Întoarcere executare. Decizia nr. 637/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 637/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 5739/314/2013
Dosar nr._ Întoarcerea executării
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 637
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 1 IULIE 2014
PREȘEDINTE: A. I. M.
JUDECĂTOR: V. O. D.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de către contestatoarea S. „C. Marfă” SA – Sucursala M. Iași, împotriva sentinței civile nr. 690 din data de 3 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimată fiind Dașchievici L. M..
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 26 iunie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 1 iulie 2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 21.06.2013 sub numărul de dosar_, reclamanta S. C. Marfă SA - Sucursala M. în contradictoriu cu pârâta Daschievici L. M., a solicitat instanței ca pe calea întoarcerii executării să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2852 lei drepturi bănești, 9,41 lei diferență inflație, plata diferenței ce rezultă din actualizarea sumei de 2861,41 lei cu indicele de inflație de la data introducerii acțiunii până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a precizat că prin sentința civilă 2716/18.12.2012 Tribunalul Suceava a dispus obligarea reclamantei să achite pârâtei suma echivalentă cu de două ori salariul mediu net pe economie, din luna ianuarie 2010 actualizată cu rata inflației. S-a mai precizat și faptul că reclamanta a formulat recurs, iar Curtea de Apel Suceava prin decizia 512/09.04.2013 a casat sentința 2716/18.12.2012 a Tribunalului Suceava și a respins acțiunea pârâtei Daschievici L. M. ca nefondată.
Reclamanta a arătat că fiind executorie de drept sentința 2716/18.12.2012 a Tribunalului Suceava, la cererea pârâtei a achitat acesteia suma de 2852 lei.
A mai precizat că urmare a desființării în totalitate a titlului executoriu sentința 2716/18.12.2012 a Tribunalului Suceava, a notificat pârâta să restituie sumele primite de la reclamantă, notificare căreia aceasta nu a dat curs.
În drept a invocat art.722, 723 N. C.pr.civ., art. 1516, 1530, 1531, 1535, 1536 N. C.civ. și art. 543, 223 C.pr.civ.
În procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată reclamanta a precizat că obiectul acțiunii sale este întoarcere executare silită și restabilirea situației anterioare, invocând în drept art. 722, 723 C.pr.civ.
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare dar s-a prezentat în instanță și a solicitat trimiterea dosarului la Judecătoria Rădăuți, instanța domiciliului său.
Prin sentința civilă nr. 5563 din data de 21 noiembrie 2013, Judecătoria Suceava a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei formulata de reclamanta S. C. Marfă SA - Sucursala M., în contradictoriu cu pârâta Daschievici L. M., în favoarea Judecătoriei Rădăuți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin prezenta acțiune astfel cum a fost precizată reclamanta-contestatoare a solicitat întoarcerea executării silite cu obligarea pârâtei-intimatei la restituirea sumei de 2852 lei drepturi bănești, 9,41 lei diferență inflație, plata diferenței ce rezultă din actualizarea sumei de 2861,41 lei cu indicele de inflație de la data introducerii acțiunii până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În baza art. 248 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei Suceava, invocată din oficiu.
Instanța a reținut că prin sentința civilă 2716/18.12.2012, Tribunalul Suceava a dispus obligarea reclamantei-contestatoare să achite pârâtei-intimate suma echivalentă cu de două ori salariul mediu net pe economie, din luna ianuarie 2010 actualizată cu rata inflației.
Fiind executorie de drept sentința 2716/18.12.2012 a Tribunalului Suceava, la cererea pârâtei-intimate, reclamanta contestatoare a achitat acesteia suma de 2852 lei.
Curtea de Apel Suceava prin decizia 512/09.04.2013 a casat sentința 2716/18.12.2012 a Tribunalului Suceava și a respins acțiunea pârâtei Daschievici L. M. ca nefondată, fiind desființat astfel în totalitate a titlului executoriu sentința 2716/18.12.2012 a Tribunalului Suceava.
Potrivit art.. 722 C.pr.civ. în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
În cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării, iar potrivit art. 723 alin.3 C.pr.civ. dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare.
Potrivit art. 650 C.pr.civ. instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Normele privind competența instanței de executare sunt norme de competentă teritorială exclusivă.
Cum în cauză nu s-au putut identifica elemente ale instanței de executare, executarea fiind efectuată de debitor direct la solicitarea creditorului fără intervenția vreunui organ de executare silită, instanța a apreciat că în cauză competența teritorială exclusivă a judecării cauzei cu obiect întoarcere executare silită nu poate reveni decât instanței de la domiciliul pârâtei Daschievici L. M., respectiv Judecătoriei Rădăuți potrivit art. 107 C.pr.civ. care prevede că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Prin urmare, avându-se în vedere și susținerea pârâtei precum că acțiunea ar trebui înaintată Judecătoriei Rădăuți, instanța a apreciat ca întemeiată excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Suceava în soluționarea prezentei cauze, față de dispozițiile art.129 alin.2 pct.3, art.132 C.pr.civ, fiind admisă ca atare și a declinat cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Rădăuți.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți sub nr._ .
La termenul de judecată din 2.02.2014 instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii de întoarcere a executării.
Prin sentința civilă nr. 690 din data de 3 martie 2014, Judecătoria Rădăuți a respins cererea având ca obiect „întoarcere executare”, formulată de contestator S. „C. MARFĂ” SA – Sucursala M. Iași, în contradictoriu cu intimata Dașchievici L. M., ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
„Deși denumirea marginală a art.722 C.proc.civ. este „Dreptul la întoarcerea executării” – fără nicio altă precizare, din cuprinsul acestui articol, ca și al art.723, rezultă indubitabil că legiuitorul a avut în vedere întoarcerea executării silite, iar nu a oricărui tip de executare.
În doctrina recentă (G. B., „Noul Cod de procedură civilă”, ed. Hamangiu, vol II, 2013, p 219) s-a arătat: „Instituția întoarcerii executării nu poate fi utilizată decât dacă a fost efectuată o executare silită. Actele de executare benevolă a unei hotărâri judecătorești, care ulterior este casată în recurs, vor putea fi supuse repetițiunii doar în condițiile art.500 alin (2) NCPC sau în condițiile dreptului comun”.
Cum în speță executarea sentinței civile nr.2716/18.12.2012 a Tribunalului Suceava a fost făcută în mod benevol, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de întoarcere a executării.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea in tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii excepției inadmisibilității acțiunii invocata din oficiu, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulata, pentru următoarele motive:
Hotărârea instanței de fond este anulabila motivat de următoarele:
a) Potrivit disp. art. 224 raportat la disp. art. 14 (5) si (6) N. C. Pr.Civ. - discutarea cererilor si excepțiilor „instanța este obligata, in orice proces sa pună in discuția părților toate cererile, excepțiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu.
Instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt si de drept, pe explicații sau pe mijloace de proba care au fost supuse, in prealabil dezbaterii contradictorii.
In prezenta cauza instanța de fond a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii, fără a fi pusa in discuția părților, încălcând astfel principiul contradictorialității, prevăzut de disp. art. 14 rap. la disp. art. 20 din N.C.P.Civ., privându-o astfel de dreptul de a se apară, de a discuta si argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocata de către orice participant la proces, inclusiv de către instanța de judecata.
Prin sentința civila atacată, s-a menționează ca „dezbaterile in fond au avut loc in ședința publica din data de 24.02.2014, concluziile părților fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, redactata separat si care face parte integranta din prezenta hotărâre,,.
Deși s-a făcut trimitere la aceasta încheiere, iar instanța este obligata sa o comunice alături de hotărârea pronunțata, la data de 28.03.2014, așa cum se-a putut constata din comunicare, a primit numai sentința civila nr. 690/03.03.2004, nu si încheierea de ședința.
Or „neîntocmirea încheierii de dezbatere, parte integranta a hotărârii judecătorești, care cuprinde in principal concluziile finale ale părților, atrage nulitatea absoluta a hotărârii cu consecința reluării procedurii, astfel a statuat Înalta Curte de Casație si Justiție București prin Dec. civ.393/16.01.2008, pe care a anexat-o.
Pe fondul cauzei, a arătat următoarele:
Prin Sentința Civila nr. 2716/18.12.2012, pronunțata in dosarul nr._/86/2012, Tribunalul Suceava, unitatea apelantă a fost obligata sa achite paratei din prezenta cauza, suma echivalenta cu de doua ori salariul mediu net pe economie, din luna ianuarie a anului 2010 actualizata in funcție de indicele de inflație de la data efectuării plații
Potrivit disp. art. 632 al. 2 raportat la disp. art. 448 (2) N.C.P.C. sunt executorii provizoriu, de drept hotărârile primei instanțe in cazul plații salariilor sau a altor izvoare din raporturi juridice de munca, iar potrivit art. 274 corob. cu art.261 Codul Muncii sunt imperative in sensul ca hotărârile pronunțate in fond sunt definitive si executorii de drept, iar potrivit disp. art. 622 al. 1 N.C.P.Civ., (1) „Obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie”.
Prin urmare, fiind executorie de drept, la solicitarea paratei a individualizat si a achitat acesteia suma de 2852 lei.
Ulterior efectuării plații s-a soluționat si recursul declarat de ea împotriva sentinței 2716/18.12.2012 a Tribunalului Suceava, iar Curtea de Apel Suceava prin Decizia nr. 512/09.04.2013 a admis recursul și pe fond a respins acțiunea reclamantei ca nefondata.
In consecința, nu a mai existat temei pentru suma ce deja fusese achitata, aceasta suma a apărut ca plata nedatorata, raportat la decizia susmenționata, astfel încât a solicitat a se constata că sunt incidente in cauza dispozițiile art. 1.341 Noul cod civil potrivit cărora „cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire” si prevederile art. 1.635 Noul Cod Civil „restituirea prestațiilor are loc ori de cate ori cineva este ținut in virtutea legii, sa înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare sau in temeiul unui act juridic desființat ulterior cu efect retroactiv ori ale cărui obligatii au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment, de forța majora, a unui caz fortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora,,.
In acest sens s-a pronunțat si instanța - Judecătoria Suceava prin sentințele civile nr. 6088/13.12.2013 si nr. 70/10.01.2014 pronunțate in dosarele nr._ si nr._ .
Contrar celor reținute de instanța de fond, chiar dispozițiile art. 722 al. 1, prevăd ca dreptul de întoarcerea executării are loc in toate cazurile, iar potrivit disp. art. 723 N.C.P.Civ. privind modalitatea de restituire, stipulează ca aceasta are loc:
(1) In cazul in care instanța judecătoreasca a desființat titlul executoriu (…)
(3) Daca nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării (…) cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată instanței de executare.
Parata in cauza, in temeiul art. 637 N.C.P.Civ si-a asumat un risc solicitând unității executarea hotărârii de la fond si este obligata sa repună unitatea in drepturile sale.
Restabilirea situației anterioare are loc prin restituirea sumei achitata in baza dispozițiilor titlului desființat in parte, actualizata la data plații efective in raport cu indicele de inflație. Actualizarea operează in temeiul legii.
Soluția actualizării debitului in funcție de rata inflației are in vedere principiul reparării integrale a prejudiciului consacrat de articolele 1516, 1530, 1531, 1535, 1536 Noul Cod civil, potrivit cărora debitul cuprinde in genere pierderea ce s-a suferit si beneficiul de care a fost lipsit creditorul prin întârzierea plații, riscul devalorizării leului rămânând astfel in sarcina debitorului.
În temeiul art. 453 din noul Cod de procedură civilă a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată de la fond și din apel în sumă de 294 lei.
In drept, a invocat dispozițiile art. 466 si urm., art. 722, 723, 637, 622, 632 al. 2 raportat, la disp. art. 448 (2), 223 corob. cu disp. art. 411, 453, 223 din Noul Cod de procedura civila; art. 1341, 1635, 1516, 1530, 1531, 1535, 1536, Noul Cod Civ.; prev. art. 274 corob. cu art. 261 Codul Muncii.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, pentru următoarele motive:
La data de 8 martie 2010 prin Decizia de Concediere nr. IB1/1065/5.03.2010 a încetat Contractul individual de munca din inițiativa angajatorului SNCFR Marfa, pentru motive ce nu au ținut de persoana sa, ca urmare a concedierii colective. În urma concedierii prin Ordonanța guvernului nr.9/2010 si HG.155/2010 a beneficiat si primit din Bugetul Asigurărilor Sociale o suma egala cu de doua ori salariu mediu net pe economie din luna ianuarie 2010, care a fost in valoare de 2852 lei.
Conform Contractului Colectiv de Munca Unic la nivel de ramura Transportatori, 1a art. 80 alin.1, avea dreptul la șase salarii de baza brute negociate. Prin Sentința Civila nr. 1684 din 28 ianuarie 2012, dosar nr._ Tribunalul Suceava a hotărât ca SNCFR Marfa sa îi plătească cele 6 salarii de 7993 lei din care au fost scăzuți CAS - 839 lei, sănătate - 440 lei, impozit - 1074 lei, rămânând un total de plata de 5640 lei, din aceasta suma au reținut 2852 lei, suma ce reprezintă cele dona salarii medii nete pe economie primita conform OG 9/2010 si HG 155/2010 din bugetul Asigurărilor Sociale, primind astfel suma de 2788 lei in loc de 5640 lei ce reprezentau cele 6 salarii de baza. A mentionat ca SNCFR Marfa in lista de plata nu a menționat ca a scăzut si oprit suma de 2852 lei care este din Asigurările Sociale. A anexat desfășurător de plata întocmit de Ec.B. M.
La data de 18 decembrie 2012 in sentința nr. 2716 din dosar_/86/2012, Tribunalul Suceava a admis acțiunea si a obligat parata S. C. Marfa sa plătească 2852 lei ce reprezintă suma egala cu de doua ori salariu mediu net pe economie conf. OG 9/2012, suma actualizata in funcție de indicele de inflație de la data efectuării plății. Suma de 28521ei a fost achitata de S. C. Marfa. La primirea acestei sume a considerat ca intre ea și S. C. Marfa conflictul s-a stins, insa la recursul formulat de SNCFR MARFA SA in dosar_/86/2012 împotriva Sentinței Civile nr.2716 din 18.12.2012 a Tribunalului Suceava SNCFR Marfa a anexat o . înscrisuri ce au reprezentat sumele ce au fost plătite tuturor salariaților concediați la 8 martie 2010, sume ce au fost achitate din asigurările sociale nu de SNCFR Marfa la dala de 30.03.2010. SNCFR Marfa a arătat in apel ca pârâta a încasat de doua ori salarii compensatorii deoarece nu a scăzut din lista de plata ce a arătat-o mai sus si a anexat-o la dosar. Nu a cerut nimic din ceea ce nu i-a fost cuvenit după 25 de ani de munca așa cum a arătat S. C. Marfa. Curtea de Apel prin Decizia nr.512 din dosar_/86/212 a modificat in totalitate Sentința Tribunalului fără drept de recurs.
In concluzie, a arătat ca a primit din bugetul Asigurărilor Sociale suma de 2852 lei conform OG 9/2010 si HG 155/2010, adică 2 salarii medii pe economie urmare a concedierii colective.
In cursul luni noiembrie SNCFR Marfa i-a plătit cele 6 salarii brute conform Contractului Colectiv de Munca Unic la nivel de ramura Transportatori, 1a art.80 alin.1, după cum urmează: 1179 lei x (112,99%ipc)=7993 lei brut, din care a reținut:
- 7993 x 10,5% = 839 lei CAS, 7993x5,5%=440 asig.san.,_16%=1074 lei impozit,_-1074=5640 lei net, din 5640 lei-28521ei = 2788 lei pe care i-a primit in urma reținerilor mai sus menționate din cele 6 salarii date conform CCM. Din brutul de 5640 lei i-a reținut si cele 2 salarii medii nete pe economie in valoare de 2852 lei fără sa aibă acest drept, aceste doua salarii i-au au fost date din bugetul asigurărilor sociale.
Actele de executare benevola a unei hotărâri judecătorești, care ulterior este casată in recurs, vor putea fi supuse repetitiunii doar in condițiile art. 500 alin.2 NCPC sau in condițiile dreptului comun. Prin urmare, executarea sentinței civile nr. 2716/18.12.2012 a Tribunalului Suceava a fost făcuta in mod benevol si a solicitat respingerea acțiunii de întoarcere a executări depusa de S. C. Marfa SA ca neîntemeiata si inadmisibilă si sa se mențină sentința civila atacată.
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat următoarele:
Cauza supusa judecații are ca obiect întoarcerea executării silita si restabilirea situației anterioare in temeiul disp. art. 722, 723 N.C.P.C., iar motivele intimatei privind sumele la care a fost obligata, ce au reprezentat acestea, modalitatea de calcul si probele administrate, s-au referit la dosarele deja soluționate de către instanțele de judecata si nu au făcut obiectul prezentei cauze.
Cum hotărârea de la fond in baza căreia i-a fost achitata suma in litigiu, a fost desființată in recurs, potrivit art. 642 raportat la disp. art. 722 N.C.P.C, daca s-a desființat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate in baza acestuia sunt desființate de drept, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare.
Susținerile intimatei ca, actele de executare benevole a unei hotărâri judecătorești, casata in recurs, vor fi supuse repetitiunii au fost total nelegale motivat de următoarele:
Prin Sentința Civila nr. 2716/18.12.2012, pronunțata in dosarul nr._/86/2012, Tribunalul Suceava, unitatea apelantă a fost obligata sa achite paratei din prezenta cauza, suma echivalenta cu de doua ori salariul mediu net pe economie, din luna ianuarie a anului 2010 actualizata in funcție de indicele de inflație de la data efectuării plații.
Potrivit disp. art. 632 al. 2 raportat, la disp. art. 448 (2) N.C.P.C. sunt executorii provizoriu, de drept hotărârile primei instanțe in cazul plații salariilor sau a altor izvoare din raporturi juridice de munca, iar potrivit art. 274 corob. cu art.261 Codul Muncii sunt imperative in sensul ca hotărârile pronunțate in fond sunt definitive si executorii de drept, iar potrivit disp. art. 622 al. 1 N.C.P.Civ., obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
Prin urmare, fiind executorie de drept, la solicitarea paratei a individualizat si a achitat acesteia suma de 2852 lei, necontestata.
Ulterior efectuării plații s-a soluționat si recursul declarat de ea împotriva Sentinței nr. 2716/18.12.2012 a Tribunalului Suceava, iar Curtea de Apel Suceava, prin Decizia nr. 512/09.04.2013, a admis recursul si pe fond a respins acțiunea reclamantei ca nefondata.
Prin urmare, nu mai exista temei pentru suma ce deja fusese achitata, aceasta suma a apărut ca plata nedatorata, astfel încât, sunt incidente in cauza dispozițiile:
- art. 1.341 Noul Cod Civil potrivit cărora „cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire;
- art. 1.635 Noul Cod Civil restituirea prestațiilor are loc ori de cate ori cineva este ținut in virtutea legii, sa înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare sau in temeiul unui act juridic desființat ulterior cu efect retroactiv ori ale cărui obligații au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment, de forța majora, a unui caz fortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora;
- art. 722 al. 1, CP,C., dreptul de întoarcerea executării are loc in toate cazurile, iar
-art. 723 N.C.P.Civ. privind modalitatea de restituire, stipulează ca aceasta are loc: (1) In cazul in care instanța judecătoreasca a desființat titlul executoriu; (3) Daca nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării (...) cel îndreptățit o va putea cere pe cale separata instanței de executare.
Parata in cauza, in temeiul art. 637 N.C.P.Civ si-a asumat un risc solicitând unității executarea hotărârii de la fond si este obligata sa repună unitatea in drepturile sale.
Restabilirea situației anterioare are loc prin restituirea sumei achitata in baza dispozițiilor titlului desființat in parte, actualizata la data plații efective in raport cu indicele de inflație. Actualizarea operează in temeiul legii, art. 1516,1530,1531,1535,1536 Cod civil.
In concluzie, cum obiectul prezentei cauze îl reprezintă întoarcerea executării silita si restabilirea situației anterioare, iar motivele intimatei s-au referit la dosarele deja soluționate de către instanțele de judecata, a apreciat susținerile acesteia ca neîntemeiate si a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Examinând apelul, conform art. 479 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței apelate și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2716/18.12.2012, a Tribunalului Suceava, contestatoarea a fost obligată să-i plătească intimatei „suma echivalentă cu de două ori salariul mediu net pe economie, din luna ianuarie a anului 2010 /…/, actualizată în funcție de indicele de inflație de la data efectuării plății”. Întrucât sentința era executorie de drept, contestatoarea i-a plătit intimatei suma de 2.852 lei, plata fiind făcută în cursul lunii martie 2013. Contestatoarea a declarat însă și recurs împotriva sentinței, acesta fiind admis. Prin decizia civilă nr.512/09.04.2013 a Curții de Apel Suceava, sentința tribunalului a fost casată, iar acțiunea formulată de intimată împotriva contestatoarei a fost respinsă.
Practic, a avut loc o executare voluntară, nu s-a procedat la executarea silită. Corect a reținut prima instanță excepția inadmisibilității, prev. art. 722 și urm. din noul Cod de procedură civilă, invocate de contestatoare, se circumscriu dispozițiilor legale privitoare la executarea silită, ceea ce nu este cazul în speță.
Corect a arătat prima instanță că executarea benevolă a unei hotărâri judecătorești, care ulterior a fost casată în recurs se va restitui în condițiile art. 500 al. 2 din noul Cod de procedură civilă (nu mai este cazul, în speță) sau în condițiile dreptului comun, o acțiune în pretenții pentru plata nedatorată.
Tribunalul reține că excepția inadmisibilității a fost pusă în discuția părților, așa cu rezultă din încheierea din 24 februarie 2014 (f. 21, judecătorie). Astfel, rezultă respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare. Faptul că apelanta-contestatoare nu s-a prezentat la acel termen în fața primei instanțe pentru a-și exprima efectiv punctul de vedere privitor la excepție nu este imputabil judecătoriei.
Încheierea ce cuprinde dezbaterile a fost întocmită (f. 21, judecătorie), dar aceasta nu se comunicată părților, doar sentința trebuie comunicată.
Prezența acțiune are ca obiect, așa cum expres s-a arătat în petitul acțiunii, „întoarcerea executării”, conform art. 722 și art. 723 din noul Cod de procedură civilă. Este vorba de o acțiune diferită de o cerere pentru plată nedatorată, conform art. 1341, 1635 din noul Cod civil.
Într-adevăr, conform art. 722, art. 723 există mai multe modalități de restituire, însă toate sunt subsumate existenței unei executări silite, ceea ce nu este cazul în speță.
Obligația de restituire există, însă excede prezentului cadru procesual.
Apelanta solicită și actualizarea debitului. Sunt aspecte ce țin de fondul cauzei, ce nu se analizează, față de caracterul prioritar al excepției inadmisibilității, care face de prisos cercetarea fondului cauzei.
În consecință, în baza art. 480 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul, ca nefondat, față de această soluție, nejustificându-se nici acordarea cheltuielilor de judecată către apelantă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de către contestatoarea S. „C. Marfă” SA – Sucursala M. Iași – Iași, .. 1, .. III și IV, împotriva sentinței civile nr. 690 din data de 3 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimată fiind Dașchievici L. M. – Rădăuți, ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 1 iulie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. S. A.-M.
Red. A.I.M.
Judecător fond C. A.
Tehnored. S.A.M.
4 ex./7.07.2014
| ← Anulare act. Decizia nr. 793/2014. Tribunalul SUCEAVA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
