Cereri. Sentința nr. 811/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 811/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 10363/314/2013
Dosar nr._ - ordonanță președințială –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 467
Ședința publică din 20 mai 2014
Președinte: T. M.
Judecători: M. C.
Grefier: P. L.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul C. N., domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 811 din 24.02.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava (dosar nr._ ), intimat fiind pârâtul B. Aurelin, cu același domiciliu.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul recurent, asistat de avocat N. L., lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, după care:
Instanța, a pus în discuție, calificarea căii de atac exercitată în cauză.
Avocatul reclamantului a solicitat calificarea căii de atac în apel.
Instanța, califică ca fiind apel calea de atac exercitată împotriva sentinței civile nr. 811 din 24.02.2014, urmând ca din componența completului să facă parte primii doi judecători și pune în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului invocată prin întâmpinare.
A. N. L., pentru reclamantul recurent, a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul B. A.. A depus la dosar un supliment întocmit la raportul de expertiză, care conformă că suprafața de teren în litigiu este unica posibilitate de acces și planșe foto privind derularea lucrărilor de construcție, solicitând admiterea probei cu aceste înscrisuri.
Instanța, respinge excepția invocată în raport de disp. art. 36 Cod procedură civilă, calitatea fiind dată de raportul juridic din dosarul nr._/314/2012 în care se judecă fondul cauzei.
În temeiul disp. art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează, pentru reclamantul apelant proba cu înscrisurile depuse la termenul de astăzi și, constatând că apelul se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
A. N. L., pentru reclamantul apelant, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței, în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că instanța de fond a interpretat greșit probatoriul administrat în cauză, raportul de expertiză relevând că în momentul de față singura cale de acces de la calea publică la terenul reclamantului este acea suprafață de teren pe care pârâtul a început să edifice o nouă construcție.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL ,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 18.11.2013 sub nr._, reclamantul C. N. în contradictoriu cu pârâtul B. A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună ca pârâtul să fie obligat să sisteze lucrările de construcție pe care le execută pe suprafața de 260,75 mp teren situată în intravilanul comunei Bosanci, jud.Suceava identică cu bunul imobil nr._ din CF_ a UAT Bosanci, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii ce formează obiectul dosarului nr._/314/2012 al Judecătoriei Suceava, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că părțile dețin în proprietate suprafațe de teren învecinate situate în intravilanul comunei Bosanci la locul numit „V. . partaj după autorii lor comuni.
Reclamantul a precizat faptul că prin sentința civilă nr. 4641/2000 a Judecătoriei Suceava, modificată prin decizia nr. 1378/2002 a Tribunalului Suceava, rămasă irevocabilă, au fost partajate bunurile succesorale rămase după defunctul C. V., sens în care, reclamantului i-a fost atribuită o suprafață de 407 mp teren intravilan, iar numiților B. A., B. G., B. I. le-a fost atribuită o suprafață de 497 mp teren intravilan identificată în același plan de situație, suprafață care, în temeiul actului de partaj autentificat sub nr.295/2012 a revenit în proprietate exclusivă a pârâtului B. A..
S-a mai învederat faptul că, dat fiind faptul că suprafața de 407 mp teren dobândită de reclamant nu are acces la calea publică, având natura unui loc înfundat, pentru a accede la această parcelă a folosit un drum amenajat anterior partajării bunurilor succesorale rămase după autorii comuni, drum care era amplasat pe suprafața de teren ce a fost atribuită pârâtului prin decizia nr.26/2008 a Tribunalului Suceava, respectiv pe suprafața de 371 mp teren identică cu bunul imobil nr._ din CF_ a UAT Bosanci. Cum însă în anul 2012 pârâtul a executat lucrări de construire a unui imobil, iar aceste lucrări au blocat drumul utilizat de reclamant pentru accesul la suprafața de 407 mp teren proprietatea reclamantului, a promovat o acțiune prin care a solicitat stabilirea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea pârâtului, acțiune ce formează obiectul ds. nr._/314/2012 al Judecătoriei Suceava.
Reclamantul a mai precizat faptul că în ds. nr._/314/2012 a fost întocmit un raport de expertiză topo prin care s-a stabilit că suprafața de 407 mp teren proprietatea reclamantului constituie loc înfundat, neavând acces la drumul public, că drumul folosit de reclamant pentru a accede la acest teren, amplasat pe terenul identic cu bunul imobil nr._, este blocat ca urmare a edificării unei construcții de către pârât și, în considerarea acestor aspecte, s-a propus stabilirea unei servituți de trecere în favoarea reclamantului pe terenul identic cu bunul imobil nr._, proprietatea pârâtului.
Imediat după depunerea raportului de expertiză în ds. nr._/314/2012 pârâtul a început să execute lucrări de construcții și pe terenul identic cu bunul imobil nr._, intenționând să edifice o temelie tocmai pe amplasamentul căii de acces propuse prin raportul de expertiză.
În drept, reclamantul a indicat disp. art. 996 și urm, art. 453 Cod procedură civilă, art. 617 Cod civil.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță.
Prin sentința civilă nr. 811 din 24 februarie 2014, Judecătoria Suceava a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform afirmațiilor reclamantului din cererea de chemare în judecată, necontestate de pârât, acesta își asigura trecerea la terenul sau de 407 mp pe o cale de acces cu piciorul insa acea cale de acces a fost blocată de pârât prin edificarea unei construcții, motiv pentru care a introdus o cerere de chemare în judecată privind fondul cauzei înregistrată sub nr._ .
In continuare, în dosarul de fond, s-a propus prin raportul de expertiza stabilirea unei servituți de trecere pe o cale alternativa pe terenul ce apartine paratului pentru ca reclamantul să aibă acces la suprafață sa de teren insa, ulterior depunerii acestui raport, pârâtul a început să execute lucrări de construcție tocmai pe amplasamentul propus de expert.
În drept, instanța a reținut faptul că potrivit art. 996 alin. 1 și 5 din Codul de procedură civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări; pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Având în vedere dispozițiile legale enunțate anterior, pentru a fi admisa o cerere de ordonanță președințială trebuie îndeplinite următoarele condiții: existența unei aparențe de drept în favoarea reclamantului, caracterul provizoriu al măsurii dispuse, urgența și neprejudecarea fondului.
Referitor la prima conditie, respectiv afirmarea de catre reclamant a unei aparente de drept, instanta a reținut ca aceasta este o conditie speciala care face admisibila cererea de ordonanta presedintiala, pe langa celelalte trei conditii enuntate mai sus.
Spre deosebire de actiunile civile de drept comun, ordonanta presidintiala nu presupune dovedirea de catre reclamant a temeiniciei pretentiei formulate ci doar dovedirea unei aparente de drept.
Instanta a reținut ca ordonanta presidentiala se grefeaza pe un drept de trecere iar potrivit art. 617 C civ proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publica are dreptul sa i se permita trecerea pe fondul vecinului sau, pentru exploatarea fondului propriu.
Având in vedere faptul ca reclamantul avea anterior acces la terenul sau agricol pe un drum cu piciorul in lungime de 18 m care in momentul de fata nu mai poate fi folosit deoarece exista constructii edificate de parat, instanta coroborand situatia de fapt cu raportul de expertiza depus la dosarul nr._/314/2012 precum si cu declaratiile martorilor audiati in cauza, constata ca fondul reclamantului indeplineste conditiile unui teren infundat. Prin urmare, instanta a constatat existenta unei aparente de drept in favoarea reclamantului cu privire la o eventuala servitute de trecere.
Potrivit art. 617 alin.2 C.civ in cazul in care mai multe fonduri vecine au acces la calea publica, dreptul de trecere se va face in anumite conditii.
Din declaratia martorului Barba I. care arata ca reclamantul ar putea să ajunga la terenul infundat si pe terenul surorii sale P. M. coroborata cu anexele raportului de expertiza depus la dosarul nr._/314/2012, se constata ca terenul reclamantului, este invecinat cu terenuri care apartin mai multor persoane, fonduri care de altfel, au acces la calea publica.
Astfel existenta aparentei de drept in favoarea unei persoane este o chestiune relativa, care nu poate fi stabilita in abstract ci doar prin raportare la persoana careia i se opune dreptul in cadrul unui raport juridic. In cauza de fata, instanta a constatat ca desi exista o aparente de drept in favoarea reclamantului, aceasta in mod concret nu poate fi raportata la persoana paratului.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul C. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
În mod greșit a reținut instanța de fond că aparența de drept invocată și dovedită nu poate fi raportată la persoana pârâtului B. A. pe considerentul că terenul proprietatea sa, ce constituie loc înfundat, se învecinează și cu fondurile aparținând altor persoane, pe care ar putea fi asigurat accesul său la calea publică, această concluzie fiind consecința greșitei interpretări a probatoriului administrat în cauză.
Astfel, prin raportul de expertiză efectuat în dosarul nr._/314/2012 al Judecătoriei Suceava s-a stabilit că suprafața de 407 mp teren proprietatea sa constituie loc înfundat, neavând acces la drumul public, că drumul folosit anterior pentru a accede la acest teren, amplasat pe terenul identic cu bunul imobil nr._ aparținând pârâtului B. A. este în prezent blocat ca urmare a edificării unei construcții de către pârât și că în prezent cea mai scurtă și mai economicoasă posibilitate de acces la terenul proprietatea sa o constituie servitutea propusă și identificată în planul de situație anexa 7 la raport, care afectează o suprafață de 120 mp din terenul proprietatea pârâtului identic cu imobilul nr. 30.066 din CF 30.066 a UAT Bosanci.
Concluzia sus menționată a expertului este confirmată de planul de situație anexa 7 la raportul inițial de expertiză, din care rezultă că servitutea propusă asigură accesul direct, în linie dreaptă, de la terenul ce constituie loc înfundat la calea publică, dar și de suplimentul raportului de expertiză întocmit în dosarul nr._/314/2012, din care rezultă că servitutea propusă în raportul inițial reprezintă singura soluție pentru asigurarea accesului de la drumul public la terenul proprietatea apelantului.
Pe de altă parte, în examinarea aparenței de drept invocate, instanța investită cu cererea de ordonanță președințială trebuia să se raporteze și la disp. art. 617 alin. 2, teza finală din codul civil, potrivit căruia "în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul celui căruia i s-ar aduce cele mai puține prejudicii", aceasta întrucât în dosarul de fond servitutea solicitată urmează a fi stabilită în conformitate cu cerințele acestui text de lege.
Față de reglementarea sus menționată și față de faptul că nici în dosarul de fond, nici în cauza de față, nu a fost identificată în mod concret vreo altă posibilitate de acces mai scurtă și mai economicoasă la terenul proprietatea sa, iar raportul de expertiză depus la dosarul cauzei relevă faptul că servitutea propusă reprezintă unica soluție pentru asigurarea accesului său de la suprafața de 407 mp teren în discuție la calea publică, este vădit nelegală și netemeinică motivarea primei instanțe în sensul că aparența dreptului de servitute invocată nu poate fi raportată în concret la imobilul proprietatea pârâtului.
În altă ordine de idei, simplul fapt că imobilul ce constituie loc înfundat se învecinează și cu alte fonduri pe care s-ar putea realiza accesul său la calea publică nu este de natură să infirme aparența de drept invocată în absența oricărei probe din care să rezulte că eventualele căi de acces ce ar putea fi stabilite pe alte fonduri învecinate ar fi mai scurte și mai economicoase decât cea propusă prin raportul de expertiză efectuat în dosarul de fond. În acest context, învederează apelantul faptul că, potrivit planurilor de situație depus la dosar, singurul imobil cu care se mai învecinează terenul proprietatea sa este cel care aparține numitului Carvațchi T., ori pe porțiunea de teren amplasată între locul înfundat și calea publică acesta are edificată o construcție datorită căreia accesul la terenul său nu s-ar putea realiza decât prin stabilirea unei servituti sinuoase, mult mai împovărătoare decât cea propusă pe terenul pârâtului, împrejurare pentru dovedirea căreia înțelege să solicite în apel suplimentarea probatoriului cu proba testimonială și proba cu cercetarea locală.
Față de cele arătate, consideră că probatoriul la care a făcut referire dovedește aparența de drept invocată, atât în ceea ce privește dreptul său de a solicita stabilirea unei servituti de trecere, cât și în ceea ce privește faptul că servitutea propusă prin raportul de expertiză efectuat în dosarul de fond îndeplinește condițiile prev. de art. 617 alin. 2 teza finală din codul civil.
Deosebit de aceasta, apelantul consideră că se impune a fi avut în vedere și faptul că lucrările de construcții demarate de pârât în luna decembrie 2013, necontestate de acesta nici sub aspectul existenței, nici sub aspectul amplasamentului pe care ele sunt executate, materializează un abuz de drept evident în contextul în care, așa cum rezultă din raportul de expertiză depus la dosar, pârâtul a blocat prin edificarea unei alte construcții calea de acces folosită anterior, iar în prezent execută lucrări similare și pe suprafața de teren identificată în dosarul de fond ca fiind singura sa posibilitate de a accede de la suprafața de 407 mp teren la drumul public.
Raportat la toate aceste aspecte, dar și la faptul că, potrivit argumentelor expuse în cererea introductivă, în speță sunt de asemenea justificate urgența și caracterul vremelnic al măsurii solicitate, solicită admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială și obligării pârâtului la sistarea lucrărilor de construcție pe care acesta le execută pe suprafața de 260,75 mp teren situată în intravilanul corn. Bosanci jud. Suceava, identică cu bunul imobil nr._ din CF_ a UAT Bosanci, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii ce formează obiectul dosarului nr._/314/2012 al Judecătoriei Suceava.
În temeiul art. 453 rap. la art. 482 cod procedură civilă solicită și obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată din ambele faze procesuale.
În drept, și-a întemeiat cererea de apel pe disp. art. 466 și urm., art. 996 și urm., art. 453 cod procedură civilă, art. 617 cod civil.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
Potrivit sentinței civile nr. 4641/2000 a Judecătoriei Suceava, reclamantul a dobândit în proprietate suprafața de 407 mp teren.
Întrucât nu i s-a acordat și o cale de acces la această parcelă, reclamantul a folosit un drum amenajat anterior împărțirii terenului după autorii comuni, care afectează . identică cu bunul imobil nr._ din CF Bosanci atribuită pârâtului.
Întrucât pârâtul a blocat drumul prin edificarea unei construcții, reclamantul a promovat acțiune pentru stabilirea unei servituți de trecere, dosar aflat pe rolul Judecătoriei Suceava.
Prin raportul de expertiză topo întocmit în dosarul de fond se reține că suprafața de 407 mp proprietatea reclamantului este loc înfundat, iar terenul folosit de acesta este blocat pârât ca urmare a edificării unor construcții.
Cum, pe parcursul judecării creării drumului de acces, petentul a procedat la turnarea unei temelii tocmai pe această porțiune de teren, instanța apreciază că în cauză este dată urgența ce condiționează darea unei ordonanțe președințiale.
De asemenea, în vederea apărării dreptului la crearea unui drum, reclamantul justifică și aparența dreptului, în considerarea acelorași cerințe impuse pentru ordonanța președințială.
De altfel, dispozițiile art. 996 și urm. Cod procedură civilă sunt coroborate cu prev. art. 617 al. 2 teza finală din Codul civil care dispun că „în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se face pe fondul celui căruia i s-ar aduce mai puține prejudicii” având în vedere că aceste prevederi sunt aplicabile judecării fondului.
În cauză, nu prezintă relevanță faptul că imobilul ce constituie loc înfundat se învecinează și cu alte fonduri pe care s-ar putea realiza calea de acces a reclamantului întrucât, în prezenta cerere, se pune în discuție drumul utilizat de reclamant și părțile din cauza în care se judecă fondul.
Ori, fiind probată aparența dreptului invocată de reclamant, precum și faptul că lucrările de construcție demarate de pârât pe parcursul judecății fondului blochează calea de acces folosită de reclamant, instanța apreciază că în cauză sunt date urgența și caracterul vremelnic al măsurii ce se poate lua pe calea ordonanței președințiale, astfel încât în baza art. 480 Cod procedură civilă va admite apelul și schimbând sentința civilă, va admite cererea, dispunând obligarea pârâtului să sisteze lucrările de construcții pe care le execută pe suprafața de 260,75 mp teren situat în intravilanul comunei Bosanci, județul Suceava identică cu bunul imobil nr._ din CF_ a UAT Bosanci până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/314/2012 al Judecătoriei Suceava.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Admite apelul formulat de reclamantul C. N., CNP_, domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 811 din 24.02.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava (dosar nr._ ), intimat fiind pârâtul B. Aurelin, cu același domiciliu.
Schimbă sentința civilă și în consecință:
Admite cererea având ca obiect „ ordonanță președințială” formulata de reclamantul C. N., în contradictoriu cu pârâtul B. A..
Obligă pârâtul să sisteze lucrările de construcții pe care le execută pe suprafața de 260,75 mp teren situat în intravilanul comunei Bosanci, județul Suceava identică cu bunul imobil nr._ din CF_ a UAT Bosanci până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/314/2012 al Judecătoriei Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
T. M. M. C. P. L.
Red. T.M/Jud. fond: M. C./Tehnored. P.L./ 4 ex. – 01.07.2014
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Servitute. Decizia nr. 1233/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
