Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 992/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 992/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 2655/227/2014
Dosar nr._ - servitute – servitute distanță plantație –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 992
Ședința publică din 29 octombrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: I. G.
Judecător: I. M.
Grefier: P. L.
Pe rol, judecarea apelului promovat de reclamanții P. A. G. – la C. avocat M. A., din Fălticeni, ., județul Suceava, S. M., M. M. C. și V. V. M., toți cu același domiciliu, împotriva sentinței civile nr. 1344 din 23 iulie.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind P. A. I. și P. I., ambii domiciliați în comuna Râșca, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul apelant P. A. G. și avocat A. L. în substituirea avocatului I. Sînzîiana, pentru intimatul P. A. I., lipsă fiind acesta, intervenienții apelanți S. M., M. M. C., V. V. M. și intimata P. I..
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, în cadrul căruia, a învederat că la dosar, prin serviciul registratură, a fost depusă, de către intimatul P. A. I., chitanța privind onorariu avocat.
Instanța, dispune rectificarea conceptului, în sensul că: numitul P. A. G. are calitatea de reclamant apelant, iar numiții S. M., M. M. C. și V. V. M. de apelanți intervenienți în interes propriu apelanți. Constată că apelanții au depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 16.10.2014 cerere de renunțare la judecată, prin care au invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. I..
Din oficiu, instanța invocă excepția tardivității declarării apelului, acesta nefiind promovat în conformitate cu disp. art. 999 alin. 1 Cod procedură civilă.
Reclamantul apelant solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, apreciind că a formulat în termen apelul.
A. A. L., pentru intimatul P. A. I., solicită admiterea excepției, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra excepției de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ din 20.06.2014, reclamantul P. A. G. a formulat, în contradictoriu cu pârâții P. A. I. și P. I., acțiune în obligația de a face pe calea ordonanței președințiale, solicitând obligarea pârâtului să-i permită să folosească drumul de acces situat între proprietățile lor.
In fapt, a arătat că prin sentința civilă nr. 962/15.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Fălticeni, s-a dispus ieșirea din indiviziune după părinții părților: P. A. și F., atribuirea terenurilor făcându-se conform voinței exprimate de aceștia prin înscrisul intitulat tranzacție, neevidențiindu-se în hotărâre, cui în revine drumul de acces dintre proprietăți, drum vechi de cca. 150 de ani.
De asemenea, în planul de amplasament și delimitare teren întocmit de ing. O. P.- autorizat ANCPI, se menționează că drumul de acces rămâne în indiviziune pentru toți moștenitorii.
A mai arătat reclamantul că pârâtul, cu rea credință, a închis cu porți drumul de acces, astfel că nu a mai putut trece ca întotdeauna la terenul său, fiind în pericol de a nu procura la timp hrana pentru animale, de a nu recolta fructele cultivate pe acest teren, acest drum fiind singura cale spre terenul proprietatea sa.
A apreciat reclamantul, că este îndeplinită condiția unei ordonanțe președințiale prev. de art. 581 Cod proc.civ. având promovată pe rolul instanței o acțiune în servitute trecere pe cale comună, de asemenea, această măsură urmărind prevenirea unei pagube iminente ce nu
s-ar putea repara, iar respingerea acțiunii, i-ar putea produce în mod inevitabil, un prejudiciu mare gospodăriei și familiei sale.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
In dovedire, a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Ulterior, reclamantul a formulat precizări și completări la cerere (f.26-28 dosar), prin care a solicitat în mod provizoriu, ca pârâtul să asigure servitutea de trecere pe terenul său, situat în intravilanul satului B., . fondului său, dobândit în urma sentinței civile 962/15.04.2014, același drum pe care se trece de mai bine de 150 ani, respectiv pe o suprafață de 165 mp. lungime și 3 m lățime, pentru a putea accede cu tractorul sau cu oricare mijloc de transport, pentru a putea recolta terenul proprietate și a avea posibilitatea finalizării construcției-fânărie, situată pe terenul dobândit prin hotărâre judecătorească; cu cheltuieli de judecată.
In fapt, a arătat că prin dosarul nr._ a formulat o cerere de chemare in judecata, având ca obiect servitute de trecere, prin care a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să-i asigure servitutea de trecere pe terenul său, situat in intravilanul satului B., ., în schimbul unei despăgubiri corespunzătoare.
A menționat faptul că prin sentința civila nr. 962/15.05.2014, s-a constatat dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii si pentru suprafața de teren de 7896 mp teren arabil si totodată s-a făcut si partajul succesoral după autorii comuni, această suprafața de teren ce a fost împărțită conform tranzacției în mod egal tuturor fraților ( S. M., M.- C. M., V. M. V., P. G., P. A. si P. loan ) se află in spatele gospodăriei fratelui lor- pârâtul P. A.loan, terenul având caracter înfundat.
In planul de situație si identificare topo-cadastrala efectuat pentru parcela „Vatra . ing.O. Popartac- este evidențiata calea de acces, cale de acces ce a fost recunoscuta la momentul încheierii tranzacției- într-adevar drumul aflându-se pe proprietatea paratului, însă nu a fost contestat niciodată ca și cale de acces.
Suprafața de teren pe care pârâtul este proprietar, respectiv 4500 mp arabil si curți construcții, a fost transmisă de autorii comuni printr-un contract de întreținere, teren pe care este și drumușorul a cărui servitute o solicită reclamantul- acesta fiind dintotdeauna cale de acces din drum și până în spatele casei acestuia, pentru a avea si ceilalți frați moștenitori acces la terenul pe care fiecare îl recoltează.
A arătat că au încheiat tranzacție fiind cu toții înteleși, datorita faptului ca pârâtul le promisese ca nu vor exista probleme cu drumul de acces la teren, aceasta fiind și dorința autorilor lor, însă pârâtul a încuiat cu lacăte porțile de la curtea sa, obstrucționând in mod vădit și cu rea-credință accesul tuturor moștenitorilor la parcelele ce li se cuveneau în urma partajului.
A menționat faptul că o altă posibilitate de a crea o cale de acces decât cea existentă, nu există și nici nu se poate forma, atât timp cât se învecinează cu pădurea, iar utilajele: tractorul de arat si discuit, o căruță cu cal- nu pot intra.
Drumul de acces a fost folosit de mai bine de 150 de ani din șoseaua principală la parcelele ce le-au fost atribuite ca loturi moștenite după defuncții lor părinți.
A arătat că el, reclamantul a primit - suprafața de 1579 mp situată în intravilanul satului B., . „Vatra . divizare din trupul mare de 7856 mp. cu următoarele vecinătăți: Pădurea Statului, drum, P. loan, P. G. si F., S. M., conform schiței, . sa este . si a nepoatelor sale V. V.: M. si M. M. - C.- care nici ele nu au cale de acces la acest teren, suprafața de 1579 mp situată in intravilanul satului B., . V. Acasă" rezultată prin divizare din trupul mare de 7856 mp cu următoarele vecinătăți: Pădurea Statului, P. loan, P. G., most. P. A. V., conf. schiței- . ce îi revine moștenitoarei S. M.; suprafața de 1579 mp situată in intravilanul satului B., . Vatra . divizare din trupul mare de 7856 mp cu următoarele vecinătăți: Pădurea Statului, P. loan, S. M., P. A. A., conform schitei-. moștenitoarelor M. C. M. și V. V. M..
Conform, prevederile art. 768 N.Cod civil " proprietarul fondului dominant nu poate agrava situația fondului aservit si nu poate produce prejudicii proprietarului fondului aservit prin exercitarea servituții".
A considerat ca sunt întrunite cele trei condiții prevăzute de lege prin cererea cu care a fost investit instanța de judecata în următorul mod:
-în privința urgenței, a solicitat a se avea in vedere faptul ca situația prezentata este una urgenta, întrucât faptul ca i s-a obstrucționat calea de acces( cale permisa de aproximativ 150 de ani), îi îngreunează total posibilitatea de a avea acces la imobilul său, de a-l exploata din punct de vedere agricol terenul -a strâns fânul-iar din cauza ca nu îl poate scoate ca să-l depoziteze, acesta a mucegăit din cauza ploilor. De asemenea, în spatele casei pârâtului, are un tractor- iar din cauză că porțile sunt închise cu lacătul, nu se poate folosi de el- a turnat temelia pentru un grajd in spatele grădinii pârâtului, însă se află in imposibilitatea de a o ridica, întrucât nu poate accede cu absolut niciun fel de utilaj, nu poate aduce materiale de construcție.
-în ceea ce privește vremelnicia, a considerat că și această condiție este îndeplinită, întrucât solicită pronunțarea unei hotărâri prin care sa aibă posibilitatea de a avea acces la terenul dobândit in urma dezbaterii succesorale, teren la care nu are acces- până la soluționarea in fond a litigiului existent, având ca obiect recunoaștere drept servitute de trecere.
-în ceea ce privește neprejudecarea fondului- este îndeplinita, considerând că prin prezenta ordonanța președințială nu se poate prejudicia fondul cauzei, întrucât solicit cercetarea aparentei dreptului dedus prin lipsirea de mijloace material ce subzistenta.
In dovedire, a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, proba cu martorii: S. C., Baiesu G., proba cu cercetarea la fata locului; interogatoriul paratului; planșe foto.
In cauză, au formulat cerere de intervenție în interes propriu: S. M., M. M.-C. și V. V. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pe cale de ordonanță președințială, să fie obligat pârâtul să le asigure servitutea de trecere (f. 29-32 dosar).
In fapt, au arătat că prin sentința civila numărul_ în urma căreia s-a constatat dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii după autorii lor comuni, și ulterior s-a dezbătut succesiunea prin încheierea unei tranzacții între părți, au devenit proprietarii următoarelor suprafețe de teren: suprafața de 1579 mp situată în intravilanul satului B., . „Vatra . divizare din trupul mare de 7856 mp. cu următoarele vecinătăți: Pădurea Statului, drum, P. loan, P. G. si F., S. M., conform schiței, . 1579 mp situată în intravilanul satului B., . V. Acasă" rezultată prin divizare din trupul mare de 7856 mp cu următoarele vecinătăți: Pădurea Statului, P. loan, S. M., P. A. A., conform schiței depuse la dosarul cauzei- . i-a revenit lui M. C. M. si V. V. M..
Ambele terenuri sunt situate în spatele casei lui P. loan, fratele lor, fiind fără nici un fel de cale de acces- pe toate laturile existând construcții iar in spate se învecinează cu pădurea.
La momentul încheierii tranzacției, au fost de acord cu toții- inclusiv pârâtul P. loan- calea de acces sa fie aceeași ca dintotdeauna- sa treacă pe proprietatea sa, unde de altfel este format un drum.
După finalizarea procesului, pârâtul de aproximativ două luni, a închis porțile cu lacăt-neputând avea acces la proprietățile lor.
Au arătat că pe terenul proprietatea lor este cultivat porumb, sfecla si alte legume, iar din cauza ca nu au niciun fel de acces la acestea- riscă pierderea recoltei cât si a fructelor din pomii fructiferi.
In planul de situație si identificare topo-cadastrala efectuat pentru parcela Vatra . ing. Popîrtac- este evidențiată calea de acces, ce a fost recunoscută la momentul încheierii tranzacției-, drumul aflându-se proprietatea pârâtului, drum ce nu a fost contestat niciodată.
Suprafața de teren pe care pârâtul este proprietar, unde este și drumușorul de acces, respectiv 4500 mp arabil și curți construcții, a fost transmisă de autorii comuni printr-un contract de întreținere autentificat sub numărul 8663/14.09.1992, pe acest teren fiind dintotdeauna cale de acces din drum și până in spatele casei acestuia, pentru a avea si ceilalți frați moștenitori acces la terenul pe care fiecare îl recoltează, prevăzuta in planul de situație anexat la prezenta cererea.
Au menționat faptul ca o altă posibilitate de a crea o cale de acces decât cea existenta nu există, de altfel o alta cale de acces la teren nu se poate forma atât timp cât se învecinează cu pădurea si utilajele( tractorul pentru arat si discuit) o caruta cu cal- nu pot intra sub nici un fel de forma.
Drumul de acces a fost tranzitat de mai bine de 150 de ani din șoseaua principala pana la parcelele ce le-au fost atribuite ca loturi moștenite după defuncți.
Consideră că sunt întrunite cele trei condiții prevăzute de lege prin cererea cu care am investit instanța de judecata in următorul mod:
In privința urgentei au solicitat a se avea in vedere faptul ca situația prezentata este una urgenta. întrucât faptul ca li s-a obstrucționat calea de acces( cale permisa de aproximativ 150 de ani), le îngreunează total posibilitatea de a exploata din punct de vedere agricol terenul pe care-1 au(au de recoltat porumb sfecla, este fân de cosit si de strâns.
De asemenea, V. M. V. si M.-C. M. intenționează in toamna acestui an sa ridice o cabana pe terenul pe care sunt proprietare- iar din cauză ca nu au niciun fel de acces nu au posibilitatea de a face niciun fel de demers.
In ceea ce privește vremelnicia, au considerat ca si aceasta condiție este îndeplinită, întrucât solicită pronunțarea unei hotărâri prin care sa aibă posibilitatea de a avea acces la terenul dobândit in urma dezbaterii succesiunii, teren la care nu au acces- până la soluționarea în fond a litigiului existent, având ca obiect recunoaștere drept servitute de trecere.
In ceea ce privește neprejudecarea fondului- este îndeplinită, întrucât au considerat ca prin prezenta ordonanța președințială, nu se poate prejudiciea fondul cauzei, întrucât solicită cercetarea aparentei dreptului dedus prin lipsirea de mijloace material ce subzistentă.
In dovedire, solicită admiterea probei cu înscrisuri.
Prin întâmpinare (f. 34-36 dosar), pârâtul a invocat inadmisibilitatea acțiunii, întemeiata pe dispozițiile art. 2 alin. 1 si alin. 12, art. 601 din Legea nr. 192/2006, privind medierea si organizarea profesiei de mediator.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 192/2006, „Dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanșarea unui proces în fața instanțelor competente, în vederea soluționării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de lege".
Art. 2 alin. 12 din aceeași lege prevede ca „Instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanșarea procesului până la termenul dat de instanță în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 601 alin. (1) lit. a)-f)".
Cum în cauza nu s-a efectuat o astfel de procedură, solicită a dispune respingerea ca inadmisibilă a cererii formulate de reclamant.
A arătat că în Monitorul Oficial nr. 464/25.06.2013 a fost publicata Decizia Curții Constituționale prin care s-a stabilit ca nu mai este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile privind informarea avantajelor medierii .Insa potrivit art. 147 din Constituția României deciziile Curții Constituționale, produc efecte doar pentru viitor și din momentul publicării in Monitorul Oficial, cum la data promovării cererii de chemare in judecata 20.06.2014 nu s-a parcurs în mod corect procedura obligatorie, se impune respingerea acesteia ca inadmisibilă.
A invocat inadmisibilitatea cererii formulate de reclamant, dat fiind faptul că temeiul in drept invocat este art. 581 din vechiul Cod de procedura civila abrogat în prezent.
Chiar si în ipoteza in care s-ar indica corect temeiul in drept, au solicitat respingerea ca neîntemeiata a acțiunii, motivat de faptul că în cauza nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 Cod de procedura civila.
Potrivit art. 996 alin. 1 C. proc. civ. Instanța, va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."
În doctrină (a se vedea în acest sens V. M. C., „Tratat teoretic și practic de procedură civilă", Voi. II, Editura Național. București 1997, p. 491) s-a subliniat că textul de lege precitat, stabilește două dintre condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, respectiv urgența și caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale, precum și că, din această din urmă condiție, decurge o a treia condiție de inadmisibilitate, anume ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul.
În realitate, în cazul de față nu este îndeplinită condiția urgentei, cererea reclamantului neavând un caracter urgent
Prima condiție referitoare la admisibilitatea cererii de emitere a ordonanței președințiale, referindu-se la urgența măsurii solicitate, iar art. 996 alin. 1 C. proc. civ. stabilește categoriile generale de situații caracterizate prin urgență, respectiv păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, sau înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, în speță, nefiind vorba de niciun drept care s-ar păgubi prin întârziere.
A arătat că interesul in promovarea acestei cereri este de natură materială, în sensul că reclamantul, deși este proprietarul terenului învecinat terenului pe care îl stăpânește el, pârâtul împreună cu soția sa, în suprafață de 4500 mp. si dobândit prin contractul de întreținere nr. 8663/14.09.1992 autentificat la notariatul de stat, el nu înțelege sa afecteze terenul său cu un drum de trecere, preferând sa-l menajeze.
Intrucât el si soția sa lucrează de foarte multa vreme in străinătate, imobilul lor fiind doar verificat din când în când de o rudă, reclamantul, fără acordul lor a îndrăznit să tranziteze terenul de la calea publică spre curtea acestuia, montându-și poarta cu ieșirea pe terenul lor către calea publica.
A arătat că prin Sentința civila nr. 962/15.05.2014 data de Judecătoria Fălticeni in dosar_, lui si reclamantului le-au fost atribuite la locul in litigiu, câte o suprafața de 1579 mp. parte din cei 7896 mp.; suprafața de 1579 mp. fiind în continuarea terenului proprietatea reclamantului de pe care și-ar putea amenaja un drum de acces la calea publica.
A mai arătat că reclamantul, cu rea credința, de mulți ani, a urmărit să-și pună la adăpost propriul teren si să uzeze fără drept de terenul lor, construindu-și imobilul casă, foarte aproape de gardul despărțitor dintre proprietățile lor, iar acum are în construcție o fânărie fără autorizație, fără forme legale, care de asemenea este amplasata în așa manieră, încât toată lățimea terenului lui P. G. este blocată.
Planul de situație întocmit de ing. Ocatavian Popartac anexat de către reclamant Ia dosar, nu a stat la baza sentinței civile amintite mai sus, acest plan de situație fiind întocmit in mod abuziv de către reclamant, neținând cont că . de 491 mp. face parte din suprafața de 4500 mp dobândita de el pârâtul si soția sa, prin contractul de întreținere autentic enumerat mai sus.
A precizat că toate aceste aspecte au fost clarificate la ultimul termen de judecata în cadrul dosarul nr._, când au fost întocmite si schițe conform realității din teren, însă reclamantul cu rea credință, urmărește inducerea în eroare a instanței de judecată.
De asemenea, nu este vorba de vreo pagubă iminentă și care nu s-ar mai putea repara, nefiind vorba nici de înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări.
In concluzie, având în vedere aceste considerente, a solicitat instanței de judecată să constate că în speță nu este îndeplinită condiția referitoare la caracterul urgent al măsurii solicitate, care sa impună stabilirea unei cai de acces, in mod vremelnic, si in consecința ă sea dispună respingerea cererii de ordonanța președențială ca neîntemeiată, dată fiind motivarea cererii de chemare in judecata.
A anexat planșe foto din care rezultă că reclamantul și-ar putea amenaja propria cale de acces pe terenul lui către drumul public, fără să mai afecteze de servitute terenul lor.
A mai arătat că practica judiciara si doctrina în materie de servitute de trecere, a statuat ca dacă înfundarea este rezultatul faptei proprietarului însuși, trecerea nu mai poate fi cerută vecinului fondului, cel care a creat o astfel de stare urmând să suporte consecințele; cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 18 iulie 2014, instanța s-a pronunțat asupra excepției de inadmisibilitate, motivat de nerespectarea prev. art. 2 din Legea 192/2006.
Prin sentința civilă nr. 1344 din 23 iulie 2014, Judecătoria Fălticeni a respins
Acțiunea și cererea de intervenție și a obligat pe reclamant și intervenienți să plătească pârâților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut următoarele:
Din înscrisurile anexate la dosar, susținerile părților, din interogatoriul luat pârâtei P. I. (f. 96-97 dosar), depozițiile martorilor: B. G. (f.92), A. M. (f.93), Ș. C. (f.94), B. G. (f.95), instanța a reținut următoarele:
Reclamantul P. G., pârâtul P. I. și intervenienții: S. M., Msrkovic M.-C. și V. V. M. sunt moștenitorii defuncților P. A. și F..
Prin sentința civilă nr. 962/15.04.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, având ca obiect constatare drept de proprietate (uzucapiune) și partaj succesoral, sentință ce nu poartă mențiunea definitivă la data pronunțării prezentei, s-a luat act de tranzacția părților, în ceea ce privește împărțirea bunurilor succesorale rămase de pe urma celor doi defuncți.
Cu acest prilej, au fost partajate prin învoiala părților și suprafețele de teren vatră . cât și pârâții au edificate gospodăriile.
Astfel, suprafața de 8387 mp. situată în intravilanul satului B., . a fost partajată, conform actului de tranzacție (f.176-181- dosar_ atașat spre consultare la prezenta cauză), în mod egal tuturor moștenitorilor, fiecare dintre aceștia primind la locul litigiului, câte 1579 mp.teren.
Deși în planul de amplasament și delimitare teren întocmit de ing. O. P. (f.173 dosar atașat) se prevede o suprafață de 491 mp. reprezentând drum acces (ce rămâne în indiviziune pentru P. A.I., P. A.A. și P. A.G., în actul de tranzacție redactat și semnat de moștenitori, precum și prin sentința civilă nr. 962/15.04.2014, nu se face nicio mențiune legată de acest drum de acces.
Conf. art. 996 Cod proc.civ. „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Din enunțul textului de lege prev. la art. 996 Cod proc.civ. reiese că ordonanța președințială, poate fi emisă dacă sunt îndeplinite următoarele cerințe:
- urgența măsurii solicitate
- vremelnicia
- neprejudicierea fondului prin dispunerea măsurii solicitate, instanța fiind ținută să analizeze și aparența dreptului.
Aparența dreptului de proprietate nu este conturată pe deplin, câtă vreme sentința civilă nr. 962/15.05.2014 a Judecătoriei Fălticeni nu este definitivă- sentință prin care s-a luat act de tranzacția părților privitor la bunurile succesorale rămase după defuncții P. A. și F..
O altă condiție de admisibilitate a unei cereri de ordonanță președințială, este urgența, condiție ce trebuie justificată de către reclamant și intervenienți în cadrul acestei proceduri.
Este de precizat că legea nu definește conceptul de urgență, ea doar indică situațiile ce pot face necesară și posibilă o intervenție a justiției, pentru păstrarea unui drept ce s-ar putea păgubi prin întârziere.
Reclamantul a exploatat aceste terenuri, folosind calea de acces din terenul în proprietate, precum și prin terenul vecinului P., cu care a existat în acest sens o înțelegere.
In speță, din probele administrate nu rezultă că’ este vorba de vreun drept al reclamantului sau al intervenienților, care s-ar păgubi prin întârziere.
Astfel, martorii audiați în cauză relevă faptul că nu există o urgență în ceea ce privește exploatarea terenurilor atribuite reclamantului și intervenienților, întrucât reclamantul folosește și terenurile acestora din urmă, că aceste terenuri pe care sunt cultivate: cartofi, zarzavaturi, iarbă, trifoi au fost și sunt și în prezent exploatate de către reclamant, nefăcându-se dovada că în acest sens, s-ar crea o pagubă prin întârziere.
Cât privește situația invocată de reclamant, privitoare la continuarea edificării construcției începută pe terenul atribuit acestuia, cu privire la această construcție nu există o aparență a dreptului de proprietate, câtă vreme nu s-a depus la dosar înscrisuri, din care să rezulte că pentru această construcție are dobândit o autorizație de construire.
Din acest punct de vedere, instanța a constatat că nu este dată condiția urgenței.
Neprejudecarea fondului cauzei este o altă condiție a cererii de ordonanță președințială, jurisprudența confruntându-se cu posibilitatea de a determina dacă pe această cale, se poate impune pârâtului și o obligație de face.
In literatura de specialitate și în practica judiciară s-a statuat ca o obligație de a face, nu poate fi dispusă decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece numai în felul acesta se păstrează caracterul vremelnic al măsurilor luate.
Or, în cazul de față, situația invocată de reclamant și intervenienți privitoare la blocarea de către pârâți a intrării acestora la terenul proprietate situat în spatele gospodăriei pârâților, nu poate fi asimilată unor acte abuzive, câtă vreme terenul pentru care se solicită cale de acces deservește curtea gospodăriei pârâților, care pe perioada cât lipsesc de acasă (pârâții pleacă pe anumite perioade la lucru în străinătate), este firesc să fie asigurată.
In ceea ce privește vremelnicia măsurii solicitate, această condiție este dată, întrucât această măsură a fost solicitată până la soluționarea dosarului_ ce are ca obiect „servitute de trecere”.
Neexitând aparența de drept invocată de reclamant și intervenienți și nici situația producerii unei pagube care nu s-ar putea repara, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile ordonanței președințiale reglementate de art. 996 Cod proc.civ. astfel că atât cererea principală, cât și cererea de intervenție, urmează a fi respinse.
În conf. cu art. 453 Cod proc.civ. instanța a obligat pe reclamant și intervenienți să plătească pârâților cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei, conf. chitanței de la fila dosar.
Împotriva sentinței sus menționate au formulat apel reclamantul P. G. și intervenienții S. M., M. M. C., V. V. M., criticând-o pentru următoarele:
În mod greșit instanța de judecată a reținut că aparența dreptului de proprietate nu este conturată pe deplin, întrucât sentința civilă nr. 62/15.05.2014 nu este definitivă.
Consideră că aparența dreptului este dată atât de existența hotărârii judecătorești prin care s-a atribuit câte o suprafață de 1579 mp din totalul de 7896 ce are caracterul de loc înfundat, cât și de existența dosarului nr._ având ca obiect servitute de trecere.
De asemenea, în ceea ce privește urgența, consideră că această condiție este dată, calea de acces pe care au solicitat-o în fața instanței de judecată fiind cea mai apropiată, neproducând nici un fel de prejudiciu în situația în care s-ar trece pe terenul pârâților.
Urgența este dată de faptul că pe terenul ce i s-a atribuit în urma sentinței judecătorești a turnat o temelie pentru a edifica o construcție fânărie.
În mod greșit instanța de judecată a luat în considerare depozițiile martorilor prin care s-a specificat că în momentul în care pârâtul i-a interzis să treacă pe teren (respectiv din luna mai 2014) a trecut pe la vecinul Purdila – care de altfel nici acesta nu-i dă voie să treacă în prezent.
Continuarea edificării construcției este întru totul necesară, motivat de faptul că acolo trebuie depozitat fânul pentru a nu putrezi și de asemenea să facă un adăpost pentru animale.
Posibilitatea ce a accede la acest teren din spatele casei pârâților P. I. și I. este practic imposibilă datorită faptului că lățimea suprafeței pe care o deține este de maxim 6 cm pe care este edificată casa în care locuiește și mai rămân 60 cm ca și cale de acces până la gardul despărțitor – acest aspect este relatat și de către martori.
Au mai arătat că situația invocată atât de reclamant cât și de către interveniente privitoare la blocarea de către pârâți a intrării acestora la terenul proprietate situată în spatele gospodăriei pârâților poate fi asimilată unui act abuziv câtă vreme terenul acestora are caracter de loc înfundat și chiar dacă acest drum trece prin curtea pârâților, aceștia le-au promis că îi va lăsa să treacă ori de câte ori au nevoie.
În drept, au invocat disp. art. 466, 996, 999 Cod procedură civilă.
Analizând sentința atacată prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că apelul este tardiv formulat pentru următoarele considerente:
Întrucât cererea reclamantei a fost formulată pe cale de ordonanță președințială, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 999 alin.1 Cod procedură civilă., potrivit cărora termenul de apel este de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
În speță, cererea de ordonanță președințială a fost judecată cu citarea părților, în acest sens fiind rezoluția președintelui de la fila 2 dosar fond, astfel încât termenul de exercitare a apelului curge, potrivit dispozițiilor textului de lege invocat, de la pronunțarea hotărârii.
Faptul că hotărârea apelată a fost comunicată părților, nu afectează momentul de la care începe să curgă termenul de declarare a apelului, respectiv data pronunțării hotărârii, ci comunicarea s-a efectuat doar pentru a lua la cunoștință despre motivarea acesteia.
Așadar, cum în speță hotărârea apelată a fost pronunțată la data de 23 iulie 2014, iar apelul a fost depus la data de 04 august 2014, conform mențiunii de pe ștampila de primire aplicată de către Judecătoria Fălticeni pe cererea de declarare a apelului, tribunalul constată că apelul a fost introdus peste termenul de 5 zile prevăzut de art.999 alin.1 Cod procedură civilă, socotit pe zile libere conform art.181 alin.1 pct. 2 din același cod, astfel încât îl va respinge ca tardiv introdus, apelanții nedovedind că au fost împiedicați printr-o împrejurare mai presus de voința lor să exercite calea de atac în termenul legal pentru a se face aplicarea art. 186 Cod procedură civilă.
Referitor la cheltuielile de judecată se reține că, potrivit art. 451 al. 2 noul Cod de procedură civilă „Instanța poate, chiar din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său”.
În acest sens, tribunalul apreciază că se impune reducerea onorariului avocatului intimatului, ținându-se cont de durata apelului soluționat la primul termen de judecată și de dificultatea redusă a aspectelor asupra cărora a avut a se pronunța.
În consecință, în baza art. 451 al. 2 și art. 453 al. 1 noul Cod de procedură civilă, va admite în parte cererea privind plata cheltuielilor de judecată și va obliga apelanții în calitate de părți căzute în pretenții să plătească intimatului P. I. suma de 300 lei cheltuieli de judecată din apel, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DISPUNE:
Admite excepția tardivității apelului.
Respinge ca tardiv apelul formulat de reclamanții P. A. G. – la C. avocat M. A., din Fălticeni, ., județul Suceava, S. M., M. M. C. și V. V. M., toți cu același domiciliu, împotriva sentinței civile nr. 1344 din 23 iulie.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind P. A. I. și P. I., ambii domiciliați în comuna Râșca, ..
Admite în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul P. I..
Obligă apelanții să plătească intimatului P. I. cheltuieli de judecată din apel în sumă de 300 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 octombrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
I. G. I. M. P. L.
Red. I.G.
Jud. fond: A. I.
Tehnored. P.L./ 8 ex – 19.11.2014
| ← Evacuare. Decizia nr. 1148/2014. Tribunalul SUCEAVA | Partaj judiciar. Sentința nr. 760/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
