Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1306/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1306/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 2090/314/2013
Dosar nr._ -acțiune pauliană-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1306
Ședința publică din data de 2 septembrie 2014
Completul compus din:
Președinte: V. E. L.
Judecător: S. A.
Judecător: C. L.
Grefier: R. M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul A. V., împotriva sentinței civile nr. 589 din 12 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava (dosar nr._ ), intimați fiind pârâtele A. E., A. O. G. și reclamantul B. A. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au răspuns pârâtul recurent A. V. și avocat D. N. pentru reclamantul intimat B. A. C., lipsă fiind acesta și celelalte părți.
Pârâtul recurent a solicitat lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru lipsa apărătorului ales
Apărătorul reclamantului intimat a arătat că este de acord cu lăsarea cauzei la a doua strigare.
Având în vedere cererea formulată de pârâtul recurent și de acordul părții adverse, instanța lasă cauza la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare a cauzei au răspuns pârâtul recurent A. V. asistat de avocat D. V. și avocat D. N. pentru reclamantul intimat B. A. C., lipsă fiind acesta și celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat D. V. a depus la dosar împuternicire avocațială pentru pârâtul recurent A. V..
Avocat D. N. a depus la dosar împuternicire avocațială pentru reclamantul intimat B. A..
Procedând la verificarea competenței sale, așa cum prevăd dispozițiile art. 131 al. 1 Cod pr. civilă, în temeiul art. 132 al. 1 și 2 Cod pr. civilă, tribunalul constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze pricina, având în vedere obiectul cererii și anume recurs declarat împotriva unei hotărâri pronunțate de Judecătoria Suceava având ca obiect „acțiune pauliană”, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 95 pct. 3 și art.440 Cod procedură civilă, art.483 al.1 și 4, art.494 Cod procedură civilă.
Instanța, din oficiu, invocă excepția de nulitate a întâmpinării formulate de pârâtele intimate A. E. șiAmărculesei O. G., acestea, fiind minore, trebuiau să formuleze întâmpinarea prin avocat, și să fie asistate de un apărător.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, au arătat că sunt de acord cu admiterea excepției.
Întrebați fiind și având pe rând cuvântul, apărătorii părților au arătat că nu mai au alte cereri, de invocate alte excepții, și probe de administrat.
În baza art.244 al.1 Cod procedură civilă instanța socotindu-se lămurită, declară cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Apărătorul pârâtului recurent a susținut motivele de recurs invocate în scris la dosar și a solicitat admiterea recursului și desființarea hotărârii recurate doar cu privire la cheltuielile de judecată, fără cheltuieli de judecată din recurs.
Apărătorul reclamantului intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. A mai arătat faptul că în cazul în care se reține incidența dispozițiilor invocate de recurent, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 04.03.2013 și înregistrată sub nr._, reclamantul B. A.-C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții A. V., A. O.-G. și A. E., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea contractului de donație autentificat sub nr.1164/4.05.2012, încheiat la BNP A. P.; desființarea contractului de donație autentificat sub nr.1185/7.05.2012, încheiat la BNP A. P.; radierea dreptului de proprietate dobândit conform contractului de donație autentificat sub nr.1164/2012 asupra imobilelor înscrise în CF nr._ (2300 m.p. identică cu .) Mitocu Dragomirnei, CF nr._ Mitocu Dragomirnei ( 2600 m.p.- identică cu .), CF nr._ Suceava ( C1- cu P+1 nivele –identică cu . și 64 m.p. identic cu .._ Suceava ( 266 m.p.- identică cu . CF nr._ Suceava ( 400 m.p. – identică cu . dreptului de proprietate dobândit conform contractului de donație autentificat sub nr.1184/2012 asupra imobilului înscris în CF nr._ Suceava (C1- spațiu comercial identic cu 4769 –C1 și 536 m.p. – identică cu . cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că prin sentința penală nr.170/14.03.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, pârâtul A. V. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu aplicarea disp. art.81 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, constând în neîndeplinirea culpabilă a obligației de a asigura paza câinilor ciobănesc german, pe care îi avea în proprietate, care a avut drept consecință atacul canin asupra reclamantului și vătămarea corporală a acestuia.
Pentru vindecarea plăgilor, au fost nevoie de 48-50 zile îngrijiri medicale, însă ulterior, datorită acestui traumatism, s-a dezvoltat pe locul mușcat o tumoare desmoidă. Prin aceeași sentință, a fost admisă, în parte acțiunea civilă, fiind obligat la plata sumei de 139 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale.
Ca urmare a recursului formulat de reclamant, prin decizia Curții de Apel din 6.06.2012, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 1660,60 lei daune materiale și 80.000 lei daune morale.
S-a mai arătat că ulterior pronunțării sentinței penale, prim-pârâtul împreună cu soția sa ( secund pârâta) au înstrăinat prin contracte de donație toate bunurile imobile din proprietatea lor, provocându-și astfel o stare de insolvabilitate.
În drept, reclamantul a invocat disp. art.1562 Cod civil, art.148 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată ( f.71 dosar), pârâții A. V. și A. E. au solicitat, în principal, respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă, iar în subsidiar, admiterea în parte a acțiunii, în sensul revocării unuia dintre cele două contracte de donație, în parte, în limita prejudiciului urmărit de către reclamant, cu cheltuieli de judecată.
În motivare au arătat că reclamantul a pus în executare sentința penală nr.170 din 14.03.2012 a Judecătoriei Suceava, în dosarul execuțional nr.463/2012 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești „D. și asociații”, prin poprirea sumei de 88.580,96 lei, reprezentând daune morale, daune materiale, cheltuieli judiciare și cheltuieli de executare stabilite prin procesul verbal titlul executoriu nr.463/2012 asupra pensiei pe care o primește de la Casa Județeană de Pensii începând cu luna noiembrie 2012.
În cazul în care nu se va reține excepția inadmisibilității acțiunii, pârâții au arătat că pe fond, acțiunea este doar în parte întemeiată, în sensul că se poate declara inopozabil față de reclamant parte din unul din cele două contracte de donație, în limita creanței pe care reclamantul o mai are de executat împotriva prim-pârâtului.
În ce privește capetele de cerere care vizează radierea dreptului de proprietate dobândit prin cele două contracte de donație, pârâții au arătat că acesta este nefundat având în vedere că acțiunea revocatorie produce efecte relative, contractele atacate fiind inopozabile numai față de reclamant și nu față de terți.
În drept, au invocat dispozițiile art.205 și următoarele din Codul de procedură civilă, art.1562 și 678 din Noul Cod Civil.
Prin precizările formulate (f.80 dosar), reclamantul a solicitat să se declare inopozabile, față de el, contractele de donație autentificate sub nr.1164/4.05.2012 și nr.1185/7.05.2012 de BNP A. P..
Reclamantul a formulat și răspuns la întâmpinarea pârâților (f.81 dosar), prin care a solicitat înlăturarea apărător invocate de aceștia și să se admită acțiunea, cu cheltuieli de judecată.
La termenul din 12.02.2014, a fost depusă la dosar, în original, tranzacția încheiată între reclamant și prim-pârâtul A. V., semnată de aceștia.
Prin sentința civilă nr.589 din 12 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava s-a luat act de tranzacția intervenită între părți, sens în care:
S-a constatat că reclamantul B. A.-C. domiciliat în Suceava, ..4, ..18, jud.Suceava a renunțat la judecarea cererii ce face obiectul prezentului dosar nr._ formulată împotriva pârâților A. V. domiciliat în Suceava, ..12, ., ., A. O. –G. domiciliată în Suceava, ..2, . și A. E. domiciliat în Suceava, ..12, ., ., ca urmare a primirii sumei de 65.000 lei de la pârâtul A. V., așa încât nu are nicio pretenție cu privire la punerea în executare a sentinței penale nr.170/14.03.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr.545/06.06.2012 a Curții de Apel Suceava.
Pârâtul A. V. s-a obligat să plătească contravaloarea cheltuielilor de judecată și a cheltuielilor de executare ce derivă din dosarul execuțional nr.463/2012 al Societății Civile Profesională de Executori Judecătorești „D. și asociații”, către executorul judecătoresc D. A., sens în care, obligă pe acesta să plătească reclamantului suma de 1000 lei reprezentând contravaloare onorariu de avocat, iar către stat urmează să plătească suma de 7282 lei reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru pentru care reclamantul a beneficiat de scutire, ca urmare a ajutorului public judiciar acordat prin încheierea camerei de consiliu din data de 19.06.2013 a Judecătoriei Suceava.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Instanța a luat act de învoiala părților care au înțeles să pună capăt acestui proces, în sensul de a stinge litigiul apărut, prin aceea că a constatat că reclamantul B. A.-C. a renunțat la judecarea cererii ce face obiectul prezentului dosar nr._ formulată împotriva pârâților A. V., A. O. –G. și A. E., ca urmare a primirii sumei de 65.000 lei de la pârâtul A. V., așa încât nu are nicio pretenție cu privire la punerea în executare a sentinței penale nr.170/14.03.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr.545/06.06.2012 a Curții de Apel Suceava.
Totodată s-a luat act că pârâtul A. V. se obligă să plătească contravaloarea cheltuielilor de judecată și a cheltuielilor de executare ce derivă din dosarul execuțional nr.463/2012 al Societății Civile Profesională de Executori Judecătorești „D. și asociații”, către executorul judecătoresc D. A., sens în care, a obligat, acesta, să plătească reclamantului suma de 1000 lei reprezentând contravaloare onorariu de avocat, instanța pronunțând o hotărâre de expedient în conformitate cu prevederile art.438 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Întrucât pârâtul s-a obligat să achite toate cheltuielile de judecată și pentru că reclamantul a beneficiat în prezenta cauză de scutire de la plata taxei judiciare de timbru aferentă acțiunii, ca urmare a ajutorului public judiciar acordat prin încheierea camerei de consiliu din data de 19 iunie 2013 a Judecătoriei Suceava, pârâtul a fost obligat să achite către stat suma de 7282 lei reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă acțiunii.
Împotriva sentinței civile sus-menționate în termen legal, pârâtul A. V. a declarat recurs aducându-i critici pe aspecte de nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs depuse la fil.4-7 dosar a susținut că hotărârea este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., având în vedere următoarele:
În mod greșit instanța de fond l-a obligat la plata sumei de 7282 lei reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru pentru care reclamantul a beneficiat de ajutorul public judiciar sub forma scutirii, reținând că, prin tranzacția încheiată între ei, s-a obligat să achite toate cheltuielile de judecată, situație în care față de prevederile art. 19 alin. 1 coroborate cu art. 502 din OUG 51/2008, cheltuielile procesuale avansate de către stat sub forma taxei judiciare de timbru cad în sarcina sa.
Hotărând astfel instanța de fond a încălcat și a aplicat greșit prevederile OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, având în vedere următoarele:
1.1. Potrivit art. 18 din OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume.
În speță, el nu a căzut în pretenții, ci între el și reclamant a intervenit o tranzacție prin care reclamantul a renunțat la judecarea cererii ca urmare a primirii sumei de 65.000 lei de la el, astfel încât, prin obligarea sa la plata sumei de 7282 lei reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru pentru care reclamantul a beneficiat de ajutorul public judiciar sub forma de scutire, instanța de fond a nesocotit prevederile art. 18 din OUG 51/2008, care stabilesc că aceste cheltuieli vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă "aceasta a căzut în pretențiile sale", nu și dacă între părți a intervenit o tranzacție.
"A cădea în pretenții", înseamnă a pierde procesul.
A considera că cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți și atunci când între părți a intervenit o tranzacție, înseamnă a adăuga la lege, ceea ce nu este permis, prevederile art. 18 din OUG 51/2008 fiind de strictă interpretare.
1.2. În mod greșit instanța de fond l-a obligat la plata sumei de 7282 lei, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru pentru care reclamantul a beneficiat de scutiri prin încuviințarea ajutorului public judiciar, în baza art. 19 alin. 1 din OUG 51/2008, întrucât în speță nu sunt date prevederile acestui articol..
Potrivit art. 19 alin. 1 din OUG 51/2008, dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia. Prevederile acestui articol, prevăd posibilitatea ca "partea care a beneficiat de ajutor public judiciar" să fie obligată la restituirea acestuia, și nu și alte părți, a considera altfel, înseamnă a adăuga la lege.
1.3. De asemenea, în speță nu sunt date nici prevederile art. 502 din OUG 51/ 2008, avute în vedere instanța de fond cu ocazia obligării sale la plata sumei de 7282 lei, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru pentru care reclamantul a beneficiat de scutire prin încuviințarea ajutorului public judiciar.
Potrivit art. 502 din OUG 51/2008, în situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum, depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public.
În speță, valoarea ajutorului public judiciar este de 7282 lei iar valoarea creanței dobândite de către reclamant prin tranzacția încheiată între ei este de 65.000 lei, încât valoarea creanței dobândite de reclamant nu depășește de 10 ori valoarea ajutorului public de care acesta a beneficiat, nefiind astfel întrunite prevederile art. 502 din OUG 51/2008 citate în precedent.
Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate, și a se constata că nu datorează cheltuieli de judecată în cuantum de 7282 lei reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru pentru care reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii.
În drept, a invocat disp.art.440, 488 pct.8 și urm.Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la fila 16 dosar, reclamantul intimat B. A.-C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că, după promovarea cererii, între el și recurent a intervenit o tranzacție, sens în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 589/2014, luându-se act de înțelegerea părților, reținându-se că, reclamantul, B. A. - C., a înțeles să renunțe la judecata cererilor ce fac obiectul dosarelor nr._ și_, aflate pe rolul Judecătoriei Suceava ca urmare a primirii sumei de 65.000 lei de la pârâtul A. V., nemaiavând nicio pretenție față de acesta ce ar fi rezultat din punerea în executare a sentinței penale nr. 170/14.03.2012, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, definitivă prin decizia penală nr.545/6.06.20 12 a Curții de Apel Suceava, iar pârâtul, A. V., a înțeles să achite contravaloarea cheltuielilor de judecată, pricinuite de promovarea celor două acțiuni (taxe judiciare de timbru în cu antum de_ lei și onorariu avocat în cuantum de 1.000 lei) ce fac obiectul dosarelor nr._ și_, aflate pe rolul Judecătoriei Suceava, precum și cheltuielile de executare ce derivă din dosarul execuțional nr. 463/2012 al Soc. Civile Profesională de Executori Judecătorești "D. și asociații", către executorul judecătoresc D. A..
Prin recursul formulat, pârâtul-recurent critică dispoziția instanței prin care acesta a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7282 lei, pentru care reclamantul a beneficiat de acordarea ajutorului public, susținând că nu se poate reține că ar fi căzut în pretenții.
De asemenea, se critică faptul că s-a făcut greșita aplicare a disp. art. 19 și art. 502 OUG nr. 51/2008.
A solicitat intimatul a se observa că între cele două părți a intervenit o tranzacție, pârâtul asumându-și obligația de a achita cheltuielile de judecată constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru.
Pentru acest considerent, în mod corect prima instanță l-a obligat pe recurent la plata contravalorii taxei judiciare de timbru în cuantum de 7282 lei.
Susține pârâtul - recurent că reclamantul - intimat este în culpă procesuală, or, solicită a se observa că litigiul s-a finalizat prin tranzacție.
Culpa procesuală aparține pârâtului - recurent, chiar dacă, în urma tranzacției acesta și-a executat obligațiile, acest lucru având loc pe parcursul procesului. Culpa procesuală a acestuia constă în determinarea reclamantului de a deschide un proces pe rolul instanței, fiind pus în întârziere. Acest comportament culpabil al pârâtului a cauzat un prejudiciu, reprezentat de cheltuielile de judecată, prejudiciu care, în temeiul art. 1357, 1358 C.civ., trebuie reparat.
Față de acest aspect, nu se poate reține că rec1amantul se află în culpă procesuală.
Însă, fără a vorbi de vreo culpă procesuală, instanța de fond a luat act de voința exprimată de părți și de faptul că pârâtul - recurent s-a obligat să suporte cheltuielile de judecată, constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru și a onorariului de avocat.
Pe de altă parte, potrivit art. 502 OUG nr. 51/2008, în situația în care beneficiarul ajutorului public a dobândit un drept de creanță a cărui cuantum depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta ar putea fi obligat la restituirea ajutorului public.
A solicitat a se observa că nu sunt incidente aceste dispoziții, el obținând în urma acestui proces suma de 65.000 lei, sumă situată sub pragul de 72.820 lei, motiv pentru care nu se putea reține obligația achitării acestei sume în sarcina intimatului.
În drept, a invocat disp. art. 205 N.C.proc.civ.
Examinând sentința prin motivele de recurs invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar Tribunalul confirmă soluția atacată apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Contrar susținerilor recurentului este a se observa că instanța de prim grad a realizat o judicioasă interpretare și aplicare a dispozițiilor art.18, 19 și 50 din O.U.G. nr.51/2008, precum și a celor reglementate de prevederile art.438-440 Cod procedură civilă.
În acest sens este a se observa că tranzacția reprezintă contractul prin care părțile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunțări reciproce la drepturi și prin transferul unor drepturi de la una la acealaltă (art.2267 Noul Cod civil).
În cadrul procesului civil, hotărârea ce cuprinde în dispozitiv însăși învoiala părților reprezintă un contract intervenit prin mijlocirea justiției, așadar un contract judiciar, instanța care pronunță hotărârea, neprocedând la o judecare a fondului, limitându-se doar la a verifica dacă tranzacția este rezultatul voinței neviciate a părților, și dacă prin aceasta se urmărește un scop licit.
Din interpretarea dispozițiilor art.2267 și urm. din Codul civil, precum și a dispozițiilor art.439 și urm.din Codul de procedură civilă, rezultă că tranzacția are efecte extinctive, respectiv, după perfectarea contractului, părțile nu mai pot să formuleze pretenții legale legate de drepturile care au format obiectul tranzacției.
În speță, astfel cum rezultă din actele și piesele dosarului, la termenul din data de 12.02.2014, pârâtul recurent A. V. și reclamantul intimat B. A. C., au depus o tranzacție în instanță, prin care au înțeles să pună capăt litigiilor existente între ei, respectiv ;
„ Eu, reclamantul, B. A.-C., înțeleg să renunț la judecata cererilor ce face obiectul dosarelor nr._ și_, aflate pe rolul Judecătoriei Suceava, ca urmare a primirii sumei de 65.000 lei de la pârâtul A. V., nemaiavând nicio pretenție față de acesta ce ar fi rezultat din punerea în executare a S.P. nr.170/14.03.2012, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, definitivă prin decizia penală nr.545/06.06.2012 a Curții de Apel Suceava.
Eu, pârâtul A. V., înțeleg să achit contravaloarea cheltuielilor de judecată, pricinuite de promovarea celor două acțiuni (taxe judiciare de timbru în cuantum de 13.593 lei și onorariu avocat în cuantum de 1.000 lei) ce fac obiectul dosarelor nr._ și_, aflate pe rolul Judecătoriei Suceava, precum și cheltuielile de executare ce derivă din dosarul execuțional nr.463/2012 al Soc.Civile Profesională de Executori Judecătorești „D. și asociații”, către executorul judecătoresc D. A..
Potrivit art.438-441 N.Cod proc.civ., solicităm să luați act de înțelegerea noastră și să pronunțați o hotărâre de expedient, în acest sens.”
Astfel cum rezultă din conținutul acestui înscris, pârâtul recurent s-a obligat să achite contravaloarea cheltuielilor de judecată pricinuite de promovarea celor 2 acțiuni, ce au făcut obiectul dosarelor nr._ și_, ale Judecătoriei Suceava, constând în taxe judiciare de timbru în cuantum de_ lei și onorariu avocat în sumă de 1000 lei.
Cum în considerarea acestei obligații asumate prin tranzacția sus-menționată, judecătorul de fond a dispus obligarea pârâtului la plata către stat a sumei de 7282 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru pentru care reclamantul a beneficiat de scutire, ca urmare a ajutorului public judiciar acordat prin încheierea camerei de consiliu din data de 19.06.2013 a Judecătoriei Suceava, susținerile din recurs, precum că în mod eronat și cu aplicarea greșită a legii, pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, nu pot fi primite de instanța de recurs, urmând a se înlătura.
Întrucât această obligație a fost stipulată în dispozitivul sentinței civile recurate în baza conținutului tranzacției părților din 12.02.2014 asumată și semnată de pârâtul recurent, și nu în baza noțiunii de culpă procesuală la care fac referire dispozițiile art.18 și urm. din O.U.G. nr.80/2013, Tribunalul nu va mai analiza motivele de recurs privitoare la aplicarea greșită a O.U.G. nr.51/2008 având ca obiect ajutor public judiciar.
Așa fiind, în contextul tuturor celor de mai sus, găsind că soluția primei instanțe este legală și temeinică și că motivațiile recurentului sunt nefondat formulate, în baza prevederilor art.440 Cod procedură civilă Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul A. V., domiciliat în mun.Suceava, ..12, ., ., împotriva sentinței civile nr. 589 din 12 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava (dosar nr._ ), intimați fiind pârâtele A. E., domiciliată în mun.Suceava, ..12, ., ., A. O. G., domiciliată în mun.Suceava, ..2, ., jud.Suceava, și reclamantul B. A. C., domiciliat în mun.Suceava, ..4, ., . și cu domiciliul ales la Cabinet Avocat Drobită N. din mun.Suceava, ..25, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 2 septembrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. E. L. S. A. C. L. R. M.
Red.C.L.
Jud.F. M.
Tehnored.R.M.
7 ex.12.09.2014
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 6/2014. Tribunalul SUCEAVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 23/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
