Obligaţie de a face. Sentința nr. 1745/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1745/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 5160/86/2014
Dosar nr._ -obligația de a face-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1305
Ședința publică din data de 2 septembrie 2014
Președinte V. E. L.
Judecători S. A.
C. L.
Grefier R. M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de petentul B. D., împotriva sentinței civile nr. 1745 din 23 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți (dosar nr._ *), intimați fiind C. Orășenească pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Siret și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul recurent B. D., lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Petentul recurent se legitimează cu B.I. . nr._ și a depus la dosar o . înscrisuri.
Instanța, din oficiu, invocă excepția nemotivării recursului și pune în discuție această excepție.
Recurentul a solicitat respingerea excepției pe motiv că și-a scris motivele în toate înscrisurile depuse la dosar.
Instanța a rămas în pronunțare cu privire la excepția invocată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, la data de 1 februarie 2011 și înregistrată sub nr._, reclamantul B. D., în contradictoriu cu pârâta Primăria or. Siret, prin primar a solicitat validarea și obligarea la eliberarea titlului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren de 10.84 ha și 0,78 ha pădure, pe vechile amplasamente pe teritoriul or. Siret, conform actelor și a registrului agricol.
În motivare a arătat că acțiunea se întemeiază pe actele depuse la dosar, au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 10/2001, art. 33 și art. 292, invocând mărturiile mincinoase și reaua voință practicate de numiții Țablan V. și R. I. – anexează actul lor.
Precizează că a avut patru avocați, dar pentru că le-a cerut chitanță pentru bani nu s-au prezentat niciodată la termenul de judecată.
Încă mai crede că mai sunt persoane înțelepte să respecte adevărul și legile Statului Român – conform „Notă de calcul”.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.1200 din 07.06.2001 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Suceava a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale și a declinat competența de judecare a cauzei având ca obiect „Legea nr. 10/2001” formulată de către reclamantul B. A. D., în contradictoriu cu pârâta Primăria Or. Siret – prin Primar Tablan V. și Primăria Or. Siret – prin R. I., în favoarea Judecătoriei Rădăuți.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut că reclamantul B. A. D. a solicitat instanței obligarea pârâților la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 10,84 ha teren, arabil și curți construcții, precum și pentru suprafața de 0,78 ha teren pădure, situate pe raza loc. Siret, jud. Suceava.
Litigiul de față fiind un litigiu de fond funciar, instanța a pus în discuție și l-a calificat ca atare în practicaua sentinței, acesta găsindu-și temeiul în prevederile Legii nr. 18/1991 și în Regulamentul de aplicare a acestei legi aprobat prin HG nr. 890/2005.
Din interpretarea coroborată a art. 1 și art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă reiese că cererile privind materia fondului funciar sunt de competența materială a judecătoriei.
În conformitate cu art. 53 din Legea nr. 18/1991 împotriva refuzului/omisiunii comisiei județene de eliberare a titlului de proprietate, cel îndreptățit se poate adresa judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul.
În consecință, cum acțiunea reclamantului a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava cu încălcarea normelor imperative privind competența, în baza art. 158 al. 3 rap. la art. 159 pct. 2 Cod procedură civilă a admis excepția invocată și a declinat competența de judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuți..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 13.09.2011 sub nr._ când s-a fixat termen de judecată și s-a dispus citarea părților.
În vederea judecării cauzei, petentul B. D. a depus la dosar mai multe înscrisuri, respectiv testamentul autentificat sub nr.2696/16.06.1989, certificatul de moștenitor nr.60/1957 legalizat sub nr.4335/21.04.1983, certificat de deces, adresele nr.8133/2011 și nr. 281/2010 ale Comisiei de aplicare a Legii nr.18/1991 Siret, hotărârea comisei județene nr.119/1991, titlurile de proprietate nr.2064/2003 și nr.1958/2002.
C. județeană a depus întâmpinare prin are a solicitat respingerea plângerii.
Prin sentința civilă nr. 614 din 10.02.2012 Judecătoria Rădăuți a respins plângerea având ca obiect fond funciar plângere Lg 18/1991, privind pe petentul B. D., și pe intimatele C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Siret, prin primar și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că petentului B. D. i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața totală de 3,66 ha teren, conform adeverinței de proprietate nr.55/2.09.1991, pentru celelalte terenuri din lucrările dosarului nu rezultă că petentului i s-a recunoscut dreptul de proprietate în condițiile Legii nr.18/1991 și astfel nu sunt incidente în cauză disp. art.64 din Legea nr.18/1991 nefiind dat refuzul intimatei la punerea în posesie și înaintarea documentației.
În ceea ce privește terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat de petent cu titularii dreptului de proprietate, acesta are la îndemână formularea unor acțiuni în executare antecontract de vânzare-cumpărare și nicidecum obligarea intimatei la emiterea unui titlu de proprietate pe numele petentului.
Potrivit adeverințelor de proprietate nr.252/2.09.1991 și nr.158/1991 a fost reconstitui dreptul de proprietate pentru suprafețele de 5 ha, respectiv 3,5 ha teren moștenitorilor defunctei S. P. după care petentul nu justifică vocație succesorală, nici legală și nici testamentară, astfel încât nu se poate solicita punerea în posesie și întocmirea documentației în vederea emiterii titlului de proprietate pentru aceste suprafețe de teren, întrucât contravin disp. art.8 al.2 din Legea nr.18/1991 care stabilesc că de stabilirea dreptului de proprietate beneficiază doar cooperatorii care au adus teren în CAP sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceștia precum și moștenitorilor acestora în condițiile legii civile.
Cu privire la terenul pădure, intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a arătat că nu rezultă în mod clar dacă petentul are reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren cu vegetație forestieră pentru care solicită eliberarea titlului de proprietate și dacă petentul nu are reconstitui dreptul de proprietate a solicitat respingerea plângerii ca inadmisibilă, întrucât petentul nu a urmat etapele reconstituirii dreptului de proprietate, procedura administrativ-jurisdicțională care să se finalizeze printr-o hotărâre a comisiei județene și o procedură judiciară care se desfășoară în fața instanței de judecată, în cazul în care o persoană este nemulțumită de hotărârea comisiei județene și formulează plângere împotriva acesteia.
De asemenea, s-a reținut că procedura judiciară are exclusiv un caracter de control astfel încât în fața instanței de judecată nu pot fi formulate cereri noi care nu au fost analizate de comisii, întrucât s-ar eluda procedura administrativ-jurisdicțională care este obligatorie.
Față de considerentele arătate, instanța a apreciat că plângerea petentului este neîntemeiată, motive pentru care a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva sentinței a formulat recurs B. D. arătând că motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază recursul, sunt actele depuse la dosar cu respectarea legilor după cum urmează:
1.Dispoziții generale pentru aplicarea legii nr.1/2000, art.50, art.51, art.9 din legea nr.18/1991, art.3 din legea nr.1/2000, legea nr.169/1997, Ordinul Directorului General al ANCPI nr.621/06.04.2011, art.27 din legea nr.18/1991, art.34 și art. 36 al.1 aprobat prin HG.nr.890/2005 cu modificările și completările ulterioare, art.21(13), Ordinul Directorului General al ANCPI nr.634/13.10.2006.Recepționarea fiecărui imobil a parcelelor pe vechile amplasamente este în Harta topografică, numărul parcelelor în baza actelor și a registrului agricol.poz.3/Ruși, Primăria Siret.
Aprobarea Direcției de cadastru și Geodezie nr.476/v11/22.03.2011, aprobat de Directorul General al ANCPI.
Guvernul Rimâniei, Instituția Prefectului Județului Suceava nr.68/c*/CG din 26.03.2009 în baza legii nr.247/2005 și Hotărârea nr.119 din 05.07.1991 i-a recunoscut proprietatea de drept pe vechile amplasamente pe care le deține și de la revoluție..
Solicită să-i fie respectată proprietatea, legile României, Constituția României, legea nr.10/2001, conform notei de calcul depusă la toate atele.
Intimatele deși legal citate nu și-au delegat un reprezentant în instanță și nici nu au depus la dosar întâmpinare.
Prin decizia civilă nr.2467 din data de 10 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava s-a admis recursul declarat de B. D., s-a casat sentința civilă nr.614/10.02.2012 a Judecătoriei Rădăuți și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut în raport de actele și lucrările dosarului, următoarele:
Așa cum rezultă din susținerile recurentului, acesta a pretins restituirea mai multor suprafețe de teren pe vechiul amplasament.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimata C. locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Siret s-a menționat că pentru o parte din teren, 3,66 ha, se poate elibera titlu de proprietate întrucât recurentul are validat dreptul prin HCJ Suceava nr. 119/5 iulie 1991 (anexa 2A, poz. 55 cartier Pădureni), însă acesta refuză să semneze fișa proces verbal de punere în posesie.
Prin sentința civilă nr. 4845/3 decembrie 2007 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă prin decizia civilă nr. 727/1 aprilie 2008 a Tribunalului Suceava intimata a fost obligată să procedeze la punerea în posesie a recurentului cu terenul de mai sus, 3,66 ha, să întocmească documentația aferentă și să o înainteze Comisiei județene în vederea eliberării titlului de proprietate.
Rezultă din cele anterior expuse că recurentul este nemulțumit de amplasamentul pe care intimata intenționează să i-l predea în executarea hotărârii judecătorești sus-citate, recursul său găsindu-și practic fundamentul în art. III din Legea nr. 169/1997, text de lege în baza căruia pot fi supuse controlului judecătoresc și procesele-verbale de punere în posesie atunci când amplasamentul nu este legal stabilit.
Or, instanța nu a calificat corect cererile recurentului, necercetând practic fondul cauzei, ceea ce atrage rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în baza art. 312 al. 3 rap. la art. 304 pct. 5, art. 129 Cod procedură civilă.
În rejudecare, instanța de trimitere trebuie să solicite de la intimata C. locală procesele - verbale de punere în posesie și să verifice dacă operațiunea de punere în posesie a respectat procedura specială prevăzută de legile fondului funciar care instituie ca regulă predarea vechiului amplasament, dacă nu a fost atribuită legal altor persoane (art. 14, art. 27 din Legea nr. 18/1991, art. 2 din Legea nr. 1/2000, art. 10 din HG nr. 890/2005).
În ceea ce privește diferența de teren pretinsă, până la 10,84 ha arabil și curți construcții, 0,78 ha teren pădure, rezultă din actele și lucrările dosarului fie că nu fac obiectul legilor fondului funciar – incluzând aici antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate cu B. S. V., B. I. după anul 1991, fie că recurentul nu are vocație succesorală – incluzând aici terenurile provenite de la socrii săi S. P. și A., soția sa, B. O., căreia i s-a validat dreptul ca moștenitoare a părinților săi, fiind în viață, aspecte reținute de altfel cu autoritate de lucru judecat în sentința civilă nr. 4845/3 decembrie 2007 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă.
În fine, în ceea ce privește terenurile pretins rămase după fiul decedat al recurentului, B. I., prima instanță a ignorat această pretenție a părții, deși avea obligația să îi ia precizări pe acest aspect, anume despre ce terenuri este vorba, care este actul de dobândire provenit de la defunct, care este pretenția concretă (dacă se solicită reconstituirea dreptului direct în instanță sau se atacă vreun act administrativ emis de comisia locală/județeană, etc.).
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr._ * la data de 19.01.2013.
Prin sentința civilă nr. 1745 din 23 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți s-a admis excepția de primare și s-a constatat perimată plângerea.
Pentru a hotărî astfel instanța reținut că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 13.03.2013, când cauza a fost suspendată în condițiile art. 1551 Cod proc. civ. pentru neîndeplinirea obligației de a aduce precizări cererii, așa cum a statuat și Tribunalul Suceava prin decizia nr.2467/10.12.2012, iar de la această dată dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina petentului.Văzând că în conformitate cu art. 248 Cod proc. civ. orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar în contra incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de un an, iar potrivit art. 252 Cod proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.
Împotriva sentinței civile nr. 1745 din 23 mai 2014 petentul B. D. a declarat recurs, la data de 20.06.2014,, fără a indica motivele pentru care a înțeles să critice soluția.
La termenul de astăzi, 02.09.2014, instanța a invocat din oficiu excepția nemotivării recursului declarat împotriva sentinței civile recurate.
Astfel, potrivit art.301 Cod procedură civilă „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.” iar potrivit art.303 alin.1 Cod procedură civilă „ Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.”
Potrivit art.253 al.2 Cod procedură civilă „Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare”.
Examinând actele și lucrările dosarului Tribunalul reține că sentința atacată prin care s-a pronunțat perimarea plângerii introduse de petentul B. D. a fost pronunțată la data de 23 mai 2014, iar potrivit dispozițiilor legale sus-menționate recursul trebuia motivat până la data de 28 mai 2014.
Cum recurentul prin cererea de recurs formulată la data de 16.11.2013 nu a indicat motivele de fapt și de drept pentru care critică sentința atacată, Tribunalul în temeiul art. 306 al.1 și 312 Cod procedură civilă, va admite excepția nemotivării recursului și va constata nul recursul, prin nemotivare.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite excepția nemotivării recursului.
Constată nul, prin nemotivare, recursul declarat de petentul B. D., domiciliat în orașul Siret, ., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1745 din 23 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți (dosar nr._ *), intimați fiind C. Orășenească pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Siret, jud.Suceava, și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 septembrie 2014
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier
V. E. L. S. A. C. L. R. M.
Red.S.A.
Jud.G. P.
Tehnored.R.M.
2 ex.18.09.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 23/2014. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 745/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
