețelor de 1000 m.p. teren arabil cu nr. cadastral_ înscris in C.F._ si 1000 m.p. teren arabil cu nr. cadastral_ înscris in C.F._ situate la locul "Helioport" ca urmare a adjudecării lor prin licitația publica din data de 21 iulie 2005 - proces-verbal de - adjudecare valabil, neatacat în vreun fel de reclamanți sau de terțe persoane precum și faptul ca la momentul vânzării P. C. Sucevița era intabulata, ei fiind dobânditori de bună - credință.
În ceea ce privește motivarea în baza Legii 213/1997 aceasta nu a avut legătura cu cauza, fiind Legea pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 64/1997 privind ratificarea Acordului de împrumut dintre România și Fondul de Dezvoltare Socială al Consiliului Europei pentru reabilitarea Spitalului comunal Băltești, județul Prahova.
P. încheierea pronunțată la data de 14 martie 2013, instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamanților întrucât nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană care are interes, iar în situația dată a fost vorba de un drum public și a fost evident interesul în promovarea unei asemenea acțiuni din partea reclamanților care au solicitat accesul la un drum public, urmând a se demonstra cele susținute prin acțiune pe parcursul judecării cauzei cu un probatoriu mai complex.
De asemenea, la termenul de judecată din data de 14 martie 2013 apărătorul pârâților L. C., L. S. a solicitat introducerea în cauză a numitului L. A. – I., în calitate de pârât, care este un terț subdobânditor, parte care figurează înscris în extrasul C.F. ca proprietar în prezent.
Legal citat, pârâtul L. A. – I. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca fiind nefondată.
În motivare, pârâtul a arătat că, în fapt, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1085/18 mai 2011 de B.N.P.B. D. A., față de acțiunea promovată de cei doi reclamanți este terț dobânditor de bună - credință prin raportare la dispozițiile art.1899 alin.2 Cod Civil precum si prin prisma dispozițiilor Legii 7/1996 care arată că: "dobânditorul este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său nu a fost notate nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții-funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridica legala".
A mai arătat că în același timp că legiuitorul menține și în Noul Cod Civil și chiar detaliază condițiile bunei - credințe a dobândirii unui drept tabular de către un terț în art.901 intitulat "dobândirea cu bună - credință a unui drept tabular", articol în care se arata ca: (1) Sub rezerva unor dispoziții legale contrare, oricine a dobândit cu bună - credință vreun drept real înscris în cartea funciară, temeiul unui act juridic cu titlu oneros, va fi socotit titularul dreptului înscris în folosul său, chiar dacă, la cererea adevăratului titular, dreptul autorului său este radiat din cartea funciară. (2) Terțul dobânditor este considerat de bună - credința numai dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, sunt îndeplinite următoarele condiții: a) nu a fost înregistrată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare; b) din cuprinsul cărții funciare nu rezultă nici o cauză care să justifice rectificarea acesteia în favoarea altei persoane; și c) nu a cunoscut, pe altă cale, inexactitatea cuprinsului cărții funciare. (3) Dispozițiile prezentului articol sunt aplicabile și terțului care a dobândit cu bună-credință un drept de ipotecă în temeiul unui act juridic încheiat cu titularul de carte funciară ori cu succesorul său în drepturi, după caz, (4) Dispozițiile prezentului articol nu pot fi însă opuse de o parte contractantă celeilalte și nici de succesorii lor universali sau cu titlu universal, după caz. (art. 79 LPA; art. 581 din Legea nr. 7/1996).
Analizând această prezumție rezulta că ea operează numai în favoarea terților dobânditori cu titlu oneros ai drepturilor reale imobiliare și a terților dobânditori ai ipotecii convenționale, în situația în care dreptul tabular aparține în realitate unei alte persoane decât antecesorul acestor terți. Deci, prezumția bunei-credințe nu poate fi invocată de către părțile actului juridic de constituire sau transmitere a unui drept tabular, una împotriva celeilalte, și nici de succesorii lor universal sau cu titlu universal. Buna-credință reprezintă credința dobânditorului dreptului tabular că antecesorul său avea toate însușirile cerute de lege pentru a-i transmite acel drept. Această convingere a sa s-a întemeiat pe prezumția exactității înscrierii drepturilor reale imobiliare în cartea funciară, sub rezerva caracterului relativ ai acestei prezumții. Buna-credință este creatoare de drept, în sensul că dobânditorul cu titlu oneros al unui drept real imobiliar sau dobânditorul unui drept de ipotecă, pe care 1-a înscris în cartea funciară, va fi considerat titularul acelui drept chiar dacă, ulterior înscrierii dreptului în favoarea sa, s-a dispus radierea dreptului autorului său tabular. în această situație, instanța de judecată va dispune, la cererea adevăratului titular al dreptului, numai radierea dreptului antecesorului tabular, nu și a dreptului terțului dobânditor. Pentru a produce acest efect, buna-credință a terțului dobânditor trebuie să existe la data înregistrării cererii sale de înscriere a dreptului în cartea funciară.
Pentru a exista buna-credință, este necesară îndeplinirea, în mod cumulativ, a următoarelor condiții:
a) să nu fi fost înregistrată, mai înainte de înregistrarea cererii de înscriere a dreptului terțului dobânditor, nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare. P. notarea unei acțiuni judecătorești, se pune sub semnul incertitudinii existența dreptului real imobiliar înscris în cartea funciară în favoarea antecesorului terțului dobânditor. Notarea unei asemenea acțiuni judecătorești în cartea funciară este opozabilă terților, inclusiv terțului dobânditor. Dacă terțul dobânditor ignoră notarea acțiunii judecătorești, el riscă să piardă dreptul astfel dobândit ca urmare a desființării, pe cale judecătorească, a dreptului antecesorului său (resoluto iute dantis resolvitur ius accipientis).
b) din cuprinsul cărții funciare să nu rezulte nici o cauză care să justifice rectificarea acesteia în favoarea altei persoane. Această condiție se referă la notarea în cartea funciară, anterior înregistrării cererii de înscriere a dreptului terțului dobânditor, a altor situații juridice cum ar fi: antecontracte de vânzare-cumpărare, acte de urmărire silită a imobilului, pactul comisoriu etc, a căror valorificare ar putea determina radierea dreptului tabular și înscrierea lui în folosul persoanelor beneficiare a acelor situații juridice. În acest context, trebuie menționate și prevederile art. 79 alin. (1) LPA, potrivit cărora în cazul în care, pentru prima dată, s-au înscris în cartea funciară, fără cauză legitimă, drepturi reale potrivit art. 581 din Legea nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, terții dobânditori cu titlu oneros ai vreunui drept real imobiliar, întemeindu-se, cu bună-credință, pe cuprinsul cărții funciare, nu se pot prevala contra adevăraților proprietari, străini de cartea funciară, de dispozițiile art. 901 NCC, cât timp nu s-a împlinit termenul de uzucapiune tabulară sau dacă în acest termen s-a înscris o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare. Aceste prevederi legale derogatorii nu sunt aplicabile însă în cazul înscrierilor efectuate înainte de . noului Cod civil, cărora le sunt aplicabile dispozițiile de drept comun privitoare la uzucapiune, în vigoare la data intrării în posesia imobilului [art. 79 alin. (2) LPA.
c) terțul dobânditor nu a cunoscut, pe altă cale, inexactitatea cuprinsului cărții funciare. Această condiție decurge din caracterul relativ al prezumției exactității înscrierilor în cartea funciară, care conferă posibilitatea adevăratului titular al dreptului real imobiliar să combată această prezumție și, inclusiv, prezumția bunei-credințe a terțului dobânditor, prin dovedirea faptului că acesta a cunoscut antecesorul său tabular nu avea toate calitățile prevăzute de lege pentru a-i putea transmite acel drept. În această situație, terțul dobânditor nu va mai putea invoca buna - credință în apărarea dreptului său care va fi radiat ca și dreptul antecesorului său.
Raportat la aceste condiții pe care le-a întrunit cumulativ a devinit evident în cazul de față că dânsul are calitatea de terț dobânditor de buna - credință. În ceea ce privește acțiunea promovata de cei doi reclamanți a arătat că nici reclamantul V. D. si nici M. Sucevita nu au dovedit un drept propriu, real sau de alta natura, asupra terenurilor dobândite de ei parații prin procesul - verbal de adjudecare la licitația publica cu vânzare din data de 01 septembrie 2005 si ulterior înstrăinate de secund-parata P. C. Sucevița - prin primar prin contractele autentice atacate;
Nici reclamantul V. D. și nici M. Sucevita nu au fost părți contractuale în contractele de vânzare - cumpărare autentificate de B.N.P.B. sub nr.3351/16 decembrie 2012 si nr.3350/16 decembrie 2012 a căror anulare s-a cerut si nici nu au dovedit calitatea de terț vătămat prin încheierea acestor contracte.
De asemenea, nici reclamantul V. D. și nici M. Sucevita, nu au dovedit interesul în promovarea prezentei acțiuni, condiție esențiala de exercitare a acțiunii civile constând în folosul practic urmărit de către titularul acțiunii civile, interes care conform legislației civile trebuie să fie născut și actual, personal, direct și legitim. Din acest punct de vedere cercul persoanelor care pot cere constatarea nulității se restrânge în raport cu condițiile evocate, necesar a fi întrunite sub aspectul folosului practic urmărit. În cauză, cercetarea existenței interesului trebuie să pornească de la obiectul cererii de chemare în judecată, iar îndeplinirea acestei condiții va trebui să se raporteze la finalitatea ipotezei admiterii acestei cereri, având în vedere și natura dreptului paraților în legătură cu obiectul actului juridic a cărei nulitate se cere. Astfel, in condițiile in care, ipotetic vorbind, ar fi fost înstrăinată prin contractele a căror anulare s-a cerut o suprafața de teren aparținând domeniului public al statului sau pârâții s-ar fi intabulat abuziv cu o asemenea suprafața de teren rezulta ca vătămate in aceasta situație ar fi fost Consiliul Local Sucevița ca administrator al domeniului public sau Statul R. ca proprietar și în nici un caz terțe persoane, fizice - cum este cazul reclamantului V., sau persoana juridică de drept public cum este M. Sucevița. Raportat la aceste aspect, a considerat că de nicăieri din cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamantele nu au dovedit un interes personal, direct și legitim în promovarea acțiunii.
Reclamantele au formulat răspuns la întâmpinare (filele nr.121-124) prin care au solicitat respingerea excepțiilor, având în vedere că s-au invocat dispozițiile art.963 și 966 Cod civil, iar nulitatea absolută poate fi invocată și de terți. În ceea ce privește lipsa de interes s-a precizat că reclamantul V. D. este vecin cu imobilul pârâtului L. S. și este afectat direct de schimbarea traseului drumul public comunal, iar M. Sucevița a dovedit interes prin faptul că pe acest drum se face accesul la mănăstirea situată pe Dealul F..
Totodată s-a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a numitul L. A. I. și anularea actelor ulterioare de vânzare-cumpărare.
P. sentința civilă nr. 880 din data de 19 martie 2014, Judecătoria Rădăuți a admis acțiunea civilă, având ca obiect constatare nulitate act, formulată de reclamanții V. D. și M. Sucevița – prin M. Stareță C. M., în contradictoriu cu pârâții ., P. C. Sucevița – prin primar, L. C., L. S. și L. A. – I..
A constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare – cumpărare autentificate sub nr.3350/16.12.2010, nr.3351/16.12.2010 și nr. 1085/18.05.2011 la Biroul Notarului Public B. D. – A..
A dispus radierea intabulării dreptului de proprietate al pârâților cu privire la imobilele p.v. nr._ din C.F._ Sucevița și nr._ din C.F._ Sucevița.
A obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 5217,34 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
P. contractele de vânzare – cumpărare autentificate sub nr. 3350/16.12.2010, nr. 3351/16.11.2010 (filele nr.109 și 407) de Biroul Notarului Public B. D. – A., pârâții L. C. și L. S. au cumpărat de la P. comunei Sucevița, reprezentată de primarul O. I., imobilele constând în suprafețe de 1000 mp. fiecare, identificate cu nr. cadastral_ înscris în C.F._ Sucevița și nr. cadastral_ înscris în C.F._ Sucevița. P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1085 din data de 18.05.2011 pârâtul L. C. a vândut imobilul nr. cadastral_ înscris în C.F._ Sucevița către fiul său L. A. I. (fila nr.96).
Imobilele în cauză au fost achiziționate de pârâții L. C. și L. S. în urma licitației din data de 01.09.2005 (filele nr.84-86), licitație organizată de P. comunei Sucevița în baza Hotărârii nr.37 (fila nr.83) prin care la art.1 și 2 s-a aprobat scoaterea la vânzare a unor suprafețe de 1000 mp. teren din proprietatea privată a comunei Sucevița în zona Heliport, conform anexelor nr.1 și 2.
Instanța a reținut că parcelele nr._ și_ ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare mai sus menționate între pârâți, au fost formate în baza documentației inginerului G. C. I., în anul 2010, iar înscrierea dreptului de proprietate pentru . s-a făcut în baza actului administrativ nr.37 din data de 21.07.2005, respectiv Hotărârea Consiliului Local al C. Sucevița (fila nr.83).
Instanța a analizat contractele de vânzare-cumpărare încheiate de pârâți prin prisma condițiilor de validitate prev. de Codul civil în art.1180-1239, respectiv consimțământul valabil al părților care se obligă, capacitatea de a contracta, obiectul determinat și cauza licită.
P. rapoartele de expertiză efectuate în cauză, atât de expertul judiciar, cât și de experții desemnați de părți, s-au identificat atât parcelele de teren ce au făcut obiectul licitației, cât și terenurile înscrise în cartea funciară în urma vânzării în formă autentică.
Instanța a reținut că ulița comunală balastată F. face parte din bunurile aparținând domeniului public al comunei Sucevița (filele nr.7-20) și pornește din drumul comunal Bercheza, vis-a-vis de C. A., până la limita proprietății lui C. S., având o lungime de 0,4 km. (fila nr.12).
Conform anexelor nr.1-4 ce fac parte integrantă din Hotărârea Consiliului local nr.37/2005 (filele nr.185-213), cele două parcele de teren au fost identificate și evaluate de S.C. „Wareso Prod” SRL Suceava, acestea învecinându-se la nord cu drumul comunal și la sud cu râul Sucevița, conform planurilor de la filele nr.192 și nr.200.
Parcelele de teren ce au făcut obiectul vânzării la licitației erau în mod evident despărțite de proprietățile pârâților L. C. și L. S. de drumul comunal, dar prin planurile întocmite de inginerul G. C. I. în anul 2010 (filele nr.80-81), aceste parcele au fost repoziționate.
Instanța a constatat că pârâții au urmărit prin includerea drumului public în imobilele nr._ și nr._, alipirea în mod ilegal a acestor două terenuri de celelalte parcele proprietatea lor, pentru a forma un corp de proprietate întreg, fără separarea impusă de drumul public, care a fost astfel mutat pe latura de sud, lângă pârâul Sucevița.
Instanța a reținut că toți experții desemnați în cauză au stabilit că drumul comunal F. are o lungime de 247,21 m. până la terenul proprietatea pârâtului Luchain S., față de lungimea sa totală de 400 m. și au fost identificate urmele acestui drum care trece prin parcelele nr._ și_. Pârâții au creat o nouă cale de acces ce ocolește cele două parcele ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare, fără a exista vreo documentație pentru repoziționarea uliței F..
Instanța a reținut că experții judiciari au concluzionat în unanimitate că drumul public și-a schimbat configurația și suprafețe intabulate sub nr._ și_ nu corespund cu cele adjudecate prin licitație publică.
Pârâții nu au prezentat înscrisuri din care să rezulte o eventuală trecere a terenului afectat inițial de ulița F. și inclus în cele două parcele tranzacționate, din domeniul public în domeniul privat al C. Sucevița sau o altă documentație pentru schimbarea traseului urmat de acest drum public.
Instanța a reținut că în Hotărârea de Guvern nr.642/2002 și Anexa nr.83 s-au indicat repere ale acestei ulițe, respectiv lungimea și vecinii, respectiv, C. A., până la limita proprietății lui C. S..
Conform declarației de martor a numitului C. S. D., din dosarul penal nr.169/P/2012, filele nr.66-67, pârâții L. C. și L. S. au achiziționat în perioada 1990-1991 două parcele de teren situate în vecinătatea sa, pe partea stângă a drumului comunal, iar în anul 2004 au cumpărat la licitație publică terenurile situate vis-a-vis de casele lor și peste drumul comunal și nu lipite de terenurile pe care aveau construcțiile edificate anterior.
Martorul a făcut parte din Comisia de inventariere a terenurilor ce aparțin domeniului public al C. Sucevița și a confirmat faptul că terenurile erau despărțite de drumul F. și de rețeaua aeriană de curent electric, dar pârâții au îngrădit drumul comunal cu gard, alipind astfel terenurile, construind cu mijloace proprii un alt drum pe lângă albia râului Sucevița, schimbând amplasamentul parcelelor cumpărate la licitație publică.
În mod evident, pârâții nu au fost de bună-credință la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate, aceștia fiind proprietarii terenurilor vecine, situate vis-a-vis și despărțite de drumul public de parcelele nr._ și_, aceștia amenajând un alt drum pe lângă albia pârâului Sucevița.
Amplasamentul acestei ulițe este unul de notorietate în comunitatea locală, fiind calea de acces spre Schitul F. și un loc de pelerinaj, cu ocazia hramului Mănăstirii Sucevița, atât pentru credincioșii ortodocși, cât și pentru turiști.
În situația dată, părțile contractante cunoșteau amplasamentul real al parcelor de teren, cât și poziția uliței F., care despărțea inițial terenurile.
Date fiind reținerile de mai sus, a fost evident că în speță nu a putut fi vorba despre bună-credință, din moment ce există culpă, oricât de ușoară ar fi aceasta. Este cunoscut faptul că buna-credință rezultă din convingerea loială unită cu lipsa de orice culpă și trebuie să fie întreagă, adică lipsită de cea mai mică îndoială în momentul dobândirii bunului. Îndoiala exclude convingerea loială și viciază astfel buna-credință. Aceasta impune ca imediat ce persoana are vreun motiv de a se îndoi cu privire la legitimitatea proprietății înstrăinătorului, ca în cauza de față, să refuze a trata, sau să facă cercetări asupra problemei până va izbuti să-și formeze o convingere fermă.
Instanța a constatat că înscrierea dreptului de proprietate în favoarea C. Sucevița - domeniul privat s-a făcut în baza Hotărârii Consiliului Local nr.37 din data de 21.07.2005, deși prin acest act administrativ s-a aprobat doar vânzarea celor două terenuri și nu trecerea unei părți din ulița F. din domeniul public în domeniul privat, fiind evidentă încercarea primarului și a inginerului autorizat de a ascunde realitatea faptică prin crearea unor noi parcele funciare, fără respectarea anexelor 1 și 2 din hotărârea de consiliul și a amplasamentelor din C.F. nr.191 (conform istoricului prezentat de expertul U. O. A. la pct.2 din raportul de expertiză).
După cum a rezultat din identificările topo-cadastrale, drumul de acces a fost mutat dintre parcelele de teren și poziționat mai aproape de albia pârâului Sucevița, fapt ce a contrazis flagrant motivarea pârâților, care au precizat că s-a amenajat un nou drum public, în urma inundațiilor din anul 2008. Dacă aceste inundații ar fi afectat drumul public F., repoziționarea mai aproape de albia râului nu a fost logică și nu era posibilă fără o documentație în acest sens.
Instanța a reținut că poziția uliței a fost confirmată și de lucrările efectuate de E-on pentru alimentarea cu energie electrică a imobilelor din zonă, stâlpii de curent fiind în prezent pe terenul îngrădit.
Conform procesului-verbal din data de 06.05.2011 (fila nr.216), după inundațiile din anul 2008, consilierii locali din . deplasat la fața locului ocazie cu care au constatat că pârâții L. C. și L. S. au îngrădit terenul în cauză „fără a respecta schița de la licitație, astfel că gardul proiectat și început închide drumul de acces, atât ca acces la schitul F., cât și la cetățenii din apropiere”.
Astfel bunurile care fac parte din domeniul public al statului sau ale unităților administrativ teritoriale sunt inalienabile, ele putând fi date în administrarea regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate, ceea ce nu s-a întâmplat și în cauza de față.
Potrivit art. 1650 C. civ., vânzătorul vinde dreptul de proprietate asupra bunurilor în condițiile art. 1657 C. civ.
Inalienabilitatea bunurilor care constituie obiect al dreptului de proprietate publică impune nu numai soluția interdicției înstrăinării lor, ci și imposibilitatea dobândirii acestora de către terți prin orice alt mod de dobândire reglementat de lege.
Potrivit art.10 alin.2-3 din Legea nr.213/1998, act normativ în vigoare la data organizării licitației, trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel. Hotărârea de trecere a bunului în domeniul privat poate fi atacată în condițiile art. 8 alin. (2).
Legiuitorul a prevăzut și sancțiunea la art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 care dispune că actele juridice încheiate cu încălcarea principiului inalienabilității dreptului de proprietate publică sunt lovite de nulitate absolută, aceste prevederi fiind preluate în cuprinsul art.861 din Noul cod civil, aplicabil contractelor încheiate în formă autentică.
Terenul proprietate publică, parte din Ulița F., ce a fost inclus în parcelele nr._ și nr._ și a făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare nu au fost dezactivat din domeniul public prin decizia autorității competente în condițiile legii și trecute în domeniul privat al unității administrativ teritoriale pentru a putea urma regimul juridic al bunurilor din acest domeniu.
Chiar în contractele a căror nulitate s-a solicitat s-a precizat că imobilele au „intrat în proprietatea vânzătoarei P. . administrativ nr.37/21.07.2005”, dar bunurile din domeniul public nu pot fi dobândite în acest mod, respectiv printr-o hotărâre de consiliul local de aprobare a vânzării acestora la licitație publică, fiind inalienabile și imprescriptibile, iar sancțiunea aplicabilă actelor încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale atrage nulitatea absolută.
Potrivit art.1236 din N.C.civil cauza este ilicită când este contrară legii și ordinii publice.
Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască. Frauda la lege este acea operațiune care constă în folosirea anumitor dispoziții legale la încheierea unui act juridic în scopul de a încălca alte dispoziții legale imperative.
În situația dată, reclamanții au făcut dovada că prin încheierea contractelor de vânzare-cumpărare pârâții au urmărit un scop prohibit de lege și contrar ordinii publice, respectiv includerea unui drum public în parcelele achiziționate la licitația din data de 01.09.2005.
Întrucât contractul este translativ de proprietate, vânzătorul trebuie să fie titularul dreptului înstrăinat, instanța dând eficiență principiului de drept nemo ad alium transferere potest, guam ipse habet, coroborat cu dispozițiile art. 1180 și următoarele din N.C. civ. și art. 1229 N.C. civ..
Instanța a apreciat că a fost incident și principiul de drept civil „resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis”, potrivit căruia desființarea dreptului transmițătorului (prin anulare în speță) duce la desființarea dreptului dobânditorului, respectiv a pârâtului L. A. I..
În consecință, instanța a admis acțiunea, a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare – cumpărare autentificate sub nr.3350/16.12.2010, nr.3351/16.12.2010 și nr. 1085/18.05.2011 la Biroul Notarului Public B. D. – A. și a dispus radierea intabulării dreptului de proprietate al pârâților cu privire la imobilele p.v. nr._ din C.F._ Sucevița și nr._ din C.F._ Sucevița.
În baza art. 274 Cod proc. civ., a obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 5217,34 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert în sumă de 2.000 lei, cheltuieli de transport în sumă de 2859,45 lei (f. 419 – 426 dosar), taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 357,89 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. comunei Sucevița – prin primar, L. C., L. S. și L. A. I.
P. recursul lor, pârâții L. C., L. S. și L. A. I. au solicitat admiterea acestuia, in principal, casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru necercetarea fondului cauzei dedus judecății, iar in subsidiar, modificarea hotărârii recurate si in rejudecarea cauzei respingerea acțiunii in constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 3350/16.12.2010, nr.225I/l6.12.2010 și nr. 1085/18.05.2011 al BNP B. D.-A. și in radierea intabulării dreptului lor de proprietate cu privire la imobilele p.v._ din CF_ Sucevita și nr._ din CF_ Sucevita, ca nefondate, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare au arătat următoarele:
Deși in cauză s-a invocat excepția lipsei interesului reclamanților, instanța a respins această excepție ca nefondată, prin incheierea pronunțată in cauză.
Au apreciat că in cauză a fost dată excepția lipsei interesului reclamantului V. D., domiciliat in București, ..45, sector 1 București și a Mănăstirii Sucevita, întrucât:
- interesul este o condiție prevăzută de legiuitor pentru promovarea și exercitarea acțiunii civile,
- interesul înseamnă un profit sau un avantaj de ordin material sau moral pe care orice persoană trebuie să îl urmărească prin promovarea acțiunii civile nefiind confundat cu dreptul, pretenția afirmată,
- interesul trebuie să fie legitim, născut și actual, reclamanții trebuind să dovedească ce urmăresc prin acțiunea promovată in cauză, ceea ce presupune verificarea de către instanța de judecată a raportului de drept pe care se întemeiază acțiunea civilă, interesul trebuind să aparțină celui in cauza și presupune încălcarea unui drept subiectiv, ceea ce dă naștere la posibilitatea formulării unei pretenții. Sub toate aceste argumente, reclamantul V. D., domiciliat in București, nu are nici o legătură cu intabularea parcelelor de teren adjudecate de cei doi pârâți la licitație (_,_) și cu erorile privind amplasamentul acestora, fiind vorba de parcele de teren din . Sucevita nu a avut in cauză nici un interes în a promova prezenta acțiune. Față de cele argumentare, au solicitat admiterea excepției lipsei interesului reclamanților de a promova prezenta acțiune și admiterea recursului și ca urmare, respingerea acțiunii ca fiind promovată de persoane lipsite de interes.
Au considerat că in cauză se impune ca instanța de judecată să califice calea de atac prevăzută de lege ca fiind recursul și nu apelul cum greșit s-a menționat in hotărârea recurată. Acțiunea a fost promovată in 20 noiembrie 2012 când era in vigoare C. anterior, astfel încât in cf. cu art.24 NCPC, "legea aplicabilă" proceselor începute sub imperiul legii vechi rămâne in continuare aplicabilă acestora, legea nouă de procedură civilă fiind aplicabilă numai proceselor începute după .. Ca atare, in cauză sunt incidente dispoz.art.304 pct. 9, 304 indice 1, 312 pct. 5 C. anterior in baza căruia au formulat recursul și motivele de recurs in cauză.
Au considerat că referitor la excepții, instanța a procedat in mod greșit. Ca atare, au solicitat admiterea excepției lipsei interesului reclamanților de a formula prezenta acțiune si respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană lipsită de interes.
Au considerat că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii in cauză, in sensul că a analizat chestiunea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare in baza dispozițiilor art.1236, 1180, 1229 NCC, deși in cauză, sunt incidente dispozițiile art. 6 NCC, in sensul că " legea civilă este aplicabilă cât timp este in vigoare ", neavând putere retroactivă, iar al.2 "actele și faptele juridice încheiate, ori după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea in vigoare la data încheierii sau după caz a săvârșirii ori a producerii lor”, al.3 "actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării in vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile, ori după caz, eficace potrivit dispozițiilor legii noi".
Astfel, analizarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr.3350/2010, nr.3351/2010, 1085/18.05.2011 ale BNP B. D.-A. nu se putea face decât in baza dispozițiilor Codului civil anterior, sub imperiul cărora au fost încheiate contractele și nu in baza dispozițiilor noului Cod civil, art.1236, art. 1180, 1229, 1650, 1657 care au fost analizate in cadrul hotărârii recurate.
Întrucât in cauză analizarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare s-a făcut in baza unor dispoziții legale greșite, încălcându-se principiul enunțat de legiuitor, conform căruia legea civilă nouă nu retroactivează, astfel încât legea civilă nu se poate aplica decât situațiilor juridice care iau naștere după ., nu si contractelor de vânzare-cumpărare încheiate sub imperiul Codului Civil anterior, hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost nelegală, fiind dată cu încălcarea legii.
Sub acest aspect au apreciat că in cauză sunt incidente dispozițiile art.312 pct.5 corob. cu art.304 pct.9 C. anterior, in sensul că instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei dedus judecății și se impune admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a analiza nulitatea absolută invocată de reclamanți in cauză in baza prevederilor codului civil anterior, art.948 pct.4 și art.966 (cauza licită, condiție de validitate a contractelor de vânzare-cumpărare).
Deși in cauză nu s-au avut in vedere dispozițiile aplicabile contractelor de vânzare-cumpărare a căror nulitate s-a solicitat raportat la legea aplicabilă in speță CC anterior, art.948 pct.4 și art.966 CC anterior, in mod greșit instanța de fond a constatat că primele două contracte au o cauză ilicită sau imorală rezultată din "urmărirea de către pârâți a includerii in mod nelegal in parcelele proprietatea lor a unui drum public", ceea ce ar evidenția că la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare nu ar fi fost de bună credință întrucât erau proprietarii terenurilor vecine, situate vis a vis și despărțite de drumul public de parcelele_ și_, aceștia amenajând un alt drum pe lângă albia pârâului Sucevita.
In primul rând, cauza licită este prevăzută drept condiție de validitate a unui contract, împreună cu consimțământul, capacitatea, obiectul și in contractele solemne și forma, fiind cuprinsă in art.948 pct.4 CC anterior. Dispozițiile art.966 stipulează că "obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, nelicită, nu poate avea nici un efect„.
Au considerat că în cauză, din întregul material probator administrat, nu a rezultat că cele două contracte încheiate inițial (_,_) au fost încheiate în scopul fraudării legii, a dispozițiilor imperative referitoare la principiul inalienabilității dreptului de proprietate publică, care sancționează actul cu nulitatea absolută. Pe de o parte, prin contractele 3350/16.12.2010 și 3351/16.12.2010 pârâții au dobândit dreptul de proprietate asupra a două suprafețe de teren de 1000 m.p. ,identice cu p.v._ CF_ Sucevita și p.v._ înscrisă in CF_ Sucevita ca urmare a participării la o licitație organizată de către . Hotărârii nr.37/a Consiliului Local al C. Sucevita, in urma căreia au fost adjudecate prin licitație publică din 21 iulie 2005 dreptul de proprietate, 1a data vânzării, dreptul de proprietate pentru aceste terenuri fiind intabulat in favoarea C. Sucevita, cf. extraselor de CF și a expertizelor efectuate in cauză. Nici unul din actele care au stat la baza incheierii contractelor de vanzare-cumpărare in cauză nu au fost anulate și nici nu s-a solicitat anularea acestora, fiind incheiate cu respectarea tuturor dispozițiilor legale in vigoare la momentul incheierii lor. Parcelele in cauză nr._ și nr._ care au făcut obiectul contractelor de vanzare-cumpărare au fost identificate in baza unei documentații aparținând inginerului G. C. in anul 2010, când s-au intabulat pârâtii, iar inscrierea dreptului de proprietate pentru . s-a făcut in baza actului administrativ Hotărârea Consiliului Local al C. Sucevita, cf. filei 38 dosar. Faptul că expertii au concluzionat că parcelele de teren in cauză au fost intabulate greșit, in ceea ce privește amplasamentul lor, nu a justificat susținerea instanței referitoare la "lipsa bunei credințe a paraților" și a existentei unei cauze ilicite a contractelor sau imorală, având la bază frauda la lege. Au arătat că daca se pune problema unei intabulări greșite, a unui amplasament identificat greșit, in cauză sunt incidente dispozițiile Legii 7/96 referitoare la cazurile in care se poate solicita rectificarea tabulară, care are la bază o eroare de amplasament dintr-un plan de situație. Astfel in cauză, cf. dispozitiilor art.34 pct.4 Legea 7/96 cu modif. și complet. ulter, când inscrierea in Cartea Funciară nu este in concordanță cu situația reală actuală a imobilului se poate cere rectificarea inscrierilor in cartea funciară de orice persoană.
Această eroare de amplasament, insă nu poate atrage nulitatea absolută a unui contract de vanzare-cumpărare intrucât nu a fost dovedită frauda la lege, nefiind incălcate dispoziții imperative, astfel incât contractul de vânzare cumpărare este perfect valabil. In cauză, solutia indreptării unor astfel de erori este acțiunea in rectificare tabulară și nu acțiunea in constatarea nulității absolute a contractelor de vanzare-cumpărare cum greșit a apreciat instanța de fond.
Referitor la cel de-al treilea contract incheiat sub nr. 1085/18.05.2011 BNP B. D.-A. prin care secund paratul L. C. a instrăinat terenul de 1000 m.p. identic cu p.v._ CF_ Sucevita către paratul L. A. -I. ,nu a fost incident principiul de drept "resoluto iure dantis, resolvitur jus accipientis", potrivit căruia desființarea dreptului transmitățorului, prin anulare duce la desființarea dreptului dobânditorului, respectiv a paratului L. A. I., intrucât contractul 3351/16.12.2010 prin care secund paratul L. C. a dobândit terenul nu a fost lovit de nulitate absolută, nefiind incheiat in frauda legii, astfel contractul subsecvent a fost perfect valabil.
Sub acest aspect, in condițiile in care instanța nu va trimite cauza spre rejudecare, au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, in sensul respingerii acțiunii in constatarea nulității absolute a contractelor de vanzare-cumpărare, intrucât nu a fost indeplinită condiția cauzei ilicite sau imorale, așa cum este definită aceasta de dispoz.art.968 CC anterior și ca urmare respingerea si a capătului de cerere privind radierea dreptului de proprietate privind cele două parcele de teren ce fac obiectul contractelor de vanzare-cumpărare in cauză și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta acțiune.
In drept, au invocat disp. art. 304 pct.9, 304 indice 1, 948 pct.4, 966, 968 C.C.anterior, art.6 CC. NCPC.
P. recursul lor, pârâții L. C. și L. S. au arătat următoarele:
Încheierea de ședință din 14 martie 2013 a fost nelegală pentru următoarele motive:
Reclamanții - fiind terți în raport cu cele două contracte de vanzare-cumpărare a căror nulitate au invocat-o - pot dobândi legitimare procesuală activă doar dacă, cumulativ:
- fac dovada că, prin încheierea celor două contracte, le-a fost vătămat un drept subiectiv civil;
- justifică un interes legitim în exercitarea acțiunii.
Reclamanții nici măcar nu au susținut că le-ar fi fost afectat vreun drept.
Instanța de fond a considerat că a fost suficientă dovedirea unui interes legitim și a afirmat că „este evident interesul în promovarea unei asemenea acțiuni din partea reclamanților care solicită accesul la un drum public".
Această afirmație i-a făcut să creadă că instanța de fond a analizat superficial dosarul cauzei. La o analiză atentă s-a putut observa cu ușurință că, și în situația admiterii în totalitate a acțiunii (adică în ipoteza desființării contractelor și a radierii întabulărilor drepturilor lor de proprietate), rămâne valabilă întabularea dreptului de proprietate privată a C. Sucevita, conform extraselor de CF de la filele 26,27.
Așadar, indiferent de soluția pe care instanța de fond ar fi pronunțat-o, terenul este și rămâne în proprietate privată, astfel încât „interesul" avut în vedere de judecătorul fondului nu s-a putut realiza în nici un fel.
Practic, prin exercitarea acestei acțiuni reclamanții nu pot obține decât schimbarea titularului dreptului de proprietate privată asupra terenului. Și atunci, s-au întrebat în ce constă interesul legitim al reclamanților.
În consecință, au solicitat a se reanaliza excepția invocată de ei, admiterea acesteia și, implicit, respingerea acțiunii.
Au considerat sentința civilă atacată ca nelegală si netemeinică pentru următoarele motive:
Hotărârea a fost motivată în baza mai multor dispoziții legale care nu sunt aplicabile în speță. Astfel, la fila 10 din considerente au fost menționate 6 articole (1650, 1657, 861, 1236, 1180, 1229) din Noul Cod Civil, dar acest act normativ nu este aplicabil în cauză.
Cele două contracte din litigiu au fost încheiate în anul 2010, iar valabilitatea lor, conform art.3 și 4 din Lg, nr.71/2011, urmează a fi apreciată în raport de dispozițiile Codului civil din 1864. A fost de neînțeles cum a putut instanța de fond să facă o eroare atât de gravă și să aplice, în cauza de față, prevederile Noului Cod Civil.
Cea mai importantă apărare pe care au formulat-o în acest proces a constat în sublinierea faptului că, la data încheierii contractelor, în cartea funciară era intabulat dreptul de proprietate privată al vânzătorului (. întâmpinărilor, al concluziilor scrise, precum și în susținerile orale formulate la diferite termene de judecată, au învederat acest aspect și consecințele sale juridice.
Instanța de fond a refuzat pur și simplu să analizeze această apărare a lor.
Motivarea propriu-zisă a hotărârii (ce cuprinde efectiv argumentele instanței) a început cu al cincilea paragraf de la fila 7. De la acest punct și până la sfârșitul hotărârii au fost doar două referiri (fila 8, paragraful 1 și fila 9, paragraful 7) la înscrierea dreptului de proprietate privată a C. Sucevita în cartea funciară, referiri care nu au avut nicio legătură cu argumentele expuse de ei.
O instanță de judecată poate pronunța oricând o hotărâre în favoarea uneia dintre părți, dacă ignoră cu desăvârșire apărările celeilalte părți.
Refuzul instanței de fond de a analiza această apărare a lor a echivalat, din punct de vedere juridic, cu însăși necercetarea fondului cauzei, situație în caretrebuie să se admită recursul, să se caseze sentința recurată și să se trimită cauza spre rejudecare instanței de fond.
În tot cursul procesului reclamanții au încercat să dovedească că amplasamentul „real" al drumului comunal „F." ar fi altul decât cel actual, respectiv ca ar traversa terenurile cumpărate de ei. Dar, într-un proces civil desfășurat exclusiv între persoane fizice și juridice de drept privat (în litigiul de față pârâta . exclusiv în calitate de titular al unui drept de proprietate privată), amplasamentul unui drum public nu se poate stabili prin expertize sau audieri de martori (cum in mod vădit nelegal a procedat instanța de fond), ci exclusiv în temeiul informațiilor furnizate de administratorul drumului. Conform art.22 din OG nr.43/1997, administratorul drumului este Consiliul local al comunei Sucevita. În mai multe adrese oficiale, existente la dosarul cauzei, s-a arătat de administratorul drumului că amplasamentul acestuia este cel actual, practicat de toată lumea, iar nicidecum cel pretins de reclamanți.
Au arătat că dacă reclamanții nu sunt de acord cu această situație, nu au decât să acționeze Consiliul local al comunei Sucevita în contencios administrativ, dar în nici un caz nu pot, într-un litigiu cu ei, în fața instanței civile, să pretindă o altă situație de fapt.
Instanța de fond a făcut eforturi evidente să „argumenteze” reaua lor credință la încheierea contractelor. În realitate, buna sau reaua lor credință nu au nicio relevanță, deoarece:
- dacă (ipoteză pur teoretică) drumul comunal ar traversa terenurile cumpărate, atunci contractele ar fi nule absolut, în temeiul art.l 1 alin.2 din Lg. nr.218/1998 și al art. 1310 din Codul civil din 1864, indiferent de buna noastră credință;
- dacă au cumpărat terenuri aflate în proprietatea privată a comunei, atunci contractele lor au fost perfect valabile și nu se mai pune problema analizării bunei credințe.
Au crezut că instanța de fond a făcut toate aceste aprecieri doar pentru a da o aparență de legalitate hotărârii pronunțate.
P. recursul său, pârâtul L. A. I. a arătat următoarele:
A apreciat că in cauza sunt incidente dispozițiile art. 27 din noul Cod de procedura civila in sensul ca "hotărârile raman supuse cailor de atac, motivelor si termenelor prevăzute de legea sub care a inceput procesul", sens in care calea de atac este recursul si nu apelul, cum greșit s-a consemnat in sentința atacata.
A considerat că soluția primei instanței a fost nelegala și netemeinica pentru următoarele motive:
În mod greșit au fost respinse prin incheierea de ședința din 14 martie 2013 excepțiile invocate prin intimpinarea depusa, respectiv cea a lipsei calității procesuale active a reclamanților si excepția lipsei de inters a acestora in condițiile in care nici reclamantul V. D. și nici M. Sucevița nu au fost parti contractuale in contractile de vânzare cumpărare autentificate de BNP B. sub nr. 3351 din 16.12.2010 si 3350 din 16.12.2010 a căror anulare s-a solicitat si nici nu au dovedit calitatea de terț vătămat prin incheierea acestor contracte si cu atat mai puțin in contractual de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 1085 din 18.05.2011 de BNP B. D. A..
Pentru a dobândi legitimare procesuală activă reclamanții trebuiau să dovedească cumulativ faptul că prin încheierea contractelor încheiate anterior le-a fost vătămat un drept subiectiv civil si ca justifica un interes legitim în promovarea prezentei acțiuni. In condițiile in care prin adresa nr. 5257 din 2.11.2013 existenta la fila 354 dosar fond, P. . că ”ulița F. nu și-a schimbat configurația si ca oferă acces auto si pietonal in condiții optime pe un drum pietruit amenajat corepunzator din punct de vedere tehnic” a apreciat greșită motivarea instanței in sensul ca "este evident interesul in promovarea unei asemenea acțiuni din partea reclamanților care solicita accesul la un drum public". Situația acestei cai de acces nu se modifica in favoarea reclamanților din prezenta cauza nici chiar prin admiterea acțiunii întrucât se schimba eventual titularul dreptului de proprietate private asupra terenului, rămânând valabila intabularea dreptului de proprietate private a comunei Sucevita, conform extraselor CF de la filele 26-27.
Accesul urmează sa se faca la fel, astfel încat interesul legitim la care a făcut referire judecătorul fondului nu a fost dat în speța.
Pe cale de consecința, a apreciat ca se impune admiterea excepțiilor si implicit respingerea acțiunilor
Pe fondul cauzei a solicitat a se avea in vedere ca potrivit art. 6 punctul 5 din noul Cod civil ”dispozițiile legii noi se aplica tuturor actelor si faptelor incheiate sau, dupa caz, produse sau săvirsite după .”, iar potrivit alineatului 2 al aceluiași articol actele încheiate anterior nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea in vigoare la data încheierii.
Contractele în litigiu au fost incheiate in 2010, iar valabilitatea lor, urmează a fi apreciata in raport de dispozițiile vechiului cod civil. In aceste condiții dispozițiile legale pe care se sprijină motivarea hotărârii recurate respective articolele 1650, 1657; 861/1236; 1180/1229 nu sunt aplicabile în speța de față.
Deși s-a invocat, constant ca la data încheierii contractelor, proprietar tabulat al parcelelor de teren ce au facut obiectul vanzarii era ., instanta de fond nu a analizat consecințele juridice ale acestui aspect, motiv pentru care a apreciat ca se impune casarea cu trimitere a cauzei, în vederea lămuririi acestui aspect.
Conform art. 22 din OG nr. 43/1997, administratorul drumului este Consiliul Local al C. Sucevita. In adresele oficiale emise de acesta s-a aratat ca amplasamentul uliței F. este cel actual, practicat de toata lumea iar nicidecum cel pretins de reclamanți. A arătat că daca nu sunt de acord cu acest punct de vedere aceștia aveau deschisa calea unei acțiuni in contencios administrativ. Pina la proba contrarie a apreciat ca aceste adrese au valoare probanta mai mare decât o declarație de martori sau o expertiza.
În condițiile in care terenurile care fac obiectul contractelor contestate se aflau in proprietatea private a comunei nu a avut nici o relevanta analizarea bunei credințe a cumpărătorilor.
F. de împrejurarea ca autorul său este adjudecar in baza licitației publice neconteste si proprietar de buna credința in baza unui contract autentic înscris in cartea funciară libera de sarcini, actele care au stat la baza dobândirii dreptului de proprietate al vânzătorului nefiind atacate sau anulate a solicitat admiterea prezentului recurs si în rejudecare respingerea ca nefondata a acțiunii, cu cheltuieli de judecata din ambele cicluri procesuale.
P. recursul său, pârâta P. C. Sucevita a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii pronunțate si in rejudecare respingerea acțiunii ca fiind nefondata si netemeinica pentru următoarele motive:
In fapt, la data de 21 iulie 2005 Consiliul Local Sucevita in baza Hotărârii nr. 37 a aprobat scoaterea la vânzare prin licitație publica a unei suprafețe de 1000 mp.teren din proprietatea privata a C. in zona „Helioport,, conform anexei 1 si a unei suprafețe de 1000 mp. din proprietatea privata a C. in zona „Helioport,, conform anexei 2.
La data organizării licitației, in Cartea Funciara era intabulat dreptul de proprietate privata al vânzătorului .> Licitația publica a fost organizata la data de 1 septembrie 2005 conform Procesului - Verbal nr.3197/1 septembrie 2005 -terenul in suprafața de 1000 mp./lot 1 zona,, Helioport „ a fost adjudecat de L. S., iar suprafața de 1000 mp/lot 2 a fost adjudecata de L. C. .
A arătat că în ceea ce privește planul de situație cu parcelele care fac obiectul vânzării intocmit de . in anul 2004 si planul de amplasament si delimitarea intocmita in anul 2010 nu s-a putut face o suprapunere reala întrucât au fost executate in sisteme de coordonate diferite. Primul plan care a stat la baza licitației a fost intocmit in sistem local de coordonate, iar al doilea plan a fost in sistemul național de coordonate stereographic 1970. Datorita acestui fapt intocmirea in sistem local de coordonate parcelele care fac obiectul planului de situație intocmit in anul 2004 nu au fost integrate in baza de date a OCPI. (conform adresei nr.I/6206/21.07.2011 eliberata de OCPI Suceava).
Deci planul de situație intocmit in anul 2004 cum a fost precizat si in adresa OCPI. nu a fost intocmit in sistem național de coordonate, deci nu a apărut inscris la Cartea Funciara Radauti.
Dupa incheierea licitației care s-a desfășurat in mod legal in anul 2005 conform dosarului de licitație, numitii L. S. si L. C. nu s-au intabulat imediat, aceștia s-au intabulat mai târziu in anul 2010, drept pentru care conform prevederilor legale in vigoare, numiții trebuiau sa prezinte planul de situație intocmit in sistem de coordonate stereographic integrat in baza de date OCPI, drept pentru care planul de situație intocmit in 2004 care a stat la baza licitației in 2005 nu a fost valabil la intabulare.
In 2005, dosarul supus licitației trebuia sa cuprindă planul de situație si intabularea terenului (care se intocmea in coordonate locale ), cererile de participare la licitație, certificate de urbanism, taxe aferente licitației, anunț la ziar. Dupa ce s-a incheiat licitația persoana care a câștigat licitația trebuie sa achite contravaloarea terenului dupa care sa incheie contractual de vânzare- cumparare (care nu trebuia sa fie autentificat de către un notar public)
In ceea ce privește accesul către Dealul F., acesta nu a fost ingradit niciodată, ceea ce se poate constata si cu ochiul liber. De asemenea, turiștii care vizitează M. Sucevita si imprejurarile au acces liber spre Dealul F.. Accesul public se desfășoară pe drumul existent amplasat in partea sudica a proprietăților in vecinătatea râului Sucevita. Ulița comunala este libera si duce la locuințele vecine cu suprafețele de teren din litigiu.
Drumul couâmunal nu a fost inclus în suprafața de 1000 mp cumpărata de L. S. si nici in suprafața de 1000 mp. cumpărata de L. C., suprafete de teren care au stat la baza licitației din 2005. Licitația a fost organizata in mod corect si legal conform dosarului de licitație, in caz contrar reclamanții aveau posibilitatea legala sa depună contestație in termen de 15 zile, ceea ce nu s-a intamplat
Mai mult de atat, reclamantul V. D. si nici M. Sucevita nu au participat la licitație si nu au fost parti contractuale in contractele de vanzare-cumpărare autentificate de BNP Buzdugasub nr.3351/16.12.2012 si nr.3350/16.12.2012 a căror anulare s-a cerut, deci nu au dovedit calitatea de tert vătămat, precum si interesul in promovarea prezentei acțiuni, conditie esențiala de exercitare a acțiunii.
În cazul in care parații s-ar fi intabulat pe o suprafața de teren aparținând domeniului public al statului, singura vătămata ar fi Consiliul Local Sucevita ca administrator al domeniului public sau Statul R. ca proprier si nici un caz terțe persoane, dar a invederar instanței, ca in speța de fata terenul supus licitație din anul 2005 este teren proprietatea privata a C. Sucevita conform extrasului de CF. si nu teren aparținând domeniului public al statului.
Pentru aceste considerente precizate mai sus, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate si in rejudecare respingerea acțiunii ca fiind nefondata si netemeinica.
In ceea ce privește cheltuielile de judecata in cuantum de 5217,34 lei admise de instanța prin sentința atacata, a invederat instanței ca au fost enorm de mari in raport cu valoarea, complexitatea cauzei, activitatea desfășurata de avocat, tinand seama si de circumstanțele cauzei si de veniturile primăriei care este un venit de la bugetul local, drept pentru care a solicitat instanței sa reducă motivat parte din cheltuielile de judecata reprezentând onorariu avocat si onorariu expert conform art. 451 alin.2 din noul Cod de proc. Civ.
Reclamanții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legala si temeinica.
În motivare au arătat următoarele:
In ceea ce privește calificarea caii de atac împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Rădăuți au solicitat a se constata următoarele:
Potrivit textului art. 282 indice 1 C.proc.civ. anterior "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date in prima instanța, in cererile introduse pe cale principala privind pensiile de întreținere, litigiile cu o valoare pana la_ lei, acțiunile posesorii, acțiunile in valoare comerciala, cererile referitoare la registrele de stare civila si luare masuri asigurătorii, cereri de reparare a prejudiciilor cauzate prin erori judiciare hotărârile prin care se soluționează plângerile împotriva hotărârilor organelor administrației publice cu activitate jurisdictionala si a altor organe cu astfel de activitate”.
Acțiunea formulata are ca obiect constatarea nulității absolute a unor contracte de vanzare-cumpărare, acțiune in realizare patrimoniala, care tinde la restabilirea unei situații de fapt, precum si radiere tabulara, invocandu-se ca motiv de nulitate absoluta frauda la lege.
P. Decizia XXXII (32) din 9 iunie 2008 I.C.CJ. - Secțiile Unite au admis recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa I.C.CJ. si a stabilit in baza disp. art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit."a","b" si art. 282 indice 1 alin. 1 C.proc.civ. anterior se interpretează in sensul ca, in determinarea competentei materiale de soluționare in prima instanța si cailor de atac, sunt evaluabile in bani litigiile civile si comerciale având ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale indiferent daca este formulat pe titlu accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Împrejurarea ca in sentința s-a făcut mențiunea ca hotărârea este susceptibila de apel a fost lipsita de relevanta, având in vedere principiul legalității cailor de atac, in temeiul căruia o hotărâre judecătoreasca este supusa cailor de atac prevăzuta de lege.
In speța, s-a invocat frauda la lege, cu privire la contractele de vanzare-cumpărare incheiate de parați, astfel incat au considerat ca împotriva sentinței pronunțate de judecătorie, calea de atac este apelul.
In cauza, au solicitat sa se respingă excepția lipsei de interes, invocate de pârâți, precum si excepția lipsei calității procesuale active, a reclamanților, motivat de următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților au solicitat respingerea acesteia ca nefondata.
Nulitatea absoluta invocata in cauza pe temeiul art. 963 C.civ. care prevede ca " Numai lucrurile ce sunt in comerț pot fi obiectul unui contract", art. 966 C.civ. " Obligația fara cauza sau fondata pe o cauza falsa nu poate avea nici un efect", art. 968 C.civ. vechi "Cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice".
Nulitatea absoluta poate fi invocata si de terți.
In speță, nulitatea absoluta intervine ca sancțiune ce se aplica actelor juridice întocmite cu încălcarea dispozițiilor legale imperative ce ocrotesc interese generale, pentru a le lipsi de efectele juridice contrare legii si bunelor moravuri.
Fraus Omnia Corrumpit, frauda la lege reprezintă manevra care consta in folosirea unor dispoziții legale, nu in scopul pentru care acestea au fost edictate, ci pentru a eluda alte dispoziții imperative ale legii. Astfel spus, realizează o deturnare a legii de la finalitatea ei, motiv pentru care se apreciază a fi un abuz de drept si se sancționează in consecința.
Nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana care are interes si chiar din oficiu.
Poate fi invocata oricând, pe cale de acțiune principala sau pe cale de excepție, pentru ca acestea sunt imprescriptibile.
Nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin comfirmare sau in alt mod (Non Potest Convalescere).
Ea este o sancțiune in dreptul civil care desființează actul juridic in întregime, il lipsește de toate efectele sale.
In speța, s-a solicitat de reclamante sa se constate nulitatea absoluta a contractelor de vanzare-cumpărare autentificate de notar B. sub nr. 3350/16 decembrie 2010 si 3351/16 decembrie 2010 prin care s-a transferat paraților 3 si 4 din acțiune dreptul de proprietate a cate 1000 m.p. - incluzandu-se in contractul de vanzare-cumpărare terenul - drum comunal inscris in domeniul public al statului, teren ce nu se afla in circuitul civil, prin incalcarea prev. Legii 213/1998 - care reglementează regimul juridic al proprietății publice –iar, la art. 11 - stabilește ca "domeniul public este inalienabil, insesizabil si imprescriptibil si ca, actele juridice incheiate cu incalcarea prev. alin. (1) ale art. 11 sunt lovite de nulitate absoluta (terenul vândut la licitația din anul 2005 nu includea drumul public).
In cauza, desi parații 3- L. C. si 4- L. S. - au licitat in 2005 la Consiliul Local Sucevita si au câștigat la licitație cate o suprafața de 1000 m.p. fiecare pe amplasamentul stabilit in zona Helioport - anexa 1 la Hotărârea 37/21 iulie 2005 conform PUD executat de Waresso pentru parcelele 1049/1 din CF. 191 și 1049/2 din aceeași CF. 191 - ulterior la întocmirea actelor autentice de vanzare-cumpărare, cu complicitatea unui expert topo cadastral cu scopul de a-si uni terenul cu restul proprietății pe care o aveau anterior si pe care L. are o construcție casa, ocupând drumul comunal public cuprins in hotărârea de guvern (depusa la dosarul cauzei) si modificând traseul drumului comunal pe malul apei.
In atare condiții, au considerat ca excepția invocata nu a fost data in cauza.
In ceea ce privește lipsa de interes invocata, nici aceasta nu a fost data, reclamantul V. D. este vecin cu casa cu L. S., care domiciliază si el tot in Sucevita, si-l afectează modificarea traseului drumului comunal public astfel ca a justificat interes in cauza.
M. Sucevita a dovedit interes in cauza, prin faptul ca pe drumul comunal in litigiu se face accesul pe Dealul F. unde se urca la M. cu hram la 6 august (drum inscris in anexa 83 a hotărârii de guvern nr. 1357 / 2001 la poz. 31).
F. de cele arătate mai sus, au solicitat respingerea excepției lipsei de interes.
In ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a numitului L. C. invocata, motivat de faptul că acesta ar fi înstrăinat suprafața de 1000 m.p. teren prin contractul de vanzare-cumpărare autentificat sub nr. 1085/18 mai 2011 au solicitat respingerea acesteia ca nefondata.
In contextul in care se constata nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumpărare autentificat sub nr. 3350/16.12.2010, actele ulterioare de vânzare cumpărare sunt supuse si ele nulității absolute.
F. de cele arătate mai sus, având in vedere faptul ca paratii- 1, 2, 3, 4, au întocmit contractele de vânzare- cumpărare autentice in 2010 stabilind alt amplasament al terenului decât cel cumpărat la licitația din 2005 incluzând abuziv in contractele de vanzare-cumpărare terenul drum comunal public înscris in Hotărârea de Guvern 1357/2001, teren aflat in inventarul domeniului public cf. Legii 213/1998, au solicitat respingerea excepțiilor invoate ca nefondate.
În ceea ce privește celelalte motive de recurs invocate, au solicitat respingerea acestora ca nefondate, motivat de următoarele:
In fapt, la data de 21 iulie 2005, prin Hotărârea nr.37/2005 Consiliul Local Sucevita a dispus scoaterea la vânzare prin licitație publica a 2 suprafețe de teren, de cate 1000 m.p. fiecare, din proprietatea privata a C. Sucevita, conform documentației PUD Anexa 1 si Anexa 2 (Hotărâre fila 23 dosar, iar anexele fila 185 - 213 dosar)
Hotărârea 37/21 iulie 2005 a fost insotita de Anexele 1,2,3,4, precizandu-se expres ca "fac parte integranta din Hotărârea nr. 37".
Conform Procesului-verbal 3197/01 septembrie 2005 o suprafața de 1000 m.p./lot 1 - "Helioport" a fost adjudecata de L. S., iar o suprafața de 1000 m.p./lot 2 a fost adjudecata de L. C..
Contractele de vanzare-cumpărare pentru terenurile adjudicate s-au încheiat sub nr. 3268 /09.09.2005 pentru lotul 1 cu L. S. si sub nr. 3269/ 09.09.2005 pentru lot 2 cu L. C. in forma unor înscrisuri neautentificate (informe) deoarece nu s-a precizat numărul parcelei cadastrale si identificarea in cartea funciara a fiecărui lot, aceasta in contextul in care anexele 1,2,3,4 ale Hotărârii 37/21 / iulie 2005 -conțineau identificarea cadastrala a fiecărei parcele vândute la licitație publica (CF. 191 a Corn. Cad. Sucevita - p.f. 1049/1 care s-a divizat in p.f.1049 si p.v. 700 etc.). A se vedea planurile cadastrale intocmite de S.C Waresso Prod SRL - Anexa la Hotărârea 37/2005.
Au fost 2 împrejurări care au favorizat realizarea unor intabulari eronate in CF._ si CF._ si anume:
- întocmirea planurilor de amplasament si delimitare a imobilelor din CF._ si CF._ in august 2010 s-au făcut de către inginerul cadastral G. prin stabilirea amplasamentului la indicația lui L. C. si L. S.;
- emiterea de către P. Sucevita a Adresei nr. 5910/ 8.12.2010 (fila 73 dosar) prin care s-a modificat, fara nici o baza legala, traseul circulației publice in zona;
- cererea nr. 5878 / 6.12.2010 prin care s-a solicitat Primăriei Sucevita sa comunice B.CP.I. Radauti ca accesul public spre parcelele lui L. S. si C. sa se poată face prin partea de sud a proprietăților lor ( fila 21 dosar).
In contextul celor arătate, nulitatea absoluta a contractelor autentificate sub nr .3351/16.12.2010, 3350/16.12.2010, 1085/ 18.05.2011 de notar B. D., a fost data prin faptul ca:
a) nu au respectat planurile urbanistice de detaliu (pud-urile ) ce au stat la baza licitației publice organizate in 2005 si au încălcat hotărârea de guvern nr. 37/2005;
b) au inclus prin nerespectarea configurației parcelelor si amplasamentului adjudecat cuprins in documentația Waresso si avizata de OCPI Suceava parte din drumul comunal cuprins in inventarul domeniului public al Primăriei C. Sucevita, la poz. 31 din anexa 83 aprobata prin H.G. 1357/2001 - drumul numit" Ulița F.".
Potrivit textului art. 11 alin. 1 din Legea 213/1998 "Sunt lovite de nulitatea absoluta actele juridice incheiate cu incalcarea prevederilor art.l 11 din Legea 213/1998", care stabilesc in mod imperativ ca "Domeniul public este inalienabil, insesizabil si imprescriptibil fiind interzise vânzările din domeniul public”.
Potrivit textului art. 1225 alin. (2) si (3) N.C.Civ. "Obiectul contractului trebuie sa fie determinat si licit".
"Obiectul este ilicit atunci cand este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri" (art.1225 alin. (3) N.C.Civ.).
Art.1237 N.C.Civ. - " Cauza este ilicita cand contractul este doar mijlocul pentru a eluda o norma legala imperativa".
Art. 1238 alin.(2) N.C.Civ. - "Cauza ilicita sau imorala atrage nulitatea absoluta a contractului”.
Vechiul Cod Civil reglementa nulitatea absoluta a contractelor invocate, in textul art. 963 C.Civ., art.966 C.Civ., art.968 C.Civ. "fraus omnia corrumpit" . Domeniul public este inalienabil, incalcarea prevederilor legale imperative atrage nulitatea absoluta a actului intocmit in disprețul acestor norme. Nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare sau in alt mod.
Or, in cauza, s-a constatat ca:
"Ulița F." -este inclusa in H.G.R. 1357/2001 poz.31 -anexa 83 (fila 7-17 dosar):
a) aparține domeniului public ;
b)nu a fost vânduta la licitația din 1 septembrie 2005 organizata de Consiliul Local Sucevita (a se vedea adresa 4318/28.10.2009 - fila 214 dosar);
c) nu a fost inclusa in terenurile scoase la licitație prin hotărârea 37/21 iulie 2005 si anexele 1, 2, 3, 4;
d) nu a fost cuprinsa in PUD-urile intocmite de S.C. Waresso si avizate de O.C.P.I. Suceava;
e) reprezintă calea de acces la gospodăriile din zona (13 gospodarii si 6 case de vacanta);
f) asigura accesul pelerinilor la traseul stabilit prin tradiții si folosit de sute de ani pentru a se ajunge la Schitul de pe dealul F. si la izvorul cu apa binecuvântata ;
g) pe marginea Uliței F. sunt amplasați stâlpii de joasa tensiune proprietate EON, marcați de experți in rapoartele de expertiza (U. - fila 262 -272 – dosar, Scutar V. - fila 279 -286 - dosar; Tofanescu C. - fila 292–307 dosar), stâlpii respectivi susțin si cablul telefonic Romtelecom.
Pe stâlpii de joasa tensiune sunt instalate contorul si tabloul de siguranța, ce deservește locuința lui V. (schița f. 175 dosar; foto 8 - foto filele 176 – 184).
Parații L. S., L. C. si L. A. I. -nu sunt si nu au fost de buna credința, in contextul in care:
Au știut foarte bine ce suprafețe de teren li s-au adjudecat la licitația din 2005.
Cunoșteau foarte bine Ulița F., in contextul in care in 2010 cand s-au prezentat la intabularea parcelelor li s-a solicitat adresa din partea Primăriei Sucevita "daca este de acord cu schimbarea traseului circulației publice” (a se vedea adresa nr. 5910/8/12.2012 a Primăriei Sucevita - fila 73 dosar ).
Or, a rezultat indubitabil ca parații au cunoscut si si-au însușit intabularea frauduloasa prin includerea unei porțiuni a drumului public in proprietățile lor, in contextul in care:
Au solicitat fara drept adresa de la P. Sucevita pentru schimbarea traseului circulației publice.
Adresa adresele primăriei eliberate paraților L. S. si L. C. nu pot modifica conținutul HGR 1357/2001, deoarece primarul comunei Sucevita nu are atribuții in a stabili sau modifica domeniul public al statului sau comunei.
In momentul in care au început sa construiască împrejmuirea terenului fara autorizație de construcție li s-au intocmit procese- verbale contravenționale.
Articolele publicate in ziarele locale - filele 233, 234 au relevat pentru stabilirea bunei sau relei - credințe - adresa nr.5878/06.12.2010 prin care aceștia solicitau aprobare de cale de acces publică in partea de sud a proprietății lor, in contextul in care terenurile ce le-au fost adjudecate la licitația publica din 2005 aveau amplasat drumul de acces in partea de nord a proprietății lor, si in plus, amenajarea unei alte cai de acces pe langa rau este ilegala, deoarece:
-este amenajat in zona inundabila a râului Sucevita ;
- exista interdicție definitiva de construire pe malul râului Sucevita, asa cum este specificat pe harta ce reprezintă zonele de protecție ale Mănăstirii Sucevita (fila 314 dosar).
Toate rapoartele de expertiza efectuate in cauza au constatat diferentele privind vecinătățile de la nord si sud, intre planurile întocmite la licitație si cele întocmite la intabulare si anume:
- U. O. - fila 266 dosar;
- Scutar V. - fila 282 dosar;
- Tofanescu C. - fila 296 dosar.
In raportul de expertiza U. O. (fila 268 dosar) s-a aratat ca: "Suprafețele intabulate nu corespund cu cele adjudecate prin licitație publica".
In raportul de expertiza Scutar V. (fila 282 dosar), s-a precizAT ca ..."Parații au ocupat si intabulat parte din drumul comunal".
Nici un alt punct de vedere din partea Primăriei Sucevita nu poate anula o hotărâre a Guvernului României si nu poate stabili un domeniu public la nivelul comunei Sucevita, in contextul in care primarul comunei Sucevita nu are atribuții stabilite si competenta necesara de a modifica sau schimba situația juridica a unui imobil atestat ca facand parte din domeniul public al statului.
In cauza se impune constatarea fraudei la lege la încheierea contractelor de vanzare-cumpărare autentificate la notar in anul 2010 in contextul in care ceea ce s-a vândut a fost ._ si_ înscrise in CF._ si CF._, ambele parcele incluzând "Ulița F.” inscrisa in domeniul public al statului prin H.G. 1357/2001 si Anexa 83 cuprinzând inventarul domeniului public, neputandu-se efectua in cauza o simpla rectificare tabulara conform cf. disp. art. 34 pct. 4 din Legea 7/1996 .
Examinând recursurile, ce se subsumează prev. art. 304 pct. 9, art. 3041 din vechiul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
În mod corect, prima instanță a respins excepția lipsei de interes.
În speță, s-a invocat nulitatea absolută a trei contracte de vânzare-cumpărare. Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată. Reclamanții justifică interes, întrucât invocă acapararea unui drum public, destinat tuturor, se tinde a se apăra accesul la acest drum public. Nu interesează faptul că reclamantul V. D. are domiciliul în București, orice cetățean, persoană având dreptul de acces la un drum public. Interesul Mănăstirii Sucevița în promovarea acestei acțiuni este cu atât mai evident, cu cât ulița comunală în discuție, ”F.”, este calea de acces spre Schitul F. și un loc de pelerinaj, cu ocazia hramului Mănăstirii Sucevița, fiind de interes public.
Recurenții au solicitat calificarea căii de atac ca recurs, aspect reținut de tribunal în practica.
Într-adevăr, în cauză, sunt aplicabile prevederile Codului civil anterior, văzând că încheierea contractelor de vânzare-cumpărare în litigiu a avut loc anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, față de prev. art. 6 al. 1, 2, 3 din noul Cod civil potrivit cărora ”(1) Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă; (2) Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor; (3) Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispozițiilor legii noi”.
De reținut însă, faptul că nulitatea absolută dată de cauza ilicită, contrară legii și ordinii publice, este reglementată în ambele legislații, atât în vechiul Cod civil, cât și în noul Cod civil, regimul juridic fiind același.
Astfel, se impune substituirea considerentelor sentinței, în ceea ce privește temeiul de drept, reținându-se incidența prev. art. 948 pct. 4 din vechiul Cod civil, o condiție esențială pentru validitatea unei convenții este cauza licită și a prev. art. 966 din vechiul Cod civil potrivit cărora “obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect” și ale art. 968 din vechiul Cod civil, potrivit cărora “cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice”.
Întrucât regimul juridic al cauzei ilicite este același, nu rezultă nicio vătămare pentru recurenți și nu se poate reține necercetarea fondului cauzei, nefiind incidente prev. art. 312 al. 5 din vechiul Cod de procedură civilă.
Într-adevăr, așa cum arată recurenții L., cauza licită este prevăzută ca o condiție de validitate a unui contract (art. 948 pct. 4 din vechiul Cod civil), cauza ilicită fiind sancționată (art. 966 din vechiul Cod civil).
În speță, din ansamblul probator administrat în cauză rezultă scopul fraudării legii, respectiv a dispozițiilor legale referitoare la inalienabilitatea dreptului de proprietate publică.
Terenurile în litigiu au fost achiziționate de pârâții L. C. și L. S. în urma licitației din data de 1.09.2005 (f. 84-86, judecătorie), licitație organizată de P. . Hotărârii nr. 37/2005 (83, judecătorie).
Într-adevăr, procedura de licitație nu a fost anulată, la fel niciun act referitor la aceasta.
Problema contractelor de vânzare-cumpărare atacate constă tocmai în nerespectarea actelor de adjudecare, care au stat la baza încheierii acestora. Astfel, conform anexelor nr.1-4 ce fac parte integrantă din Hotărârea Consiliului local nr.37/2005 (filele nr.185-213), cele două parcele de teren au fost identificate și evaluate de S.C. „Wareso Prod” SRL Suceava, acestea învecinându-se la nord cu drumul comunal și la sud cu râul Sucevița, conform planurilor de la filele nr.192 și nr.200.
Ulița comunală balastată F. face parte din bunurile aparținând domeniului public al comunei Sucevița (filele nr.7-20) și pornește din drumul comunal Bercheza, vis-a-vis de C. A., până la limita proprietății lui C. S., având o lungime de 0,4 km. (fila nr.12).
Toate rapoartele de expertiză efectuate în cauză au concluzionat că parcelele de teren ce au făcut obiectul licitației au fost repoziționate ulterior în contractele de vânzare-cumpărare, conform documentației întocmite de inginer G. C. I. în anul 2010 (f. 80-81, judecătorie). P. această modificare de amplasament a fost afectat drumul comunal ”F.”, care a fost inclus abuziv în parcelele tranzacționate.
Astfel, conform expertizei U. (f. 268, judecătorie) ”Din compararea vecinătăților trecute pe planurile de întabulare față de cele ale suprafețelor vândute prin licitație publică se observă că amplasamentul drumului este în prezent la sudul suprafețelor întabulate față de amplasamentul drumului aflat la nordul suprafețelor adjudecate prin licitație publică în 1.09.2005, ceea ce duce la concluzia că drumul și-a schimbat configurația și suprafețele întabulate nu corespund cu cele adjudecate prin licitație publică.”
Expertul Scutar a arătat următoarele (f. 282, judecătorie):
”P. suprapunerea suprafețelor măsurate și a celor întabulate de pârâți peste trapezul L-35-4-C-b-4-I (aerofotografiat în anul 1984) și prezentate în anexa 2 atașată la raportul de expertiză, se poate observa faptul că pârâții dețin și au înscris în cartea funciară parte din drumul comunal ce face parte din domeniul public al Primăriei .. nr. 31 din Anexa 83 aprobată prin HG nr. 1357/2001.
De asemenea, suprapunând suprafețele măsurate peste ortofotoplanul 55-70 realizat în anul 2006 se poate observa faptul că pârâții au ocupat și întabulat parte din drumul comunal care asigura accesul reclamantei la proprietatea ei.
În urma suprapunerii întabulărilor pârâților și a suprafețelor de teren deținute de aceștia la data efectuării măsurătorilor prezentate în anexa 1 peste documentația cadastrală întocmită de . și avizată de OCPI Suceava care a stat la baza licitației publice organizate de Consiliul Local Sucevița la data de 1.09.2005 se poate constata că pârâții nu au respectat configurația suprafețelor și amplasamentul adjudecat la acea dată, fiind deplasate înspre nord după cum se poate observa și în anexa 4 atașată la raportul de expertiză, unde cu contur roșu sunt prezentate limitele actuale ale pârâților, cu culoare contur verde sunt prezentate limitele întabulate de pârâți și cu culoare contur negru limitele dobândite de pârâți prin licitația publică organizată de Consiliul Local Sucevița la data de 1.09.2005.
Astfel din documentația cadastrală întocmită de . și avizată de OCPI Suceava se poate observa că în vecinătatea nordică a suprafețelor adjudecate se află drumul comunal și nu limitele proprietăților particulare ale lui L. S. și L. C. cum este menționat în documentațiile de întabulare ale pârâților, iar în partea sudică se află Râul Sucevița și nu drumul comunal cum este prevăzut în cele două documentații de întabulare ale pârâților”.
Expertul Tofinescu a arătat următoarele (f. 297, judecătorie):
”Având în vedere răspunsurile la obiectivele stabilite de instanță coroborate cu situația imobilelor înscrise în cartea funciară, a măsurătorilor din teren ce reflectă realitatea la fața locului, cât și a documentațiilor tehnice întocmite cu ocazia scoaterii prin licitație publică în 1.09.2005 a celor două imobile din litigiu și documentațiile de primă înscriere în cartea funciară întocmite de ., documentații ce se contrazic cu privire la amplasamentul uliței balastate, în prima documentație ulița este la nordul imobilelor licitate, iar în a doua documentație de înscriere în CF ulița este la sudul imobilelor_ și_, conform adresei 5910/2010 astfel că din punctul meu de vedere avem două situații:
1. dacă se ia în considerare prima documentație ulița este la nordul imobilelor licitate (situație ce nu s-a înscris în CF);
2. iar dacă se ia în considerare întabulările înscrise în CF ulița este la suul imobilelor_ și_ a .>
Deci, nu suntem în prezența unei simple erori la intabularea dreptului de proprietate în sensul că, doar cu ocazia înscrierii în CF s-a greșit amplasamentul parcelelor, pe când acesta este corect în contractele de vânzare-cumpărare. În realitate, conform concluziilor unanime ale experților, amplasamentul avut în vedere chiar de contractele de vânzare-cumpărare este eronat, documentația tehnică care a stat la baza înscrierii lor, întocmită de ing. G. C., fiind greșită. Această documentație nu conține simple greșeli materiale sau erori minore, ci a repoziționat parcelele adjudecate, afectând drumul public, ulița ”F.”.
Toți experții au avut în vedere, conform obiectivelor indicate în partea introductivă, în primul rând identificarea terenurilor conform contractelor de vânzare-cumpărare (a se vedea obiectivul nr. 1 din fiecare expertiză). În al doilea rând (obiectivele nr. 2 din rapoarte), s-au raportat la întabulări.
Analizând expres atât contractele de vânzare-cumpărare, cât și întabulările efectuate în baza acestora experții nu au constatat diferențe între acestea, în sensul că, contractele respectă amplasamentul de la adjudecare și doar întabulările sunt greșite.
De altfel, întabulările trebuie să respecte amplasamentele din actele de proprietate.
Nu s-a dovedit că amplasamentele din contractele de vânzare-cumpărare respectă identificarea efectuată de . de la adjudecare. Din contră, pârâta P. Sucevița a recunoscut, prin întâmpinarea depusă la prima instanță (f. 62, judecătorie) și prin prezenta cerere de recurs, că documentația . diferă de planul de amplasament și delimitare din 2010.
În concluzie, experții nu au indicat doar greșita întabulare, ci s-au raportat și la contractele de vânzare-cumpărare propriu-zise.
Conform declarației de martor a numitului C. S. D., din dosarul penal nr.169/P/2012, filele nr.66-67, pârâții L. C. și L. S. au achiziționat în perioada 1990-1991 două parcele de teren situate în vecinătatea sa, pe partea stângă a drumului comunal, iar în anul 2004 au cumpărat la licitație publică terenurile situate vis-a-vis de casele lor și peste drumul comunal și nu lipite de terenurile pe care aveau construcțiile edificate anterior.
Martorul a făcut parte din Comisia de inventariere a terenurilor ce aparțin domeniului public al C. Sucevița și a confirmat faptul că terenurile erau despărțite de drumul F. și de rețeaua aeriană de curent electric, dar pârâții au îngrădit drumul comunal cu gard, alipind astfel terenurile, construind cu mijloace proprii un alt drum pe lângă albia râului Sucevița, schimbând amplasamentul parcelelor cumpărate la licitație publică.
De altfel, amplasamentul acestei ulițe este de notorietate, în comunitatea locală.
Corect a înlăturat prima instanță apărarea în sensul bunei-credințe.
A încălca documentația de la adjudecare (Wareso), cu ocazia încheierii contractelor de vânzare-cumpărare și a întabulării subsecvente denotă clar rea-credință și intenția de fraudare.
S-a arătat deja că nu este vorba despre o simplă eroare exclusiv la întabulare, pentru care se poate cere rectificarea CF, fiind afectate chiar contractele de vânzare-cumpărare, analizate expres de experți.
Și al treilea contract, din 2011, este lovit de nulitate absolută, întrucât desființarea dreptului transmițătorului duce la desființarea dreptului subdobânditorului.
S-a recurat și încheierea din 14 martie 2013, prin care s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes. Ultima a fost analizată mai sus.
Corect s-a respins și excepția lipsei calității procesuale active. Într-o acțiune pentru nulitate absolută reclamantul poate fi orice persoană care justifică un interes. În speță, s-a arătat deja că reclamanții justifică interes, pentru apărarea unui drum public, pentru revenirea acestuia în proprietatea publică a .> Drumul comunal ”F.” face parte din domeniul public al . (f. 7-20, judecătorie). Au fost în domeniul privat al comunei doar terenurile scoase la vânzare prin licitație publică (f. 83, judecătorie). Deci, doar acestea puteau fi întabulate ca proprietate privată a comunei Sucevița.
Prima instanță a analizat aceste aspecte, neputându-se reține necercetarea fondului cauzei, sub acest aspect.
Greșit arată recurenții că amplasamentul unui drum public nu se poate stabili prin expertize sau audieri de martori, ci doar administratorul drumului îl poate confirma. Este o problemă de amplasament, care presupune verificarea documentațiilor tehnice de identificare. Pentru aceasta este necesară părerea unor specialiști autorizați, conform art. 201 al. 1 din vechiul Cod de procedură civilă.
Discutându-se valabilitatea unor contracte de vânzare-cumpărare, litigiul are natură civilă. Desigur, aspecte conexe pot fi aduse și în fața instanței de contencios-administrativ.
Prima instanță s-a raportat corect la temeiul de drept invocat de reclamanți, cauza ilicită. Nu a fost supusă dezbaterii incidența prev. art. 11 al. 2 din Legea nr. 218/1998, art. 1310 din vechiul Cod civil.
S-a arătat deja că drumul public inclus în contractele de vânzare-cumpărare face parte din domeniul public al comunei.
Recurentul L. A. I. a solicitat calificarea căii de atac ca recurs (s-a analizat deja). Mai reiterează cele două excepții, lipsa calității procesuale active și lipsa de interes, analizate deja.
De asemenea, s-a analizat legea aplicabilă.
S-a analizat și apartenența la domeniul public pentru ulița F..
Amplasamentele au fost verificate corect prin expertize de specialitate, s-a analizat mai sus. Eventualele aspecte de contencios administrativ nu fac obiectul prezentei cauze. Relațiile de la Consiliul Local Sucevița, administrator al drumului, au fost infirmate de expertize, care prevalează, emanând de la specialiști autorizați.
S-a arătat deja că drumul în litigiu face parte din domeniul public al comunei, nu din proprietatea privată a acesteia.
Recurenta P. ., conform documentației .. Această apărare nu poate fi primită, întrucât această documentație a fost cea avută în vedere la vânzarea la licitație publică, nu se poate invoca o altă identificare. Deci, documentația pentru încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, respectiv pentru întabulare trebuia să respecte această documentație.
Eventualele lipsuri din documentația Wareso trebuiau suplinite ulterior, însă cu respectarea amplasamentului inițial.
Ulița nu este liberă, a fost acaparată prin contractele de vânzare-cumpărare, astfel cum au învederat experții.
Licitația nu a fost contestată de nimeni, însă chiar părțile contractante din contractele atacate nu au respectat-o.
Interesul reclamanților a fost deja analizat.
Afectarea domeniului public privește orice cetățean, fiind de interes public.
Terenurile supuse licitației în 2005 sunt proprietatea privată a . drumul public, inclus ulterior în contracte.
Cheltuielile de judecată au fost corect acordate, nu se justifică reducerea onorariilor acordate, față de complexitatea cauzei și volumul de muncă depus.
În consecință, în baza art. 312 al. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge recursurile, ca nefondate, nejustificându-se, față de această soluție, nici acordarea cheltuielilor de judecată către recurenți.
Conform art. 274 al. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, va obliga recurenți la cheltuieli de judecată către intimatul V. D., în sumă de 4000 lei, reprezentând onorariu avocat (f.119).
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de către pârâții P. comunei Sucevița – prin primar, L. C., domiciliat în Rădăuți, ., ., jud. Suceava, L. S., domiciliat în . și L. A. I., domiciliat în Rădăuți, ., ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 880 din data de 19 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind reclamanții V. D. – prin mandatar V. M. – București, .. 45, ., M. Sucevița – prin M. Stareță C. M. și pârâta ., ca nefondate.
Obligă recurenții să plătească intimatului V. D. suma de 4000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 1 octombrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
V. O. D. A. I. M. G. D.
Grefier,
S. A.-M.
Red. A.I.M.
Judecător fond C. G.-O.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./13.10.2014.
| ← Anulare act. Decizia nr. 276/2014. Tribunalul SUCEAVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 123/2014. Tribunalul... → |
|---|
