Contestaţie la executare. Decizia nr. 1281/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1281/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 4443/227/2013
Dosar nr._ Contestație la executare
ROMANIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1281
Ședința publică din data de 12 decembrie 2014
Președinte: A. I. M.
Judecător: V. O. D.
Grefier: S. A.-M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de către contestatorul Aștirbei A. G., împotriva sentinței civile nr. 1309 din data de 10 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimată fiind C. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata, asistată de avocat N. L., lipsă fiind contestatorul apelant.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar au fost depuse, prin serviciul registratură, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei – f. 10, pe care o anulează, apelul fiind legal timbrat și concluzii scrise de către contestatorul apelant.
Apărătorul intimatei arată că nu mai are cereri de probe de formulat în cauză.
Instanța în baza art. 244 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, potrivit disp. art. 392 din noul Cod de procedură civilă.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat, cu precizarea că nu este întemeiată susținerea potrivit căreia actele de executare silită ar fi lovite de nulitate pe considerentul că în cererea de executare silită prenumele intimatei a fost înscris greșit ca fiind „A.” în loc de „A.”, întrucât prin încheierea din data de 4 martie 2014 s-a dispus îndreptarea erorii materiale în sensul înscrierii prenumelui corect, iar menționarea greșită a prenumelui în cererea de executare este doar o eroare materială, ce nu poate conduce la nulitatea cererii din moment ce ea poate fi îndreptată.
În ceea ce privește faptul că titlul executoriu este imposibil de executat, că nu se pot muta stupii pe timp de iarnă, arată că acesta nu este un argument pentru a se invoca nelegalitatea actelor de executare, nu înlătură obligațiile stabilite printr-o hotărârea judecătorească irevocabilă, cu atât mai mult cu cât contestatorul apelant de la pronunțarea acestei hotărâri și până în prezent au existat condiții prielnice pentru a muta stupii.
Mai arată că litigiul privind servitutea de trecere nu are relevanță în prezenta cauză, având în vedere faptul că în acel dosar se stabilește dacă se impune sau nu stabilirea unui drept de servitute la un teren distinct de cel din prezenta speță, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, în baza art. 394 din noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ din 23.12.2013, contestatorul Aștirbei A. G. a formulat, în contradictoriu cu intimata C. A., contestație la executarea silită dosar nr. 144/20.11.2013 al B. J. C., solicitând anularea actelor de executare silită în dosarul indicat mai sus, cu cheltuieli de judecată.
In fapt, contestatorul a arătat că la data de 20.11.2013, intimata a solicitat executarea silită în baza deciziei nr. 2117/02.10.2013, împotriva sa.
Această cerere este lovită de nulitate absolută, motivat de faptul că în toate actele de stare civilă și listele electorale de la sediul Primăriei . este trecută C. A. și nu C. A., lucru rezultat din rezoluția primarului pusă pe cererea nr. 9583/16.12.2013; de asemenea nulitatea a reieșit și din contractul de schimb autentificat sub nr. 319/10.02.1997 la BNP M. A..
In cererea de executare silită, formulată de aceeași pârâtă, nu au fost înscrise datele cu privire la starea civilă privind identitatea acesteia, încălcându-se prev. art. 189 alin. a Cod proc.civ.; pe cerere nu este aplicată ștampila B. J. C..
A arătat că în conf. cu prev. art. 174 alin. 3 Cod proc.civ. nulitatea cererii de executare silită atrage și nulitatea actelor făcute în baza cererii de executare silită, respectiv: încheierea din 20.11._ și somația din 04.12.2013 în dosarul de executare nr. 144/2013.
Pentru cele expuse, a solicitat admiterea contestației la executare.
In drept: art.30 alin. 1, art. 121, 137 alin. 1, 174 alin. 3 și art. 189 alin. a Cod proc.civ.
Prin întâmpinarea de la filele 18-20 dosar, intimata a solicitat respingerea contestației la executare formulată de către reclamantul Aștirbei A.G., ca neîntemeiată.
In fapt, a arătat că susținerile din cerere sunt neîntemeiate în ce privește menționarea greșită a prenumelui acesteia în cererea de executare silită, întrucât nu sunt motive de nulitate a cererii de executare silită, ci pot justifica îndreptarea erorii materiale din actele de executare din actele de executare, în condițiile art. 655 alin. 2 Cod proc.civ.
A precizat intimata că numele său este A., însă în comunitate este cunoscută sub numele de A., împrejurare confirmată de declarația autentificată sub nr. 162/2014, neexistând o altă persoană cu numele C. A., acest nume fiind menționat și în cuprinsul hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu în cauză.
De asemenea, a arătat că sunt neîntemeiate susținerile reclamantului, cum că în cauză ar fi incidente disp. art. 174 alin.3 Cod proc.civ. care reglementează nulitatea relativă a actelor de procedură, efectuate cu nerespectarea condițiilor de fond și de formă prev. de lege, din moment ce menționarea eronată a prenumelui său în cuprinsul cererii, nu este sancționată de vreo dispoziție legală cu nulitate, existând posibilitatea îndreptării erorii, în condițiile art. 655 alin. 2 Cod proc.civ.
In ce privește actele de executare subsecvente, solicită a se reține că în privința lor, reclamantul nu a invocat vreun motiv concret de nulitate și nici nu a susținut că ele ar fi întocmite cu nerespectarea disp. legale.
Pentru motivele de mai sus, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
In drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. 22, 177, 655 alin. 2, art. 663, 711 și urm. art. 453 Cod procedură civilă.
Prin răspunsul la întâmpinarea (f. 29-31 dosar), reclamantul a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acesteia.
In fapt, a arătat că afirmația intimatei că se impune ca acțiunea sa să fie calificată ca o contestație la executare, este eronată, deoarece obiectul dosarului este constatarea nulității unui act juridic, respectiv a cererii formulate de intimată și înregistrată sub nr. 1444/20.11.2013 la B. J. C. din Suceava.
De asemenea, și afirmația intimatei privind menționarea greșită a numelui său, cum că nu constituie motiv de nulitate a cererii de executare, este neîntemeiată, deoarece aceasta nu se încadrează în prev. art. 143 alin. 1 și art. 189 Cod procedură civilă.
Prev. art. 655 alin. 2 Cod proc.civ. nu reglementează îndreptarea erorii materiale din actele de executare silită, ci reglementează alte aspecte privind executarea silită și nu cele invocate de intimată.
De asemenea, reclamantul a solicitat și respingerea cererii intimatei, cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în baza prev. art. 453 Cod proc.civ. deoarece aceste prevederi legale se referă la ordinea exercitării căilor de atac și nu la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1309 din data de 10 iulie 2014, Judecătoria Fălticeni a respins excepția nulității absolute a executării, cererea privind suspendarea judecății și acțiunea având ca obiect ,,contestație la executare,” formulată de contestatorul Aștirbei G., în contradictoriu cu intimata C. A. și împotriva actelor de executare silită din dosarul execuțional nr._ din 20.011.2013 a B. J. C., ca nefondate și a obligat contestatorul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În cadrul dosarul execuțional nr. 144/2013 al B. ,, J. C.”, s-a dispus demararea procedurii execuționale asupra contestatorului până la concurența sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, predarea suprafeței de 1420 m.p., teren situat în intravilanul satului/comunei C. Luncii, județul Suceava și ridicarea unei magazii demontabile, montate pe piatră și construită din materiale reciclate, a stupilor de albine și a unei rulote auto din fibră de sticlă așezată pe calaburi, precum și a secund debitoarei .>
Potrivit expunerii de motive (filele 4-5, 15, 29- 30, 96 dosar), s-a arătat că cererea de executare silită formulată de intimată este lovită de nulitate absolută, fiind o eroare cu privire la numele acesteia, iar pe Încheierea executorului judecătoresc, nu este aplicată ștampila biroului, ceea ce îi atrage nulitatea, conform art. 711 din Noul Cod de procedură civilă( în continuare NCPC).
Totodată, s-a solicitat suspendarea judecății, motivat de faptul că a promovat revizuirea sentinței ce face obiectul prezentului dosar de executare.
În speță, între părțile litigante, s-au derulat mai multe cauze de natură civilă, intrate în puterea lucrului judecat (filele 50 și urm., dosar), potrivit cărora au fost soluționate pretențiile părților, cu privire la dreptul pretins încălcat, pretențiile și modul de îndeplinire ș.a.
Astfel, lipsa ștampilei biroului executorului judecătoresc, pe cererea adresată acestuia de către intimată, nu a putut fi reținută, întrucât, pe de o parte, o asemenea lipsă, nu este prevăzută printre cerințele obligatorii așa cum sunt ele definite potrivit art. 663NCPC, iar pe de altă parte, ea este aplicată pe Încheierea dată de B. ,,J. C.”( fila 49, verso).
În ceea ce privește eroarea cu privire la numele sub care a formulat cererea intimata (fila 48 dosar), atât timp cât titlul executoriu, ca act final de soluționare a litigiului dintre părți, unde aceste sunt identificate în mod corect, a fost dat în contradictoriu cu contestatorul din cauza pendinte, fiindu-i opozabil, susținerile acestuia, nu pot avea decât valoare de argument a acțiunii (contestația la executare), eventual de tergiversare a executării silite.
Raportat la motivația contestației, solicitarea de suspendare a cauzei, întrucât a atacat cu revizuire titlul executoriu, în condițiile art. 512, 484 NCPC, nu a putut fi admisibilă, în condițiile în care nu a supus cenzurii instanței dovada acesteia, alte elemente de identificare, pentru a se putea dispune în condițiile dispozițiilor mai sus menționate.
Potrivit art. 177 NCPC, ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului, întrucât, în ipoteza nulităților condiționate, sancțiunea nulității este incidentă numai dacă vătămarea este produsă prin nesocotirea cerințelor legale la întocmirea actului de procedură, nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului.
Prin urmare, o atare sancțiune operează în extremis, neregularitățile actului, putând fi acoperită, ea nefiind de natură a atrage incidența art. 178 NCPC. Prin urmare, obligațiile stabilite prin hotărâri executorii, definitive, sau prin orice alte hotărâri, înscrisuri asimilate acestora și care pot fi puse în executare, sunt aduse la îndeplinire pe cale silită, în condițiile și cu respectarea dispozițiilor de reglementare cuprinse în dispozițiile art.622 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă.
În atare situație, instanța trebuie să se conformeze hotărârii puse în executare, să elimine, atunci când sunt incidente, măsurile și procedurile execuționale îndeplinite cu încălcarea legii, în caz contrar, existând posibilitatea unei depășiri de competență a se vedea decizia nr. 1353/1992 a CSJ).
Pe cale de consecință, nefiind date încălcări ale procedurii execuționale, instanța, în temeiul art. 711 și următoarele din codul de procedură civilă (noul) a respins cererea având ca obiect ,,contestație la executare”, ca nefondată.
Cum cel ce cade în pretenții este obligat la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 451 – 453 din Noul Cod de procedură civilă, contestatorul a fost obligat la plata sumei de 300 lei, către intimată, cu acest titlu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul prin acre a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în totalitate a sentinței apelate și, pe fond, admiterea contestației la executare cu consecința anulării formelor de executare începute în dosarul nr. 144/2013 al B.E.J. J. C..
În motivare a arătat următoarele:
Instanța de fond nu a verificat nici una din apărările formulate de el prin cererea introductivă.
Sub un prim aspect a arătat faptul că în cauză cererea de executare silită a fost formulată de către o altă persoană decât creditorul din titlu executoriu, respectiv reclamanta din decizia nr. 2117/02.02.2013 a Tribunalului Suceava - situație confirmată de probatorul administrat în cauză.
Astfel cererea de executare silită a fost făcută de numita C. A., or din datele de stare civilă a rezultat faptul că în realitate creditoarea lui se numește C. A. - situație care duce la anularea formelor de executare întocmite în cauză și nu numai la o îndreptare a erorii materiale, astfel cum greșit a fost reținut de către instanța de fond.
De asemenea, au fost nesocotite și apărările sale legate de imposibilitatea obiectivă de a se realiza această executare silită.
Astfel, a precizat faptul că a executat obligația de plată a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și de asemenea obligația de predare a suprafeței de 1.420 mp teren statuată în Decizia nr. 2117/02.10.2013 a Tribunalului Suceava.
Singura problemă care reprezintă un real inconvenient la executare este obligația sa de a ridica stupii cu albine de pe suprafața de teren supusă executării. Astfel a arătat faptul că mutarea acestor roiuri de albine pe un alt amplasament ar fi de natură să creeze grave inconveniente în zonă, având în vedere faptul că acestea se vor întoarce la locul inițial unde au fost amplasați stupii - lucru confirmat de către adresa eliberată de Asociația Apicultorilor din România. Schimbarea amplasamentului în perioada de vară - toamnă ar duce implicit la distrugerea familiilor de albine, ceea ce ar echivala cu o pagubă ce nu va mai putea fi acoperită ulterior.
A propus creditoarei ca în schimbul terenului efectiv ocupat de acești stupi să-i predea o suprafață de teren echivalentă, însă aceasta a refuzat sistematic orice înțelegere în acest sens.
De asemenea, a arătat faptul că prin predarea suprafeței de 1.420 mp teren în integralitatea sa imobilul proprietatea sa devine „loc înfundat", situație care urmează a fi clarificată în dosarul nr._ având ca obiect servitute de trecere.
În drept, a invocat disp. art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului pentru următoarele motive:
A fost neîntemeiată susținerea potrivit căreia actele de executare silită contestate ar fi lovite de nulitate pe considerentul că în cererea de executare silită prenumele său a fost înscris greșit ca fiind "A." în loc de "A.".
Referitor la această critică a învederat faptul că în dispozitivul deciziei civile nr. 2117/2013 a Tribunalului Suceava, care constituie în cauză titlul executoriu, prenumele său a fost menționat ca fiind "A.", același prenume fiind menționat și în cererea de executare silită motivat de faptul că acesta este prenumele pe care ea îl folosește în mod uzual și sub care este cunoscută. Ulterior, prin încheierea pronunțată la data de 4 martie 2014 în dosarul nr._, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei sus menționate în sensul înscrierii prenumelui său corect ca fiind "A.", în loc de "A.", aceasta în considerarea actelor de stare civilă depuse la dosarul cauzei dar și a faptului că, așa cum a dovedit cu declarația autentificată nr. 162/2014, nu există o altă persoană cu numele C. A..
În raport de cele arătate, a fost evident faptul că cererea de executare silită a fost formulată de ea, iar nu de o altă persoană, precum și faptul că menționarea greșită a prenumelui în cuprinsul cererii de executare este doar expresia unei erori materiale, această eroare neputând fi circumscrisă vreunui motiv de nulitate absolută a cererii de executare din moment ce ea poate fi îndreptată în condițiile art. 655 alin. 2 cod procedură civilă.
Sub acest aspect, a reiterat apărările formulate în fața instanței de fond în sensul că potrivit art. 177 cod procedură civilă ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului, judecătorul (sau, potrivit art. 655 alin. 2 cod procedură civilă, executorul judecătoresc) va dispune îndreptarea neregularităților actelor de procedură. Raportat la această reglementare, soluția anulării unui act de procedură întocmit cu neobservarea formelor legală are caracter extrem și subsidiar, ea putând fi dispusă numai în măsura în care nu este posibilă înlăturarea neregularității în alt mod.
Cum în speță eroarea materială referitoare la prenumele său poate fi îndreptată prin procedura prev. de art. 655 alin. 2 cod procedură civilă, în mod evident nu pot fi primite susținerile contestatorului referitoare la nulitatea cererii de executare silită.
În ceea ce privește actele de executare subsecvente, a solicitat a se reține că în privința lor contestatorul nu a invocat vreun motiv concret de nulitate și nici nu a pretins că ele ar fi fost întocmite cu neobservarea dispozițiilor legale, ci a susținut doar că ar exista o imposibilitate obiectivă de executare a dispozițiilor cuprinse în titlul executoriu pe considerentul că ridicarea stupilor de albine de pe terenul proprietatea ei ar conduce la distrugerea familiilor de albine și că în ipoteza predării terenului individualizat în decizia nr. 2117/2013 terenul proprietatea sa ar deveni loc înfundat, rămânând fără cale de acces.
A arătat că susținerile sus menționate ale contestatorului nu constituie motive de desființare a actelor de executare silită întrucât împrejurarea că debitorul ar putea suferi un prejudiciu prin executarea titlului nu poate justifica în nici un caz înlăturarea ori eludarea obligațiilor stabilite în sarcina acestuia printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, al cărei efect obligatoriu este consacrat de art. 435 cod procedură civilă.
În altă ordine de idei, prejudiciul pe care l-a reclamat contestatorul nu este generat de actele de executare silită, ci este imputabil însuși contestatorului care, pe de o parte, a amplasat în mod nelegal stupii de albine pe terenul proprietatea ei, așa cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prin decizia nr. 2117/2013 a Tribunalului Suceava iar, pe de altă parte, putea preveni efectele negative ale mutării acestor stupi în măsura în care s-ar fi conformat în mod voluntar obligațiilor stabilite prin decizia sus menționată, de la data pronunțării acestei decizii și până la data executării silite existând timp suficient pentru mutarea stupilor de albine fără consecințe păgubitoare.
In ceea ce privește împrejurarea că, urmare a executării silite, terenul proprietatea contestatorului în suprafață de 6400 mp, învecinat cu imobilul urmărit silit, ar rămâne fără acces la calea publică și ar deveni loc înfundat, nici această împrejurare nu a fost de natură să atragă nelegalitatea actelor de executare silită, contestatorul având posibilitatea de a solicita stabilirea unui drept de servitute pe unul din fondurile limitrofe pe calea unei acțiuni separate. De altfel, a și promovat o astfel de acțiune în dosarul nr._, dosar în care, prin decizia nr. 1486/2014 a Tribunalului Suceava, a fost casată hotărârea pronunțată în primul ciclu procesual, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanțe.
Față de cele arătate anterior a considerat că nu au fost date în cauză motive de nulitate sau nelegalitate a actelor de executare silită contestate și că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
În temeiul art. 482 rap. la art. 453 cod procedură civilă a solicitat și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată din apel.
În drept, a invocat disp. art. 471 alin. 5 rap. la art. 205 cod procedură civilă, art. 177, art. 655 alin. 2, art. 711 și urm., art. 482 rap. la art. 453 cod procedură civilă.
Apelul este nefondat.
Nu poate fi reținută critica în sensul că actele de executare silită contestate ar fi lovite de nulitate absolută pe motiv că în cererea de executare silită prenumele creditoarei-intimate a fost înscris greșit ca fiind "A." în loc de "A.".
Într-adevăr, în dispozitivul titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 2117/02 februarie 2013 a Tribunalului Suceava, care constituie în cauză titlul executoriu, prenumele creditoarei-intimate a fost menționat ca fiind "A.", același prenume fiind menționat și în cererea de executare silită, însă este vorba despre o simplă eroare materială care nu afectează valabilitatea actelor de executare, cu atât mai mult cu cât respectiva eroare a și fost ulterior îndreptată prin încheierea pronunțată la data de 4 martie 2014 în dosarul nr._ (fila 43), în sensul înscrierii prenumelui său corect ca fiind "A.", în loc de "A.", aceasta în considerarea actelor de stare civilă depuse la dosarul cauzei.
În raport de cele arătate, este evident faptul că cererea de executare silită a fost formulată de către creditoarea-intimată, iar nu de o altă persoană, această împrejurare neputând fi circumscrisă vreunui motiv de nulitate absolută a cererii de executare din moment ce ea poate fi îndreptată în condițiile art. 655 alin. 2 din noul cod procedură civilă.
Potrivit art. 177 din noul cod procedură civilă, ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului, judecătorul (sau, potrivit art. 655 alin. 2 cod procedură civilă, executorul judecătoresc) va dispune îndreptarea neregularităților actelor de procedură. Raportat la această reglementare, soluția anulării unui act de procedură întocmit cu neobservarea formelor legale are caracter extrem și subsidiar, ea putând fi dispusă numai în măsura în care nu este posibilă înlăturarea neregularității în alt mod.
Referitor la actele de executare subsecvente, contestatorul nu a pretins că ele ar fi fost întocmite cu neobservarea dispozițiilor legale, ci a susținut doar că ar exista o imposibilitate obiectivă de executare a dispozițiilor cuprinse în titlul executoriu pe considerentul că ridicarea stupilor de albine de pe terenul proprietatea sa ar conduce la distrugerea familiilor de albine și că în ipoteza predării terenului individualizat în decizia nr. 2117/2013 terenul proprietatea sa ar deveni loc înfundat, rămânând fără cale de acces.
Însă aceste susțineri ale contestatorului nu constituie motive de desființare a actelor de executare silită întrucât împrejurarea că debitorul ar putea suferi un prejudiciu prin executarea titlului nu poate justifica în nici un caz înlăturarea ori eludarea obligațiilor stabilite în sarcina acestuia printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, al cărei efect obligatoriu este consacrat de art. 435 cod procedură civilă.
Contestatorul trebuia să invoce aceste apărări în fața instanțelor care au soluționat dosarul în care s-a pronunțat titlul executoriu, nu pe calea contestației la executare, iar dacă le-a invocat și i-au fost respinse, cu atât mai mult nu pot face obiectul contestației, întrucât ar contraveni autorității de lucru judecat de care se bucură hotărârea judecătorească.
Contestația la executare, fiind o cale de atac deschisă contra măsurilor de executare nelegale, înseamnă că părțile, care au figurat într-o hotărâre pusă în executare, nu se pot sprijini, în contestația lor, decât pe vicii și neregularități ale actelor de executare ulterioare hotărârii ce se execută, iar nu și pe motive de fond, care puteau fi invocate la judecarea fondului procesului.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a respins contestația la executare, câtă vreme prin motivele invocate contestatorul tinde practic să aducă atingere autorității de lucru judecat a titlului executoriu, în condițiile în care a fost parte în acel litigiu și invocă „impedimente” care existau la data litigiului.
Singurele apărări de fond care ar putea fi invocate în această procedură ar fi cele care vizează cauze de stingere a obligației intervenite după data titlului executoriu, or, contestatorul, opunându-se la executare pe motiv că ridicarea stupilor de albine de pe terenul proprietatea sa ar conduce la distrugerea familiilor de albine și că în ipoteza predării terenului individualizat în decizia nr. 2117/2013 terenul proprietatea sa ar deveni loc înfundat, rămânând fără cale de acces, urmărește practic să modifice sau să anuleze hotărârea pusă în executare, pronunțată în contradictoriu cu acestea, ceea ce este inadmisibil.
Oricum, în altă ordine de idei, prejudiciul pe care l-a reclamat contestatorul nu este generat de actele de executare silită, ci este imputabil lui însuși întrucât, pe de o parte, a amplasat în mod nelegal stupii de albine pe terenul proprietatea, așa cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prin decizia nr. 2117/2013 a Tribunalului Suceava iar, pe de altă parte, putea preveni efectele negative ale mutării acestor stupi în măsura în care s-ar fi conformat în mod voluntar obligațiilor stabilite prin decizia sus menționată, de la data pronunțării acestei decizii și până la data executării silite existând timp suficient pentru mutarea stupilor de albine fără consecințe păgubitoare.
Referitor la împrejurarea că, urmare a executării silite, terenul proprietatea contestatorului în suprafață de 6400 mp, învecinat cu imobilul urmărit silit, ar rămâne fără acces la calea publică și ar deveni loc înfundat, nici această împrejurare nu este de natură să atragă nelegalitatea actelor de executare silită, contestatorul având posibilitatea de a solicita stabilirea unui drept de servitute pe unul din fondurile limitrofe pe calea unei acțiuni separate. De altfel, a și promovat o astfel de acțiune în dosarul nr._, dosar în care, prin decizia nr. 1486/2014 a Tribunalului Suceava, a fost casată hotărârea pronunțată în primul ciclu procesual, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanțe.
Pentru considerentele arătate, găsind nefondate criticile contestatorului, în baza art. 480 alin. 1 din noul cod de procedură civilă tribunalul va respinge ca atare apelul.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 453 alin. 1 din noul cod de procedură civilă, contestatorul-apelant va fi obligat la plata către creditoarea-intimată a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial achitat conform chitanței nr. 391/12 decembrie 2014.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de către contestatorul Aștirbei A. G., domiciliat în satul/. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1309 din data de 10 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimată fiind C. A., domiciliată în satul/. Suceava.
Obligă apelantul la plata către intimată a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.12.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. S. A.-M.
Red./Tehnored. V.O.D.
Judecător fond R. M.
4 ex./18.12.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 112/2014. Tribunalul SUCEAVA | Evacuare. Decizia nr. 1148/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
