Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1420/2014. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 1420/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 2639/285/2012

Dosar nr._ - constatare nulitate act juridic -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.1420

Ședința publică din data de 25 SEPTEMBRIE 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: G. F. F.

JUDECĂTOR: C. M. N.

JUDECĂTOR: L. A.

GREFIER: Ș. L. G.

Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul B. V., domiciliat în mun. Rădăuți, ..59, . împotriva sentinței civile nr.889 din data de 01 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind pârâții M. CRENGUȚA și M. V., ambii domiciliați în ., județul Suceava, B. V., domiciliat în mun. Rădăuți, ., nr.27, scara A, ., B. I., domiciliat în mun. Rădăuți, ., ., . și B. O., domiciliat în ..

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat F. G. pentru intimații pârâți M. Crenguța și M. V., lipsă fiind părțile.

Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că, prin serviciul de arhivă al instanței a fost depusă la dosar cererea formulată de reclamantul recurent B. V., prin care acesta solicită ca judecare cauzei să se facă și în lipsa acestuia, invocând dispozițiile prev. de art.242 alin.(2) Cod Procedură Civilă.

Instanța constată că la termenul anterior de judecată recurentului reclamant prin avocat T. O., la termenul anterior în substituirea apărătorului titular, avocat U. A., i s-a pus în vedere ca pentru termenul de astăzi să facă dovada citării prin publicitate a intimaților pârâți B. C., B. R. și B. S., aceștia urmând a fi citați și prin afișate la ușa instanței.

Astfel, față de lipsa recurentului reclamant și de cererea acestuia de judecare a recursului în conformitate cu disp. art. 242 alin.(2) Cod Procedură Civilă, instanța constată că procedura de citare cu intimații pârâți B. C., B. R. și B. S. este legal îndeplinită, aceștia fiind în mod legal citați prin afișare la ușa instanței, procesele verbale fiind atașate la filele 88,89 și 90 dosar.

Avocat F. G. învederează instanței faptul că deși recurentul reclamant nu s-a conformat procedura de citare este legal îndeplinită cu sus numiții prin afișare la ușa instanței, precizând că din punctul său de vedere nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.

Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea cauzei pe fond.

Avocat F. G. pentru intimații pârâți M. Crenguța și M. V. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile pronunțate de instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depuse la fila 102 dosar.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

TRIBUNALUL:

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 2.05.2012 sub nr._ reclamantul B. V. i-a chemat în judecată pe pârâții B. I. și M. Crenguța R. solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 236 din 1.03.1999 încheiat de BNP Fomni S..

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în fapt, prin titlul de proprietate nr. 860 din 3.05.1996 li s-a reconstituit dreptul de proprietate lui N. V. (mamă) și lui B. I. (tată) pentru suprafața de 0,52 ha teren din care 4325 mp teren arabil și 875 mp curți construcții, iar în urma decesului mamei sale N. V., comoștenitoarea M. Crenguța R. a cerut ieșirea din indiviziune, lucru realizat prin certificatul de moștenitor nr. 259 din 18.09.1996 și a sentinței civile nr. 4640 din 16.09.1998 pronunțată de Judecătoria Rădăuți. Cu această ocazie s-a efectuat o expertiză topo care din eroare a expertizat terenul lui B. I., tatăl în viață, în loc să expertizeze și să lotizeze terenul după mama decedată, deși în cauză există PF 116 înscris în CF 6272 proprietar B. I. și PF 115 din CF 6271 proprietar N. V..

A mai arătat reclamantul că expertul cu bună știință și cu rea credință a comasat cele două cărți funciare, creând în acest fel un avantaj comoștenitoarei M. Crenguța R. care, în cunoștință de cauză a și cumpărat, situație în care apreciază că se impune anularea contractului de vânzare-cumpărare, iar cota tatălui să fie supusă moștenirii.

În drept, reclamantul a invocat art. 1246 și urm din Codul Civil.

În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 236/1 martie 1999, titlul de proprietate nr. 860/1996, certificat de moștenitor nr. 259/18.09.1996, sentința civilă nr. 4640/16 septembrie 1998, extras de carete funciară, plan de situație.

Instanța a dispus și a fost atașat dosarul civil nr. 5105/1996 al Judecătoriei Rădăuți.

În cauză au fost introduși în calitate de pârâți, moștenitorii pârâtului B. I., respectiv B. V., B. I., B. O. și B. V..

Pârâții M. Crenguța R. și M. V. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât nu s-a indicat motivul pentru care se solicită nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 236/1999, precizând că terenul care a făcut obiectul acestui contract este proprietatea exclusivă a tatălui său, prin urmare nu a intrat în masa succesorală după mama lor. Au mai arătat pârâții că au avut grijă de tatăl lor, acesta înțelegând să le vândă terenul proprietatea sa.

Prin sentința civilă nr. 889 din data de 01 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._ , s-a respins acțiunea civilă având ca obiect constatare nulitate absolută contract de vânzare - cumpărare nr. 236/1 martie 1999, promovată de reclamantul B. V., domiciliat în mun. Rădăuți, Calea Cernăuți, nr. 59, . în contradictoriu cu pârâții M. V., domiciliat în ., jud. Suceava, M. Crenguța – R., domiciliată în ., B. V., domiciliat în mun. Rădăuți, ., nr. 27, ., jud. Suceava, B. I., domiciliat în mun. Rădăuți, ., ., . și B. O., domiciliat în ..

Reclamantul B. V. a fost obligat să plătească pârâților suma de 629 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond din examinarea înscrisurilor depuse la dosar, a stabilit că terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 236/1999 autentificat a fost proprietatea exclusivă a numitului B. I., nu a intrat în masa succesorală de împărțit după mama lor N. V., după care s-a dispus ieșirea din indiviziune prin sentința civilă nr. 4640/16.09.1998 a Judecătoriei Rădăuți pronunțată în dosarul nr. 5105/1996 a aceleiași instanțe.

Instanța nu a constatat că au fost încălcate condițiile de valabilitate a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 236/1 martie 1999, contractul fiind încheiat în fața notarului public, bucurându-se de prezumția de autenticitate.

Identificarea terenului s-a făcut cu prilejul înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară și conform planurilor de situație depuse la dosar, terenul fiind proprietatea exclusivă a promitentului vânzător, conform titlului de proprietate nr. 860/3.05.1996 și certificatului de moștenitor nr. 259/1996 eliberat de notariatul de stat Rădăuți și al sentinței civile nr. 4640/1998 al judecătoriei Rădăuți, fiind liber de sarcini.

Cum în cauză nu sunt motive de anulare a contractului de vânzare-cumpărare, instanța de fond a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.

În baza disp. art. 274 C.pr.civ. reclamantul a fost obligat la plata către pârâți a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, în conformitate cu disp. art. 304/1 Cod proc. civ., art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă a formulat recurs reclamantul B. V., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 889 din 01.03.2013 pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea civilă având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 236 din 01.03.1999 de BNP Fomin S..

Sentința este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:

Instanța de fond nu a făcut o apreciere corectă a probatoriului administrat în cauză.

Astfel, prin sentința civilă nr. 4640/16.09.1998 pronunțată în dosarul nr. 5105/1996 al Judecătoriei Rădăuți s-a admis acțiunea de partaj succesoral de pe urma defunctei N. V. și în consecință s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la imobilele care fac obiectul titlului de proprietate nr. 860/03.05.1996 eliberat pe numele defunctei și a lui B. I. fostul soț al acesteia. Partajarea suprafețelor de teren de pe titlu între moștenitorii - descendenții defunctei: M. Crenguța, B. I., B. V., B. O., B. V. s-a realizat în natură, prin atribuirea de loturi conform lotizării efectuate de ing. M. M. prin suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză. Astfel, s-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei N. V. era compusă din suprafața de 2.504 m.p. teren, identică cu perimetrul EJLD din planul de situație anexat raportului de expertiză prin care s-a făcut lotizarea, suprafață ce corespundea parcelei funciare nr. 116. . a fost astfel împărțită în 5 loturi, fiecare dintre moștenitori primind câte un lot și fiind obligat la plata sultei corespunzătoare către ceilalți moștenitori în vederea egalizării valorice a loturilor. De asemenea, s-a constatat că suprafața de 2.519 m.p. teren, identică cu perimetrul JKCSL și corespunzătoare parcelelor p.f. nr. 115 (cu suprafața de 2.119 m.p.) și p.v. nr. 29 (cu suprafața de 400 m.p.) este proprietatea lui B. I., fostul soț al defunctei. Precizez că defuncta și B. loan sunt divorțați din anul 1962 conform sentinței civile nr. 1253 din 12.06.1962 pronunțată de Tribunalul Popular Raion Rădăuți în dosarul nr. 1070/1962.

Astfel fiind, ., rămasă de pe urma defunctei N. V., a fost împărțită în 5 loturi, între moștenitorii acesteia, fiecare primind în proprietate exclusivă câte un lot din această parcelă. Reclamanta M. Crenguța a primit lotul nr. 5 reprezentat de suprafața de 493 m.p. cuprinsă în perimetrul IJMM din planul de situație amintit. în ce-1 privește pe B. I., fostul soț al defunctei, i s-a recunoscut dreptul de proprietate exclusivă cu privire la suprafața de 2.519 m.p. identică cu parcelele nr. 115 și 29.

Prin contractul de vânzare-cumpărare contestat în prezenta cauză, B. I. a înstrăinat către pârâtă suprafața de 1.782 m.p. înscrisă în C.F. nr. 6272 a . ., parcelă care, după cum am arătat a fost împărțită între moștenitorii defunctei, B. I. neavând nici un drept asupra acestei parcele, el fiind proprietar asupra parcelelor nr. 115 și 29, conform sentinței civile nr. 4640/16.09.1998 a Judecătoriei Rădăuți.

Așa fiind, recurentul a apreciat că se află în prezența unui contract de vânzare - cumpărare ce are ca obiect lucrul altuia, și nu al vânzătorului, cum în mod eronat a reținut prima instanță în considerentele hotărârii recurate.

Pentru a reține astfel, prima instanță a luat în considerare doar planul de situație efectuat la întabulare, plan care se poate lesne observa car nu corespunde în privința identificării parcelelor cu cel întocmit în dosarul de partaj din 1996 și care a stat la baza sentinței civile nr. 4640/1998, prin care s-a constatat dreptul de proprietate al lui B. I. asupra parcelelor nr. 115 $i 29.

Deși în cuprinsul contractului se face vorbire despre sentința civilă nr. 4640/1998 prin care i s-ar fi recunoscut dreptul de proprietate al vânzătorului asupra parcelei funciare nr. 116 din care a înstrăinat suprafața de 1.782 m.p., în fapt prin sentința de mai sus i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra altor parcele, respectiv parcele nr. 115 și 29.

M. Crenguța fiind parte în cauza ce a avut ca obiect partajul averii succesorale de pe urma defunctei N. V. și primind în proprietate exclusivă lotul nr. 5 din ., a cunoscut la momentul înstrăinării că terenul care se înstrăinează nu era în proprietatea lui B. I..

Prin urmare, este vorbe de un contract de vânzare-cumpărare al lucrului altuia în cunoștință de cauză, care este considerat de majoritatea doctrinei și literaturii de specialitate[1] ca o operațiune speculativă, și prin urmare are o cauză ilicită. Conform disp. art. 1238 alin. (2) Cod civil: „Cauza ilicită...atrage nulitatea absolută a contractului dacă. este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau după împrejurări, trebuia s-o cunoască".

În al doilea rând recurentul a apreciat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal.

Prin omisiunea de a analiza înscrisurile din dosarul de partaj, care au stat la baza recunoașterii dreptului de proprietate al lui B. I. - vânzătorul din contract, instanța de fond a ignorat complet prevederile art. 1238 Cod civil, incidente în cauză, cu privire la cauza ilicită comună. Procedând în acest fel, prima instanță a pronunțat o sentință lipsită de temei legal.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și constatării nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 236 din 01.03.1999 pentru cauză ilicită.

Intimații pârâți M. V. si M. CRENGUȚA au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca nefondat a recursului promovat de către reclamantul B. V. împotriva s.c. nr.889 din data de 01.03.2013 pronunțata de Judecătoria Rădăuți si menținerea ca legală și temeinică a susmenționatei hotărâri pe următoarele considerente:

În mod nefondat reclamantul invoca faptul că în cauza ar fi vorba despre vânzarea lucrului altuia si ca de fapt ei au avut cunoștința despre acest lucru și ca atare contractul se bazează pe o cauza ilicită.

În cauza este vorba despre un contract de vânzare-cumpărare care este un contract sinalagmatic, deci care nu are doar o singura cauza . o cauza ce corespunde fiecăreia din obligațiile reciproce ale părților contractante.

Scopul direct urmărit al vânzătorului este primirea prețului în schimbul înstrăinării bunului care face obiectul respectivei convenții, iar cel al cumpărătorului este dobândirea bunului in schimbul plații prețului.

În toate contractele scopul direct este un element abstract, invariabil si obiectiv (cauza juridica a obligației).

Scopul indirect îl constituie motivul determinat care a antrenat manifestarea consimțământului de a încheia contractul. Altfel spus scopul imediat vizează nevoile pe care vânzătorul și le satisface din prețul obținut, precum și nevoile pe care cumpărătorul și le satisface ca urmare a dobândirii bunului cumpărat.

Pentru validitatea contractului de vânzare-cumpărare cauza trebuie să existe, chiar daca nu este stipulată in mod expres în contract, astfel ca potrivit art.967 alin.1 cod civil "Convenția este valabila cu toate ca cauza nu este expresă"" iar potrivit alin. 2 din același text de lege "cauza este prezumata pana la dovada contrara". Absența cauzei atrage nulitatea absoluta.

Cauza trebuie să fie reală și nu falsă, în caz contrar atrage nulitatea relativa a contractului, cauza este licită când este conforma cu normele juridice și este morală când corespunde regulilor de conviețuire socială. Cauza ar fi ilicita atunci când părțile contractante ar fi înstrăinat bunul altuia și cu rea credința au reușit să fraudeze pe adevăratul proprietar.

În litigiul de față se invoca faptul că terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.236 din 01.03.1999 nu ar fi aparținut vânzătorului B. I. (în prezent decedat).

Adevărul este ca nicio o altă persoană nu invocă vreun drept asupra terenului din litigiu, pe care ei în calitate de cumpărători îl dețin neîntrerupt de la data încheierii contractului a cărui nulitate se solicita, ci numai reclamantul-recurent care fără a-și demonta calitatea de proprietar al terenului a promovat acțiunea ce face obiectul cauzei de față, în urmărirea scopului sau ascuns, de a participa la moștenirea tatălui sau, care însă a dorit încă din timpul vieții sale să-și înstrăineze averea.

Prin urmare în mod corect instanța de fond a apreciat ca în cauza nu au fost încălcate condițiile de validitate a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.236/1999.

Identificare terenului menționat in contractul de vânzare-cumpărare mai sus menționat s-a făcut cu prilejul înscrierii dreptului de proprietate in regim de carte funciara pe numele vânzătorului, încât nu exista nici un motiv de nulitate a acestui contract nici din acest punct de vedere.

Față de aceste considerente a solicitat respingerea recursului cu obligarea reclamantului-recurent la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorar de avocat din recurs conform chitanței anexate.

La termenul de judecată din data de 10.04.2014 au fost introduși în cauză moștenitorii defunctului B. O., respectiv numiții B. V., mun. Rădăuți, ..59, județul Suceava, M. CRENGUȚA, ., județul Suceava, B. R., mun. Rădăuți, ., județul Suceava, B. S., ., județul Suceava, S. D., ., jud. N., B. C., ., jud. Suceava, B. M., mun. Rădăuți, ., nr.12, jud. Suceava, B. C., mun. Rădăuți, ..7, jud. Suceava, T. M., localitatea Țibeni, nr.29, județul Suceava, B. F., mun. Rădăuți, ..27, jud. Suceava și B. M., mun. Rădăuți, ..27, jud. Suceava.

Examinând recursul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul constată următoarele:

În cauză, în cursul judecății în primă instanță au fost introduși în calitate de pârâți, moștenitorii pârâtului decedat, B. I., respectiv B. V., B. I., B. O., ceilalți moștenitori B. V. și M. Crenguța R. fiind părți în dosar.

Nu poate fi primită susținerea recurentului ,în sensul că în mod greșit prima instanță a dispus introducerea în cauză a numiților B. V., B. I., B. O. care nu au acceptat în termen succesiunea rămasă după autorul B. I., întrucât aceste persoane au vocație succesorală legală, iar aspectele invocate de reclamant sunt relevante și pot fi verificate într-o acțiune de partaj judiciar și nu în cadrul aplicării dispozițiilor art.243 alin.1 p-ct.1 Cod de procedură civilă.

Conform certificatului de deces aflat la fila 28 dosar recurs, intimatul pârât B. O. a decedat la data de 22.05.2003, prin urmare hotărârea primei instanțe a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană fără capacitate de folosință, împrejurare în care în temeiul art.304 p-ct5 coroborat cu art.312 alin.1, 2 Cod de procedură civilă instanța va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, instanța va avea în vedere dispozițiile art.315 alin.3 Cod de procedură civilă, precum și aspectele invocate de reclamant prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

Admite recursul formulat de reclamantul B. V., domiciliat în mun. Rădăuți, ..59, . împotriva sentinței civile nr.889 din data de 01 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind pârâții M. CRENGUȚA și M. V., ambii domiciliați în ., județul Suceava, B. V., domiciliat în mun. Rădăuți, ., nr.27, scara A, ., B. I., domiciliat în mun. Rădăuți, ., ., . și B. O., din M., județul Suceava.

Casează sentința civilă nr. 889/01.03.2013 a Judecătoriei Rădăuți și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 SEPTEMBRIE 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

G. F. C. M. L. A.

F. N.

GREFIER,

Ș. L.

Red. L.A.

Jud. fond. T. C.

Tehnored. Ș.L.G.

Ex.2/27.10.2014.

I. Caracteristica cererii în raport de care s-a admis recursul – Constatare nulitate absolută contract de vânzare-cumpărare nr.236/1 martie 1999 -

II. Soluția în recurs – Admite recursul. Casează sentința civilă nr. 889/01.03.2013 a Judecătoriei Rădăuți și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

FIȘA ÎN CIVIL

Judecătoria Suceava Decizia nr. 1420/25.09.2014.

Sentința nr. 889/2013 Dosar nr._

Judecător: B. C. Complet: G. F. F.

C. M. N.

L. A.

Conform certificatului de deces aflat la fila 28 dosar recurs, intimatul pârât B. O. a decedat la data de 22.05.2003, prin urmare hotărârea primei instanțe a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană fără capacitate de folosință, împrejurare în care în temeiul art.304 pc. t5 coroborat cu art.312 alin.1, 2 Cod de procedură civilă instanța va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, instanța va avea în vedere dispozițiile art.315 alin.3 Cod de procedură civilă, precum și aspectele invocate de reclamant prin cererea de recurs.

← Servitute. Decizia nr. 1233/2014. Tribunalul SUCEAVA		Expropriere. Sentința nr. 419/2014. Tribunalul SUCEAVA →

Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1420/2014. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1420/2014. Tribunalul SUCEAVA