Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 284/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 284/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 1299/334/2013
Dosar nr._ Plângere împ. încheierii de CF
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 284
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27 MARTIE 2014
PREȘEDINTE: V. O. D.
JUDECĂTOR: A. I. M.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de către petentul F. B. Ortodox Român al Bucovinei, împotriva sentinței civile nr. 999 din data de 16 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimați fiind C. A. și S. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat T. V., pentru petentul apelant, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, de către petentul apelant dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, timbru judiciar de 0,15 lei – f. 13, pe care le anulează, apelul fiind legal timbrat.
Apărătorul petentului apelant arată că din eroare lipsește pagina nr. 32 din sentința civilă nr. 538/13.03.2007 a Tribunalului Suceava de care s-a prevalat petentul apelant, dar la pag. 31 este menționată cartea funciară nr. 2094, cele două parcele apar la finalul dispozitivului în alineatul în care s-a dispus radierea din cartea funciară menționată mai sus.
La pag. 32 ./78 apare înscrisă în CF 2094 a ..
Depune la dosar f. 32 din sentința civilă nr. 538/13.03.2007 a Tribunalului Suceava și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Instanța constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Apărătorul petentului apelant solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu precizarea că hotărârea judecătorească pentru a sta la baza înscrierilor în cartea funciară trebuie să fie pronunțată în contradictoriu cu proprietarul tabular, proprietar tabular este Statul Român și nu petentul apelant, acțiunea având ca obiect „uzucapiune” s-a soluționat foarte repede, iar dosarul nr._ al Tribunalului Suceava se află la Î.C.C.J. în recurs, Curtea de Apel Cluj admițând apelul Statului Român.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 30.04.2013 sub nr._, reclamantul F. B. Ortodox Român al Bucovinei și Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, reprezentat de arhiepiscop IPS Pimen a formulat plângere împotriva încheierilor nr. 1415/08.02.2013 și nr. 2852/02.04.2013 emise de către OCPI Suceava – BCPI Vatra Dornei solicitând desființarea acestora și respingerea cererii de întabulare a dreptului de proprietate privind suprafața de teren de_ mp în CF nr._ UAT Poiana Stampei provenită din CF nr. 2094 a .. P.f. nr. 4553/78 și nr. 4553/161.
În motivare a arătat că prin Încheierea nr. 1415 din 08.02.2013 BCPI Vatra Dornei a admis cererea de întabulare a dreptului de proprietate formulată de intimații S. M. și C. A. cu privire la imobilul sus menționat, iar cererea de reexaminare formulată în temeiul art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 a fost respinsă prin Incheierea nr. 2852 din 02.04.2013. S-a arătat apoi că că pentru a proceda astfel, BCPI Vatra Dornei a invocat faptul că întabularea s-a făcut în baza unei hotărâri judecătorești, respectiv Sentința civilă nr. 269/04.03.2012 a Judecătoriei Vatra Dornei.
Petentul a arătat că admiterea cererii de înscriere este nelegală deoarece după cum o hotărâre judecătorească pentru a sta la baza înscrierilor în CF trebuie să fie pronunțată în contradictoriu cu proprietarul tabular, iar în cauză sentința nr. 269/04.03.2012 a Judecătoriei Vatra Dornei este inopozabilă adevăratului proprietar al cărui drept rezultă din cartea funciară.
Pe de altă parte, s-a arătat că dreptul de proprietate cu privire la terenul în litigiu este înscris în cartea funciară anterior în baza DL nr. 115/1938 situație în care sunt aplicabile prevederile art. 58 din Legea nr. 7/1996 astfel că situația tabulară preexistentă nu putea fi modificată în lipsa unui act translativ de proprietate valabil încheiat între proprietarul tabular înscris în CF nr. 4180 în baza DL nr. 115/1938 și municipiul Vatra Dornei.
Totodată petentul a susținut că potrivit registrului de carte funciară nr. 2094 a ., proprietar anterior al terenului identic p.f. nr. 4553/78 și p.f. nr. 4553/161 este F. B.. S-a arătat apoi că imobilul a fost preluat fără titlu de Statul Român care și-a înscris dreptul de proprietate în CF în baza Decretului nr. 273/24.06.1949 act contrar ordinii constituționale existente chiar la data adoptării cât și ordinii juridice internaționale. Prin urmare, petentul a considerat că persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu își păstrează calitatea de proprietar avută la data deposedării și în consecință și F. B. nu și-a pierdut calitatea de proprietar avută la data deposedării, dreptul de proprietate al acestuia nefiind desființat în condițiile legii. S-a arătat astfel că persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu își păstrează calitatea de proprietar avută la data deposedării și, în consecință F. B. ce aparține Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților nu și-a pierdut calitatea de proprietar avută la data deposedării, dreptul de proprietate al acestuia nefiind desființat în condițiile legii.
Prin urmare, având în vedere inopozabilitatea sentinței civile nr. 274/14.03.2012 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei petentul a arătat că se impune admiterea plângerii.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 7/1996.
Intimații S. M. și C. A., nu au formulat întâmpinare față de cererea de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr. 999 din data de 16 octombrie 2013, Judecătoria Vatra Dornei a respins plângerea având ca obiect „plângere împotriva încheierii CF” formulată de petentul F. B. Ortodox Român al Bucovinei și Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, reprezentat prin arhiepiscop IPS Pimen, în contradictoriu cu intimatul C. A. și S. M., ca nefondată, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Încheierea de Carte Funciară nr. 1415 din 05.02.2013 s-a dispus admiterea cererii de recepție cu privire la imobilul cu nr. cadastral 4553/162 – 4553/192 înscris în CF_ (provenită din conversia pe hârtie a CF 614) a . UAT Poiana Stampei având proprietari pe numiții P. C. în cotă de 1/3, P. Marco în cotă de 1/3 și P. V. în cotă de 1/3 și cu privire la imobilul cadastral cu nr. topografic 4553/78 – 4553/161 înscris în CF_ (provenită din conversia pe hârtie a CF 2094) a . UAT Poiana Stampei având proprietari tabulari Statul Român în cota de 1/1 și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea numitului S. M. în cotă de 1/1.
De asemenea, s-a dispus notarea existenței cererilor de retrocedare formulate conform Legii nr. 501/2002 de către Arhiepiscopia Ortodoxă a Sucevei și Rădăuților la Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, precum și cererea nr. 3631/12.04.2001 înregistrată la Tribunalul Suceava și proces pe rolul Curții de Apel G. având ca obiect „revendicare” în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 269/A/04.03.2004
Împotriva acestei încheieri petentul a formulat cerere de reexaminare astfel că, prin Încheierea de reexaminare nr. 2852 din 08.03.2013 aceasta a fost respinsă.
Împotriva acestor două încheieri petentul a formulat, în termen legal, plângere prin care a solicitat desființarea acestora și respingerea cererii de întabulare a dreptului de proprietate privind suprafața de teren de_ mp în CF nr._ UAT Poiana Stampei provenită din CF nr. 2094 a .. P.f. nr. 4553/78 și nr. 4553/161.
Procedura de soluționare a plângerilor împotriva încheierilor de carte funciară este o procedură simplificată în care instanțele nu fac decât să verifice legalitatea și temeinicia încheierilor, fără a stabili drepturi potrivnice altor părți, având în vedere și considerentele Deciziei ICCJ, nr. LXXII/15.10.2007, prin care s-a stabilit și faptul că Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă ca urmare a faptului că procedura de înscriere în cartea funciară nu are caracter contencios, astfel că regulile de soluționare a acestor plângeri sunt cele prevăzute de art. 50 din Legea cadastrului și publicității imobiliare, nr. 7/1996, care se completează cu prevederile art. 527-537 din Codul de procedură Civilă, referitoare la procedura necontencioasă.
Așadar față de obiectul cauzei - plângerea împotriva încheierii de reexaminare nr._ din 14.12.2012 prin care s-a respins plângerea împotriva Încheierii nr. 1415 din 05.02.2013 a OCPI Suceava - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Vatra Dornei, instanța a reținut că, în cadrul plângerii împotriva încheierii de carte funciară, fiind vorba de o procedură necontencioasă, astfel cum s-a statuat prin Decizia ICCJ, nr. LXXII/15.10.2007, instanța e datoare să verifice legalitatea și temeinicia înscrierii, respectiv, dacă registratorul de carte funciară a respectat cerințele și condițiile cerute pentru înscriere.
În ceea ce privește legea aplicabilă în cauză instanța a constatat în primul rând că potrivit art. 76 din Legea 71/2011, „Dispozițiile art. 876 - 915 din Codul civil privitoare la cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor și faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse după . Codului civil.”.
Astfel, în speță, actul juridic în baza căruia s-a efectuat înscrierea dreptului de proprietate în CF a fost Sentința civilă nr. 274 din data de 14.03.2012 pronunțată în dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei și, fiind un act ulterior datei de intrare în vigoare a Noului Cod civil, că în cauză au fost aplicabile dispozițiile acestui act normativ.
Potrivit prevederilor art. 888 din Legea 134/2009 privind Codul civil „Înscrierea în cartea funciară se efectuează în baza înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătorești rămase definitivă, a certificatului de moștenitor sau în baza unui alt act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta.” iar potrivit art. 884 din același act normativ „ Procedura de înscriere în cartea funciară se va stabili prin lege specială.”
Din conținutul textelor de lege enunțate mai sus rezultă că registratorul are obligația de a verifica aspecte formale ale cererii de intabulare și nu aspecte care țin de fondul dreptului.
Cu alte cuvinte, contrar susținerilor petentului care a invocat faptul că imobilul a fost preluat fără titlu de Statul Român care și-a înscris dreptul de proprietate în CF în baza Decretului nr. 273/24.06.1949 act contrar ordinii constituționale existente chiar la data adoptării cât și ordinii juridice internaționale astfel că F. B. nu și-a pierdut calitatea de proprietar avută la data deposedării, dreptul de proprietate al acestuia nefiind desființat în condițiile legii, instanța a reținut că verificările cu privire la aceste aspecte exced atribuțiilor registratorului de CF .
În același sens, în cadrul plângerii împotriva încheierilor de CF, instanța este ținută să analizeze doar aspecte referitoare la legalitatea procedurii de înscriere a dreptului de proprietate în CF care a fost urmată de către registratorul de CF, și respectiv de către registratorul șef în soluționarea cererii de reexaminare respectiv dacă au fost respectate prevederile art. 47 din Legea nr. 7/1996 republicată cu modificările și completările ulterioare, care precede că „(1) În cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții limitative:
a) este încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege;
b) identifică corect numele sau denumirea părților și menționează codul numeric personal, dacă este atribuit, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală ori codul unic de înregistrare, după caz, atribuit acestora;
c) individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, după caz;
d) este însoțit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română. În cazul actului autentic notarial, acesta trebuie să fie încheiat de un notar public în funcție în România;
e) este însoțit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare, a extrasului de carte funciară pentru informare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului, cu excepția cazului în care se face mențiune despre acestea în cuprinsul actului;
f) este însoțit de dovada achitării tarifului de publicitate imobiliară, cu excepția scutirilor stabilite prin lege sau a situației în care dovada încasării tarifului se face conform procedurilor stabilite prin protocoale încheiate potrivit art. 8 alin. (5) și (6);
g) îndeplinirea altor prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competența registratorului.
(1^1) Directorul general al Agenției Naționale poate delega, prin ordin, asistenților-registratori principali atribuțiile registratorilor.
(2) Încheierea va cuprinde determinarea dreptului sau a faptului, indicarea numărului cadastral al imobilului și al cărții funciare, precum și a părții cărții funciare în care urmează a se face înscrierea. De asemenea, se vor indica pozițiile ce au fost radiate și numele celui în favoarea sau împotriva căruia s-au făcut înscrierile, indiferent de felul lor.
(3) În cazul în care identificarea cadastrală a imobilului nu este posibilă, pe baza datelor existente, vor fi folosite documentații cadastrale întocmite și recepționate conform prevederilor prezentei legi.
(4) Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă ce poartă mențiunea "conform cu originalul" se comunică de îndată, din oficiu, biroului teritorial de către instanța care s-a pronunțat ultima asupra fondului, în vederea efectuării înscrierilor dispuse privitoare la drepturile reale tabulare, actele și faptele juridice, precum și la oricare raporturi juridice supuse publicității, referitoare la imobilele înscrise în cartea funciară.
Altfel spus, în acest cadru procesual reglementat de art. 50 din Legea 7/1996, republicată, instanța nu analizează aspecte care țin de verificarea legalității și temeiniciei actelor juridice care au stat la baza înscrierii dreptului de proprietate în CF, petentul având în acest sens posibilitatea de a investi instanța de judecată, pe calea unei acțiuni de drept comun sau a unei acțiuni în rectificare tabulară.
De asemenea, a fost important de reținut faptul că în noua carte funciară formată s-a dispus notarea existenței cererilor de retrocedare formulate în temeiul Legii nr. 501/2002 precum și cererea nr. 3631/12.04.2001 înregistrată la Tribunalul Suceava și proces pe rolul Curții de Apel G. având ca obiect „revendicare”.
Așadar, prin Încheierea de Carte Funciară nr. 1415 din 05.02.2013 s-a dispus admiterea cererii de recepție cu privire la imobilul cu nr. cadastral 4553/162 – 4553/192 înscris în CF_ (provenită din conversia pe hârtie a CF 614) a . UAT Poiana Stampei având proprietari pe numiții P. C. în cotă de 1/3, P. Marco în cotă de 1/3 și P. V. în cotă de 1/3 și cu privire la imobilul cadastral cu nr. topografic 4553/78 – 4553/161 înscris în CF_ (provenită din conversia pe hârtie a CF 2094) a . UAT Poiana Stampei având proprietari tabulari Statul Român în cota de 1/1 și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea numitului S. M. în cotă de 1/1 în baza Sentinței civile nr. 274 din 14.03.2012 a Judecătoriei Vatra Dornei finnd respectate astfel condițiile prevăzute de art. 888 Cod civil.
Prin Încheierea de respingere nr. 2852 din 08.03.2013 a fost respinsă cererea de reexaminare a Încheierii nr. 1415 din 05.02.2013 a BCPI Vatra Dornei întrucât motivul invocat de F. B. și anume faptul că în CF 2094 a . acesta este proprietar nu a fost dat deoarece din analiza acestei cărți funciare s-a constatat că proprietar tabular este Statul Român, în temeiul Decretului nr. 273/24.06.1949, iar celelalte motive invocate (nerespectarea art. 888 Cod civil, nerespectarea condițiilor de admisibilitate a rectificării unei înscrieri în CF, inopozabilitatea Sentinței civile nr. 274/2012 față de F. B.) au fost neîntemeiate.
Față de cele prezentate, instanța a apreciat că atât Încheierea de Carte Funciară nr. 1415 din 05.02.2013, precum și Încheierea nr. 2852/08.03.2013 a OCPI Suceava - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Vatra Dornei au fost date cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv a art. 888 din Legea nr. 134/2009 privind Codul civil.
Încheierea de carte funciară se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie petentului revenindu-i obligația de a răsturna această prezumție lucru care nu s-a întâmplat.
Pentru toate aceste considerente, instanța a respins acțiunea formulată de petentul F. B. Ortodox Român al Bucovinei și Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, reprezentat prin arhiepiscop IPS Pimen, ca nefondată.
În temeiul art. 453 Cod de procedură civilă instanța a luat act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul prin care a arătat următoarele:
Principiul legalității înscrierilor în cartea funciară obligă registratorul de a cerceta nu numai legalitatea formală, ci și legalitatea materială a actului care se înscrie, în acest sens, deoarece rezolvarea cererii depinde de mențiunile înscrise în cartea funciară la data înregistrării cererii, registratorul de carte funciară trebuie să verifice dacă din cuprinsul acesteia nu reiese vreo piedică la înscrierea cerută. O asemenea piedică există când în cartea funciară este înscris ca titular o persoană care nu și-a transmis dreptul său către cel care solicită înscrierea.
De altfel jurisprudența a afirmat că atunci când în cartea funciară figurează înscris un alt proprietar cu privire la dreptul de proprietate ce se cere a fi înscris, iar actul de proprietate prezentat ca temei al înscrierii nu este opozabil proprietarului deja înscris, registratorul trebuie să respingă cererea, această stare de fapt circumscriindu-se noțiunii de cercetare a mențiunilor din cartea funciară de către registratorul de carte funciară și nu celei de examinare a legalității actului de proprietate (Tribunalul Suceava, decizia nr. 410/29 octombrie 2013 și decizia nr. 345/1 octombrie 2013).
Conform art. 33 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 „înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică de titularul tabular”.
Din aceste dispoziții rezultă că hotărârea judecătorească pentru a sta la baza înscrierilor în cartea funciară trebuie să fie pronunțată în contradictoriu cu proprietarul tabular,
În cauză însă sentința civilă nr. 274/14 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei a fost inopozabilă adevăratului proprietar al cărui drept a rezultat din cartea funciară, acesta nefiind parte în acel proces.
O hotărâre judecătorească inopozabilă celui a cărui drept este înscris în cartea funciară nu poate sta la baza înscrierilor în cartea funciară pentru intimați.
Această sentință civilă nr. 274 din 14 martie 2012 a Judecătoriei Vatra Dornei a fost și esențial nelegală, fiind evident că nu erau îndeplinite condițiile uzucapiunii tabulare, fie și numai din simplul fapt că în cartea funciară era notată încă din 2002 acțiunea în revendicare exercitată de F. B. împotriva Statului Român, acțiune care era deja admisă prin sentința civilă nr. 538/13 martie 2007 a Tribunalului Suceava.
Potrivit art. 13 din Decretul nr. 167/1958 cursul prescripției achizitive este suspendat cât timp cel împotriva căruia curge prescripția este împiedicat de un caz de forță majoră să facă acte de întrerupere.
F. B. fiind desființat prin Decretul nr. 273/1949 (act normativ nepublicat), iar imobilele proprietatea acestuia fiind preluate abuziv de Statul Român, a fost în imposibilitate de a efectua orice act de întrerupere a prescripției pe toată durata cuprinsă între momentul desființării persoanei juridice (iunie 1949) și momentul reluării activității în temeiul sentinței civile nr. 109/2000 a Tribunalului Suceava.
Caracterul extraordinar și insurmontabil al evenimentelor generate de condițiile social - politice care au dus la desființarea Fondului B. se înscriu în sfera forței majore.
În consecință este aplicabilă regula „contra non valeritem agere non currit praescriptio" - prescripția nu curge în contra celui care nu poate să acționeze (M. N. - Prescripția extinctivă, ed. Rosetti, pag. 529-530).
De asemenea, posesia exercitată de intimați a fost viciată de precaritate conform art. 1853 alin. 2 cod civil fiind exercitată prin simpla îngăduință a Statului și instituțiilor sale care au preluat abuziv proprietățile Fondului B..
În acest caz nu s-a putut pune problema unei posesii sub nume de proprietar, precaritatea posesiei rezultând din impunerea unor obligații legale fostului proprietar care nu a avut posibilitatea să-și folosească propriul teren și ar fi imoral să fie sancționat cu pierderea dreptului în condițiile în care din motive obiective nu a putut exercita prerogativele corespunzătoare dreptului său (în acest sens CA București, secția a IlI-a civilă, decizia civilă nr. 260/08.04.2003; D. D. - Uzucapiunea - Studiu de doctrină și jurisprudență, ed. Hamangiu, 2006 pag. 84).
Și Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 1783 din 16 august 2008 a stabilit că în perioada regimului comunist posesia nu este exercitată sub nume de proprietar, fiind viciată de precaritate întrucât în acea perioadă terenul a fost preluat abuziv de Statul Român - singurul proprietar în virtutea legilor în vigoare la acea dată.
Uzucapiunea sancționează neglijența proprietarului, ori F. B. nu a fost neglijent cu proprietățile sale, ci a fost în imposibilitate după deposedare de a mai exercita atributele corespunzătoare dreptului de proprietate suprimat de statul comunist.
De altfel, a admite uzucapiunea terenurilor preluate abuziv de Statul român înseamnă a lipsi de efecte orice lege de retrocedare a proprietăților preluate începând cu anul 1945.
În concluzie, având în vedere inopozabilitatea sentinței civile nr. 274/14 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei se impune admiterea apelului.
Intimații, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Asupra apelului de față, constată:
În sistemul noilor cărți funciare, principiul legalității comportă două aspecte, legalitatea formală și legalitatea materială, care se întregesc și se presupun reciproc.
Dacă legalitatea formală exprimă regula potrivit căreia registratorul nu poate încuviința decât înscrierea actelor și faptelor juridice anume prevăzute de lege sau, după caz,permise și nu se poate sprijini decât pe cererea și actele ce o însoțesc (art. 23, 28, 29 din legea nr. 7/1996, forma actuală, republicată la 07.02.2013 în temeiul legii nr.133/2012, art.19, 47,48 înainte de republicare), legalitatea materială exprimă cerința ca registratorul să cerceteze pe de o parte, dacă înscrisul, pe baza căruia se solicită înscrierea, întrunește condițiile de formă cerute de lege pentru înscrierea dreptului sau faptului juridic (art. 893 din legea nr.287/2009, art. 29, 30 din legea nr. 7/1996, forma actuală, republicată la 07.02.2013 în temeiul legii nr.133/2012, art.48, 49 înainte de republicare) și, pe de altă parte, dacă din cuprinsul cărții funciare nu există vreo piedică la săvârșirea înscrierii.
Reiese că legiuitorul actul a înțeles să renunțe semnificativ la aceste cerințe ale legalității materiale, prin comparație cu reglementarea anterioară (ex. prima republicare a legii din anul 2006 care prevedea la art.49 soluția respingerii cererii de înscriere în cartea funciară dacă nu întrunește condițiile legale, adică atât de fond, cât și de formă), lăsând în prezent în sarcina registratorului de carte funciară doar misiunea de a verifica îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de lege pentru încheierea valabilă a actului invocat ca temei al înscrierii, fără a mai avea posibilitatea să verifice, ca regulă, realizarea condițiilor de fond.
În privința condițiilor de fond, efectuarea cuvenitelor verificări de către registratorul de carte funciară, registratorul șef sau judecătorul sesizat cu plângerea împotriva încheierii de carte funciară, după caz, este posibilă doar în situațiile prevăzute de art. 49 alin.(2) din legea nr. 7/1996, în forma actuală, în conformitate cu care „registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare”.
În speță, în acest sens, apelantul a invocat faptul că înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea intimaților s-a dispus în baza unei hotărâri judecătorești care nu-i este opozabilă (nr. 274/14.03.2012 a Judecătoriei Vatra Dornei), el, apelantul fiind adevăratul proprietar al imobilului, redobândit în baza sentinței civile nr. 538/13.03.2007 a Tribunalului Suceava (dosar nr._ ).
Cercetând însă situația tabulară a imobilului rezultă că ultimul proprietar înscris în cartea funciară este Statul Român, intabulat în baza Decretului nr. 273/1949 (f. 17 verso).
Așa cum s-a arătat anterior, registratorul de carte funciară efectuează numai un examen formal al conținutului cărții funciare, identificând ca ultim proprietar tabular înscris Statul Român, acesta, ca de altfel și instanța de judecată, neavând competența, în această procedură, de a verifica titlul Statului.
Prin urmare, criticile apelantului în sensul că el ar fi adevăratul proprietar, că ar fi fost deposedat de Stat în baza unui act normativ nepublicat (Decretul nr.273/1949), fiind vorba despre o preluare abuzivă și de un titlu nelegal al Statului, exced atribuțiilor registratorului de carte funciară și, desigur, limitelor de verificare ale instanței.
Întrucât, potrivit dispozițiilor legale sus-citate,”înscrierea unui drept în cartea funciară se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută” și cum ultimul proprietar tabular este Statul Român, numai acesta din urmă poate să invoce vreo piedică la intabularea intimaților, iar nu apelantul.
Criticile sale relativ la legalitatea înscrierii în cartea funciară a Statului Român trebuie valorificate într-o procedură de drept comun sau chiar specială de restituire (ex. legea nr. 10/2001), în contradictoriu cu Statul Român.
Neavând așadar calitatea de ultim proprietar tabular, nefiind dovedită pierderea titlului Statului și redobândirea de către apelant a dreptului de proprietate după cum pretinde, sentința civilă nr. 538/13.03.2007 a Tribunalului Suceava dosar nr._ prin care au revendicat CF.2094 în litigiu nefiind definitivă, dosarul aflându-se în prezent în faza judecării apelului pe rolul Curții de Apel Cluj, conform informațiilor furnizate de către apărătorul apelantului, acesta nu poate invoca prin urmare aspecte ce țin de valabilitatea titlului intimaților, în baza căruia aceștia s-au înscris în cartea funciară, anume sentința civilă nr. 274/14.03.2012, cum ar fi inopozabilitatea sentinței sau nelegalitatea acesteia pentru neîndeplinirea condițiilor uzucapiunii tabulare
Pentru toate considerentele învederate, în baza art. 477 al.1, art. 479 al. 1 teza I, art. 480 alin.1 din noul cod de procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către petentul F. B. Ortodox Român al Bucovinei, cu sediul în Suceava, .. 14, împotriva sentinței civile nr. 999 din data de 16 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, intimați fiind C. A., domiciliat în ., .. Suceava și S. M., domiciliat în . Stampei, jud. Suceava, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. O. D. A. I. M. S. A. – M.
Red. V.O.D.
Judecător fond H. D. L.
Tehnored. S.A.M.
5 ex./23.04.2014
| ← Expropriere. Sentința nr. 419/2014. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 599/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
