Anulare act. Decizia nr. 793/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 793/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 3514/314/2010
Dosar nr._ - anulare act -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 793
Ședința publică din 1 aprilie 2014
Președinte- D. D.
Judecător - T. M.
Judecător- M. C.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul C. G.. I., prin curator P. B., din ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.6156 din 20.12.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind pârâții V. I., V. C., C. C., B. de C. și Publicitate Imobiliară Suceava, prin Oficiul de C. și Publicitate Imobiliară Suceava, C. D. L. și I. A. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pîrîtul intimat C. C. și avocat B. A. pentru pîrîtul intimat I. A. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatînd recursul în stare de judecată, a trecut la dezbateri.
A. B. A. pentru pîrîtul intimat I. A. C., a cerut respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Pîrîtul intimat C. C. a cerut respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.6156 din 20.12.2013 Judecătoria Suceava a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul Chindreș G.. I., prin curator P. L. - B., în contradictoriu cu pârâții V. I., V. C., C. C., C. D.- L. și I. A. C. și a obligat pe reclamant să plătească pârâtului I. A. C. suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3085/01.08.2008 la B.N.P. P. A. pârâții V. I. și V. C. au vândut pârâtului C. C. terenul în suprafață de 3.300 mp situat în intravilanul satului Măriței, ., la locul numit „Debrova”, identic cu imobilul cu nr. cadastral 3040 compus din ., înscris în C.F. 3027 UAT Dărmănești prețul vânzării fiind de 11.700 lei (fila 8).
De asemenea, prin Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3086/01.08.2008 la B.N.P. P. A. pârâții V. I. și V. C. au vândut pârâtului I. A. C. terenul în suprafață de 3.900 mp situat în extravilanul satului Măriței, ., la locul numit „Dubena (fântână)”, identic cu imobilul cu nr. cadastral 3046 compus din ., înscris în C.F. 3026 UAT Dărmănești prețul vânzării fiind de 3.500 lei (fila 130).
În privința ambelor terenuri se face mențiunea că au fost dobândite de vânzători în baza Certificatului Suplimentar de moștenitor nr. 116/18.06.2008 și a Certificatului de moștenitor nr. 117/18.06.2008 (filele 72, 73), și că terenul provine din Titlul de proprietate 1244/26.07.1995 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava – fila 71.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză, suprafața de 3.300 mp din trupul „Debrova” – Contract nr. 3085/01.08.2008 - (sau 3.278 mp din măsurătorile efectuate de exp. P. C. în dosar 32/1995 – planșa nr. 1 fila 139 ds. 32/1995 al Tribunalului Suceava) a făcut obiectul partajului succesoral după defunctul C. G. (tatăl reclamantului și bunicul matern al pârâților V. I. și V. C.), fiind dispusă ieșirea din indiviziune față de acesta, în cote de ½, atribuindu-se reclamantului 1639 mp iar pârâților V. I., V. C. și defunctului frate al acestora, numitului V. M. M. 1639 mp, conform Deciziei nr. 97/23.01.1997 în Dosar 32/1995 al Tribunalului Suceava-filele 9-11 dosar.
În mod similar, și suprafața de 3.900 mp din trupul „Dubena” – Contract nr. 3086/01.08.2008 - a făcut obiectul partajului succesoral după defunctul C. G., fiind dispusă ieșirea din indiviziune față de acesta, în cote de ½, atribuindu-se reclamantului, respectiv pârâților V. I., V. C. și defunctului frate al acestora, numitului V. M. M. cota de 1/2 mp fiecărei ramuri. (planșa nr. 3 fila 141 ds. 32/1995 al Tribunalului Suceava) .
S-a reținut în decizia tribunalului faptul că, deși menționate în Titlul de proprietate 1244/26.07.1995, cu titular V. D., suprafețele de 0,39 ha Dubena, 0,07 ha Dubena și 0,33 ha Dubrova reprezintă înzestrările pe care mama pârâților V. le-a primit de la defunctul său tată, C. G..
Există astfel identitate între terenurile ce fac obiectul Contractelor de vânzare-cumpărare a căror nulitate se solicită a se constata în cauză și terenurile pentru care s-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de ½ prin Decizia 97/1997 a Tribunalului Suceava, ambele parcele de teren, de 3.300 mp și 3.900 mp fiind intabulate pe un amplasament greșit (răspunsul la pct. 4 din obiectivele expertizei-fila 303 ds).
Față de această situație reținută în Raportul de expertiză întocmit de Isepcuc D. C. instanța constată că din ceea ce s-a vândut prinContractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3085/01.08.2008 a fost proprietatea exclusivă a vânzătorilor V. I. și V. C. numai suprafața de 1650 mp (sau 1639 mp conform expertizei din dosarul de partaj 32/1995), cealaltă suprafață de 1650 mp fiind proprietatea reclamantului C. I..
În mod similar, din ceea ce s-a vândut prinContractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3086/01.08.2008 a fost proprietatea exclusivă a vânzătorilor V. I. și V. C. numai suprafața de 1950 mp, cealaltă suprafață de 1950 mp fiind proprietatea reclamantului C. I..
De menționat că vânzătorii și cu reclamantul nu erau, la data vânzării în indiviziune cu terenurile ce au făcut obiectul vânzării, starea de indiviziune fiind sistată prin decizia 97/1997 a tribunalului, astfel că în cauză valabilitatea contractului urmează a fi analizată prin prisma cauzei ilicite, respectiv a vânzării lucrului altuia, conform precizărilor reclamantului din 22.02.2011, respectiv din 28.07.2011.
Învederează reclamantul faptul că în speță este vorba de două vânzări nule absolut, în parte, în baza art. 948-art. 968 cod civil 1864, întrucât toate părțile, respectiv vânzătorii și cumpărătorii au fost de rea credință la încheierea actelor, știind că tranzacționează lucrul altuia, respectiv al reclamantului.
În mod categoric se poate susține faptul că, dacă actul în cauză s-a încheiat de vânzător în frauda dreptului proprietarului, și cu complicitatea cumpărătorului, această împrejurare constituie un caz tipic de nulitate absolută, în virtutea principiului fraus omnia corrumpit.
În ipoteza însă în care cumpărătorul nu este complice la fraudă cu vânzătorul, fiind în eroare socotind că lucrul vândut aparține vânzătorului, atunci vânzarea este anulabilă pentru eroare asupra calității esențiale a vânzătorului, care a fost socotit de cumpărător proprietar al lucrului.
Această nulitate relativă poate fi invocată numai de către cumpărător sau succesorii acestuia, iar în ipoteza evingerii de către adevăratul proprietar obligația de garanție a vânzătorului subzistă.
În cazul nulității relative, adevăratul proprietar nu poate cere anularea contractului, fiind terț față de acesta, în schimb, în orice situație poate intenta acțiune în revendicare, dacă a pierdut posesia terenului, sau poate opune propriul titlu împotriva titlului cumpărătorului, care a tranzacționat cu un neproprietar, dacă are posesia bunului.
În speță, instanța a constatat că cele două contracte supuse analizei nu sunt nule absolut, așa cum susține reclamantul, nefiind îndeplinită condiția complicității la fraudă a pârâților cumpărători.
Astfel, deși pe deplin dovedită reaua credință a vânzătorilor V. I., V. C. în ambele contracte, nu este dată în cauză reaua credință a cumpărătorilor.
Conform art. 1898 al. 2 Cod civil 1864, buna credință este credința posesorului că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea.
Conform art. 1899 al. 2 Cod civil 1864 buna credință se presupune totdeauna și sarcina probei cade asupra celui ce invocă reaua credință.
Reaua credință a vânzătorilor V. I. și V. C. rezidă din aceea că pe tot parcursul tranzacției au fost în deplină cunoștință de cauză față de situația că tranzacționau un bun ce nu le aparține în totalitate, de vreme ce au fost părți-reclamanți în dosarul de partaj 32/1995, după care s-au înscris cu terenurile atribuite, respectiv 1639 mp în trup Debrova și 2300 în trup Dubena în Registrul Agricol la data vânzării (pct. 4 Raport expertiză), iar ulterior au indicat un amplasament eronat către expert, cu ocazia intabulării terenului.
De asemenea, cu ocazia emiterii Certificatului suplimentar de moștenitor nr. 116/18.06.2008 de către BNP P. A. au omis a prezenta notarului situația reală a terenului de 3.300 mp, respectiv de 3.900 mp, respectiv aceea că, deși înscris în Titlul de proprietate 1244/1995 eliberat titularului V. D., acesta reprezenta înzestrarea mamei lor, a Vioricăi V., născută C. și că terenul făcuse obiectul partajului judecătoresc încă din anul 1997.
De altfel, inclusiv atitudinea lor procesuală în cauză, precum și lipsa nejustificată la interogatoriu probează reaua credință a acestora.
Însă, conform celor mai sus expuse, reaua credință a vânzătorilor nu este suficientă pentru constatarea nulității absolute a contractului.
În ceea ce-i privește pe ambii cumpărători, aceștia au contractat cu un proprietar tabular, dreptul de proprietate pentru terenurile în cauză fiind înscris, la data cumpărării, în CF. 3027 UAT Dărmănești pentru terenul de 3.300 mp (fila 70 ds.) și în C.F. 3026 UAT Dărmănești pentru terenul de 3.900 mp. (fila 167 ds.) pe numele vânzătorilor-pârâți.
Ori, față de această împrejurare, cumpărătorilor nu li se poate cere a face și alte demersuri spre a verifica situația juridică a terenului pe care intenționau să îl cumpere, excesiv fiind a-i considera ca fiind de rea credință, pentru că u au preluat posesia terenurilor, așa cum eronat apreciază reclamanta.
În plus, deși nici nu mai era necesar, instanța mai reține că mai înainte de partajul din 1997 întreg terenul a fost stăpânit de mama reclamanților, Vaseleniuc V. fiindu-i atribuit ca zestre la căsătorie, astfel că inclusiv N. O. (martorul audiat) a intenționat să cumpere, numai de la moștenitorii lui Vaseleniuc V., terenul în suprafață de 0,39 ha, încheind actul sub semnătură privată din 30.11.1993 depus la fila 188 dosar.
De asemenea, martorul a mai arătat că „în momentul când am cumpărat eu terenul de la pârâți, aceștia erau cunoscuți drept proprietari, însă ulterior terenurile au fost împărțite în sensul că o parte aparțineau pârâților V. iar o parte lui C.. Am auzit în . asupra terenurilor vândute de V..”
Cum în speță nu este dată reaua credință a cumpărătorilor, nu se poate reține nulitatea absolută a contractelor, cererea fiind respinsă ca nefondată.
În temeiul art. 274 C.P.C. 1965 instanța a obligat reclamantul să plătească pârâtului I. A. C. suma de 600 lei cheltuieli de judecată-onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. G.. I. prin curator P. L.-B. pentru motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct.9 C.proc.civ, susținând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor ce reglementează condițiile esențiale pentru validitatea convențiilor precum și cu aprecierea eronată a probelor de la dosar.
A arătat în acest sens, că au dovedit faptul că pârâții au urmărit fraudarea intereselor reclamantului prin încheierea celor două contracte, aceștia fiind de o vădită rea credință, în condițiile în care reclamantul nu a pierdut niciodată posesia parcelelor ce i-au fost atribuite la partaj fiind cunoscut ca proprietar care a achitat la primărie impozit pentru partea sa de teren, pârâții neavând niciodată posesia suprafețelor de teren cumpărate în mod fraudulos. Ori, scopul oricărei vânzări respectiv cumpărări este dobândirea proprietății asupra bunului cu toate atributele dreptului de proprietate.
Pârâții cumpărători cunoșteau că vânzătorii nu sunt în regulă cu actele de proprietate și că acestea ar putea aparține unei alte persoane, mai mult nu au încercat să intre în posesia terenurilor.
Pârâtul I. a arătat în mod mincinos prin interogatoriu că a intrat în posesia terenului deoarece după cum arată expertul, deținătorii actuali ai suprafeței de 3.900 mp sunt pârâții Vaseleniuc și reclamantul nu și pârâtul I..
Reaua credință a cumpărătorului I. reiese și din faptul că deși a auzit de la oamenii din . au un teren de vânzare, acesta nu a vrut să audă că pârâții Vaseleniuc nu sunt proprietari deplini, ci doar al unei părți de teren, aspect ce putea fi cunoscut cu minime diligențe.
Un alt aspect care denotă complicitatea pârâtului I. la fraudarea intereselor reclamantului împreună cu pârâții Vaseleniuc este și faptul că pârâtul nici măcar nu s-a deplasat la locul unde era situat terenul, aspect recunoscut de acesta.
De asemenea, pârâții C. nici nu au discutat în mod direct cu vânzătorii ci cu un intermediar, mai mult nici nu s-au interesat al cui este terenul, ei neintrând în posesia terenului cumpărat.
Martora N. O. a confirmat faptul că cu minime diligențe pârâții cumpărători puteau afla cine este proprietar al terenurilor, respectiv dacă după partaj toate trupurile de teren deținute numai de pârâții Vaseleniuc au fost împărțite în mod egal.
A apreciat că, chiar dacă formalitățile de intabularenu au fost operate în cartea funciară pe numele reclamantului, cu minime diligențe pârâții cumpărători puteau să cunoască faptul că terenul aparține și altei persoane decât pârâții vânzători, înspeță neputând fi vorba despre buna credințăa pârâților, din moment ce există culpă, oricât de ușoară ar fi aceasta.
S-au depus la dosar înscrisuri (fila 31-41).
Oficiul de C. și Publicitate Imobiliară a depus la dosar note prin care a solicitat menținerea soluției privind excepția calității sale procesuale.
Recursul a căror critici se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă este nefondat din următoarele considerente:
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză, din ceea ce s-a vândut prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3085/2008, doar suprafața de 1650 mp (sau suprafața de 1639 mp conform partajului ) a fost proprietatea exclusivă a vânzătorilor V. I. și C., diferența de 1650 mp fiind proprietatea reclamantului recurent.
În ceea ce privește contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3086/2008, doar suprafața de 1950 mp era proprietatea exclusivă a vânzătorilor V., diferența de 1950 mp fiind ai reclamantului recurent.
La data vânzării vânzătorii și reclamantul nu erau în indiviziune cu terenurile, acestea fiind partajate prin Decizia civilă nr.97/1997 a Tribunalului Suceava.
Conform precizărilor reclamantului, acesta solicită anularea celor două contracte pentru cauză ilicită și vânzarea bunului altuia, invocând în acest sens dispozițiile art.948 și 968 Cod civil, susținând reaua credință a părților contractante.
Tribunalul, constată că nulitatea absolută a lucrului altuia are ca punct de plecare împrejurarea că părțile au încheiat contractul știind că este proprietatea altei persoane, ascunzând intenția de a aduce altuia o pagubă, actul fiind fondat pe o cauză ilicită sau fraudă, având ca numitor comun reaua-credință a pârților, în lipsa cărora nu se justifică nulitatea contractului.
Sub incidența art.1080 C.civil are importanță juridică nimina negligenția a cumpărătorului, care încălcând obligația de a se convinge că a contractat cu un verus dominus, răspunde pentru culpa lata.
Or, în speță, la data încheierii actelor de înstrăinare atacate, proprietari tabulari al bunurilor imobiliare vândute erau vânzătorii pârâți, drepturile de proprietate pentru terenurile în cauză fiind înscrise în C.F nr.3027 UAT Dărmănești pentru suprafața de 3300 mp, respectiv în CF nr.3026 pentru suprafața de 3900 mp.
Ca atare nu li se poate imputa cumpărătorilor nimia negligenția, de vreme ce cartea funciară ia convins că au contractat cu un veritabil verus dominus.
Mai mult, în cauză nu are relevanță sub aspectul relei credințe faptul că cumpărătorii nu au intrat în posesia terenurilor ori că, nu s-au deplasat la locul unde este situat terenul și nici că au discutat cu vânzătorii prin intermediar, cum este cazul pârâților C..
De asemenea, nu se poate reține faptul că pârâții cumpărători puteau să cunoască de la oamenii din . terenurilor înstrăinate, în condițiile în care chiar martora audiată a declarat că vînzătorii erau cunoscuți drept proprietari, însă terenurile au fost ulterior împărțite fără a ști în ce mod, discuțiile din . relevanță având în vedere că, în cartea funciară proprietari tabulari erau la data încheierii contractelor erau vânzătorii, înscris care a înlăturat o eventuală confuzie creată și care a format convingerea că, cumpărătorii au contractat cu adevărații proprietari.
Ca atare, în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză nu este dată reaua credință a cumpărătorilor la încheierea contractului, sens în care legal acțiunea a fost respinsă ca nefondată, astfel încât în temeiul art. 312 Cod procedură civilă și recursul va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C. G.. I., prin curator P. B., din ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr. 6156 din 20.12.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimați fiind pârâții V. I., V. C., C. C., B. de C. și Publicitate Imobiliară Suceava, prin Oficiul de C. și Publicitate Imobiliară Suceava, C. D. L. și I. A. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. D. T. M. M. C. P. T.
Red. D.D.
Jud.fond – L. C. Ș.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 12 mai 2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 322/2014. Tribunalul SUCEAVA | Întoarcere executare. Decizia nr. 637/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
