Fond funciar. Decizia nr. 1379/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1379/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 2789/237/2009*
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1379
Ședința publică din data de 16 septembrie 2014
Completul compus din:
Președinte: S. A.
Judecător: C. L.
Judecător: V. E. L.
Grefier: N. A.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de intimații C. M., C. C., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava și petentul P. N. împotriva sentinței civile nr. 635 din data de 13 iunie 2014 și a Încheierii de îndreptare eroare materială din data de 18 iunie 2014 pronunțate de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr._, intimați fiind C. locală de fond funciar Drăgoiești, P. V., M. O. R. și P. O..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. substituent A. N. pentru recurenții C. M. și C. C., av. P. S. pentru petentul-recurent P. N., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av. substituient A. N. depune la dosar împuternicirea avocațială pentru av. titular A. M..
În temeiul art. 306 al. 2 Cod pr. civilă coroborat cu dispozițiile art. 3041 Cod pr. civilă, instanța invocă din oficiu incidența motivului de nelegalitate de ordine publică reglementat de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, existând contradicție între considerente și dispozitivul hotărârii atacate și pune în discuția părților motivul de nelegalitate invocat.
Având cuvântul, av. substituient A. N. pentru recurenții C. M. și C. C. arată că este de acord cu motivul de nelegalitate invocat din oficiu de către instanță.
Având cuvântul, av. P. S. pentru petentul-recurent P. N. arată că este de acord cu motivul de nelegalitate invocat din oficiu de către instanță.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra recursurilor declarate în cauză prin prisma motivului de nelegalitate invocat din oficiu.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată cu nr. 1550/237/25.06.2009 la Judecătoria Gura Humorului reclamanții P. N., P. O., P. Orest și P. S. i-au chemat în judecată pe pârâții C. M., C. L. de Fond Funciar Drăgoești și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Suceava solicitând anularea titlului de proprietate nr. 2484/2002 întocmit pentru C. M.; cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanții au arătat că în baza Legii nr.18/1991 au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, fiindu-le eliberată adeverința de proprietate nr.177/06.03.2002 și apoi titlul de proprietate pentru suprafața de 52.261 mp teren. După ce s-a efectuat punerea în posesie, între reclamanți și pârâtul C. M. au apărut neînțelegeri cu privire la terenul din grădină. Reclamanții au efectuat demersuri la C. L. pentru clarificarea neînțelegerilor, ocazie cu care au depistat că pârâtului C. M. i s-a constituit dreptul de proprietate pentru 10.000 mp din terenul proprietatea reclamanților. Acest fapt a fost arătat prin însemnările făcute de „verso” adeverinței de proprietate nr.177/2002. Pârâtul nu avea nici un drept pentru acest teren deoarece titularul dreptului de proprietate asupra acestui teren a fost autorul reclamanților, respectiv P. F.. În această situație C. L. trebuia să le atribuie reclamanților un alt teren în compensare sau să atribuie pârâtului alt teren.
Prin întâmpinarea depusă la 15.07.2009 (fila 12) pârâta C. Județeană Suceava a arătat că punerea în posesie, prin delimitare în teren a persoanelor îndreptățite să primească terenul și completarea fișelor de punere în posesie a acestora sunt de competența exclusivă a comisiilor de fond funciar, iar documentațiile se depozitează în arhiva OCPI Suceava și în arhiva comisiei locale în raza căreia este situat terenul.
Prin întâmpinarea depusă la 16.09.2009 (fila 28) Primăria Berchișești a arătat că pârâta C. L. Drăgoiești a validat conform Legii nr.18/1991 cetățenilor care au case construite sau cumpărate pe terenurile altor proprietari suprafața de 0,10 ha teren cu condiția ca vechiul proprietar să fie compensat cu teren de aceeași calitate sau bani; C. locală Berchișești nu are informații cu privire la eventuala înțelegere între părți.
Prin întâmpinarea depusă la 12.10.2009 (filele 44-45) pârâtul C. M. a arătat că a cumpărat de la pârâtul P. N. o casă de locuit și anexe gospodărești amplasate pe suprafața de 1.000 mp teren pentru care în anul 2002 i s-a reconstituit pârâtului dreptul de proprietate, întrucât atunci când a avut loc înstrăinarea, având în vedere legislația de la acea dată, terenul de sub casă a trecut în proprietatea statului. Reclamanții cunosc foarte bine situația reală a acestui teren și faptul că a fost dobândit de către pârât prin cumpărare, chiar dacă în acea perioadă nu se puteau încheia acte autentice pentru terenuri, mai ales că au introdus o acțiune cu același obiect în anul 2006, însă ulterior au renunțat la judecată. Astfel, în baza art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991 care prevede că „terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente în condițiile disp. art.30 din Legea nr.58(1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor”, pârâtului i-a fost constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1.000 mp teren, pe care de altfel l-a folosit încă din anul 1987, când a cumpărat și construcțiile de la reclamantul P. N., acesta din urmă fiind proprietar în baza certificatului de moștenitor nr.40/1958 și nr.1108/1978 și partaj succesoral în baza sentinței civile nr.3380 din 09.09.1986 a Judecătoriei Suceava. În anul 2003 pârâtul a înstrăinat suprafața de 1.000 mp teren împreună cu construcțiile lui C. C., care s-a înscris în cartea funciară în baza sentinței nr.970/23.10.2003 a Judecătoriei Gura Humorului, astfel încât nu el este proprietarul acestei suprafețe de teren. Pârâtul a solicitat respingerea acțiunii; cu cheltuieli de judecată.
Prin cererea depusă la 24.11.2009 reclamantul P. N. a solicitat introducerea în cauză a pârâtei M. E., deoarece aceasta a efectuat punerea în posesie cu terenul în litigiu.
Au fost depuse la dosar copii după: titlurile nr.2484/2002, nr.2248/1998, adeverința de proprietate nr.177/06.03.2002, sentința civilă nr.970/23.10.2003 a Judecătoriei Gura Humorului, copia acțiunii din dosarul nr.1090/2006 al Judecătoriei Gura Humorului, încheiere de intabulare, sentința civilă nr.746/18.08.2006 a Judecătoriei Gura Humorului, decizia nr.1844/18.09.2008 a Tribunalului Suceava, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între P. N. și C. M., extras CF, procesul-verbal de punere în posesie a pârâtului C. M. cu terenul în litigiu.
A fost atașat spre consultare dosarul nr.1090/2006 al Judecătoriei Gura Humorului.
Ca urmare a admiterii cererii de abținere formulate de doamna judecător S. E., dosarul nr._ a fost închis prin Încheierea din 11.12.2009, iar cauza a fost reînregistrată cu nr._ la Judecătoria Gura Humorului.
Prin încheierea din 26.01.2010 a fost respinsă cererea reclamantului privind introducerea în cauză a pârâtei M. E. (fila 23).
Prin cererea depusă la 27.04.2010 (fila 48) reclamantul P. N. a arătat că reclamanta P. S. a decedat fără moștenitori, a decedat și reclamantul P. Orest, solicitând introducerea în cauză a moștenitorului acestuia respectiv reclamanții P. V. și P. R., depunând înscrisuri doveditoare privind decesul celor doi reclamanți inițiali.
A fost depusă documentația ce a stat la baza emiterii titlului atacat (filele 65-69).
Prin concluziile scrise depuse la 26.10.2010 (fila 87) reclamantul P. N. a solicitat admiterea acțiunii, reiterând susținerile anterioare.
Prin sentința civilă nr.1219/26.10.2010 a Judecătoriei Gura Humorului acțiunea a fost respinsă.
Prin decizia nr.944 din 21.06.2011 a Tribunalului Suceava s-a admis recursul declarat de reclamantul P. N. și s-a casat sentința cu trimitere spre rejudecare.
Cauza a fost reînregistrată cu nr._ din 12.09.2011 la Judecătoria Gura Humorului, fiind cauza ce se judecă în prezent.
Prin întâmpinarea depusă la 27.02.2012 (fila 46) pârâtul C. M. a arătat că reclamantul folosește întreaga suprafață de 3.000 mp care apare în titlul de proprietate nr.2248/1998, iar terenul de 1.00 mp care apare în titlul de proprietate nr.2484/2002 nu este inclus în titlul de proprietate emis pe numele moștenitorilor lui P. F., aspect ce poate fi lămurit printr-o expertiză topo, pârâtul rezervându-și dreptul de a formula cerere reconvențională pentru anularea titlului nr.2248/1998, întrucât potrivit Legii nr.18/1991 moștenitorii lui P. F. nu erau îndreptățiți să li se reconstituie dreptul de proprietate cu privire la această suprafață de teren.
La cererea reclamanților din 03.04.2012 (fila 54) a fost introdus în cauză pârâtul C. C., deținătorul actual al terenului în litigiu.
A fost efectuată o expertiză cadastrală (raport de expertiză filele 74-82).
Prin Încheierea din 25.06.2012 s-a dispus suspendarea judecării cauzei conform art.155/1 cod proc.civ., până când reclamanții își vor îndeplini obligația de a indica domiciliul actual corect și complet al reclamantei P. V..
Cauza a fost repusă pe rol la 07.08.2012 la cererea reclamantului P. N. (fila 60).
La solicitarea instanței, prin cererea depusă la 16.11.2012 reclamanții au arătat că terenul în litigiu se regăsește în titlul lor de proprietate nr.2247/1998 pct.B nr.1 în suprafață de 1.000 mp și se suprapune cu terenul lui C. M. din titlul nr.2484/2002 de 1.000 mp (fila 94).
A fost efectuat un supliment la expertiza topo (raport filele 187-194).
Prin notele de concluzii scrise depuse la 02.06.2014 pârâții C. M. și C. C. au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată; cu cheltuieli de judecată. Au arătat că terenul lor de 1.000 mp din titlu nr.2484/2002 nu se suprapune peste terenul reclamanților de 3.000 mp din titlul nr.2248/1998. Pârâtul C. M. a dobândit acest teren în anul 1987 prin cumpărare odată cu casa și anexele, intrând în posesia terenului de 1.000 mp chiar de la data cumpărării, prețul fiind achitat, chiar dacă nu se încheiau acte autentice pentru o suprafață mai mare de 250 mp care trece în proprietatea statului. Acesta a vândut terenul pârâtului C. C. în anul 2003, nefiind stingherit în această perioadă, fiindu-i recunoscut dreptul de proprietate. Legea nu precizează întinderea suprafeței de teren care trece în proprietatea persoanei îndreptățite la atribuirea terenului folosit ocupat de construcții în proprietate, însă nu poate fi ignorată dispoziția cuprinsă în art.36 alin.4 prin raportare la art.23 din legea nr.18/1991, care trimite la art.8 din Decretul-Lege nr.42/1990. Terenul în litigiu se află într-o zonă cooperativizată, pârâtul C. M. fiind îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate, fiindu-i emis legal titlul nr.2484/2002. Acesta a vândut terenul lui C. C., cumpărătorul fiind de bună credință. În adeverința eliberată de către comisia locală reclamanților, necontestată, s-a consemnat că în grădină sunt cu 10 ari mai puțin față de adeverința de proprietate care au fost desemnați pentru construcția vândută. Astfel reclamantul a fost înștiințat de comisia locală că pentru suprafața de 1.000 mp teren care a făcut obiectul vânzării către C. M. nu i se reconstituie titlul de proprietate, cu toate acestea reclamantul nu a contestat această decizie, fiind de acord la acea vreme cu vânzarea. Faptul că expertul identifică suprafața de 3.000 mp teren fără a avea o schiță în baza căruia s-a făcut reconstituirea, ținând cont doar de vecinii indicați în titlu, fără a mai vorbi că identificarea nu corespunde din punct de vedere a punctelor cardinale cu amplasamentul actual al terenului, nu poate fi avut în vedere de instanță, în vecinătatea suprafeței de 3.000 mp aflându-se o suprafață de 796 mp teren folosit de P. N., dar care nu apare înscrisă în nici un titlu.
Prin sentința civilă nr. 635/13.06.2014, prima instanță a admis acțiunea civilă formulată de petenții P. N., P. O.V., M. O.R., P. O. în contradictoriu cu intimații C. M., C. L. De Fond Funciar Drăgoiești, C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor Suceava Și C. C., a anulat titlul de proprietate nr._ emis pe numele pârâtului C. M. pentru suprafața de 1.000 mp situat în intravilanul localității Corlata . și a obligat pârâții în solidar să plătească reclamanților în solidar suma de 1.907,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în dosarul nr.1090/2006, reclamanții de atunci P. N., P. O., P. Orest și P. Ș., în contradictoriu cu pârâții de atunci C. M., C. L. de Fond Funciar Drăgoiești, C. L. de Fond Funciar Berchișești și C. Județeană Suceava Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată, au solicitat anularea titlului de proprietate nr.2484/2002 (atacat și în prezent – nota noastră), cu motivarea că se suprapune peste terenul proprietatea reclamanților nr.2248/1998. Acțiunea a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr.746/18.08.2006 a Judecătoriei Gura Humorului. Prin decizia nr.2096/21.11.2006 a Tribunalului Suceava a fost admis recursul reclamantului P. N. și sentința a fost casată cu trimitere spre rejudecare. Cauza a fost reînregistrată cu nr._ din 15.12.2006 la Judecătoria Gura Humorului, iar prin sentința civilă nr.527/02.04.2008 a Judecătoriei Gura Humorului acțiunea a fost respinsă ca nefondată, cu motivarea că nu s-a făcut dovada suprapunerii terenului în cele două titluri ale părților. Prin decizia nr.1844/18.09.2008 a Tribunalului Suceava s-a admis recursul reclamanților, s-a modificat în tot sentința civilă nr.527/02.04.2008 a Judecătoriei Gura Humorului și s-a luat act că reclamanții au renunțat la judecarea acțiunii.
Având în vedere că în prezenta cauză reclamanții invocă drept motiv de nulitate a titlului nr.2484/2002 emis pe numele pârâtului C. M. faptul că se suprapune peste terenul reclamanților din titlul nr.2247/1998, instanța a constatat că cele două cauze (dosarul nr.1090/2006 de care am făcut vorbire mai sus și prezenta cauză) au cauze diferite (se invocă titluri diferite ale reclamanților), astfel că nu s-a putut reține autoritatea/puterea de lucru judecat ca excepție pentru prezenta cauză.
Prin titlul de proprietate nr.2247/09.12.1998 s-a reconstituit dreptul de proprietate, în baza Legii nr.18/1991, pentru suprafața de 9.000 mp teren situat pe raza comunei Drăgoiești . pentru moștenitorii defunctului P. F., respectiv în indiviziune pentru P. N., P. O. și P. S. (fila 66 dosar nr._ ). Din acest teren, suprafața de 1.000 mp se află în vatră . arabil.
Prin titlul de proprietate atacat nr.2484/02.09.2002 (fila 6 dosar nr._ ) s-a constituit, în baza legilor nr.18/1991, nr.169/1997 și nr.1/2000, cu modificările ulterioare, dreptul de proprietate asupra terenului de 1.000 mp curți-construcții situat în vatra satului Corlata . pentru C. D. M..
Conform suplimentului la raportul de expertiză (filele 187-194) terenul reclamanților din titlul nr.2247/1998 se suprapune peste terenul din titlul de proprietate atacat nr. nr.2484/02.09.2002 emis pe numele pârâtului C. M. numai în ce privește suprafața de 500 mp delimitată între punctele C-F-F-E-C (plan fila 194), această suprafață nefiind ocupată de construcții.
Conform art.37 din Legea nr.18/1991 (inițială, în baza cărora reclamanții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate) terenurile agricole fără construcții se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora. Pârâtul C. M. prin întâmpinările depuse a recunoscut că terenul în litigiu a trecut în proprietatea statului în anul 1987, când a cumpărat construcțiile amplasate pe terenul alăturat celui acum în litigiu. Având în vedere că reclamanților li s-a reconstituit legal dreptul de proprietate pentru terenul de 500 mp delimitat între punctele C-F-F-E-C din suplimentul raportului de expertiză fiindu-le eliberat titlul de proprietate nr.2247/09.12.1998, având în vedere că în anul 2002 (anul eliberării titlului de proprietate atacat nr.2484/02.09.2002) acest teren nu făcea obiectul legilor de fond funciar pentru că deja fusese retrocedat și intrase în circuitul civil, nemaifiind la dispoziția comisiei locale, instanța a constatat că pentru acest teren acțiunea este întemeiată, astfel că a admis în parte acțiunea și în temeiul art.III lit.a din Legea nr.169/1997 a anulat în parte titlul de proprietate atacat nr.2484/02.09.2002 numai în ce privește suprafața de 500 mp delimitată între punctele C-F-F-E-C (plan fila 194).
Cu ocazia redactării sentinței, instanța a constatat că s-a comis o eroare materială în sensul că suprapunerea de teren din cele două titluri ale părților este de 500 mp și doar pentru acest teren s-a dispus anularea titlului nr.2484/2004, eroarea materială privind și titlul anulat parțial, respectiv corect este titlul nr.2484/2004 în loc de cum s-a trecut eronat că s-a anulat titlul nr._ pentru suprafața de 1.000 mp, sens în care instanța s-a sesizat din oficiu pentru îndreptarea erorii materiale, fiind sesizarea ce se judecă în prezent.
Având în vedere că erorile materiale de care am făcut vorbire mai sus sunt evidente, în baza art. 281 Cod procedură civilă, instanța va admite sesizarea din oficiu și va îndrepta erorile materiale.
Cu ocazia redactării sentinței instanța a constatat că s-a comis o eroare materială în sensul că suprapunerea de teren din cele două titluri ale părților este de 500 mp și doar pentru acest teren s-a dispus anularea titlului nr.2484/2004, eroarea materială privind și titlul anulat parțial, respectiv corect este titlul nr.2484/2004 în loc de cum s-a trecut eronat că s-a anulat titlul nr._ pentru suprafața de 1.000 mp, sens în care instanța s-a sesizat din oficiu pentru îndreptarea erorii materiale.
Prin Încheierea din ședința camerei de consiliu din data de 18.06.2014, având în vedere că erorile materiale au fost evidente, în baza art. 281 Cod procedură civilă, instanța a admis sesizarea din oficiu pentru îndreptare eroare materială strecurată în minuta și dispozitivul sentinței civile nr.635/13.06.2014 a Judecătoriei Gura Humorului pronunțată în dosarul nr._ privind pe petenții P. N., P. O.V., M. O.R., P. O. în contradictoriu cu intimații C. M., C. L. De Fond Funciar Drăgoiești, C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor Suceava, Și C. C., având ca obiect „fond funciar”, și în consecință a îndreptat eroarea materială strecurată în minută și în dispozitivul sentinței civile nr.635/13.06.2014 a Judecătoriei Gura Humorului din dosarul nr._, în sensul că a trecut corect la alin.1 „Admite în parte acțiunea” și la alin.2 „Anulează titlul de proprietate nr.2484/2002 emis pe numele pârâtului C. M. pentru suprafața de 500 mp delimitată între punctele C-F-F-E-C (plan fila 194) teren situat în intravilanul localității Corlata ..”, în loc de cum s-a trecut eronat „Admite acțiunea” și „Anulează titlul de proprietate nr._ emis pe numele pârâtului C. M. pentru suprafața de 1.000 mp situat în intravilanul localității Corlata ..”.
Împotriva sentinței civile nr. 635/13.06.2014 și a Încheierii de îndreptare eroare materială din data de 18.06.2014 pronunțate de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr._ au declarat recurs intimații C. M., C. C., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava, și petentul P. N..
Intimații C. M. și C. C. au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare au arătat că instanța de fond nu a ținut seama de probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse de reclamant și fundamentul juridic dedus judecății.
Reclamanții au solicitat anularea titlului de proprietate nr.2484/2002 motivat de faptul că suprafața de 1000 mp teren ar fi proprietatea acestora dobândită prin reconstituire în baza titlului de proprietate nr.2248/9.12.1998, în cererea de chemare în judecată aflată la filele 4,5 din dosar nr._ (care a fost înscris la data de 11.12.2009 ca urmare a reînregistrării dosarului_ ), reclamanții au făcut vorbire și de adeverința nr. 177/2002, în realitate fiind vorba de adeverința nr. 177/1992 în baza căreia 11 s-a cu proprietate nr.2248/1998.
Au precizat că singurul titlu de proprietate despre care au făcut vorbire reclamanții și care a fost depus ca probă la dosar a fost titlu de proprietate nr.2248/1998, sens în care instanța putea să se pronunțe doar cu privire la o eventuală suprapunere de terenuri între cele două titluri, respectiv 2484/2002 și 2248/1998. Cu toate acestea, fără să țină seama de faptul că la termenul din data de 12 decembrie 2011 era lipsă de procedură cu pârâtul C. M., a făcut adresă expertului comunicându-i totodată o copie a decizie nr._11 în care se specifică în mod clar obiectivele la raportul de expertiză, respectiv identificarea suprafeței de teren care a făcut obiectul titlului de proprietate nr.2484/2002 și în completarea acesteia să se identifice terenul proprietatea petenților, să se stabilească dacă există suprapunere de terenuri în titlurile părților, în caz afirmativ să se identifice acest teren.
Au precizat, recurentul C. C., că nu era parte în dosar la acel termen, iar recurentului C. M. i s-a încălcat dreptul la apărare, întrucât, deși legea prevede punerea în discuție a obiectivelor la raportul de expertiză, acestea au fost comunicate expertului fără ca el să fie legal citat, fiind lipsă de procedură atât la termenul din data de 12.12.2011 cât și la termenul următor din data de 16 ianuarie 2012, fiind astfel în imposibilitate de a preciza cu privire la titlurile de proprietate pe care expertul urma să le identifice, respectiv cel depus de petent și cel a cărui anulare s-a solicitat, ajungându-se astfel în situația în care expertul să facă vorbire de un alt titlu de proprietate emis pe numele petenților, dar care nu face obiectul prezentei cauze și nu a fost depus ca probă în dosar, petenții neprevalându-se de acesta, respectiv T.P.2247/1998 emis pe numele lui P. F. și P. N..
Au precizat că, având în vedere că este vorba despre un dosar casat și trimis spre rejudecare, instanța de fond era obligată să respecte întrutotul indicațiile primite de a instanța de recurs și să stabilească întinderea titlului de proprietate emis pe numele recurentului C. M., însă, la primul termen de judecată de după casare când s-a pus în discuție probatoriul, a fost lipsă de procedură cu recurentul C. M., sens în care a fost împiedicat să propună probe pentru stabilirea întinderii suprafeței care a făcut obiectul convenției părților, iar în ceea ce privește raportul de expertiză, așa cum a mai arătat, expertul și în principal instanța, avea obligația de a se raporta doar la titlul de proprietate nr. 2248/9.12.1998, acesta fiind singurul despre care a făcut vorbire petenții și pe care l-a depus ca mijloc de probă în dosar.
Au precizat că a formulat obiecțiuni atât la raportul de expertiză, cât și la suplimentul la raportul de expertiză în care a solicitat ca expertul să răspundă la un singur obiectiv, respectiv dacă suprafața de 1000 mp teren care se regăsește în titlul de proprietate nr.2484/2002 se suprapune cu suprafața de 3000 mp descrisă în titlul de proprietate2248/1998 invocat de petenți, însă expertul nu a răspuns concret la acest obiectiv, arătând doar că parte din suprafața de 1000 mp proprietatea subsemnaților recurenți se suprapune cu parte din suprafața de 1000 mp teren care se regăsește pe un alt titlu de proprietate, respectiv 2247/1998, acest titlu nefiind depus la dosar, petenți nefolosindu-1 ca mijloc de probă în cauză, astfel că suprafața de 1000 mp teren descrisă în TP 2484/2002 nu se suprapune cu suprafața de 3000 mp teren descris în TP 2248/1998, sens în care instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică având la bază un înscris care nu a constituit un mijloc de probă în dosar, bazându-se pe afirmațiile expertului și încrederea pe care o are probabil în acesta și chiar dacă în permanență s-au opus la numirea expertului B. G., arătând că împotriva acestuia s-au făcut mai multe plângeri penale.
Au precizat că instanța de fond nu a ținut seama de adeverința nr. 177/1992 în care, pe verso, se specifică clar că pentru suprafața de 100 mp care apare înscrisă în TP 2484/2002 nu s-a reconstituit dreptul de proprietate petenților.
Au precizat că nu este posibil ca pe cale de îndreptare eroare materială să se modifice minuta și dispozitivul hotărârii cu privire la chestiuni care țin de fondul cauzei impunându-se casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a li se fi respectat dreptul la apărare.
Au precizat că instanța de fond avea obligația să se pronunțe doar pe baza probelor din dosar și fiind vorba de un dosar casat, să respecte indicațiile primite de la instanța de casare, iar în baza rolului activ de care a uzat mai mult decât era necesar, dar numai în favoarea petenților, în situația în care suprafața proprietate subsemnaților recurenți se suprapunea peste proprietatea petenților (ceea ce nu s-a dovedit, cel puțin raportat la cele două titluri depuse la dosar) și avea obligația de a stabili întinderea suprafeței care a făcut obiectul convenției părților în conformitate cu disp.art.23 alin.2 indice 1 din Legea 18/1991, care prevede că: „în cazul înstrăinării construcțiilor, suprafețele de teren aferente prevăzute la alin.2 sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă".
Au precizat că instanța de fond omite să facă vorbire despre cel mai important înscris, respectiv adeverința nr. 177/1992, în baza căreia li s-a reconstituit petenților dreptul de proprietate.
Au precizat că un alt motiv de recurs se referă la cheltuielile de judecată, arătând că avocatul petentului la termenul din 02.06.2014 nu solicită cheltuieli de judecată.
În recursul declarat de intimata C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava împotriva sentinței civile nr. 635/13.06.2014 și a Încheierii de îndreptare eroare materială din data de 18.06.2014 pronunțate de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr._, aceasta a arătat că titlul de proprietate se emite de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și conferă persoanei căreia i s-a constituit sau reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren calitate de proprietar.
La baza emiterii titlurilor de proprietate stau documentațiile primite în două exemplare de la comisiile teritoriale din subordine, din care un exemplar se reține și se depozitează la arhiva Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava, conform prevederilor art. 36 din H.G.R. nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu prevederile art. 36 alin. (1) din H.G.R. nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, "Pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate conform modelului prezentat în anexa nr.20,iar C. locală de aplicare a Legilor fondului funciar Drăgoiești a întocmit documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 2484/2002.
Potrivit prevederilor art. 51 și art. 52 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ - jurisdicțională, competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.
Din economia dispozițiilor art. 12 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare rezultă că, în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, în fiecare comună sau municipiu se constituie prin ordin al prefectului comisiile comunale și respectiv comisia județeană.
A precizat că legiuitorul nu a înființat aceste comisii ca persoane juridice așa încât C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nu poate fi decât organ colegial fără personalitate juridică și fără un patrimoniu propriu.
A precizat că are atribuții strict stabilite de lege și un regulament diferit de funcționare față de instanțele judecătorești și ca urmare a acestui aspect, legiuitorul a statuat că, numai în baza proceselor-verbale de punere în posesie, a schițelor terenurilor precum și a planurilor parcelare comisia județeană emite titlurile de proprietate, iar conform Legii nr. 169/1997 instanțele judecătorești de drept comun au plenitudine de jurisdicție în domeniul actelor administrative emise în domeniul fondului funciar. În speță, nu se poate reține o răspundere civilă delictuală care incumbă plata cheltuielilor de judecată, întrucât C. județeană Suceava de fond funciar prin emiterea titlului de proprietate nr. 2484/2002 și-a îndeplinit o atribuție prevăzută de o lege organică în parametrii legali. Subordonată condițiilor impuse de această formă de răspundere ce nu sunt întrunite în prezenta cauză civilă, iar C. județeană de fond funciar, organ colegial fără personalitate juridică, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
C. județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv prin primar. Dispoziția legală precizată creează deci acestor organe de aplicare a legii care nu au personalitate juridică, o poziție procesuală sui-generis, „derogatoria de la dispozițiile Codului de procedură civilă. Dacă legiuitorul ar fi conceput să asimileze aceste organe părților din proces, așa cum drepturile și obligațiile părților sunt reglementate prin Codul de procedură civilă, ar fi fost suficient să arate că ele participă la proces în condițiile stabilite de Codul de procedură civilă, fără a folosi sintagma „prin derogare” această sintagmă conducând la ideea că aceste comisii participă la procesul civil ca organe stabilite să aplice și totodată să vegheze la aplicarea prevederilor legii, cu un statut de Oficialitate. Concepția legii potrivit căreia comisiile ce se instituie acționează din oficiu întărită și de prevederile Legii nr. 169/1997, exclude răspunderea lor procesuală în sensul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, căci cel obligat la o diligentă funcțională nu poate fi ținut răspunzător de rezultatul acțiunii sale fără o dispoziție expresă a legii.
C. Județeană de fond funciar are atribuții strict stabilite de lege și de regulament.
Conform art. 58 din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare, „Instanța soluționează cauza potrivit regulilor prevăzute în codul de procedură civilă și în Legea nr. 92/1992*) pentru organizarea judecătorească. Pe baza hotărârii judecătorești definitive, comisia județeană, care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desființa”.
A precizat că, în mod greșit, instanța de judecată a obligat-o, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1907,3 lei, fiind un organ administrativ, colegial și deliberativ care hotărăște asupra măsurilor stabilite de comisiile locale, dar nu are cont propriu și independență financiară încât nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, o astfel de obligare fiind imposibil de executat.
A precizat că, din considerente, nu rezultă culpa comisiei județene, atitudinea adoptată de aceasta pe parcursul ciclului procesual precum și motivele de sancționare pentru îndeplinirea defectuoasă a unei atribuții care sunt prevăzute în sarcina comisiei județene prin legile funciare.
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299 și art. 3041 Cod procedură civilă, pe prevederile Legilor fondului funciar și pe regulamentele de aplicare ale acestora.
În recursul formulat de petentul P. N. împotriva Încheierii de îndreptare eroare materială din data de 18.06.2014, acesta a arătat că aceasta este nelegală.
A precizat că odată ce hotărârea instanței a fost consemnată în minută și în dispozitivul hotărârii, instanța nu mai poate reveni și modifica cele deja statuate.
În data de 16 septembrie 2014, tribunalul a invocat din oficiu incidența motivului de nelegalitate de ordine publică reglementat de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, existând contradicție între considerente și dispozitivul hotărârii atacate și a rămas în pronunțare asupra recursurilor declarate în cauză prin prisma motivului de nelegalitate invocat din oficiu.
Analizând recursurile declarate în cauză prin prisma motivului de nelegalitate invocat, tribunalul reține următoarele:
După cum rezultă din dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate dispune numai pentru motive de nelegalitate când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
După cum rezultă din dispozițiile art. 261 al. 1 pct. 5 Cod pr. civilă, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Prin hotărârea atacată, Judecătoria Gura Humorului a admis acțiunea civilă formulată de petenții P. N., P. O. V., M. O. R., P. O. în contradictoriu cu intimații C. M., C. L. De Fond Funciar Drăgoiești, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și C. C., a anulat titlul de proprietate nr._ emis pe numele pârâtului C. M. pentru suprafața de 1.000 mp situat în intravilanul localității Corlata . și a obligat pârâții în solidar să plătească reclamanților în solidar suma de 1.907,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În argumentarea soluției sale, instanța de fond a reținut că, având în vedere că reclamanților li s-a reconstituit legal dreptul de proprietate pentru terenul de 500 mp delimitat între punctele C-F-F-E-C din suplimentul raportului de expertiză fiindu-le eliberat titlul de proprietate nr.2247/09.12.1998, având în vedere că în anul 2002 (anul eliberării titlului de proprietate atacat nr.2484/02.09.2002) acest teren nu făcea obiectul legilor de fond funciar pentru că deja fusese retrocedat și intrase în circuitul civil, nemaifiind la dispoziția comisiei locale, instanța a constatat că pentru acest teren acțiunea este întemeiată, astfel că a admis în parte acțiunea și în temeiul art.III lit.a din Legea nr.169/1997 a anulat în parte titlul de proprietate atacat nr.2484/02.09.2002 numai în ce privește suprafața de 500 mp delimitată între punctele C-F-F-E-C (plan fila 194).
Din simpla lectură a considerentelor hotărârii atacate rezultă că există o contradicție evidentă între considerentele și minuta, respectiv dispozitivul acestei hotărâri în sensul că din minuta și dispozitivul hotărârii rezultă în mod clar că instanța de fond a admis în totalitate acțiunea petentului-recurent și a anulat titlul de proprietate nr._ emis pe numele pârâtului C. M. pentru suprafața de 1.000 mp situat în intravilanul localității Corlata . iar din considerentele hotărârii rezultă că instanța de fond a admis acțiunea în parte și a dispus anularea parțială a titlului de proprietate atacat doar în limita suprafeței de 500 mp.
După cum rezultă din dispozițiile art. 258 al. 1 Cod pr. civilă, după ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancțiunea nulității, de către judecători și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate iar după pronunțarea hotărârii niciun judecător nu poate reveni asupra părerii sale, după cum rezultă din prevederile al. 2 din același text de lege.
Prin urmare, motivarea pe care se întemeiază hotărârea trebuie să corespundă dispozitivului, astfel cum a fost întocmit în momentul pronunțării. Or, în situația dată, există contrarietate între dispozitiv și considerente, dispozitivul cuprinzând o altă concluzie decât cea pe care considerentele o impuneau, astfel că hotărârea, practic, este nemotivată, instanța neputând reveni cu ocazia redactării hotărârii asupra celor statornicite prin dispozitiv.
Hotărârea atacată este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 258 al. 2 Cod pr. civilă iar această împrejurare a fost observată și de intimații C. M. și C. C. prin cererea lor de recurs cât și de petentul-recurent P. N. în recursul său declarat împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din ședința camerei de consiliu din data de 18 iunie 2014 prin care prima instanță a încercat să îndrepte situația pe calea procedurii de îndreptare a erorii materiale reglementată de dispozițiile art. 281 al. 1 Cod pr. civilă și a modificat practic dispozitivul hotărârii atacate pentru a-l aduce în concordanță cu considerentele hotărârii în sensul că a trecut la alin.1 „Admite în parte acțiunea” și la alin.2 „Anulează titlul de proprietate nr.2484/2002 emis pe numele pârâtului C. M. pentru suprafața de 500 mp delimitată între punctele C-F-F-E-C (plan fila 194) teren situat în intravilanul localității Corlata ..
Încheierea atacată este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 281 al. 1 și a art. 258 al. 2 Cod pr. civilă, având în vedere că nu pot face obiect al procedurii de îndreptare a erorii materiale eventualele greșeli de judecată privind fondul litigiului și, în nici un caz, nu se poate schimba sau modifica soluția cuprinsă în minuta și dispozitivul hotărârii, astfel că recursurile declarate de intimații C. M. și C. C., și de petentul-recurent P. N. sunt întemeiate.
Sentința civilă nr. 635 din data de 13 iunie 2014 a Judecătoriei Gura-Humorului( dosar nr._ ) fiind practic nemotivată asupra soluției cuprinse în dispozitiv, este nulă iar în lipsa considerentelor, nu se poate ști dacă soluția cuprinsă în minută și dispozitiv este efectul sau nu al rezultatului cercetării fondului de către prima instanță, astfel că hotărârea atacată trebuie desființată în temeiul art. 304 pct. 7 Cod pr. civilă și a dispozițiilor art. 312 al. 5 Cod pr. civilă, recursurile declarate în cauză fiind întemeiate iar examinarea celorlalte motive de recurs a devenit de prisos.
Prin urmare, se impune admiterea recursului declarat de intimații C. M. și C. C. împotriva sentinței civile nr. 635/13.06.2014 a Judecătoriei Gura-Humorului( dosar nr._ ) și a recursului declarat de intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava prin care se critică soluția primei instanțe de obligare a acestei intimate la plata cheltuielilor de judecată, dat fiind caracterul accesoriu al acestui capăt de cerere, casarea în totalitate a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Gura Humorului, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 25 iunie 2009 iar dispozițiile art. 312 alin. 61 Cod pr. civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, se aplică numai proceselor și cererilor începute, respectiv formulate după data de 25 noiembrie 2010.
Pentru considerentele de fapt și de drept invocate, se impune și admiterea recursurilor declarate de petentul P. N., intimații C. M., C. C. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava încheierii de îndreptare a erorii materiale din ședința camerei de consiliu din data de 18 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în același dosar.
În consecință, în temeiul art. 312 al. 1, 2, 3, 5 Cod pr. civilă și a art. 2813 al. 1 Cod pr. civilă, tribunalul va admite recursurile declarate de intimații C. M., C. C. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava împotriva sentinței civile nr. 635 din data de 13 iunie 2014 a Judecătoriei Gura-Humorului( dosar nr._ ) și recursurile declarate de petentul P. N., intimații C. M., C. C. și intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din ședința camerei de consiliu din data de 18 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în același dosar, va casa sentința civilă nr. 635 din data de 13 iunie 2014 a Judecătoriei Gura Humorului și încheierea din ședința camerei de consiliu din data de 18 iunie 2014 a Judecătoriei Gura Humorului (ds. nr._ ) și va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Gura Humorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de intimații C. M., cu domiciliul la Mănăstirea Tibucani, județul N., C. C., domiciliat în municipiul Cîmpulung Moldovenesc – Colegiul M. Liceal „Ș. cel M. și Sfânt”, .. 6, jud. Suceava, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava, jud. Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, . nr. 36, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 635 din data de 13 iunie 2014 a Judecătoriei Gura Humorului și a Încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 18 iunie 2014 pronunțate de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr._ și de petentul P. N., domiciliat în comuna Mănăstirea Humorului, ., nr. 29, jud. Suceava împotriva Încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 18 iunie 2014 pronunțate de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr._ intimați fiind C. locală de fond funciar Drăgoiești, jud. Suceava, P. V., domiciliată în municipiul Suceava, .. 19, ., ., M. O. R., domiciliată în municipiul Suceava, .. 1, .., ., jud. Suceava și P. O., domiciliată în comuna Mănăstirea Humorului, ., nr., 29, jud. Suceava.
Casează sentința civilă nr. 635 din data de 13 iunie 2014 a Judecătoriei Gura Humorului și Încheierea din ședința camerei de consiliu din data de 18 iunie 2014 a Judecătoriei Gura Humorului (dosar nr._ ) și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Gura Humorului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 septembrie 2014.
Președinte: Judecător Judecător: Grefier:
S. A. C. L. V. E. L. N. A.
Red. VEL/Tehn. NA
Jud. fond P. C.
2 ex/
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 1488/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 1260/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
