Evacuare. Decizia nr. 1148/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1148/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 2839/227/2013
Dosar nr._ evacuare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1148
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20 NOIEMBRIE 2014
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE L. F.
JUDECĂTOR E. L. V.
GREFIER C. D. I.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului formulat de reclamanta C. M., domiciliată în . M., județul Suceava, precum și de la cabinet avocat P. M., din mun. Fălticeni, .. ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 411 din data de 25.02.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți Z. A. și D. M., ambii domiciliați în . M., județul Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința de judecată din data de 11.11.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitate apelantei să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi, 20.11.2014.
După deliberare ,
TRIBUNALUL ,
Asupra apelului de față, constată :
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ din 27.08.2013, reclamanta C. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Z. A. și D. M., ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună evacuarea pârâților din imobilul situat în . M., jud. Suceava, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 27.05.2009 a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 475/27.05.2009 la BNP M. A. și Ș. A., prin care a transmis nuda proprietate asupra bunurilor sale imobile, constând în casa de locuit și suprafața de 650 mp. teren aferent construcțiilor, pârâților, cu clauză de întreținere.
După încheierea contractului, pârâții au locuit o perioadă în mun. București, după care în anul 2011 s-au mutat în imobilul din satul Spătărești, iar după ce s-au mutat împreună cu reclamanta, au început să se poarte cu aceasta urât, în sensul că o teroriza și o amenința cu foametea și cu moartea, mutând-o din casă, într-o bucătărioară, i-au tăiat cablu de la televizor, i-au luat radiatorul și reșoul la care se încălzea și la care își gătea mâncarea, întrucât sobă și plită există doar în casa unde locuiesc pârâții.
Reclamanta a arătat că pârâții cultivă doar ei grădina, nelăsând-o pe aceasta să-și pună un răsad de roșii, ceapă pentru asigurarea hranei necesare.
Reclamanta a precizat că pârâții o amenință cu moartea mereu, sar la bătaie la aceasta, interzic oricărei persoane(vecine) accesul în camera sa, au tăiat pomii fructiferi de unde își lua prune și vișine, i-au trântit frigiderul de șură.
Cum, potrivit contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager (a cărui desființare face obiectul unui alt dosar), pârâții au dobândit doar nuda proprietate asupra imobilelor menționate și vor intra de fapt în stăpânirea bunurilor vândute, după stingerea dreptului de uzufruct viager și având în vedere că în situația în care creditorul întreținerii și-a rezervat uzufructul viager al imobilului a cărui nudă proprietate s-a dobândit de debitorii întreținerii pot locui în imobil numai ca tolerați. Astfel, urmează a fi evacuați la cererea creditorului, beneficiar al uzufructului viager, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată.
In drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 1040 și urm. Cod Civil.
In dovedire a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, martori, interogatoriul pârâților.
Prin întâmpinare pârâții au solicitat respingerea acțiunii de evacuare și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
In fapt, au arătat că au încheiat cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere și uzufruct viager, autentificat sub nr. 475/27.05.2009 la BNP M. A. și Ș. A..
Pârâții au arătat că, ulterior încheierii contractului, au locuit în București, având de prestat un contract de muncă, însă după finalizarea acestuia, din luna august 2011, s-au mutat în imobilul din Spătărești, ce face obiectul litigiului.
Au precizat pârâții că reclamanta este mereu nemulțumită și în acest sens, a formulat o acțiune având ca obiect rezoluțiunea contractului, însă, prin sentința civilă nr. 189/26.01.2012 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă prin decizia nr. 2470/2012 a Tribunalului Suceava, i-a fost respinsă acțiunea.
Pârâții au invocat art. 539 Cod Civil, potrivit căruia proprietarul nu poate prin faptul sau nici cu orice chip vătăma drepturile uzufructuarului; din dispozițiile Codului civil nu rezultă însă vreo altă îngrădire sau restricție legală în ceea ce-l privește pe proprietar-titularul nudei proprietăți, astfel că în virtutea principiului ocrotirii dreptului de proprietate consacrat de art.1 din Convenție și garantat de Constituție, solicită a se aprecia că atâta vreme cât uzufructuarul nu este îngrădit în exercițiul dreptului său de către proprietar, dreptul de folosință al acestuia asupra imobilului, poate coexista cu cel al proprietarului, mai ale în situația în care rezultă că părțile au convenit în mod tacit asupra acestui aspect în condițiile art. 534 Cod civil.
Pârâții au considerat că întrucât au efectuat numeroase lucrări de întreținere, de reparații ale imobilului, au cultivat grădina și nu au adus nici o vătămare nici reclamantei și nici vreunui bun din gospodărie, acțiunea reclamantei fiind neîntemeiată.
Privită problema dintr-o altă reglementare, în virtutea art. 8 din CEDO și a protocoalelor adiționale la aceasta(ratificată prin Legea 30/1994), potrivit căruia orice persană are dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale, ingerințele admise în protejarea acestui drept, sunt ca acestea să fie prevăzute de lege și să constituie o măsură care este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora, cu specificația existenței unei proporționalități cu scopul legitim urmărit.
In cauză, reclamanta și-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului potrivit art. 517 și urm. Cod civil, iar ei pârâții și-au stabilit domiciliul la acest imobil și sunt titularii nudei proprietăți în baza actului de vânzare-cumpărare.
Pârâții au considerat că a proceda la evacuarea lor din imobil, ar constitui o încălcare a dreptului la respectarea vieții de familie, în condițiile în care nu este incidentă niciuna din ingerințele considerate justificate și expuse în precedent.
Față de aceste considerente, au solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
In dovedire, au înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri și proba cu martorii: T. P. și L. E. din satul Spătărești, .. Suceava.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (f. 36-39 dosar fond), prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către pârâți, ca nefondate și ireale.
A arătat că este terorizată de pârâții care o amenință cu foametea și cu moartea în fiecare zi, în sensul că i-au luat reșoul la care își făcea mâncarea, i-au tăiat găinile de la care obținea ouă, i-au tăiat pomii fructiferi, i-au ocupat straturile de legume, încât a ajuns la mila vecinilor, având o temere pentru viața sa, în condițiile în care pârâții au exercitat acte de violență împotriva sa.
Cât privește aparența dreptului în favoarea sa, a solicitat a se observa că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere și uzufruct viager, autentificat sub nr. 475/27.05.2009 la BNP M. A. și Ș. A., și-a rezervat uzufructul viager asupra tuturor imobilelor înstrăinate, iar în condițiile sale de trai cu pârâții, nu se poate pune problema lipsei aparenței dreptului în favoarea sa.
Astfel, a reiterat faptul că a înstrăinat pârâților toate bunurile sale imobile, constând în casa de locuit și suprafața de 650 mp. teren aferent, pentru o sumă de bani și pentru a i se presta întreținerea de care are nevoie, pentru a avea un sprijin la bătrânețe, cu păstrarea dreptului de uzufruct viager asupra tuturor imobilelor.
A mai arătat reclamanta că pârâții s-au mutat la domiciliul său fără a-i invita, aceasta tolerându-i în ideea că-și vor îndeplini mai bine obligația de întreținere, însă datorită comportamentului abuziv și violent al acestora față de ea, reclamanta, a fost nevoită să promoveze prezenta acțiune, prin care a solicitat evacuarea pârâților, persoane ce au doar calitatea de tolerați, ei neavând un drept propriu de folosință asupra bunurilor imobile menționate și nici acordul ei, în calitate de titular al dreptului de folosință.
Corespunzător atributelor de posesie și folosință din conținutul dreptului său, uzufructuarul are dreptul exclusiv de a obține posesia bunului, de a o exercita pașnic și nestingherit și dreptul de a folosi exclusiv bunul și de a-i culege fructele în deplină proprietate, în conf. cu disp. art. 709-722 N.Cod civil, iar proprietarul nu poate prin faptul său nici cu orice chip vătăma drepturile uzufructuarului. Nudul proprietar are asupra bunului doar dreptul de dispoziție, fiind obligat să respecte dreptul de uzufruct până la stingerea lui.
Astfel, uzufructuarul reclamant își poate apăra dreptul exclusiv de posesie și folosință, asupra imobilului inclusiv pe calea acțiunii în evacuare a pârâților-nud proprietari fără să justifice acest fapt.
A arătat că nuda proprietate dobândită prin contractul încheiat, nu le conferă pârâților (pe toată durata ființării dreptului de uzufruct constituit în favoarea sa), un drept locativ propriu cu privire la imobilul în discuție, pe care să-l poată opune cu succes uzufructuarei, una din obligațiile corelative pe care și le-au asumat prin contract, fiind și aceea ce decurge din caracterul juridic al dreptului de uzufruct la a cărui constituire au consfințit, respectiv aceea de a nu stânjeni exercitarea de către uzufructuar a drepturilor sale.
Reclamanta a considerat că nu se poate reține vreun drept locativ al pârâților, care să le confere dreptul de a folosi imobilul în mod exclusiv ori împreună cu ea, reclamanta, pentru că între părți nu a intervenit o convenție de locațiune încheiată în favoarea nud-proprietarilor, dar nici o renunțare totală ori parțială din partea sa, cu privire la dreptul său exclusiv de folosință, astfel a solicitat a se constata că deținerea imobilelor de către pârâți, încalcă dreptul de folosință pe care-l dețin, iar folosința lor nu este legitimă.
Prin sentința civilă nr. 411 din data de 25.02.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni a fost respinsă acțiunea civilă având ca obiect „evacuare”, privind pe reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâții Z. A. și D. M., ca nefondată, obligând reclamanta să plătească pârâților suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Intre părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 475/27.05.2009 la BNP M. A. și Ș. A., prin care reclamanta a transmis pârâților, nuda proprietate asupra bunurilor sale imobile, constând în casa de locuit și suprafața de 650 mp. teren aferent construcțiilor, cu clauză de întreținere.
După încheierea contractului, pârâții au locuit o perioadă în București, după care, în anul 2011, s-au mutat în imobilul din satul Spătărești, a cărui nudă proprietate o dobândiseră prin contractul sus-menționat, reclamanta fiind de acord cu această mutare, fapt rezultat din depozițiile martorilor audiați, dar și din recunoașterea reclamantei, precizată în cererea de chemare în judecată.
Reclamanta, nemulțumită de comportamentul pârâților, a formulat o acțiune privind rezoluțiunea contractului, însă prin sentința civilă nr. 189/26.01.2012 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă prin decizia nr. 2470/2012 a Tribunalului Suceava, acțiunea acesteia i-a fost respinsă ca nefondată.
Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat evacuarea pârâților din imobil, invocând ca temei de drept, disp. art. 1040 și urm. din Codul de procedură civilă, prevederi care se aplică atunci când imobilul este ocupat fără drept de către alte persoane și pentru care este necesar, așa cum prevede art. 1040 Cod pr.civ. ca locatarul sau ocupantul să fie notificat în prealabil.
In speță, reclamanta nu a făcut dovada respectării prev. art. 1040 Cod proc.civ. astfel judecarea cauzei a avut loc conform dispozițiilor de drept comun.
In aceste condiții, se impune a se reține că potrivit art. 539 din vechiul cod civil incidente în cauză întrucât contractul a fost încheiat sub imperiul legii vechi, „proprietarul nu poate prin faptele sale, nici cu orice chip, vătăma drepturile uzufructuarului”.
Sub acest aspect s-a reținut că părțile au convenit ca proprietarii imobilului, în speță pârâții să locuiască în imobilul cu uzufructuarul- respectiv cu reclamanta.
Problema analizată în cauză este aceea dacă reclamanta, în exercitarea dreptului său de uzufruct, a fost sau nu vătămată de către pârâți.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile dar și din depozițiile de martori, a rezultat că pârâții nu au adus nici o atingere dreptului reclamantei în exercitarea prerogativelor dreptului de uzufruct.
Astfel, martorii audiați în cauză, propuși atât de reclamantă, cât și de pârâți, au afirmat că reclamanta locuiește în acea casă, din care folosește o cameră și un hol, aceleași pe care le-a folosit dintotdeauna, în aceste încăperi, reclamanta dispunând de condiții pentru locuit, având încălzire, aragaz, frigider și bunuri care-i permit un trai decent.
De asemenea, reclamanta folosește și o parte din grădină, conform înțelegerii cu pârâții, obținând de pe aceasta recoltă.
Martorii au afirmat că reclamanta a fost de acord ca pârâții să se mute în imobil, pentru a-i putea asigura întreținerea, fapt confirmat și de aceasta prin cererea de chemare în judecată, dar că neînțelegerile dintre părți se datorează comportamentului reclamantei care și-a făcut o practică din a încheia convenții cu diferite persoane, în sensul de a le înstrăina gospodăria și de a desființa ulterior înțelegerea.
Aceste depoziții se coroborează și cu înscrisul de la fila 75 dosar fond, din care a rezultat că reclamanta a încheiat în anul 2005 un contract de același gen, cu numiții G. P. și G. R..
Cât privește obligația de întreținere statuată în contract, a existat în litigiu, finalizat prin sentința civilă nr. 189/26.01.2012 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă prin decizia nr. 2470/2012 a Tribunalului Suceava, prin care i-a fost respinsă reclamantei acțiunea formulată împotriva pârâților, pe motiv că aceasta nu dorește să primească întreținere.
S-a reținut cu putere de lucru judecat în considerentele sentinței, că „pentru ca pârâții să își poată exercita obligația de a o îngriji pe reclamantă în caz de boală, asigurarea de medicamente și ajutor la treburile gospodărești, care implică o prezență constantă și personală, este absolut necesar ca aceștia să se mute și să locuiască împreună cu aceasta, în imobilul achiziționat”.
De aceea, nu s-a putut reține că folosința pârâților nu este una legitimă.
Cât privește susținerea reclamantei cu privire la comportamentul pârâților, comportament care-i aduc atingere drepturilor și libertăților acesteia, acestea nu au fost dovedite de probe certe, concludente.
Astfel martora A. C. (f.70-71 dosar fond) a relevat în depoziția sa aspecte pe care a declarat că le cunoaște de la reclamantă, din spusele acesteia.
Considerând nejustificate nici una din ingerințele invocate de reclamantă prin acțiune, privitoare la exercitarea drepturilor sale ca uzufructuară, instanța, în raport de situația de fapt reținută și textele de lege invocate, a respins acțiunea, ca nefondată.
In conf. cu prev. art. 453 alin. 1 Cod pr. civ. potrivit cu care „ partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată, instanța a obligat reclamanta la plata către pârâți a sumei de 700 lei cu acest titlu, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la fila 108 dosar fond.
Împotriva sentinței civile mai sus-menționate, a declarat apel reclamanta C. M. arătând că, soluția apelată este nemotivată, că a fost pronunțată fără cercetarea fondului cauzei, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Apelanta a arătat că, motivarea hotărârii judecătorești trebuie să cuprindă arătarea argumentelor ce sunt aduse pentru justificarea temeiniciei și legalității soluțiilor pe care instanțele judecătorești le pronunță în cauzele judecate; că, motivarea în fapt cuprinde analiza și evaluarea probelor pe baza cărora s-a stabilit existența sau inexistența faptelor și împrejurărilor care au generat litigiul dintre părți, respectiv pentru ce au fost admise susținerile uneia din părți și înlăturate cele formulate de cealaltă parte și că, motivarea în drept cuprinde justificarea aplicării în cauza judecată a anumitor norme de drept și de ce li s-a dat acestora o anumită interpretare.
Instanța de fond a reținut, în mod eronat, împrejurarea că ea, reclamanta, ar fi convenit cu pârâții ca aceștia să locuiască cu ea, acesta fiind motivul principal al respingerii cererii de chemare în judecată, însă, judecătorul fondului și-a format convingerea că ea a fost de acord să locuiască cu pârâții, exclusiv pe baza probelor administrate la cererea pârâților fără a menționa motivele pentru care a înlăturat probele administrate la cererea sa, respectiv declarațiile martorei A. C..
A mai arătat apelanta că, deși, a solicitat înlăturarea declarației nesincere a martorului T. P., care a relatat aspecte pe care le-a perceput personal cu ajutorul simțului vizual, totuși judecătorul fondului și-a întemeiat soluția și pe baza declarației unei persoane nevăzătoare.
De asemenea, martora propusă de ea, A. C., a relatat aspecte despre situația litigioasă percepută personal, auzită de la consăteni dar și de la fiul său care a fost la domiciliul ei, însă motivarea sentinței civile nr. 411/2014 se bazează pe selectare discriminatorie a probelor administrate.
In privința motivului de necercetarea fondului cauzei, apelanta a solicitat a se constata că acesta este incident sub aspectul încălcării principiului rolului activ al judecătorului de a stărui în aflarea adevărului în sensul că, deși din dispozițiile martorilor audiați în cauză, rezultă că ar avea condiții în anexa gospodărească unde locuiește, totuși instanța de fond nu a ordonat efectuarea unei anchete sociale la domiciliul său, probă utilă și pertinentă soluționării cauzei.
De asemenea, deși încuviințată proba cu audierea martorului V. M., instanța de fond nu a aplicat principiul egalității de tratament juridic și nu a procedat la acordarea unui nou termen de judecată pentru a face dovada imposibilității prezentării acestuia.
Soluția apelată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, întrucât potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 475/27.05.2009 la BNP „M. A. și Ș. A.", posesia asupra tuturor bunurilor imobile înstrăinate îi aparține până la decesul său, în totalitate și nu în parte.
Împrejurarea că pârâții s-au mutat în domiciliul său, ocupându-i casa în care a locuit toată viața și mutând-o într-o anexă și că ea a tolerat această mutarea lor, nu poate tranșa dreptul său de uzufruct asupra bunurilor imobile înstrăinate cu această condiție.
Astfel, pârâții-intimați au calitate doar de tolerați, ei neavând un drept propriu de folosință asupra bunurilor imobile menționate și nici acordul său, în calitate de titular al dreptului de folosință.
Corespunzător atributelor de posesie si folosință din conținutul dreptului său, uzufructuarul are dreptul exclusiv de a obține posesia bunului, de a o exercita pașnic si nestingherit și dreptul de a folosi exclusiv bunul și de a-i culege fructele în deplină proprietate în conformitate cu dispozițiile art. 709-722 Noul Cod civil, iar proprietarul nu poate prin faptul său nici cu orice chip vătăma drepturile uzufructuarului. Nudul proprietar are asupra bunului doar dreptul de dispoziție, fiind obligat să respecte dreptul de uzufruct până la stingerea lui. Astfel, uzufructuarul reclamant își poate apăra dreptul exclusiv de posesie si folosință asupra imobilului inclusiv pe calea acțiunii în evacuare a pârâților - nud proprietari fără să justifice acest fapt.
Prin urmare, instanța nu are obligația de a cerceta care este motivul pentru care solicită reclamantul evacuarea, respectiv nu prezintă relevanță în speță dacă există sau nu culpă din partea nudului proprietar, întrucât acesta din urmă este obligat să respecte dreptul de uzufruct al reclamantului.
Așadar, nuda proprietate dobândită prin contractul încheiat, nu le conferă pârâților (pe toata durata ființării dreptului de uzufruct constituit în favoarea sa) un drept locativ propriu cu privire la imobilul în discuție, pe care să-l poată opune cu succes uzufructuarei, una dintre obligațiile corelative pe care și le-au asumat prin contract fiind si aceea ce decurge din caracterul juridic al dreptului de uzufruct la a cărui constituire au consfințit, respectiv aceea negativă de a nu stânjeni exercitarea de către uzufructuar a drepturilor sale.
A mai menționat apelanta că, nu se poate reține vreun drept locativ al pârâților, care să le confere dreptul de a folosi imobilul în mod exclusiv ori împreună cu ea, pentru că între ei nu a intervenit o convenție de locațiune încheiată în favoarea nud - proprietarilor dar nici o renunțare totală ori parțială din partea sa cu privire la dreptul său exclusiv de folosință, astfel încât a solicitat a se constata că deținerea imobilelor de către pârâți încalcă dreptul de folosință pe care îl deține, iar folosința lor nu este legitimă.
Pentru aceste motive, apelanta a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței civile nr. 411/2014 a Judecătoriei Fălticeni, reținerea spre rejudecare a cauzei cu consecința admiterii apelului și dispunerii evacuării pârâților.
În drept, apelanta a invocat art. 466, 476-479, art. 480 al.6 Cod procedură civilă.
În dovedire, a depus la dosar înscrisuri și a solicitat proba cu martori.
Prin întâmpinarea depusă la dosar (filele 30-34), pârâții intimați D. M. și Z. A. au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile apelate ca temeinică și legală.
Cu privire la primul motiv de apel, au arătat că, în afara considerentelor de ordin general invocate de apelantă, nu se evoca in concret de ce hotărârea instanței de fond nu este motivata si daca nemotivarea privește încadrarea în fapt sau în drept. Astfel, instanța de fond a indicat temeiurile de drept potrivit cărora a considerat acțiunea ca neîntemeiată și a respins-o în consecință.
De asemenea, instanța a motivat si în fapt hotărârea prin prisma probelor ce au fost administrate în fața sa și care au condus la concluzia soluției ce a fost dată.
Cu privire la al doilea motiv de apel, referitor la faptul că hotărârea a fost
pronunțată fără a se intra în cercetarea fondului, intimații solicită înlăturarea acestei critici motivat de următoarele:
S-a criticat faptul că instanța de fond nu si-a exercitat rolul activ, in sensul ca nu a ordonat efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantei, proba utila si pertinenta soluționării cauzei.
Atâta vreme cat prin cererea de chemare in judecata nu s-a solicitat o astfel de proba de către apelanta-reclamanta, câtă vreme nu a fost pusa in discuția părților, nu se poate imputa în calea de atac a apelului primei instanțe faptul ca nu si-a manifestat rolul activ.
De asemenea, cu privire la proba testimoniala, s-a criticat faptul ca instanța de fond nu a aplicat principiul egalității de tratament juridic si nu a procedat la acordarea unui nou termen de judecata pentru a face dovada imposibilității de prezentare a martorului V. M..
Cu privire la proba testimoniala, reclamanta a indicat-o generic in cererea de chemare in judecata, fără a preciza numele, prenumele si adresa acestora conform art. 194 alin. 1 lit. e) teza finala NCPC. La termenul de judecata, in care s-au discutat probele, s-a încuviințat reclamantei proba testimoniala, propunând atunci pe A. C. si Z. V., nicidecum pe V. M., indicat în cererea de apel.
La termenul de administrare a probelor, s-a prezentat doar martora A. C., acordându-se un nou termen de judecata la care urma a se prezenta cel de-al doilea martor, insa nu s-a prezentat si nici nu s-a făcut vreo dovada cu privire la imposibilitatea de prezentare a acestuia, astfel încât să mai poată fi acordat vreun termen în acest sens.
Intimații au arătat că prima instanță a dat dovada de prea multa îngăduința, când trebuia sa se aplice sancțiunea decăderii conform art. 254 alin. 1 NCPC si nu să fi criticată soluția în apel prin aceea că nu și-a manifestat rolul activ sau că nu a aplicat principiul egalității de tratament juridic.
Instanța a pronunțat hotărârea cu cercetarea fondului dedus judecații, astfel că se impune si înlăturarea acestei critici ca nefondată.
Intimații au mai arătat că, pe fondul cauzei, soluția pronunțata este temeinica si legală, motivat de următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de uzufruct viager și întretinere autentificat sub nr. 475/27.05.2009 de BNP M. A. din Fălticeni, au dobândit în cote egale, nuda proprietate din suprafața de 650 mp teren din care 153 mp teren arabil, iar 497 mp teren curti-constructii, impreuna cu locuința si anexa, situate in intravilanul satului Spataresti, . Suceava, intre vecinii: drum, drum, A. M. si A. C., vânzătoarea, C. M. păstrându-și dreptul de uzufruct viager, fiind stabilit drept preț al vânzării suma de 40.000 lei, din care ei, intimații, au achitat vânzătoarei suma de 30.000 lei, iar pentru diferența de preț (10.000 lei), s-au obligat față de reclamantă a o îngriji în caz de boală, a-i asigura alimente, lemne, a-i prepara hrana, a o ajuta la diferite treburi gospodărești, iar la decesul acesteia, să o înmormânteze după obiceiul locului.
In derularea contractului, o perioada de timp, au locuit în București, acolo unde încă mai avea contracte de muncă în derulare, la expirarea cărora, s-au mutat în imobilul a cărui proprietari sunt, respectiv în satul Spataresti, . cursul lunii august 2011.
Au mai arătat intimații că reclamanta a solicitat instanței a dispune evacuarea lor din imobil, cerere care nu a fost motivata in drept, temeiul pe care reclamanta l-a invocat, respectiv art. 1040 Cod procedura civila, nefiind aplicabil în cauză, întrucât acesta se refera la procedura speciala a evacuării, iar la primul termen de judecata s-a stabilit ca cererea se soluționează pe calea dreptului comun după cum, corect, a reținut instanța de fond.
Potrivit art. 539 Cod civil vechi (sub imperiul căruia s-a încheiat contractul), proprietarul nu poate vătăma prin faptul său drepturile uzufructuarului. Din dispozițiile Codului civil în materie, nu rezultă însă vreo altă îngrădire sau restricție legală în ceea ce îl privește de proprietar (titularul nudei proprietăți), astfel că, în virtutea principiului ocrotirii dreptului de proprietate consacrat de art. 1 din Convenție și garantat de Constituția României, atâta vreme cât uzufructuarul nu este îngrădit în exercițiul dreptului său de către proprietar, dreptul de folosință al acestuia asupra imobilului poate coexista cu cel al proprietarului, mai ales în situația în care rezultă că părțile au convenit în mod tacit asupra acestui aspect în condițiile art. 534 cod civil.
Intimații au arătat că nu au vătămat-o pe reclamanta in exercitarea dreptului sau de uzufruct viager, lucru ce a rezultat din probele administrate in fața primei instanțe, respectiv: declarațiile martorilor, care au arătat că reclamanta locuiește in aceeași casă, din care folosește o camera si un hol, aceleași pe care le-a folosit dintotdeauna și în care nu a fost nevoită să se mute la venirea lor în gospodărie, încăperi în care reclamanta dispune de condiții pentru locuit, având încălzire, aragaz, frigider, televizor și bunuri care îi permit un trai decent și, de asemenea, grădina care este folosită de reclamantă în bună înțelegere cu ei, intimații, obținând de pe aceasta recolte.
Au mai arătat intimații că a existat o înțelegere între părți în momentul în care ei s-au mutat definitiv in loc. Spătărești, mutarea făcându-se cu acordul reclamantei, după cum ea însăși a afirmat în cererea introductivă, aspect ce l-a negat însă în cererea de apel, că se poartă cuviincios cu reclamanta apelantă, încearcă să respecte clauza de întreținere, însă reclamanta refuza a o primi, astfel că nu s-a dovedit că îi tulbură acesteia dreptul de uzufruct viager.
După cum a reținut corect instanța de fond, reclamanta a făcut un obicei în a încheia convenții cu diverse persoane, în sensul de a le înstrăina gospodăria și a desființa ulterior înțelegerile.
De altfel, cu privire la obligația de întreținere statuată în contract, a existat un litigiu, finalizat prin sentința civila nr. 189/26.01.2012 a Judecătoriei Fălticeni, rămasa irevocabila prin decizia nr. 2470/10.12.2012 a Tribunalului Suceava, prin care i-a fost respinsă reclamantei acțiunea formulată împotriva lor, a intimaților, pe motiv că aceasta este în culpă în sensul ca nu dorește primirea întreținerii.
Ca efect pozitiv al puterii de lucru judecat, consideră că se impun a fi reținute si considerentele sentinței civile nr. 1961/19.11.2013 a Judecătoriei Fălticeni, prin care a fost respinsă cererea de evacuare a lor pe calea ordonanței președințiale, formulată tot de către reclamantă, în sensul că „din probele administrate nu reiese ca prin comportamentul părților, pârâții aduc atingere drepturilor reclamantei de posesie si folosința asupra imobilului si nu sunt constatate atitudini necorespunzătoare... Spațiul in care locuiește reclamanta este utilat corespunzător pentru a face față nevoilor anotimpului rece."
Astfel, a rezultat fără putință de tăgadă că nu i-a fost adusă nici o atingere din partea lor, a intimaților, drepturilor reclamantei în exercitarea prerogativelor dreptului de uzufruct, astfel ca acțiunea sa este neîntemeiată.
Privita problema dintr-o alta reglementare, în virtutea articolului 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție (ratificată prin Legea nr. 30/1994) - care ocrotește dreptul la respectarea vieții private și de familie și potrivit căruia orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale, ingerințele admise în protejarea acestui drept sunt ca acestea să fie prevăzute de lege și să constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora cu specificația existenței unei proporționalități cu scopul legitim urmărit.
Intimații au menționat că, în cauză, reclamanta și-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului, potrivit art. 517, 518 și 519 Cod civil, ei, intimații, (din perspectiva accepțiunii de familie) stabilindu-și domiciliul la acest imobil și fiind titularii nudei proprietăți în baza actului de vânzare- cumpărare.
Au mai arătat intimații că, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 709-722 din Noul Cod civil, indicate de către apelanta în cererea sa, având in vedere ca acest contract a fost încheiat anterior intrării in vigoare a acestuia, raportat la prevederile art. 6 din Codul civil și că, a proceda la evacuarea lor din imobil ar constitui o încălcare a dreptului la respectarea vieții de familie în condițiile în care nu este incidentă nici una din ingerințele considerate justificate și expuse.
În conformitate cu dispozițiile art. 478 alin.2C.proc.civ. în fața instanței de apel au fost audiați martorul V. M., propus de apelantă și martorii D. Garofița și B. I. C., propuși de intimați.
Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 539 alin. 1 Cod Civil, proprietarul nu poate vătăma prin faptul său drepturile uzufructuarului.
Dispozițiile în materie nu prevăd alte îngrădiri sau restricții legale în ceea ce-l privește pe proprietar, iar în condițiile în care părțile au convenit asupra folosinței imobilului, dreptul de folosință al uzufructuarului poate coexista cu cel al proprietarului.
Întrucât reclamanta a permis pârâților să locuiască în imobilul din litigiu în baza dreptului său real de uzufruct care îi conferă posesia și folosința imobilului, având dreptul de a închiria altuia lucrul sau a ceda exercițiul dreptului său, acțiunea în evacuare apare ca neîntemeiată.
Ori simpla împrejurare că pârâții ocupă imobilul în litigiu însă nu a împiedicat-o pe reclamantă să-și exercite dreptul de folosință asupra imobilului, nu este de natură să justifice soluția de admitere a pretențiilor reclamantei, criticile formulate în apel fiind neîntemeiate.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că pârâții s-au mutat în imobil cu acordul reclamantei pentru a putea să-i asigure întreținerea, iar pe parcursul timpului, între părți au intervenit unele neînțelegeri, provocate de comportamentul reclamantei, care refuză întreținerea, aceasta făcând o practică din încheierea de convenții de vânzare a gospodăriei în schimbul întreținerii cu diferite persoane, pe care ulterior le-a desființat.
Astfel, cu privire la obligația de întreținere statuată prin contract a existat un litigiu, finalizat prin sentința civilă nr. 189/26.01.2012 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2470/10.12.2012 a Tribunalului Suceava, cererea prin care reclamanta a solicitat și rezilierea contractului încheiat cu pârâții fiind respinsă, reținându-se că pârâții și-au îndeplinit întocmai obligațiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere fără să li se poată imputa neprestarea întreținerii sau îngrădirea dreptului de uzufruct asupra imobilelor.
De asemenea, cererea de evacuare a pârâților din același imobil pe calea ordonanței președințiale formulată în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Fălticeni a fost respinsă, reținându-se că prin comportamentul lor pârâții nu aduc atingere drepturilor reclamantei de posesie și de folosință asupra imobilului.
Aceste aspecte au fost confirmate și de martorii D. Garofița și B. I. C. audiați în apel care au relatat că reclamanta nu a fost împiedicată să se bucure de drepturile pe care le asupra imobilului în virtutea calității sale de uzufructuar, aceasta refuzând întreținerea și având un comportament nepotrivit față de pârâți.
Aspectele relatate de martorul V. M. propus de reclamantă în apel nu sunt de natură a forma convingerea instanței despre veridicitatea celor declarate, câtă vreme acest martor nu a mai trecut pe la locuința reclamantei din anul 2010, iar cele declarate sunt cunoscute din spusele reclamantei.
Critica potrivit cu care hotărârea pronunțată în cauză nu ar fi motivată va fi înlăturată întrucât, din verificarea acesteia, tribunalul a constatat că au fost respectate cerințele art. 425 Cod procedură civilă, instanța arătând argumentele de fapt și de drept care au determinat adoptarea soluției pronunțate, cu indicarea probelor pe care acestea se sprijină și a motivelor pentru care anumite probe nu au putut fi primite.
Ori motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum ci, una de esență, de conținut, fiind necesar ca aceasta să fie în concordanță cu probele și actele de la dosar, iar obligația de a motiva hotărârea nu trebuie înțeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat.
În ce privește critica referitoare la lipsa de rol activ al instanței, în sensul că nu a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantei, nici aceasta nu este întemeiată, câtă vreme prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat o astfel de probă și nu s-a pus în discuție administrarea acesteia în fața primei instanțe, instanța neavând obligația să o dispună din oficiu.
Nici critica referitoare la principiul egalității de tratament cu privire la proba testimonială, nu este întemeiată, deoarece au fost acordate două termene în vederea audierii martorilor reclamantei iar în lipsa vreunei dovezi cu privire la imposibilitatea de prezentare a celui de-al doilea martor, nu se mai justifica acordarea unui nou termen în acest sens. De altfel, martorul V. M. a fost audiat în fața instanței de apel.
Având în vedere că data încheierii contractului se situează anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, devin aplicabile dispozițiile art.6 din cod, prevederile art. 709-722 Cod civil invocate de apelantă nefiind incidente.
Prin urmare, tribunalul constată că soluția adoptată de instanța de fond este temeinică și legală și față de prevederile art. 480 alin.1 Cod pr. civ., urmează să respingă ca nefondat apelul.
În temeiul art. 453 Cod proc.civ va obliga apelantul să plătească intimaților cheltuielile de judecată din apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE ,
ÎN NUMELE LEGII ,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta C. M., domiciliată în . M., județul Suceava, precum și de la cabinet de avocat P. M., din mun. Fălticeni, .. ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 411 din data de 25.02.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți Z. A. și D. M., ambii domiciliați în . M., județul Suceava.
Dispune obligarea reclamantei apelante C. M. să achite fiecăruia dintre pârâții intimați Z. A. și D. M., suma de 250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR ,
L. F. E. L. V.
pt.jud.plecat la altă instanță,
semnează președintele tribunalului,
GREFIER ,
CLROPATRA D. I.
RED. F.L.
JUD.I. A.
TEHNORED. I.C.D.
6 EX. – 23.01.2015
.>
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1281/2014. Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 992/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
