Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 548/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 548/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 7205/86/2012
Dosar nr._ - Legea nr. 221/2009 -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
S E C Ț I A C I V I L Ă
SENTINȚA NR. 548
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27 MARTIE 2014
PREȘEDINTE V. O. D.
GREFIER S. A.-M.
P. de pe lângă Tribunalul Suceava reprezentat de
Procuror T. D.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect „Legea nr. 221/2009” formulată de către reclamanta A. V., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că prezenta cauză a fost repusă pe rol în vederea constatării perimării.
Reprezentantul parchetul arată că este de acord cu perimarea cauzei.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._, reclamanta A. V., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București, a solicitat constatarea caracterului politic al condamnării soțului său, A. L. si obligarea pârâtului la plata daunelor în cuantum de 500.000 lei reprezentând prejudiciul provocat.
În motivare a arătat că pe data de 5.02.1955, soțul său a fost arestat, si după 6 luni de ancheta, prin sentința penala nr. 641 din 4.08.1955 a Tribunalului M. Teritorial București a fost condamnat la 12 ani munca silnica si confiscarea totala a averii pentru crima de înalta trădare, prevăzuta de art. 1 lit. a si art. 4 din decretul nr. 199/1950, fapta constând in aceea ca, făcând politica legionara, apoi țărănista, a acceptat propunerea lui B. C. de a face parte din rețeaua de spionaj a acestuia.
La data de 17.12.1955 a fost pus in libertate conform Decretului Prezidiului M. nr. 535/1955.î
Legea 221/2009 are ca obiect de reglementare stabilirea unor drepturi în favoarea persoanelor care, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, au făcut obiectul unor condamnări cu caracter politic ori al unor masuri administrative asimilate acestora. Anterior acestei legi, au fost adoptate DL 118/1990 si OUG 214/1999 pentru repararea prejudiciilor morale si materiale suferite în timpul regimul politic anterior de categorii de persoane expres prevăzute în actele normative.
Legea din 2009 are caracter de complinire, nu înlătura drepturile deja stabilite prin legile anterioare, având ca scop înlăturarea consecințelor penale ale condamnărilor cu caracter politic pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, repunerea în drepturi a persoanelor pentru care s-a dispus, prin aceste condamnări, decăderea din drepturi sau degradarea militară; acordarea de despăgubiri morale, daca reparațiile obținute prin efectul DL 118/1990 si OUG 214/1999, nu sunt suficiente; repararea prejudiciului material produs prin confiscarea unor bunuri prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, daca bunurile nu au fost restituite sau nu s-au obținut despăgubiri în echivalent.
Prin art. 1 si art.3 din Legea nr. 221/2009, se definesc doua categorii de masuri abuzive luate de regimul politic comunist si care pot fi reparate, si anume condamnările cu caracter politic, definite prin enumerare si trimitere expresa la infracțiunile în baza cărora a fost pronunțata condamnarea si masurile administrative cu caracter politic
Modalitatea practica de reparare a prejudiciului a fost stabilita de legiuitor prin art. 5 din lege care stabilește ca orice persoana care a suferit condamnări cu caracter politic sau care a făcut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic (dar si soția, in cazul meu), se poate adresa instanței de judecata. Litera a) din acest alineat prevede posibilitatea de a cere obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare iar litera b) stabilește acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, daca a obținut reparația în condițiile legilor anterioare.
C. general de reglementare a drepturilor patrimoniale recunoscute de lege, rezultat din interpretarea logica si teleologica a prevederilor art. 5, privește toate persoanele, atât cele condamnate politic, cât si cele care au făcut obiectul unor masuri administrative politice în perioada de referința, care beneficiază de dreptul la despăgubiri morale si/sau materiale.
Atât condamnările, cât si masurile administrative, au avut un caracter politic, sunt masuri abuzive ale regimului comunist, vizează persoanele care s-au împotrivit sub diverse forme regimului comunist totalitar si care au suferit prejudicii materiale si morale.
Legile cu caracter reparatoriu anterioare, de care instanța trebuie sa tina seama la stabilirea cuantumului masurilor reparatorii, acoperă întreaga paleta a masurilor cu caracter abuziv - condamnări politice sau masuri administrative asimilate acestora - iar legea actuala are un evident caracter de complinire, caz în care trebuie sa fie aplicate aceleași reguli de raționament juridic.
Condamnările suferite de soțul său au produs suferințe pe plan moral, social si profesional, astfel de masuri lezându-i demnitatea si onoarea, dar si libertatea individuala, drepturile personale patrimoniale ocrotite de lege si are drept consecințe un prejudiciu moral care justifica acordarea unei compensații materiale.
Întinderea acestei compensații se stabilește pe baza unor criterii aflate la îndemâna instanței, cum ar fi durata măsurii abuzive, precum si de consecințele produse asupra persoanei ori asupra familiei, fără a constitui un preț al durerii, ci o reparație a unor prejudicii greu de cuantificat la nivel material.
Una din regulile de interpretare logică a legii civile este aceea potrivit căreia legea civilă trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul neaplicării. În mod evident, scopul Legii nr. 221/2009 a fost o încercare de reparare a prejudiciului cauzat persoanelor persecutate pe motive politice, de statul totalitar comunist, prin măsuri complementare.
În mod evident persoanele care au suferit astfel de condamnări datorită măsurilor represive luate împotriva lor, au fost supuse pe nedrept unor suferințe fizice și psihice, unor condiții de viață și tratamente deosebit de grele. Este cert că aceste persoane au suferit grave prejudicii morale, adoptarea Legii nr. 221/2009 fiind o recunoaștere a suferințelor cauzate unor astfel de persoane și o încercare de a le recompensa într-un fel, chiar și tardiv.
Aprecierea prejudiciului nu se rezumă la determinarea „prețului" suferințelor psihice sau fizice care au fost inestimabile, ci înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și a implicațiilor acestora pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate. Trebuie să se aprecieze ce a suferit persoana vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional șl familial din ceea ce ar însemna o viață normală, liniștită și fericită pentru aceasta, în momentul respectiv, dar și în viitor, în societatea respectivă.
Prin urmare, arată că nu se pune în discuție determinarea „prețului" suferințelor fizice și psihice, ci de o apreciere necesară, a prejudiciului moral - sub aspectul consecințelor sale în dovedirea evaluării. În aprecierea importanței prejudiciului moral trebuie avute în vedere vârsta, profesia, funcția, nivelul de pregătire și de cultură generală al persoanei vătămate, tocmai datorită faptului că fiecare individ acordă valorilor o prețuire diferită în funcție de aspirațiile sale precum și de repercusiunile asupra posibilității persoanei de a se realiza pe deplin pe plan social, profesional și familial.
Pentru considerentele de fapt si de drept dezvoltate, a solicitat admiterea acțiunii.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat următoarele:
Cu privire la cererea de acordare a daunelor morale a arătat că în fapt, petenta a solicitat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea soțului acesteia, in temeiul art. 5 din legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronunțate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Prin decizia nr. 1358 din 21.10.2010, Curtea Constituționala a României a admis excepția de neconstituționalitate ridicata de S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generala a Finanțelor Publice Constanta si a constatat ca prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronunțate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările si completările ulterioare, sunt neconstituționale.
De asemenea, prin decizia nr. 1354/2010 a Curții Constituționale, s-au constatat ca fiind neconstituționale prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 așa cum a fost modificat prin art. I pct. 1 din OUG nr. 62/2010, prin care s-a stabilit un plafon maxim al despăgubirilor ce pot fi acordate in funcție de calitatea solicitantului.
Potrivit prevederilor art. 147 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei de neconstituționalitate, in speță de la 15.11.2010, daca in acest interval Parlamentul nu pune aceste dispoziții in acord cu Constituția, iar pe durata acestui termen dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale, sunt suspendate de drept.
Prin urmare, in prezent nu mai exista un temei juridic pentru acordarea daunelor morale, ca masuri reparatorii, putând fi acordate in continuare despăgubirile la care se refera art. 5 alin. 1 lit. b si c din Legea nr. 221/2009.
Ca atare, urmează ca, fata de obligativitatea deciziei nr. 1358/21.10.2010 pronunțata de Curtea Constituționala, sa se constate ca S. R. nu mai poate acorda despăgubiri cu titlu de daune morale.
F. de cele menționate, a solicitat respingerea capătul de cerere privind acordarea de daune morale ca nefondat.
Prin încheierea de ședință din data de 6 noiembrie 2012, având în vedere faptul că reclamanta nu a indicat dacă suma de 500.000 lei RON reprezintă daune materiale sau daune morale, iar în cazul în care această sumă reprezintă daune materiale, să precizeze în ce constau, îngreunând desfășurarea normală a procesului prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, instanța, în baza art. 1551 din vechiul Cod de procedură civilă, a suspendat judecarea cauzei.
La termenul de astăzi, din oficiu, instanța a pus în discuție excepția perimării cererii.
Astfel, potrivit disp. art. 248 din vechiul Cod de procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire, se perimă de drept chiar și împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an de zile.
În consecință, cum de la data suspendării – 6 noiembrie 2012 și până la termenul de judecată de astăzi – 27 martie 2014 a trecut mai mult de 1 an, în speță fiind întrunite dispozițiile legale menționate, instanța urmează a constata perimată cererea de față.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE :
Constată perimată cererea având ca obiect „Legea nr. 221/2009” formulată de către reclamanta A. V., domiciliată în ., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București – București, ., sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. O. D. S. A.-M.
Red. V.O.D.
Tehnored. S.A.M.
4 ex./09.04.2014
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1460/2014. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 1699/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
