Contestaţie la executare. Decizia nr. 23/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 23/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 2337/285/2013
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 23
Ședința publică din 21 ianuarie 2014
Președinte- M. C.
Judecător - T. M.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea apelului declarat de contestatorul U. D., domiciliat în ., județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.2315 din 13 septembrie 2013 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), intimați fiind I. E., domiciliată în București, ..33, ..4, ., sector 1, prin mandatar U. I., domiciliat în ., județul Suceava, U. E., domiciliată în ., județul Suceava, S. V., domiciliată în ., județul Suceava, U. I., domiciliat în ., județul Suceava și H. C., domiciliată în ., județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul apelant asistat de avocat T. G. și intimații I. E., U. I. și H. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatînd apelul în stare de judecată, a trecut la dezbateri.
Avocat T. G. pentru contestatorul apelant, a cerut admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Intimații au cerut respingerea apelului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
P. contestația la executare adresată Judecătoriei Rădăuți la data de 23 aprilie 2013, contestatorul U. D., în contradictoriu cu intimații I. E., U. E., S. V., U. I. și H. C., a solicitat instanței desființarea formelor de executare în dosarul execuțional nr.59/2013 instrumentat de Biroul executorului judecătoresc M. C. și anularea încheierii nr.265 CC/01.04.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite.
În motivarea contestației, s-a arătat că în fapt, la data de 9 aprilie 2013 i s-a comunicat somația întocmită în dosarul execuțional nr.59/2013 al Biroului executorului judecătoresc „M. C.” Rădăuți, prin care i s-a pus în vedere să se prezinte la sediul biroului în vederea achitării sumei de 2210 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare, onorar executor judecătoresc și taxe de timbru, ca urmare a executării silite începute de creditoarea I. E.. Alăturat somației, i s-a comunicat titlul executoriu, anume actul de partaj voluntar autentificat cu nr.1150/27.09.2010 la BNP „C. G.” din Siret, încheierea nr. 265 CC/01.04.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, cererea adresată de executor instanței pentru a se dispune încuviințarea executării silite și procesul verbal de stabilire a onorariului care este de 2200 lei.
A arătat că actul de partaj voluntar autentificat cu nr.1150/27.09.2010 la BNP „C. G.” din or. Siret nu reprezintă un titlu executoriu. Chiar dacă instanța de judecată a admis cererea de încuviințare a executării silite cu motivarea că actul de partaj voluntar reprezintă titlu executoriu în baza disp.art.632 al.2 și art.628 al.l Cod procedură civilă, acest înscris nu reprezintă titlu executoriu, pentru că Noul cod de procedură civilă reglementează expres, prin disp.art.639 Cod procedură civilă că este titlu executoriu doar actul autentificat de notarul public care constată o creanță certă, lichidă și exigibilă. Ori, actul de partaj voluntar încheiat cu frații săi nu este executoriu pentru că, încă de la încheierea lui au existat lacune, în sensul că nu s-a întocmit și un plan de situație a amplasamentului, fapt care a dus ulterior la apariția unor neînțelegeri între ei. Creditoarea I. E. s-a adresat executorului judecătoresc solicitând predarea suprafeței de 800 mp teren intravilan curți clădiri care i-a revenit ei prin partajul voluntar, dar, amplasamentul solicitat de ea este deținut de contestator în baza altui titlu de proprietate decât cel care a stat la baza încheierii partajului. Concret, actul de partaj voluntar s-a efectuat în baza titlului de proprietate nr.484/28.02.1994 emis pe numele autorului lor, U. N., pentru suprafața de 1,31 ha. Pe acest titlu de proprietate figurează suprafața de 800 mp curți clădiri care i-a revenit, în urma partajului, creditoarei I. E.. Separat, el este proprietarul altei suprafețe de 800 mp teren intravilan, înscris pe titlul de proprietate nr.478/16.02.1994 emis pe numele mătușii sale, U. V. în calitate de unică moștenitoare a mamei sale U. S.. Potrivit contractului de întreținere cu uzufruct viager autentificat cu nr.759/28 ianuarie 1994 la notariatul de Stat Rădăuți, i-a revenit suprafața de 1000 mp teren ocupat de construcțiile proprietatea întreținătoarei. P. urmare, în intravilan există o suprafață mai mare ocupată de curți construcții decât cea de 800 mp care i-a revenit creditoarei, restul terenului ocupat de construcții fiind proprietatea contestatorului. Faptul că cele două suprafețe de teren intravilan nu se suprapun este dovedită și de considerentele sentinței civile nr.4468/9 decembrie 2011 a Judecătoriei Rădăuți precum și de considerentele deciziei civile nr.2035/26 octombrie 2012 a Tribunalului Suceava, instanțele considerând că nu este o dublă reconstituire a celor două parcele a câte 800 mp. Mai arată că nu poate să lase amplasamentul dorit de creditoare, care este ocupat de construcții proprietatea contestatorului exclusivă, și nici executorul judecătoresc nu poate stabili acest amplasament după placul contestatoarei, deoarece în acest caz el ar efectua un act de justiție, executând o revendicare a creditoarei, revendicare executată în baza actului de partaj, nu în baza unei hotărâri judecătorești. Legal, acest act de partaj ar trebui completat cu un plan de situație, care să prevadă amplasamentul parcelelor atribuite, conform înțelegerii părților, iar în caz de nerespectare a amplasamentelor delimitate clar, orice parte interesată are deschisă calea acțiunii în justiție pentru a obține un titlu executoriu Abia atunci s-ar obține un titlu executoriu pe care ulterior îl poate executa un executor judecătoresc. Cum, în speță, actul de partaj voluntar nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, în mod greșit și instanța de judecată prin încheierea nr.265 CC/l aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ a admis cererea de încuviințare a executării silite, motiv pentru care solicit anularea ei în baza disp.art.711 al. 3 Cod procedură civilă care prevede că „cei interesați sau vătămați pot cere pe calea contestației la executare și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale”. Pe de altă parte, dacă, în cererea de executare creditoarea solicită predarea suprafeței de 8 ari teren intravilan, aspect relevat de motivarea încheierii de încuviințare a executării silite, conținutul somației se referă la altceva, anume să se prezinte la biroul executorului judecătoresc în vederea achitării sumei de 2210 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare, onorariu executor judecătoresc și taxe de timbru. Cum actul de partaj nu prevede obligarea sa la plata vreunei sume de bani, în mod greșit a fost somat în acest sens. De asemenea, s-au mai judecat, astfel că în mod greșit s-a precizat în somație obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată . Debitul de 2210 lei reprezintă în realitate cheltuieli de executare, care, în baza disp.art.669 Cod procedură civilă ar trebui dovedite. Potrivit procesului verbal încheiat la data de 22.03.2013 se arată că s-a achitat de creditoare doar 700 lei cu titlu de avans onorar executor judecătoresc, prin urmare, doar această sumă este dovedită, diferența nefiind dovedită. Pe de altă parte, onorariul solicitat de executorul judecătoresc pentru executarea actului de partaj este de 2200 lei, care este prea mare față de maximul onorariului stabilit prin art.39 al. l din L. 188/2000.Toate terenurile care au făcut obiectul partajului voluntar au fost evaluate la suma de 8.300 lei, prin urmare, onorariul maxim ar fi de maximum 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite. Cum s-a cerut doar punerea în posesie cu suprafața de 800 mp, onorariul executorului ar trebui să fie de maxim 10% din valoarea acestui teren, înțelegând să formuleze contestație și la executarea acestei sume totale de 2210 lei pe calea prezentei contestații la executare și solicită suspendarea executării în baza disp. art.669 al.4 Cod procedură civilă, suspendare care nu este condiționată de plata unei cauțiuni, avînd în vedere prev.art.718 al.4 Cod proc.civ.
Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr.2315 din 13 septembrie 2013 a respins contestația la executare ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În baza disp.art.638 Noul cod civil înscrisurile autentice sunt titluri executorii și pot fi puse în executare silită. Actul de partaj voluntar autentificat sub nr.1150/27.09.2010 constituie titlu executoriu.
Instanța de judecată a admis cererea de executare și a încuviințat executarea silită, actele de executare, somația de plată din 09.04.2012 prin care i s-a pus în vedere contestatoarei să achite creditoarei suma de 2210 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare, onorariu executor judecătoresc și taxe de timbru sunt acte legale.
P. încheierea nr.265/CC/2013, pronunțată în dosarul nr._ s-a admis cererea de încuviințare a executării silite.
Potrivit art.712 alin.2 Noul cod de procedură civilă, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu, decât o hotărâre judecătorească se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui; ori actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1150 din 27 septembrie 2010 nu a fost anulat sau desființat pe calea dreptului comun.
Contestatorul a formulat apel, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie u motivarea că instanța a pronunțat o hotărâre fără a cerceta fondul cauzei.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că deși instanța a fost învestită să judece contestația la executare sub mai multe aspecte (conținutul somației diferit de titlul executoriu invocat, apărările sale de fond, avînd în vedere că titlul executoriu nu este o hotărîre judecătorească, onorariul exagerat al executorului, nedovedit, anularea încheierii prin care instanța a autorizat executarea), a respins acțiunea cu motivarea sumară că actul de partaj nu a fost desființat pe cale separată.
A arătat contestatorul că nu a solicitat desființarea actului de partaj, ci a susținut că punerea lui în executare se face greșit deoarece la data încheierii partajului nu s-a întocmit și un plan de situație care să prevadă amplasamentul parcelelor formate și atribuite, astfel că executorul judecătoresc nu poate stabili amplasamentul suprafeței de 800 m.p. în mod arbitrar, în condițiile în care această suprafață este proprietatea sa exclusivă în baza unui alt titlu de proprietate decît acela în temeiul căruia s-a făcut partajul.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată apelul întemeiat.
Astfel, în afara criticilor privind modalitatea de atribuire a suprafeței de 800 m.p. teren intravilan către creditoarea I. E., contestatorul a înțeles să critice executarea și sub alte aspecte.
Contestatorul a invocat conținutul prea mare al cheltuielilor de executare care depășesc limita prev. de art.39 al.1 din Legea nr.188/2000, a arătat că, în mod greșit în conținutul acestor cheltuieli au fost incluse cheltuielile de judecată, în condițiile în care între părți nu a avut loc o judecată, a criticat conținutul somației cu motivarea că aceasta vizează alte obligații decît cele stabilite prin partajul voluntar, a solicitat anularea încheierii prin care instanța a autorizat executarea.
Prima instanță a omis însă să analizeze cauza sub toate aceste aspecte, omisiune care echivalează cu cercetarea insuficientă a fondului, astfel că, în baza art.480 alin.3 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul va admite apelul, va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite apelul declarat de contestatorul U. D., domiciliat în ., județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.2315 din 13 septembrie 2013 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), intimați fiind I. E., domiciliată în București, ..33, ..4, ., sector 1, prin mandatar U. I., domiciliat în ., județul Suceava, U. E., domiciliată în ., județul Suceava, S. V., domiciliată în ., județul Suceava, U. I., domiciliat în ., județul Suceava și H. C., domiciliată în ., județul Suceava.
Anulează sentința civilă și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. T. M. P. T.
Red. M.C.
Jud.fond – T. C.
Tehnored.P.T. – Ex.10 – 24 februarie 2014
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1306/2014. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1745/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
