Grăniţuire. Decizia nr. 163/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 163/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 5165/285/2011*
Dosar nr._ revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 163/2014
Ședința publică de la 04 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător A. S.
Grefier A. L.
Pe rol, judecarea apelului promovat de pârâții H. G.-Milișăuți, ., CP_, jud Suceava și H. M.-Milișăuți, ., CP_, jud Suceava împotriva sentinței civile nr. 2495 din 7 iunie 2012 a Judecătoriei Rădăuți în dosar nr._, intimat fiind reclamantul P. G.-Milișăuți, ., CP_, jud Suceava.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.04.2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când pentru a se depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 18.04.2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 07.09.2011, sub nr._, așa cum a fost completată, reclamantul P. G., în contradictoriu cu pârâții H. G. și H. M., a solicitat instanței grănițuirea proprietăților lor limitrofe și obligarea pârâților să-i predea, în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de aproximativ 100 m.p., identică cu parte din p.f. 178/1 din C.F. 3499 a comunei cadastrale Milișăuți, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul tabular al p.f. 178/1 din C.F. 3499 a . mai mulți ani de zile există divergențe cu privire la linia de hotar dintre această parcelă de teren și cea care este proprietatea vecinilor săi, pârâtul H. G. și soția acestuia, H. M., în sensul că aceștia îi ocupă o suprafață de teren situată de-a lungul liniei de hotar, care a fost modificată prin intervenția pârâților de-a lungul anilor.
Prin întâmpinare, pârâtul H. G. a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, cu motivarea că reclamantul prezintă acte de proprietate pentru o suprafață de 1000 m.p. dobândită în baza unui contract de vânzare cumpărare, teren identificat cadastral cu ./1 din C.F. nr. 3499, . Suceava. Nu arată reclamantul și nu depune acte doveditoare ale dreptului de proprietate pentru diferența de teren pe care o deține și pe care sunt edificate construcțiile proprietatea acestuia.
De asemenea, a arătat faptul că împrejmuirea dintre cele două proprietăți nu a fost deloc modificată, cel puțin de 30 de ani. Este proprietarul suprafeței de teren de 3.000 m.p. cu casă și anexe gospodărești, identificată cadastral conform planului de situație și extrasului C.F., în baza unui contract de vânzare cumpărare autentificat la Notarul Public Fomin S. în anul 2003.
Mai arată pârâtul că nu deține nici o suprafață de teren proprietatea reclamantului, mai mult decât atât, reclamantul a efectuat în mod necorespunzător lucrări de construcții, care afectează terenul proprietatea sa, acesta fiind sancționat contravențional de către Primăria orașului Milișăuți.
Pârâta H. M. nu a depus întâmpinare, însă, oral, și-a însușit apărările pârâtului H. G. expuse în întâmpinare.
În vederea soluționării cauzei s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului și expertiză tehnică judiciară topo-cadastrală.
Prin sentința civilă nr. 2495 din 7 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți s-a admis, în parte, acțiunea, s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul B-C, redat în planul de situație întocmit de expert N. C.-N., anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză (fila 53 dosar), pârâții fiind obligați să restituie reclamantului suprafața de 45 m.p., reprezentând parte din p.f. 178/1, în configurația stabilită în anexa grafică la raportul de expertiză întocmit de expert N. C.-N., între punctele notate cu A, B, C și D, hașură roșie (fila 53 ds.) și să plătească, în solidar, reclamantului suma de 2891,63 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2378/27 mai 1997, reclamantul este proprietarul suprafeței de 1.000 m.p. teren arabil, identică cu p.f. 178/1 înscrisă în C.F. 3499 Milișăuți, vânzătorul M. M. beneficiind de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, potrivit titlului de proprietate nr. 931/1996.
Pârâții au dobândit dreptul de proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1935/16 mai 2003 de notar Fomin S., pentru suprafața de 2217 m.p. teren arabil, identică cu p.f. 1764, precum și asupra parcelei virane cu casă și anexe, identică cu p.v. 1052, în suprafață de 783 m.p., ambele înscrise în C.F. 3696 Milișăuți, vânzătorii H. G. și H. V. având eliberat titlul de proprietate nr. 478/1995.
În raportul de expertiză întocmit de expert N. C.-N. au fost identificate și măsurate terenurile proprietatea părților, în baza titlurilor enumerate mai sus, s-a constatat că, în limitele actuale de hotar, pârâții au în posesie suprafața de 3354 m.p., cu un plus de 104 m.p., din care 45 m.p. reprezintă parte din p.f. 178/1, iar reclamantul suprafața de 955 m.p., distinctă de suprafața de 1950 m.p. pentru care a obținut adeverință ce atestă reconstituirea dreptului de proprietate în nume propriu, linia de hotar propusă implicând mutarea gardului construit de pârâți cu 25 cm în partea din față a parcelelor și cu 30 cm în spatele parcelelor, pe aliniamentul punctelor notate cu B și C pe anexa grafică.
Obiecțiunile pârâților aduse raportului de expertiză nu au fost întemeiate, căci, la locul în litigiu, reclamantul are în posesie suprafața de 2905 m.p., față de 3600 mp, cât justifică cu contractul de vânzare-cumpărare menționat mai sus și adeverința de proprietate nr. 15/01.11.1991 eliberată de Comisia locală de fond funciar Milișăuți (0,26 ha „V. .-construcții), însă expertul a identificat și măsurat separat suprafața de teren identică cu p.f. 178/1 înscrisă în C.F._ Milișăuți (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 3499), din care a constatat că o suprafață de 45 m.p. se află în posesia pârâților, în îngrăditură, neavând relevanță juridică semnul actual de hotar, gardul construit de pârâți, cât timp hotarul este contestat de reclamant și nu există o hotărâre judecătorească de stabilire a acestuia până în prezent.
De asemenea, nu era necesară o suprapunere a situației cadastrale actuale peste planurile cadastrale vechi austro-ungare, cât timp titlurile autorilor părților nu au fost contestate și nici nu s-a constatat o suprapunere a terenurilor, cele reconstituite vânzătorilor fiind distincte, pe amplasamente bine delimitate, cu care cumpărătorii s-au intabulat în cartea funciară.
Expertului nu i s-a solicitat, prin obiective, la propunerea pârâților, să depună planul de situație anexă la raportul de expertiză vizat de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava, astfel că și critica aceasta este nefondată.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâții H. G. și H. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs depuse la filele 3-4 dosar, au arătat următoarele:
În fapt, au fost chemați în judecată de către reclamant, pentru a se stabili linia de hotar care desparte proprietățile lor, urmând să predea, în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de aproximativ 100 m.p.
În cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză topo-cadastral, care a fost întocmit de către expert N. C.-N., la care au fost formulat o . obiecțiuni, după cum urmează:
Expertul desemnat în cauza nu explică cum a ajuns la concluzia din care rezultă că pârâții dețin suprafața de 45 m.p. din .. 178/1 din C.F. 3499 . în vedere următoarele aspecte:
- Pe titlul de proprietate nr. 931 din 08.02.1996, M. M. (vânzătoarea terenului către reclamant) figurează la poz. 3 intravilan, cu suprafața totală de 1000 m.p.
- În planul de situație întocmit de ing. Gridinoc M., care a stat la baza intabulării titlului de proprietate mai sus amintit, figurează aceeași suprafață de 1000 m.p. măsurată și identificată cadastral, neconstatându-se vreo lipsă de teren.
- Alăturat suprafeței de 1000 m.p., reclamantul mai deține o suprafață de teren în baza unei adeverințe de proprietate eliberată în anul 1991, pentru care nu s-a eliberat titlu de proprietate, existând serioase îndoieli că așa-zisa lipsă de teren nu se regăsește în această suprafață alăturată, situație față de care expertul nu s-a pronunțat.
Totodată, expertul nu a verificat evidențele cărții funciare cu privire la documentația de intabulare, mai exact planurile vechi de situație, eventuale schimbări de configurație a parcelelor, nu a verificat și nici nu face vorbire despre documentația care a stat la baza eliberării titlurilor de proprietate ale tuturor vânzătorilor, respectiv fișa proces verbal de punere în posesie.
De asemenea, expertul nu a evidențiat în nici un fel faptul că cele două proprietăți sunt despărțite de un gard, cu o vechime de peste 30 ani, reclamantul cumpărând suprafața de 1000 m.p. în anul 1997, moment la care întreaga suprafață de 1000 m.p. a fost confirmată în planul de situație întocmit cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare, iar pârâții au cumpărat suprafața lor de teren în anul 2003, fără a se modifica în nici un fel linia de hotar care despărțea și desparte cele două proprietăți, fapt recunoscut de reclamantul însuși prin interogatoriul luat acestuia la ultimul termen de judecată, interogatoriu în raport de care instanța nu s-a pronunțat în motivarea hotărârii și nu l-a luat în considerare, făcând doar o scurtă referire la acesta ca parte a procedurii cercetării judecătorești.
Mai arată recurenții că raportul de expertiză nu este vizat de către O.N.C.P.I. Suceava, deși s-a solicitat acest lucru, situație care, dacă ar fi fost îndeplinită, nu ar fi dus la aceleași concluzii, evitându-se practic supervizarea acestuia.
Față de cele arătate, recurenții au solicitat, în principal, admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării probei cu o nouă expertiză pentru clarificarea situației de fapt a terenurilor în litigiu, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului, în sensul casării în totalitate a sentinței recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul intimat, prezent în instanță și prin apărător, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind temeinică și legală.
La data de15.10.2012, recurenții au depus precizări la cererea de recurs, prin care nu au fost invocate motive de ordine publică, astfel încât, nu vor fi analizate în cadrul soluționării cererii de recurs, fiind formulate tardiv, față de termenul prevăzut de art. 306 rap. la art. 303 (1) Cod procedură civilă.
Prin decizia nr. 1993 din 19 octombrie 2012, Tribunalul Suceava – Secția civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâții H. G. și H. M., împotriva sentinței civile nr. 2495 din 7 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți (dosar nr._ ), reclamant intimat fiind P. G.; a obligat pârâții recurenți să plătească reclamantului intimat P. G. suma de 500 lei cheltuieli de judecată
Prin decizia nr.581/27.03.2013, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, s-a admis recursul, s-a casat decizia civilă nr. 1993 din 19.10.2012 a Tribunalului Suceava și s-a trimis cauza aceleiași instanțe, pentru a se pronunța ca instanță de apel.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:
Potrivit art. 2821 C. pr. civ., nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, în litigii cu valoarea obiectului de până la 100.000 lei, referitoare la acțiuni posesorii, acțiuni în evacuare în materie comercială, înregistrări în registrele de stare civilă și luarea măsurilor asiguratorii ș.a.
Instanța supremă, prin decizia nr. 32 din 9.06.2008, dată într-un recurs în interesul legii, a statuat că disp. art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a și b și art. 2821 alin. 1 C. pr. civ. se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale, având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat sau nu petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Obiectul cauzei de față este o grănițuire, care este o operațiune de delimitare a unor proprietăți vecine, deci neevaluabilă în bani, motiv pentru care nici nu se regăsește în excepțiile stabilite de art. 2821 C. pr. civ., așa cum au fost interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia menționată.
Chiar dacă reclamanții au formulat, ca și capăt de cerere secundar, o cerere de revendicare a unei porțiuni de teren, în funcție de linia de hotar pe care o apreciază ca fiind cea corectă, capătul principal de cerere este grănițuirea, supus căii de atac a apelului.
În consecință, calea de atac cu care a fost învestit tribunalul era un apel, iar completul trebuie să fie alcătuit, conform prevederilor legale, din doi judecători.
Soluționând cauza în complet de trei judecători, tribunalul a pronunțat o hotărâre în complet nelegal constituit, fiind dat motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 1 C. pr. civ.
Față de acest aspect, Curtea, în temeiul art. 312 al. 1, rap. la art. 304 pct. 1 C. pr. civ., a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru a se pronunța ca instanță de apel.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului la data de 29.04.2013 sub nr._ .
În cauză, la cererea apelanților s-a dispus efectuarea unei expertize topo-cadastrale, solicitându-se expertului să identifice și să se măsoare suprafețele de teren proprietatea fiecăreia dintre părțile din litigiu, să se stabilească dacă planurile de situație tabulare au respectat vechea configurație a terenurilor, evidențiate în cartea funciară, să se stabilească limita de hotar dintre proprietățile părților, dacă pârâții ocupă teren din proprietatea reclamantului iar în caz afirmativ, să se precizeze despre ce suprafață este vorba și să fie individualizată această suprafață.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2378/27 mai 1997 reclamantul este proprietarul suprafeței de 1000 mp teren arabil, identic cu p.f. 178/1 înscrisă în CF 3499 Milișăuți, vânzătoarei M. M. fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate conform titlului de proprietate nr.931/1996.
De asemenea în același loc pârâtul beneficiază de suprafața de 0,26 ha teren conform adeverinței de proprietate nr.15/1991 eliberată în baza titlului de proprietate nr.18/1991, teren pentru care nu s-a emis titlu de proprietate. Și cu care reclamantul nu este înscris în cartea funciară.
La rândul lor, pârâții dețin conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1935/16 mai 2003 suprafața de 2217 mp teren arabil identică cu p.f. 1764 și suprafața de 783 mp identică cu p.v. 1052 cu casa și anexa, înscrisă în CF 3696 Milișăuți, vânzătorii H. G. și V. având eliberat titlu de proprietate nr.478/1995.
La locul în litigiu, pârâții dețin și suprafața de 250 mp identică cu p.v.239 înscrisă în CF 2497 a . sentinței civile nr.1283/1977 a Judecătoriei Rădăuți și parcela_ în suprafață de 111 mp conform sentinței civile nr.2182/2013 a Judecătoriei Rădăuți, neînscrisă în cartea funciară.
Expertul desemnat în cauză a identificat terenurile părților și a procedat la suprapunerea situației actuale cu planul de situație al reclamantului înscris sub RGF 1908/1997 concluzionând că s-a respectat vechea configurație a parcelelor, evidențiate în CF și că linia de hotar dintre proprietățile părților este aceea existentă în prezent, pârâtul neocupând teren din proprietatea reclamantului.
De altfel, așa cum rezultă din ansamblul probator administrat în cauză linia de hotar este una veche și exista și la momentul dobândirii de către reclamanți a proprietății a proprietății, astfel că nu se poate pretinde stabilirea unui alt hotar decât cel inițial.
Împrejurarea că reclamantului îi lipsește o suprafață de teren nu echivalează automat ci o culpă a pârâtului, în condițiile în care nu s-a dovedit că acesta ar fi strămutat semnele de hotar, iar reclamantul nu deține zonă pentru întreaga suprafață un titlu perfect de proprietate, ci doar o adeverință provizorie.
În consecință, în baza art.296 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentința, în sensul că va conforma hotarul existent între proprietățile părților.
Conform art.274 Cod procedură civilă, Tribunalul va obliga pe reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de către pârâții H. G.-Milișăuți, ., CP_, jud Suceava și H. M.-Milișăuți, ., CP_, jud Suceava împotriva sentinței civile nr. 2495 din 7 iunie 2012 a Judecătoriei Rădăuți în dosar nr._, intimat fiind reclamantul P. G.-Milișăuți, ., CP_, jud Suceava.
Schimbă în parte sentința civilă și în consecință:
Admite în parte acțiunea.
Stabilește linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul 2-5-108 identificat în planul de situație Anexa I la raportul de expertiză întocmit de expert C. T. ( f.41).
Respinge ca nefondată cererea de revendicare teren.
Obligă reclamantul să plătească pârâților suma de 428 lei cheltuieli de judecată prin compensare.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Martie 2014.
Președinte, C. M. | Judecător, A. S. | |
Grefier, A. L. |
Red M.C
Jud.fond G. P.
Tehnored.L.A.
2 ex./29.04.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 250/2014. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Hotărâre din 14-10-2014, Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
