Fond funciar. Decizia nr. 1260/2014. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 1260/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 639/227/2013

Dosar nr._ - fond funciar –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1260

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26 IUNIE 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: F. L.

JUDECĂTOR: C. M. N.

JUDECĂTOR: G. F. F.

GREFIER: Ș. L. G.

Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâtul Ț. G., domiciliat în . Dolhești, județul Suceava și intimatul C. C. DE FOND FUNCIAR DOLHEȘTI, cu sediul în . împotriva sentinței civile nr.551 din data de 14 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, intimați fiind C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA, C. M., domiciliată în ., I. M., domiciliată în mun. Iași, ., nr.18, ., scara B, etaj 3, . și A. I., domiciliat în mun. Iași, ..30, . 10, ..

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții petenți Ț. M. și Ț. V. asistați de avocat N. L., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constatând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea cauzei în fond.

Avocat N. L. pentru recurenții petenți solicită admiterea recursului promovat de petenți precizând că prin calea de atac promovată s-a solicitat reconstituirea terenului pe vechiul amplasament.

Astfel, consideră că instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probatoriului administrat în cauză, a aplicat greșit legea în sensul ca nu a dispus reconstituirea in favoarea sa a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,29 ha situata la locul La cișmea, (sau La Țipau) pe vechiul amplasament al autorilor săi așa cum a fost identificat prin raportul de expertiza topo efectuat în cauză și cum a solicitat prin cererea introductivă.

În conținutul sentinței civile nr. 309 din 20 septembrie 1929 a fostului Tribunal al jud. Fălticeni s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că la nivelul anului 1929 suprafața de 2900 mp teren de la locul numit „La Cișmea", pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, făcea parte din patrimoniul bunicii paterne a lui Ț. G., numita Țipau I..

Astfel bunicul său, soțul autoarei Țipau I. pentru perioada anterioară anului 1929 a stăpânit suprafața de 16 prăjini (2900 mp) teren intravilan, situată la locul numit „La Cișmea", care se identifică, cu amplasamentul deținut în prezent de numitul B. G. și că posesia asupra acestui teren a fost exercitată de bunicul său până în anii 1953-1954 când acesta a fost arestat, fiind încadrat în categoria „chiaburilor".

Astfel, terenul a fost preluat de stat fără titlu.

În cauză au fost audiați o . martori, depozițiile acestora coroborându-se cu înscrisurile depuse în susținere la dosarul cauzei.

Mai este de reținut faptul că ulterior confiscării bunurilor ce au aparținut bunicului petentului Ț. G. suprafața de 16 prăjini în discuție, a fost atribuită unei persoane numite P., care ulterior a încheiat o convenție de schimb cu numitul B. G. se coroborează și cu declarația martorului B. G., care a confirmat faptul că el deține la locul litigiului o suprafață de teren moștenită de la bunici și că el a efectuat un schimb cu familia P., care își construise o casă pe terenul ce aparținuse martorului I. A..

Sub aspectul denumirii amplasamentului în litigiu, relațiile comunicate de C. comunală Dolhești de aplicare a legilor fondului funciar relevă faptul că terenul denumit „La Cișmea", care apare evidențiat în sentința nr. 309/1929 ca fiind proprietatea bunicii mele, este identic cu terenul denumit „La Țipau" din titlul de proprietate nr. 882/1996, aspect confirmat de toți martorii audiați in cauza, care au relatat că . (R.), deținută în prezent de numitul B. G., este una și aceeași cu . de la locul numit „La Cișmea".

De altfel, dovada incontestabilă a faptului că terenul în litigiu a aparținut autorilor lui Ț. G. o constituie sentința nr. 309/1929 a fostului Tribunal al jud. Fălticeni, sentință care recunoaște, cu putere de lucru judecat, faptul că respectivul teren a fost proprietatea bunicii acestuia, Țipau E., iar probele testimoniale și celelalte înscrisuri la care s-a referit anterior dovedesc faptul că .-a aflat în posesia autorilor săi și ulterior, respectiv până la confiscării (preluării) bunurilor bunicului acestuia, Țipau G..

În cauză nu s-a făcut dovada faptului că B. G. era îndreptățit la reconstituire în condițiile în care acesta mu a avut înscris terenul în litigiu în registrul agricol.

Ori, după preluarea abuzivă de către stat terenul a fost atribuit familiei P. însă aceștia nu pot prezenta un act de atribuire în favoarea acestora a terenului.

Mai solicită a se reține faptul că nici în rolul agricol din perioada 1959-1962, nici în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a numitului B. G. nu figurează evidențiată vreo parcelă cu întinderea de 2700 mp teren situată la locul numit "La Țipau" sau "La Cișmea", împrejurare în raport de care nu se putea reține că ar fi fost administrate dovezi de natură să înlăture, în condițiile art. 6 alin. 1 ind. 4 din Legea nr. 1/2000, forța probantă a unei hotărâri judecătorești care atestă dreptul de proprietate al autoarei lui Ț. G..

De altfel terenul în litigiu este un teren liber care poate fi restituit în natură, nefiind grevat de construcții.

În aceste condiții, consideră că s-a dovedit dreptul de proprietate al antecesorilor recurenților petenți asupra suprafeței de 2900 mp teren în litigiu, precum și faptul că acest teren s-a aflat în posesia lor până la data preluării de către stat în urma măsurilor cu caracter politic din perioada 1953-1954 și că probele administrate de acesta în acest sens nu au fost combătute în condițiile art. 6 alin. 1 ind. 4 din Legea nr. 1/2000 prin alte mijloace probatorii, cu aceeași forță probantă, de natură să dovedească faptul că terenul a aparținut actualului deținător.

În consecință, solicită admiterea recursului promovat de petenți, modificarea sentinței civile recurate și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2700 m.p. teren conform raportului de expertiză. Cu cheltuieli de judecată din recurs potrivit chitanței depuse la fila 37.

În ceea ce privește recursul promovat de intimata C. C. de fond funciar Dolhești, solicită respingerea acestuia ca nefondat.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

TRIBUNALUL:

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea adresată inițial Judecătoriei Fălticeni si înregistrată sub nr. 1002/227 din data de 14.04.2009, petentul Ț. G. a solicitat în contradictoriu cu intimatele C. comunală de aplicare a legilor fondului funciar Dolhești și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, desființarea hotărârii nr. 163/20.02.2009 a Comisiei Județene Suceava și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 29 ari teren care a aparținut bunicului său, Tipău D.; obligarea Comisiei Comunale Dolhești să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate și a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava la emiterea titlului de proprietate.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că bunicul său, Ț. C. D. a fost considerat țăran chiabur.

Deoarece s-a opus autorităților comuniste, acesta a fost arestat și depus în Penitenciarul B. în anul 1951, unde a decedat în anul 1952.

Prin forță, comuniștii i-au luat averea în care este inclusă și suprafața de 0,29 ha teren, situată în localitatea Dolhesti și învecinată cu: drum județean Fălticeni-Dolhasca, drum sătesc, M. M., B. D..

A precizat că în acest sens s-a adresat Comisiei comunale de aplicare a legilor fondului funciar Dolhești.

În dovedire a depus la dosar înscrisuri, respectiv: hotărârea nr. 163/20.02.2009 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, tabel nominal cu moștenitorii cooperatorilor decedați care solicită în scris stabilirea dreptului de proprietate schița terenului, proces-verbal, sentința civilă nr. 309/20 sept. 1929, contract de întreținere, certificat .

Intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a formulat și înaintat instanței întâmpinare, potrivit disp. art. 118 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea acțiunii petentului, ca nefondată și menținerea ca legal și temeinic a actului administrativ atacat, motivat de faptul că petentul nu a făcut dovada cu acte a proprietății terenului și nici nu s-a făcut identificarea în plan parcelar.

A solicitat introducerea în cauză, pentru opozabilitate, a Comisiei Comunale de aplicare a legilor fondului funciar Dolhești.

În dovedire a atașat următoarele înscrisuri: hotărârea nr. 163/20.02.2009 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, tabel nominal cu moștenitorii cooperatorilor decedați care solicită în scris stabilirea dreptului de proprietate, cereri, note de propunere, procese-verbale .

Intimata C. comunală de aplicare a legilor fondului funciar Dolhești, prin întâmpinarea de la fila 18 dosar, arată că petentul a solicitat acestei comisii, în baza Legii nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate pentru mai multe suprafețe de teren. Pentru o parte din acestea i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, mai puțin pentru suprafața de 0,29 ha teren, situată în . care i-a fost respinsă cererea, motivat de faptul că petentul nu a făcut dovada proprietății terenului, nefiind stăpânit de acesta si nici recunoscut de vecini. Suprafața sus-menționată se află în posesia numitului B. C. G. și este eliberat titlul de proprietate nr. 882/1996 pentru . suprafață de 2.700 mp teren, având același amplasament cu terenul solicitat de către petent, însă denumirea parcelelor diferă.

A atașat la dosar titlul de proprietate nr. 882/6.10.1996 .

Prin sentința civilă nr. 1558 din 9.07.2009 a Judecătoriei Fălticeni s-a respins ca nefondată plângerea formulată de către petent.

Împotriva acestei sentințe, petentul a formulat recurs, ce a fost admis de Tribunalul Suceava, iar prin decizia nr. 1997/17.11.2009 a fost casată sentința civilă a Judecătoriei Fălticeni și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, motivat de faptul că prima instanță nu a cercetat fondul litigiului cu care a fost legal învestită.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr._ din 27.01.2010, însă, urmare a soluționării incidentului procedural, la data de 23.02.2010 s-a format dosarul de fond nr._ .

În rejudecarea cauzei a fost administrată proba testimonială solicitată de către petent.

Prin sentința civilă nr. 1199 din 21 mai 2010, dată în dosarul nr._ prima instanță a respins acțiunea având ca obiect fond funciar, privind petentul Ț. G., în contradictoriu cu intimatele Comisia comunală de fond funciar Dolhești, jud. Suceava și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, ca nefondată și a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că probele administrate în cauză în cursul cercetării judecătorești din cadrul dosarului_, respectiv copii ale proceselor verbale și a sentinței civile din anul 1929 referitoare la contestația la executare asupra terenului de 16 prăjini din .” privind-o pe numita Ț. D. E., contractul de întreținere din 18.01.1958 între Ț. E. și Ț. V. G. (fila 12), precum și certificatul nr. 210/04.07.1957 referitor la suprafețele de teren deținute de autorul petentului, nu au făcut dovada existenței dreptului de proprietate al autorului petentului asupra suprafeței de 0,29 ha teren din Dolhești, cu vecinătățile menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Împotriva sentinței nr. 1199/21 mai 2010 a declarat recurs petentul, pentru motive de nelegalitate .

Prin decizia civilă nr. 1211/24.09.2010, Tribunalul Suceava, Secția Civilă a admis recursul formulat de petentul Ț. G. împotriva sentinței civile nr. 1199 din 21.05.2010 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, intimate fiind C. C. de Fond Funciar Dolhești și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Suceava, a casat sentința civilă nr. 1199/2010 a Judecătoriei Fălticeni și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe (Judecătoria Fălticeni).

In motivare a arătat că în speță, ar exista dovezi ale dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, în favoarea autorului invocat, însă la nivelului anului 1952, așa cum rezultă din certificatul nr. 210 din 4 iulie 1957 (fila 13, dosar primă instanță inițial), nerezultând motivul pentru care prima instanță l-a înlăturat.

În mod greșit, prima instanță nu a verificat situația juridică a terenului, limitându-se la a reține că pentru terenul în litigiu s-a reconstituit dreptul de proprietate altei persoane, B. C. G. și nu se pot face verificări pentru această reconstituire.

Potrivit art. 11 alin.2 ind.1 din Legea 18/1991 și 24 alin.1 din Legea 1/2000 reconstituirea se face pe vechiul amplasament, dacă nu a fost atribuit legal altor persoane. Aceste dispoziții legale obligă la verificarea situației juridice a terenului, neverificarea acesteia echivalând cu necercetarea fondului cauzei.

Instanța de control a mai arătat în motivare că, instanța de fond va verifica situația juridică a terenului în litigiu, solicitând relații în acest sens de la comisia locală de fond funciar Dolhești, anume istoricul terenului înainte și după 1952, de când terenul ar apărea înscris pe rolul agricol al autorului reclamantului recurent; se vor solicita relații de la comisia locală privitoare la confiscarea invocată de recurent, ca urmare a unei condamnări politice a autorului său (privitor la această condamnare, respectiv confiscare se va pune în vedere reclamantului să facă probe în acest sens, conform art. 1169 Cod civil). De asemenea, C. locală de fond funciar va înainta documentația care a stat la baza eliberării titlului de proprietate emis lui B. C. G., urmând a se verifica dacă constituie vechiul amplasament al acestuia, se vor verifica dovezile dreptului de proprietate. De reținut că terenul reconstituit lui B. C. G., prin titlul de proprietate nr. 882/1996 poartă denumirea „ la Ț.”, ceea ce atestă că, la un moment dat, a fost proprietatea familiei reclamantului recurent.

Apoi, conform art. 315 alin.3 Cod procedură civilă, după casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând cont de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

La Judecătoria Fălticeni, cauza a fost reînregistrată sub nr._ primind aleatoriu termen de judecată.

Având în vedere că prin încheierea de ședință din 22 noiembrie 2010 dată în camera de consiliu s-a admis cererea de abținere formulată de domnul judecător B. V., dat fiind motivul de incompatibilitate prevăzut de art. 24 alin. 1 C. proc. civ. și s-a dispus repartizarea aleatorie a cauzei, primind numărul_, primind aleatoriu termen de judecată.

Avocat T. V. pentru petent arată că în urma verificărilor efectuate în registrul din anii 1952-1953, aflat în arhiva Judecătoriei Fălticeni, s-a comunicat petentului că nu există evidențele de condamnare a bunicului său, ceea ce duce la concluzia că Tribunalul M. a pronunțat sentințele de condamnare a persoanelor care în perioada respectivă au săvârșit infracțiuni politice.

A solicitat emiterea unei adrese la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în vederea depunerii la dosar a unei copii de pe sentința de condamnare în perioada 1952-1953 a bunicului petentului, Ț. C. D., fiul lui C., cu ultimul domiciliu în ., decedat în Penitenciarul A. I..

Deși s-a revenit de mai multe ori cu adrese la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în sensul celor de mai sus, prin adresa nr. P 4198/2011/09.11.2011 (fila 37 dosar) s-a comunicat că sunt două persoane cu numele D. Ț.: unul născut în anul 1911, cu părinții G. si F., altul născut în 1938. Dosarele respective sunt din fondul informativ V., celălalt din fondul rețea București. O sentință de condamnare nu se găsește decât într-un dosar penal, astfel încât efortul de a studia respectivele dosare este inutil.

Mai arată că în custodia lor au fost preluate dosarele instrumentate de instanțele penale iar sentința căutată putea fi pronunțată de o instanță civilă.

Menționează că nu sunt indicate datele complete ale numitului D. Ț..

Petentul a solicitat proba cu martori, în conformitate cu disp. art. 187-193 Cod pr. civilă au fost audiați martorii B. G. si I. A., sub prestare de jurământ, depozițiile acestora fiind consemnate în procese verbale separat atașate la filele 30, 52 dosar.

Prin sentința civilă nr.551 din data de 14 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, s-a admis în parte cauza civilă având ca obiect „fond funciar”, privind pe petentul Ț. G., domiciliat în . M., jud. Suceava, în contradictoriu cu intimații: C. C. de fond funciar Dolhești, jud. Suceava, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, C. M., domiciliată în ., I. M., domiciliată în mun. Iași, ., nr. 18, ..B, ., jud. Iași și A. I., domiciliat în mun. Iași, .. 30, ., ..

S-a desființat în parte hotărârea nr. 163/20.02.2009 a Comisiei Județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, privitoare la invalidarea poziției 14 din anexa 3-7 . suprafața de 0,29 ha teren.

S-a reconstituit în favoarea petentului dreptul de proprietate asupra suprafeței de 0,29 ha teren, pe raza satului Dolheștii M., ..

Pentru a hotărî astfel, examinând întreg materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

Prin Hotărârea nr. 163/20.02.2009 a Comisiei Județene Suceava (f.5) s-a respins contestația formulată de petent prin care solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,29 ha teren agricol pe motiv că petentul nu face dovada proprietății, așa cum rezultă și din adresa nr. 1692/11.05.2009 a Comisiei de Fond Funciar Dolhești, jud. Suceava.

Potrivit Legii nr. 1/2000 așa cum a fost completată și modificată prin Legea nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, se face la cerere în favoarea foștilor proprietari deposedați în sensul prevederilor art. 3 al. 5 din Legea nr. 1/2000 sau a moștenitorilor acestora. Prin art. 2 al. 1 din Legea nr. 1/2000 se instituie principiul restituirii în natură a dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, dacă acestea sunt libere și nu au fost atribuite legal altor persoane.

Cu alte cuvinte, solicitanții trebuie să-și dovedească calitatea de proprietari deposedați asupra proprietății solicitate, a lor sau a autorilor lor, asupra vechiului amplasament al terenului.

Potrivit art. al. 1¹ din Legea nr. 1/2000 în cazul în care există acte primare de proprietate anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 iar amplasamentele solicitate sunt libere, atunci comisiile locale de fond funciar sunt obligate să valideze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate .

C. C. Dolhești deși solicitată de instanță în sensul celor indicate clar de către instanța de control, respectiv, istoricul terenului în litigiu - 0,29 ha teren agricol situat pe raza comunei Dolhești – înainte si după 1952.

Obiectiv, această comisie locală care a fost înființată în anul 1991, odată cu . Legii Fondului Funciar – nr. 18/1991, este în imposibilitate de a prezenta instanței documente de natură să stabilească istoricul acestei suprafețe de teren (fila 11-14 dosar).

Mai mult decât atât, înscrisurile deținute de partea interesată, în speță de către petent, respectiv, acte de proprietate anterioare anului 1962, acte de stare civilă precum si hotărârea de condamnare politică a bunicului său patern, D. Ț., sunt înscrisuri de natura celor prevăzute de 6 al. 1² din Legea nr. 1/2000, care să formeze instanței convingerea că susținerile petentului sunt fondate.

De altfel, deși recomandarea instanței de control vizează ca tot această Comisie Locală de Fond Funciar să comunice instanței relații cu privire la confiscarea invocată de către petentul-recurent, ca urmare a condamnării politice a autorului său, această comisie nu este legal în posesia unor astfel de înscrisuri decât doar în situația în care aceste înscrisuri aflate în posesia persoanei îndreptățite la reconstituire, în arhiva Consiliului Local al unității administrativ teritoriale sau în posesia CNSAS ar fi aduse la cunoștința comisiei sau instanței (fila 28, 34, 37 dosar).

Recomandarea instanței de control potrivit căreia, identitatea denumirii amplasamentului ocupat de terenul reconstituit în favoarea lui B. C. G., potrivit titlului de proprietate 882/1996, respectiv „La Ț.”, ar determina îndreptățirea petentului la reconstituirea dreptului de proprietate pe considerentul că acest teren a fost proprietatea familiei reclamantului-recurent, nu a putut fi de asemenea reținută.

Aceasta în condițiile în care, petentul nu a făcut dovada că, terenul aflat în locul „La Ț.”, are numai întinderea de 0,29 ha, (suprafață în litigiu) sau că este unicul moștenitor al bunicului său patern Ț. D., cel condamnat de un Tribunal M. și căruia i-au fost confiscate proprietățile.

Demersurile instanței de fond în lumina recomandărilor instanței de control precum si demersurile petentului personal sau prin apărător ales, nu au determinat obținerea de înscrisuri de natura celor prevăzute de art. 6 al. 1² din Legea nr. 1/2000.

Astfel, copiile de pe: procesele verbale și sentința civilă din anul 1929 referitoare la contestația la executare asupra terenului de 16 prăjini din .” privind-o pe numita Ț. D. E. (filele 8-11), contractul de întreținere din 18.01.1958 între Ț. E. și Ț. V. G. (fila 12), precum și certificatul nr. 210/04.07.1957 referitor la suprafețele de teren deținute de autorul petentului (fila 13), nu au făcut dovada existenței dreptului de proprietate al autorului petentului – bunicul patern Ț. D., asupra terenului de 0,29 ha teren din Dolhești, cu vecinătățile menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Petentul nu a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului său prin mențiunile registrului agricol, al pretinselor acte juridice de deposedare abuzivă a acestuia de proprietățile deținute ca urmare a pretinsei condamnări de către organele statului, precum și prin acte certe de identificare parcelară din care să rezulte existența în patrimoniul autorului său a suprafeței de 0,29 ha care să fie inclusă în suprafața totală de 12 ha și 1 ar menționată în certificatul de la fila 13 dosar, în cauză, plângerea formulată împotriva hotărârii comisiei județene este nefondată.

Intimata C. locală Dolhești a comunicat instanței situația juridică a suprafeței de teren în litigiu, pentru terenul de 0,29 ha situat în . reconstituit dreptul de proprietate prin emiterea titlului de proprietate în favoarea numitului B. C. G. pentru suprafața de 0,27 ha în . aceeași localizare și vecinătăți cu cea solicitată de către petent, astfel încât nu mai este posibilă reconstituirea dreptului de proprietate.

În ceea ce privește declarațiile martorilor B. G. (f.30) si I. A. (f.52) cu privire la situația juridică a terenurilor stăpânite de către autorul petentului, acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și nu pot forma convingerea instanței cu privire la legalitatea și temeinicia susținerilor petentului.

De altfel, în ciuda recomandărilor instanței de control, cadrul procesual al acțiunii formulate de către petent având ca obiect plângere împotriva hotărârii Comisiei Județene în temeiul art. 53 din Legea 18/1991, permite instanței doar să examineze modul de soluționare al cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de către petent și nicidecum legalitatea și temeinicia eliberării titlului de proprietate în favoarea unui terț prin analiza comparativă a înscrisurilor și a celorlalte mijloace de probă pe care se întemeiază pretențiile petentului, raportate la cele care au stat la baza eliberării titlului de proprietate către numitul B. C. G..

Date fiind toate cele de mai sus reținute, instanța în temeiul art. 53 si următoarele precum si art. 12 privind constituirea Comisiilor Locale de Fond Funciar, art. 9 si art. 13, art.24 din Legea nr. 18/1991 republicată si art. 6 al. 1² din Legea nr. 1/2000, a respins ca nefondată acțiunea, prin sentința civilă nr. 742/11.04.2012.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul Ț. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că instanța de fond, bazându-se pe o apreciere eronată a probatoriului administrat în cauză, a aplicat greșit legea și a nesocotit îndrumările cu caracter obligatoriu ale instanței de recurs.

Prin sentința civilă nr. 309/20.09.1929 a fostului Tribunal al jud. Fălticeni, a fost admisă o contestație la executare formulată de Ț. E. (soția defunctului Ț. D. și bunica sa), dispunându-se anularea procesului verbal de executare nr. 3695/1927, prin care numitul P. G. fusese pus în posesie de executorul judecătoresc, cu o suprafață de 16 prăjini (2864 mp.) teren intravilan la locul „ La Cișmeaua la C.”- teren deținut la acea dată de bunica sa, Ț. I. în calitate de proprietară.

Ulterior anului 1929, bunicul său, soțul autoarei Ț. I., a stăpânit suprafața de 16 prăjini(2900 mp.) teren intravilan „La Cișmea”, care se identifică cu amplasamentul deținut în prezent de B. G., posesia asupra terenului a fost exercitată de bunicul petentului, până în anii 1953-1954, când acesta a fost arestat, fiind încadrat în categoria „chiaburilor”.

Din contractul de întreținere autentificat sub nr._, a rezultat că a dobândit de la autoarea Ț. E. mai multe suprafețe de teren situate în intravilanul . aceste suprafețe învecinându-se cu parcelă în litigiu și formând un trup de teren mai mare, „La Ț.”, denumire atribuită în considerarea faptului că terenul provenea de la autorii petentului, astfel cum s-a reținut în considerentele deciziei nr. 1211/2010 a Tribunalului Suceava.

În cauză, deși a făcut dovada faptului că terenul deținut în prezent de B. G. și înscris în titlul de proprietate al acestuia, este identic cu cel la care se referă sentința 309/1929, actualul deținător nu ița opus nici un act cu aceeași forță probantă din care să rezulte că ar fi dobândit terenul autoarei sale.

Consideră că instanța de fond nu s-a conformat indicațiilor din decizia de casare, reținând că în raport de cadrul procesual dedus judecății, nu poate proceda la analiza legalității și temeiniciei titlului emis în favoarea unui terț pentru amplasamentul solicitat de petent.

Legal citată, C. de fond funciar Dolhasca, a formulat întâmpinare, prin care a arătat că motivele de recurs sunt nefondate și lipsite de temei legal, întrucât aceste documente probatorii au fost analizate și la nivel de comisie de fond funciar, în vederea constituirii dreptului de proprietate.

Faptul că recurentul s-a folosit de o sentință din anul 1929, nu poate fi considerată că are putere de lucru judecat, întrucât nu face dovada continuității posesiei terenului și nu este recunoscut nici de vecinii acestuia, terenul regăsindu-se în registrul agricol din anii 1959-1962, în proprietatea fam. P., ulterior acesta făcând schimb de teren cu B. G..

Legal citată, C. județeană Suceava nu a formulat întâmpinare.

Prin decizia civilă nr. 159/21.01.2013 Tribunalul Suceava a admis din nou recursul declarat de petentul Ț. G. și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se conforma indicațiilor date prin decizia de casare, privind situația juridică a parcelei de 0,29 ha teren, situat la locul „La cișmea”, pentru care s-a cerut reconstituirea dreptului de proprietate, sens în care se va admite proba cu expertiza topo de specialitate.

Totodată, având în vedere particularitățile speței în care petentul invocă ca temei al reconstituirii un act autentic datat la 20.09.1929 (sentința civilă 309/20.09.1929 a fostului Tribunal al jud. Fălticeni) dată după care terenul nu mai figura în evidențele agricole pe numele său, iar din actele dosarului rezultă că pentru terenul solicitat s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea lui B. G., fiindu-i emis și titlul de proprietate, instanța urmând ca în temeiul art. 129 alin.5 Cod proc.civ. și cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, a pune în discuția părților introducerea în cauză, în calitate de pârât a lui B. G., pentru ca dreptul de proprietate pretins de petent să fir analizat în condițiile de contradictorialitate cu acesta, verificarea legalității și temeiniciei reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea lui B. G. și stabilirea faptului dacă reconstituirea în favoarea acestuia, s-a făcut pe vechiul amplasament sau dacă, dimpotrivă terenul i-a fost atribuit în compensare, toate acestea fiind absolut necesare pentru soluționarea temeinică și legală a cauzei, în raport de dispozițiile art. 24 din Legea 1/2000 și de împrejurarea că petentul, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, în baza Legii 247/2005.

In rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr._ .

Petentul Ț. G. a formulat precizări la plângere (f.13-14 dosar), solicitând introducerea în cauză a numitului B. G., actualul deținător al terenului în litigiu, ca persoană care ar putea pretinde aceleași drepturi cu acesta, privire la terenul în litigiu.

Precizează că terenul pentru care solicită reconstituirea dreptului de proprietate, este situat în intravilanul satului Dolheștii M., . numit „La Ț.” sau „La cișmea” între vecinii: DJ 208, drum comunal, M. M. (moștenitoare după J. R.), B. D. (subdobânditor cu titlu particular după D. Ortansa), amplasament identic cu cel pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea lui B. G., conform titlului de proprietate nr. 882/1996(poz.B1).

Sub aspectul situației juridice a terenului în litigiu din perioada anterioară cooperativizării, învederează faptul că suprafața de 2900 mp. teren individualizată anterior, a fost proprietatea bunicii sale, Ț. I., conform sentinței civile 309/1929 a fostului Tribunal al jud. Fălticeni, fiind deținută de bunicul său, Ț. D. până în anii 1953-1954 și făcând parte din suprafața totală de 12,01 ha, cu care acesta a figurat înscris în registrele agricole până în anul 1952, ulterior terenul fiind prelat de stat fără titlu valabil.

Arată că dovada dreptului de proprietate al autorilor săi asupra terenului în litigiu, înțelege să o facă cu înscrisuri, respectiv: sentința civilă 309/1929, certificatul nr. 210/1957, rolul agricol al bunicului său din perioada anterioară anului 1952, contractul de întreținere_, precum și cu declarațiile martorilor I. A., B. G., audiați în ciclurile procesuale anterioare.

De asemenea, solicită administrarea probei cu expertiză topo, în vederea identificării terenului în litigiu, verificării suprapunerii dintre terenul solicitat și cel înscris în titlul de proprietate nr. 882/1996 al numitului B. G., verificării situației juridice a acestei suprafețe, în perioada anterioară cooperativizării, în raport de mențiunile din registrele agricole, de evidențele Primăriei . de reconstituire a dreptului de proprietate, formulate în temeiul Legii 18/1991 și de documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate 882/1996.

Mai precizează că numitul B. G. a intrat în posesia terenului de 2700 mp., în temeiul unei convenții de schimb cu familia P., convenție netranslativă de proprietate și neevidențiată în registrele agricole din perioada anterioară cooperativizării, astfel consideră că terenul nu a fost legal atribuit actualului deținător.

Conform actelor de stare civilă înaintate de Primăria .-31 dosar), a rezultat că B. C.G. este decedat, astfel că la solicitarea petentului, au fost introduși în cauză moștenitoarele acestuia, respectiv C. M., I. M. și A. E..

Prezentă în instanță, intimata C. M. a fost de acord cu admiterea probei cu expertiza topo.

Examinând plângerea de față, instanța a constatat-o întemeiată în parte.

Astfel, din înscrisurile anexate la dosar, susținerile părților, depozițiile martorilor audiați, raportul de expertiză întocmit de expert topo U. O. A., instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Prin hotărârea nr. 163 din 20.02.2009 a Comisiei Județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-a dispus invalidarea propunerii Comisiei comunale de fond funciar Dolhești, a poziției nr. 14 din anexa 3-9 . pe petent, cu suprafața de 0,29 ha teren agricol situat pe raza ., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 11 alin. 4 din Regulamentul privind aplicarea legilor fondului funciar aprobat prin HGR nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, cererea prin care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate va fi însoțită de următoarele documente: acte de proprietate, certificat de moștenitor, hotărârea judecătorească dacă există, precum și orice acte din care să rezulte dreptul de proprietate asupra terenului solicitat.

Or, în cazul petentului nu s-au depus aceste acte și nu s-a făcut nici identificarea în plan parcelar și, în aceste condiții, a respins propunerea de validare.

Așa cum reiese din înscrisurile atașate la dosar, petentul Ț. G. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,29 ha teren, situat la locul „La cișmea” . amplasament, prin cererea înregistrată sub nr. 122/30.11.2005, în baza Legii 247/2005, menționând că terenul a aparținut bunicului său patern, Ț. D..

Potrivit Legii 1/2000, așa cum a fost completată și modificată prin Legea 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, se face la cerere, în favoarea foștilor proprietari deposedați, în sensul prev. art. 3 alin.5 din Legea 1/2000 se instituie principiul restituirii în natură a dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, dacă acestea sunt libere și nu au fost atribuite legal altor persoane.

Cu alte cuvinte, solicitantul trebuie să-și dovedească calitatea de proprietar deposedat asupra proprietății solicitate, a lor sau a autorilor lor, precum și amplasamentele terenului.

Potrivit art. 11 din Legea 1/2000, în cazul în care există acte primare de proprietate anterioare intrării în vigoare a Legii 18/1991, iar amplasamentele solicitate sunt libere, atunci comisiile locale de fond funciar, sunt obligate să valideze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.

In speță, cu înscrisurile atașate la dosar, depozițiile martorilor audiați, petentul Ț. G. a făcut dovada proprietății privitoare la suprafața de 0,29 ha teren, situat la locul „La cișmea” din ., precum și dovada calității de moștenitor după defunctul Ț. D..

Astfel, prin sentința civilă nr. 309/20.09.1929 a fostului Tribunal al jud. Fălticeni a fost admisă o contestație la executare formulată de Ț. E. (soția defunctului Ț. D. și bunica sa), dispunându-se anularea procesului verbal de executare nr. 3695/1927, prin care numitul P. G. fusese pus în posesie de executorul judecătoresc, cu o suprafață de 16 prăjini (2864 mp.) teren intravilan la locul „ La Cișmeaua la C.”- teren deținut la acea dată de bunica sa, Ț. I. în calitate de proprietară.

Ulterior anului 1929, din declarațiile martorilor I. C.-fila 52 dosar, Ț. C.-fila 13 dosar din ciclul al II-lea procesual, rezultă că bunicul petentului, Ț. D. a stăpânit suprafața de 29 ari, situat în . loc. Dolheștii M. până în anii 1953-1954, când fiind declarat chiabur și acesta i-a fost confiscată.

Terenul în litigiu a fost atribuit numitului P., care a făcut schimb cu fam. B., în prezent fiind deținut de moștenitorii defunctului nBefu G..

Martora M. M. a declarat în instanță (în al II-lea ciclu procesual- fila 13 dosar) că terenul în suprafață de aproximativ 29 ari situat la . proprietatea bunicului petentului și care fiind considerat chiabur, acesta a fost arestat, iar suprafața de teren a fost confiscată de autorități și împărțită altor persoane.

Și B. G., cel în favoarea căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu, audiat în calitate de martor în al II-lea ciclu procesual, recunoaște că terenul în litigiu este proprietatea petentului, de la bunicii săi (f.30 dosar).

De asemenea, din contractul de întreținere autentificat sub nr._ rezultă că petentul a dobândit de la autoarea Ț. E., mai multe suprafețe de teren situate în intravilanul . aceste suprafețe, evidențiată la punctul 3, învecinându-se cu o altă parcelă aflată la acea dată în posesia petentului, respectiv . formează împreună cu aceasta un trup de teren mai mare, care poartă denumirea „La Ț.”, denumire atribuită în considerarea faptului că terenul provenea de la autorii petentului, astfel cum de altfel s-a reținut în considerentele Deciziei nr. 1211/2010 a Tribunalului Suceava (dosar_ atașat la prezenta).

Potrivit certificatului nr. 210/04.06.1957 eliberat de fostul Sfat Popular al . bunicul petentului figura în registrul agricol al din 1957, cu o suprafață totală de 12 ha teren dispus în mai multe suprafețe și că acesta a fost categorisit „țăran chiabur”.

Pe parcursul derulării cauzei în ciclurile procesuale, instanța a efectuat demersuri pentru a se anexa la dosar sentința penală de condamnare a autorului petentului, sens în care a efectuat adrese și a revenit de mai multe ori la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, însă fără rezultat, însă probele administrate în cauză, demonstrează că susținerile petentului sunt reale.

Privitor indicațiilor date prin decizia de casare, respectiv în vederea analizării situației juridice a parcelei de 0,29 ha teren, de la locul „La cișmea”, instanța a administrat proba cu expertiza topo de specialitate.

Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert U. O. A., s-a reținut că a fost identificată suprafața de 16 prăjini (2864 mp.) teren intravilan . locul „La cișmea la C.” sau „ La Ț.” cu vecinii: nord-drum exploatare, est-Bărbacaru D. (D. Ortanza fostă Cot-vecini vechi), sud-drum județean 208, vest-J. R. (fostă Costând-vecini vechi).

S-a reținut că la locul litigiului există o cișmea, situată în sud-vestul terenului, în dreptul proprietății numitei Ț. R. (fostă C.) ceea ce duce la concluzia că terenul din sentința civilă nr. 309/20.09.1929 a Tribunalului Fălticeni invocată de petent, se află în această zonă de amplasament.

Deosebit de aceasta, vecinătățile menționate la capete în sentința din 1929 și anume C. C. și șoseaua județeană, corespund cu cele ale terenului în litigiu, dacă se ia în considerare faptul că peste drumul de exploatare din nord, vecin vechi a fost C. (C.…vecin actual).

De asemenea și suprafața terenului în litigiu de 2864 mp. este aproape de cea de 2864 mp. menționată în sentința civilă 309/1929.

Expertul a identificat și suprafața de 2700 mp. situată în intravilanul satului Dolheștii M., . „La Ț.” înscrisă în titlul de proprietate nr. 882/06.10.1993 poz. B11 emis pentru B. G..

Din măsurători a rezultat o suprafață de 2836 mp. cu 136 mp. mai mult decât în titlul de proprietate suprafața hașurată cu puncte pe anexa 2 și care în prezent este deținută de intimata C. M.: n-b.

Această suprafață de 2700 mp. situată la locul „La Ț.” nu a figurat în rolul agricol al defunctului B. G., însă a figurat în rolul agricol al numitului P. P..

Acesta din urmă a efectuat un schimb de teren cu B. G., pentru suprafața primită a dat în schimb 1800 mp. la locul „La șosea” fără act translativ, dar care este evidențiat în emiterea titlurilor de proprietate.

Astfel, suprafața de 1800 mp. teren arabil situat la locul „La șosea” înscris în registrul agricol din anii 1959-1962 pentru B. G. și care era amplasată în vecinătatea casei lui P. P., a fost atribuită prin titlul de proprietate nr. 880/06.10.1998 poz. B1 emis pentru moștenitorii defunctului P. D.P., iar în compensare suprafața de 2700 mp. teren arabil situat la locul „La Ț.” înscris în registrul agricol al lui P., a fost atribuit prin titlul de proprietate nr. 882/06.10.1996 lui B. G..

Concluzionând, rezultă că deși îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2900 mp. teren pe amplasamentul solicitat de petent, reconstituirea s-a făcut în mod legal în favoarea autorului intimatelor (B. G.), astfel că, în raport de disp. art. 11 alin. 2¹ din Legea 18/1991 cu modificările și completările ulterioare și art. 24 alin. 1 din Legea 1/2000 potrivit cu care reconstituirea se face pe vechiul amplasament, dacă nu a fost atribuit legal altei persoane, instanța va admite în parte plângerea și va desființa în parte hotărârea Comisiei Județene Suceava și va dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața menționată, pe un alt amplasament de pe raza ..

Împotriva acestei sentințe, în termen legal au promovat recurs pârâtul Ț. G. și intimatul C. C. DE FOND FUNCIAR DOLHEȘTI.

Pârâtul Ț. G. a formulat recurs criticând sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât instanța de fond, bazându-se pe o apreciere eronată a probatoriului administrat în cauză, a aplicat greșit legea in sensul ca nu a dispus reconstituirea in favoarea sa a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,29 ha situata la locul La cișmea, (sau La Țipau) pe vechiul amplasament al autorilor săi așa cum a fost identificat prin raportul de expertiza topo efectuat în cauză și cum a solicitat prin cererea introductivă de instanța.

Astfel prin sentința civilă nr. 309 din 20 septembrie 1929 a fostului Tribunal al jud. Fălticeni a fost admisă o contestație la executare formulată de Țipau I. (soția defunctului Țipau D. și bunica mea), dispunându-se anularea procesului verbal de executare nr. 3695/1927, prin care numitul P. G. ftisese pus în posesie de executorul judecătoresc cu o suprafață de 16 prăjini ( 2864 mp) teren intravilan situat la locul numit „la Cișmeaua la C.", cu motivarea că respectivul teren era deținut la data executării de bunica sa, Țipau I. în calitate de proprietară.

Hotărârea judecătorească sus menționată stabilește cu autoritate de lucru judecat că la nivelul anului 1929 suprafața de 2900 mp teren de la locul numit „La Cișmea", pentru care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, făcea parte din patrimoniul bunicii sale paterne, Țipau I..

Pentru perioada ulterioară anului 1929, din declarația martorului I. A. rezultă că bunicul său, soțul autoarei Țipau I. a stăpânit suprafața de 16 prăjini ( 2900 mp) teren intravilan, situată la locul numit „La Cișmea", care se identifică, cu amplasamentul deținut în prezent de numitul B. G. și că posesia asupra acestui teren a fost exercitată de bunicul său până în anii 1953-1954 când acesta a fost arestat, fiind încadrat în categoria „chiaburilor".

Declarația martorului sus menționat, din care rezultă că, ulterior confiscării bunurilor ce au aparținut bunicului său, suprafața de 16 prăjini în discuție, a fost atribuită unei persoane numite P., care ulterior a încheiat o convenție de schimb cu numitul B. G. se coroborează și cu declarația martorului B. G., care a confirmat faptul că el deține la locul litigiului o suprafață de teren moștenită de la bunicii săi și că el a efectuat un schimb cu familia P., care își construise o casă pe terenul ce aparținuse acestui martor.

De asemenea, din contractul de întreținere autentificat sub nr._ rezultă că a dobândit de la autoarea Țipau E. mai multe suprafețe de teren situate în intravilanul corn. Dolhești, una din aceste suprafețe (cea evidențiată la pct.3) învecinându-se cu o altă parcelă aflată la acea dată în posesia sa (respectiv cu . formând împreună cu aceasta un trup de teren mai mare care poartă și denumirea „La Țipau", denumire atribuită în considerarea faptului că terenul provenea de la autorii mei, astfel cum de altfel s-a și reținut în considerentele deciziei nr. 1211/2010 a Tribunalului Suceava.

Probele sus menționate, coroborate și cu certificatul nr. 210/1957 emis de Sfatul popular al . faptul că în anul 1952 defunctul Țipau D. figura în evidențele agricole cu o suprafață totală de 12,01 ha teren, din care 10,37 ha arabil, sunt de natură să confirme continuitatea posesiei exercitate de autori săi asupra terenului de pe amplasamentul în litigiu până la data la care acest teren a fost preluat de stat ca urmare a represiunii politice exercitate împotriva defunctului său bunic.

În raport de cele arătate, a considerat că a făcut dovada dreptului de proprietate al antecesorilor săii cu privire la terenul în litigiu, precum și dovada continuității posesiei exercitate asupra acestui teren până la data preluării lui de către stat, împrejurări în raport de care justific îndreptățirea la reconstituire pentru suprafața în discuție.

Astfel, potrivit art. 11 alin. 1,2 din Legea nr. 18/1991 republicată, suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori, iar aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în ceea ce privește suprafețele preluate de cooperativele agricole de producție fie în baza unor legi speciale, fie fără nici un titlu sau în orice alt mod.

În speță, dovada incontestabilă a faptului că terenul în litigiu a aparținut autorilor săi o constituie sentința nr. 309/1929 a fostului Tribunal al jud. Fălticeni, sentință care recunoaște, cu putere de lucru judecat, faptul că respectivul teren a fost proprietatea bunicii sale Țipau E., iar probele testimoniale și celelalte înscrisuri la care s-a referit anterior dovedesc faptul că .-a aflat în posesia autorilor săi și ulterior, respectiv până la confiscării (preluării) bunurilor bunicului său Țipau G..

În acest context, precizez că, așa cum rezultă din disp. art. 11 din Legea 18/ 1991, dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor supuse reconstituirii se face cu actele de proprietate (...), fără a se preciza vreo limitare în timp a valabilității acestor acte

D. fiind faptul că în cauză s-a susținut de către C. locală Dolhești de fond funciar că terenul în discuție ar fi proprietatea numitului B. G., era necesar a se stabili dacă această persoană justifică un drept de proprietate legal dobândit asupra terenului care, potrivit hotărârii judecătorești din anul 1929, a aparținut bunicii sale, o asemenea verificare fiind impusă de altfel de considerentele deciziei de casare a Tribunalului Suceava.

În cadrul verificărilor impuse de decizia de casare, obligatorii potrivit art. 315 alin.l cod procedură civilă, instanța de fond trebuia să se raporteze la dispozițiile art. 6 alin. 1 ind. 4 din Legea nr. 1/2000. în cauză, deși a făcut dovada faptului că terenul deținut în prezent de numitul B. G. și înscris în titlul de proprietate al acestuia este identic cu cel la care se referă sentința nr. 309/1929, actualul deținător a terenului nu i-a opus nici un act cu aceeași forță probantă din care să rezulte că ar fi dobândit terenul autoarei sale. Astfel, deosebit de faptul că nu s-a invocat și nu s-a dovedit existența vreunui act translativ de proprietate prin care terenul deținut în proprietate de bunica sa în anul 1929 să fi ajuns în patrimoniul actualului deținător sau al antecesorilor săi, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că . măcar nu a figurat în evidențele agricole anterioare cooperativizării pe numele martorului B. G.. În acest sens, a solicitat a se reține că nici în rolul agricol din perioada 1959-1962, nici în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a numitului B. G. nu figurează evidențiată vreo parcelă cu întinderea de 2700 mp teren situată la locul numit "La Țipau" sau "La Cișmea", împrejurare în raport de care nu se putea reține că ar fi fost administrate dovezi de natură să înlăture, în condițiile art. 6 alin. 1 ind. 4 din Legea nr. 1/2000, forța probantă a unei hotărâri judecătorești care atestă dreptul de proprietate al autoarei sale.

În altă ordine de idei, din declarațiile martorilor I. A. și B. G. rezultă că acesta din urmă ar fi intrat în posesia terenului în litigiu în temeiul unei convenții de schimb încheiate cu fam. P. căreia, potrivit celor relatate de martorul I. A., i s-ar fi atribuit suprafața în discuție după confiscarea bunurilor bunicului meu, ori din nici o probă nu rezultă că atribuirea terenului autorilor mei către familia P. sau dobândirea acestuia de către martorul B. G. ar fi avut la bază un act translativ de proprietate.

De altfel, aspectele menționate anterior nu au fost analizate de instanța de fond care nu a înțeles să se conformeze indicațiilor din decizia de casare, ci, ignorând caracterul obligatoriu al acestor indicații, nu a procedat la analiza legalității și temeiniciei titlului emis în favoarea lui B. G. pentru amplasamentul solicitat de el. Verificarea legalității atribuirii terenului în litigiu către B. G. era necesară în raport de disp. art. 11 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 18/1991 ( a căror incidență în cauză a fost reținută de instanța de recurs), dispoziții care impun reconstituirea dreptului de proprietate al foștilor proprietari pe vechiul amplasament în măsura în care acesta nu a fost atribuit legal altor persoane.

În raport de aspectele anterior menționate, a considerat că a dovedit dreptul de proprietate al antecesorilor săi asupra suprafeței de 2900 mp teren în litigiu, precum și faptul că acest teren s-a aflat în posesia lor până la data preluării de către stat în urma măsurilor cu caracter politic din perioada 1953-1954 și că probele administrate de acesta în acest sens nu au fost combătute în condițiile art. 6 alin. 1 ind. 4 din Legea nr. 1/2000 prin alte mijloace probatorii, cu aceeași forță probantă, de natură să dovedească faptul că terenul a aparținut actualului deținător.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. 1 cod procedură civilă rap. la art.304 pct.9, 304 ind. 1 cod procedură civilă a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii plângerii și reconstituirii dreptului meu de proprietate pentru suprafața de 2900 mp teren situată în intravilanul satului Dolheștii M., corn. Dolhești, la locul numit "La Cișmea" așa cum a fost identificată prin raportul de expertiza topo întocmit in cauză.

Comisia comunală de fond funciar Dolhești, prin primar-președintele Comisiei comunale în calitate de pârât-recurent a formulat recurs arătând că, în fapt, a fost chemat în judecată de reclamat pentru desființarea Hotărârii nr. 163/20.02.2009 a Comisiei județene de stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 29 ari teren la locul numit „la Țipau" în satul Dolheștii M..

Reclamantul Țipau G. a formulat cerere în baza Legii nr. 247/2005 către Comisia comunală de fond funciar Dolhești pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 27 ari la locul „în lan" și 29 ari la locul „la Țipau" ambele suprafețe fiind pe raza satului Dolheștii M.. Comisia comunală de fond funciar a analizat cererea și pentru 27 ari situat la locul numit „în lan" i s-a reconstituit dreptul de proprietate întrucât era în posesia lui și a fost recunoscut de către vecinii terenului care au depus declarații. Pentru suprafața de 29 ari la locul numit „La Țipau" comisia a respins această cerere întrucât nu a făcut dovada proprietății, terenul nu era în posesia acestuia,nu a fost recunoscut de vecinii terenului, iar actele de care face vorbire și în instanță nu face dovada continuității proprietății respective, este vorba de un act vechi, din anul 1929, care nu se regăsește înscris în nici un registru agricol al lui Țipau E. (bunica acestuia) sau în registrul agricol al reclamantului-intimat,Ț. G.. Ulterior acesta a contestat respingerea cererii în instanța de judecată înregistrată sub nr._, instanța de fond al judecătoriei Fălticeni i-a respins cererea ca nefondată,a fost atacată cu recurs de reclamanți s-a admis în parte recursul fiind dată spre rejudecare și înregistrat cu dosarul nr._ la Judecătoria Fălticeni, prin Sentința civilă nr. 1199/21.04.2010 i se respinge acțiunea ca nefondată. Reclamantul - intimat atacă sentința civilă sus amintită prin recurs și prin Decizia civilă nr. 1211/24.09.2010 a admis recursul,casează sentința civilă nr. 1199/2010 a Judecătoriei Fălticeni și este trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe - Judecătoria Fălticeni. Conform actelor depuse la dosar de către reclamant, Țipau G., printre care un act vechi o sentință civilă nr.309 din anul 1929 a Tribunalului Fălticeni, despre care spune reclamantul că face referire la o suprafață de teren ce provine de la bunicul său Țipau D., act ce va fi anexat la prezenta, referitor la certificatul nr. 210/1957 acesta dovedește ca are în proprietate 12 ha teren bunicul acestuia Țipau D., dar nu se poate dovedi că terenul în cauză este cuprins în această suprafață de 12 ha și ultimul act care face parte tot din proba cu înscrisuri este un contract de întreținere nr._ dar nu este prevăzut terenul de la „Ciușmea" sau „la Țipau".

Așa cum rezultă și din raportul de expertiză întocmit de expert-topo U. O. A. s-a constatat că terenul în litigiu la locul indicat de reclamant este în posesia lui B. C.G., în urma unui schimb de teren cu P. P. care a fost împroprietărit cu această suprafață de teren de la Țipau D., teren ce a fost înregistrat în registrul agricol din anii 1956-1961 pe numele lui P. P., instanța consideră că reclamantul este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2900 mp nu pe amplasamentul solicitat ci pe raza comunei Dolhești.

Față de actele (vechi) doveditoare depuse la dosar pentru reconstituirea dreptului de proprietate, acestea nu justifică o continuitate a terenului în cauză, nici mărturiile depuse în instanță de martorii B. G. și M. M., consider că sentința civilă nr.551/2014 este nelegală, nefăcând obiectul art.6 lin (3) din Legea nr. 1/2000 de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit Legii fonfului funciar nr. 18/1991 și a Legii nr. 169/1997.

În consecință a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii, dată de Judecătoria Fălticeni prin sentința civilă nr. 551/2014, fiind legale și temeinice următoarele sentințe ale Judecătoriei Fălticeni sentința civilă nr. 1558/2009 sentința civile nr. 1199/2010 și Sentința civilă nr. 742/2012, existente la dosar .

În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.486 -488 N.C. proc. civ și art. 223 N.C. proc. civ. privind judecarea în lipsă.

Deși legal citați intimații nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat întâmpinare.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți, ce pot fi încadrate în motivele prev. de art. 304 pct.9 C.pr.civ. a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că cele două recursuri sunt nefondate pentru următoarele argumente:

Recurenta C. C. de fond funciar Dolhești critică sentința instanței de fond arătând că în mod greșit i-a reconstituit petentului, dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 0,29 ha teren, pe raza comunei Dolhești motivat de faptul că petentul se folosește de un act vechi, din anul 1929, care nu se regăsește înscris în registrul agricol pe numele bunicii sale Ț. E. și nici pe numele său astfel încât nu se face dovada continuității proprietății respective.

Acest motiv de recurs este nefondat întrucât prin probatoriul administrat în cauză în cele două cicluri procesuale, petentul a făcut dovada proprietății cu privire la suprafața de 0,29 ha teren, situat la locul numit „La cișmea” din . aparținut inițial autorului său, defunctul Ț. D-tru.

Acesta din urmă a deținut în proprietate terenul până în anii 1953-1954 când fiind declarat chiabur, aceasta i-a fost confiscată.

Această situație de fapt a fost dovedită cu înscrisurile depuse la dosar coroborate cu declarațiile martorilor audiați nemijlocit în fața instanței.

Sintetizând motivele de recurs formulate de petent acesta critică în principal sentința instanței de fond prin aceea că terenul nu i-a fost reconstituit pe vechiul amplasament ci în mod generic, pe raza satului Dolheștii Vechi, ..

Arată petentul-recurent că instanța de fond nu s-a conformat indicațiilor date prin decizia de casare pronunțată de Tribunalul Suceava, în sensul de a verifica legalitatea și temeinicia titlului de proprietate emis în favoarea lui B. G., pe amplasamentul solicitat de el.

Că B. G. invocă o convenție de schimb încheiată cu familia P. referitor la terenul de pe amplasamentul în litigiu, însă nu a depus la dosar nici o dovadă în acest sens.

Motivul de recurs invocat de petent însă este nefondat urmând a fi respins ca atare.

Ceea ce avea de analizat instanța de fond în cel de-al treilea ciclu procesual, după casare cu trimitere era a verifica situația juridică a parcelei de 0,29 ha teren situată la locul „La cișmea”,pe raza . unei expertize de specialitate urmând a se face identificarea terenului și să verifice dacă la data solicitării reconstituirii dreptului de proprietate de către petent, pe vechiul amplasament, acesta era liber sau era atribuit legal altor persoane (B. G., P. P. sau altă persoană).

Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de către expertul topo U. O. A., rezultă că suprafața de 16 prăjini (2864mp) teren intravilan situat la locul „La cișmea” sau la „Ț.” coincide ca și întindere și vecinătăți cu terenul descris în sentința civilă nr. 309/20.09.1929 a Tribunalului Fălticeni invocată de petent.

Expertul a identificat și suprafața de 2.700 mp situată în intravilanul satului Dolheștii M., „La Ț.” înscrisă în titlul de proprietate nr. 882/06.10.1993 emis pentru B. G.. Această suprafață de teren nu a figurat inițial în rolul agricol a lui B. G., situație de fapt recunoscută chiar de către acesta, în fața instanței însă a figurat în rolul agricol a lui P. P., provenind de la autorul acestuia P. D. P..

Faptul că B. G. și P. P. au făcut un schimb de terenuri fără acte autentice de schimb este mai puțin important în ceea cel privește pe petent, cert este că la data solicitării reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,29 ha teren, amplasamentul solicitat, considerat vechiul amplasament nu era liber fiind atribuit în mod legal numitului P. P., care figura în registrul agricol cu suprafața de 2.700 mp „La Ț.” și care a fost dată în schimb lui B. G. pentru o suprafață de 1.800 mp teren situată la locul „La șosea”.

Rezultă așadar că cererea petentului de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,29 ha, ,pe vechiul amplasament nu poate fi satisfăcută întrucât nu a făcut dovada că la data formulării cererii vechiul amplasament era liber așa cum impun dispozițiile Legii Fondului Funciar.

Față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 C.pr.civ. rap. la art. 304 pct.9 și 304¹C.pr.civ recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

Respinge recursurile formulate de pârâtul Ț. G., domiciliat în . Dolhești, județul Suceava și intimatul C. C. DE FOND FUNCIAR DOLHEȘTI, cu sediul în . împotriva sentinței civile nr.551 din data de 14 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, intimați fiind C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA, C. M., domiciliată în ., I. M., domiciliată în mun. Iași, ., nr.18, ., scara B, etaj 3, . și A. I., domiciliat în mun. Iași, ..30, . 10, ., ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 IUNIE 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

F. L. C. M. G. F.

N. F.

Pentru judecător aflat în C.O.

semnează Președintele Instanței

GREFIER,

Ș. L.

Red. C.M.N./Jud. fond. A. I./Tehnored. Ș.L.G./Ex.2./18.07.2014.

← Fond funciar. Decizia nr. 1379/2014. Tribunalul SUCEAVA		Acţiune în constatare. Decizia nr. 925/2014. Tribunalul SUCEAVA →

Fond funciar. Decizia nr. 1260/2014. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 1260/2014. Tribunalul SUCEAVA