Uzucapiune. Decizia nr. 556/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 556/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 3880/227/2011
Dosar nr._ - uzucapiune -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 556
Ședința publică din data de 27 FEBRUARIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: T. M.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta Ș. M., domiciliată în mun. F., . Bis, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.1367 din data de 06 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria F. în dosar nr. _, în contradictoriu cu intimatul pârât M. F. – prin Primar, cu sediul în mun. F., județul Suceava și intervenienții în nume propriu B. D., P. V., ambii domiciliați în mun. F., ., respectiv nr.12 Bis, județul Suceava, P. C., Z. ȘTEFANICA, ambii domiciliați în mun. F., ., județul Suceava și E. C., domiciliat în mun. F., ., județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta reclamantă asistată de avocat M. M., consilier juridic S. C. pentru intimatul pârât și intimații intervenienți în nume propriu B. D., Z. Ștefănica, P. V. și E. C. asistați de avocat L. A., care reprezintă în instanță și interesele intimatului P. C., lipsă fiind acesta.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat M. M. depune la dosar împuternicirea avocațială prin care face dovada asigurării asistenței juridice în instanță a recurentei reclamante (fila 15) precum și chitanțele . nr.6162 din data de 24.02.2014 în cuantum de 5,00 lei și . nr.6161 din data de 24.02.2014 în cuantum de 100,00 lei prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar aferente recursului promovat în cauză (filele 19,20).
De asemenea avocat L. A. depune la dosar împuternicirea avocațială prin care face dovada asigurării de către avocat L. E. a asistenței juridice în instanță a intimaților intervenienți în nume propriu (fila 16) precum și a delegației de substituire a acestuia pentru termenul de astăzi de către acesta (fila 17).
Totodată consilier juridic S. C. depune la dosar împuternicirea de reprezentare juridică în instanță a intimatului pârât (fila 18).
Instanța ia act de achitarea taxei judiciare de timbru și timbru judiciar aferente recursului promovat în cauză de către Ș. M., constată recursul legal timbrat și dispune anularea acestora.
Avocat L. A. depune la dosar o . înscrisuri (filele 21-24) procedând apoi la înmânarea unui exemplar de pe acestea și apărătorului ales al recurentei reclamante.
Instanța în considerarea disp. art.305 Cod Procedură Civilă, admite proba cu înscrisuri cu precizarea că urmează a aprecia asupra utilității acestora la momentul pronunțării, după care, văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și se acordă cuvântul la dezbaterea cauzei în fond.
Avocat M. M. pentru recurenta reclamantă solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se constata dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii de 30 ani, cu privire la suprafețele de 306 mp teren arabil intravilan si 250 mp ce reprezintă o cale de acces din . proprietatea clientei sale.
În ceea ce privește suprafața de 306 mp teren arabil, pârâta a fost de acord cu constatarea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii, a administrat probe din care a rezultat că reclamanta a exercitat o posesie îndelungată, utilă, neîntreruptă și sub nume de proprietar, însă cu privire la acest teren instanța de fond nu s-a pronunțat, lucru care echivalează cu necercetarea fondului.
Referitor la suprafața de 250 mp reprezentând cale de acces din . proprietatea reclamantei, ce are caracter de loc înfundat, prin declarațiile date în fața instanței de fond de martorii G. P. si I. E., s-a probat ca doar clienta și familia acesteia au folosit acel drum până la momentul introducerii acțiunii ce formează obiectul prezentului litigiu, ulterior, aflând despre introducerea acțiunii, în scop de șicană au început să-l folosească și părțile interveniente din prezenta cauza.
Real este faptul că acest drum a aparținut martorului G. P. de la care părinții reclamantei au cumpărat casa de locuit cu terenul aferent, Ș. M. doar a procedat la amenajarea acestui drum care inițial era doar o cărare unde nu se putea accede cu un autoturism, ci doar cu piciorul.
În ceea ce privește cererea de intervenție formulată în cauză, reclamanta a invocat lipsa calității procesuale active a intervenienților B. D. si P. C., arătând ca aceștia nu au făcut dovada calității de proprietari ai imobilelor pe care le invoca in cererea de intervenție, excepție ce a fost unită cu fondul, însa instanța s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei de interes a acelorași intervenienți, care nu a fost invocată pe parcursul procesului de nici o parte.
Însă, deși această excepție invocată la fond a fost unită cu fondul cauzei, instanța nu s-a mai pronunțat cu privire la acesta.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în cazul în care instanța de control judiciar va reține cauza, în subsidiar solicită în rejudecare admiterea cererii așa cum a fost formulată, a se constata efectul uzucapiunii, a se lua act că reclamanta a exercitat o posesie îndelungată, utilă, neîntreruptă și sub nume de proprietar în condițiile în care părinții reclamantei au cumpărat casa și terenul aferent.
Nu în ultimul rând este de reținut faptul că acea cale de acces a fost folosită doar de clienta sa și familia acesteia până la momentul introducerii acțiunii ce formează obiectul prezentului litigiu, însă ulterior, aflând despre introducerea acțiunii, în scop de șicană au început să-l folosească și părțile interveniente din prezenta cauza cu toate că nu estereală cale de acces.
Avocat L. A. pentru intimații intervenienți în nume propriu B. D., Z. Ștefănica, P. V., E. C. și P. C., solicită respingerea recursului ca nefondat, și menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond.
Referitor la primul motiv de recurs, apreciază că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererea reclamantei pentru suprafața de 306 mp, astfel încât nu poate fi avut în vedere de instanța de recurs deoarece fiind vorba de o omisiune a instanței de a se pronunța asupra unei cereri principale a reclamantei, aceasta avea deschisă cale prevăzută de art. 2812 al. 2 Cod procedură civilă pentru completarea hotărârii în același termen în care putea declara recurs. Neuzitarea prevederilor art. 281 C. nu permite invocarea acestor critici pe calea recursului, așa cum rezultă clar din dispozițiile art. 2812a Cod procedură civilă.
În al doilea rând reclamanta a invocat faptul că instanța de fond nu a analizat corect probatoriu în ceea ce privește fondul cauzei pentru suprafața de 250 mp drum de acces, în sensul că martorul G. P. a declarat în instanță că terenul a fost proprietatea lui și a fost folosit doar de către ea și părinții săi după ce el a înstrăinat terenul.
Reclamanta recurentă face abstracție de faptul că pe TP nr. 2639/2009 figurează ca vecin la sud pentru terenul intravilan „drum acces", că în autorizația de construcție din anul 1971 - pentru aprobarea efectuării unor construcții în gospodăria deja existentă - în planul de situație ce însoțește documentația pentru B. G. avem ca vecini drumul de acces ce era folosit pentru accesul la restul terenului lui B. G., fiind la fel uzitat si în prezent si nu doar de reclamantă ci de toți intervenienții (filele 69-70 dosar).
Mai mult de atât, fostul proprietar G. P. a avut în proprietate anterior anului 1989 suprafața de 1200 mp iar în prezent îi are reconstituiți în totalitate, pe alt amplasament deși el a vândut proprietatea sa, astfel că drumul în momentul de fată este terenul statului.
Este de reținut faptul că reclamanta nu a avut posesia continuă asupra terenului cât timp de zeci de ani drumul este folosit de reclamantă împreună cu intervenienții și autorii lor, aceștia cedând și din proprietatea lor pentru lărgirea drumului de acces. Cum nu s-a făcut dovada contrară, în mod corect instanța de fond a respins cererea reclamantei de a se constata că este singura proprietară a celor 250 mp drum de acces prin uzucapiune.
În al treilea rând, referitor la excepția invocată de reclamantă privind lipsa calității procesuale active a intervenientilor B. D. și P. C. și pronunțarea instanței pe excepția lipsei de interes, consideră că nu este decât o eroare materială ce poate fi invocată de asemenea în baza art. 281 C., nu pe calea recursului.
Învederează faptul că reclamanta recurentă este de rea credință pentru că la termenul din 23 mai 2012 - fila 62 și-a menținut excepția invocată doar în ceea ce-1 privește pe P. C. considerînd că prin depunerea certificatului de moștenitor de la fila 59 dosar s-a făcut dovada calității de moștenitor a lui B. D. și P. V..
Pentru o mai mare acuratețe a cauzei și pentru a dovedi instanței de recurs că nici nu era necesar să se răspundă acestei excepții, este de reținut că la termenul din 21 martie 2012 - fila 43 dosar fond - reclamanta a susținut că a invocat excepția lipsei calității procesuale active a numiților B. D. și P. C. în dosarul nr._ conexat la dosarul nr._, conexat la prezenta cauză, însă a omis să precizeze că în dosarul nr._ sus numiții au devenit reclamanți din intervenienți într-un dosar al reclamantei anulat ca netimbrat (dosarul nr._ ) iar la termenul din 7 februarie 2012 au renunțat la judecata cu numita Soldănescu M. - fila 19 din dosarul_ .
În consecință, solicită respingerea recursului și acordarea cheltuielilor de judecată potrivit chitanței depuse la fila 29 dosar.
Consilier juridic S. C. pentru intimatul pârât solicită admiterea recursului, urmând a se constata că acea cale de acces este drum public, de el beneficiind toți ceilalți, iar în ceea ce privește suprafața de 306 m.p. teren arabil, instituția pârâtă a fost de acord cu constatarea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii, a administrat probe din care a rezultat ca reclamanta a exercitat o posesie îndelungată, utilă, neîntreruptă și sub nume de proprietar, acea suprafață de teren fiind de altfeș reconstituită recurentei.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei F. si înregistrată la data de 23.12.2011 sub nr._, reclamanta Ș. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. F. – prin Primar, a solicitat constatarea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de 30 ani cu privire la imobilul teren în suprafață de 651 mp. situat în mun. F., . bis, pe care o evaluează la valoarea de 2.000 lei.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin contractul de donație autentificat sub nr. 1799/2001 a primit de la părinții săi C. I. si C. O., suprafața de 980 mp. teren curți- construcții si arabil situate la adresa indicată în petitul acțiunii si cota de 1/2 din casa de locuit, imobile situate la adresa indicată în petitul acțiunii.
La rândul lor, părinții săi au cumpărat imobilele sus-indicate de la numiții G. P. si G. P. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4220/1981.
Alăturat, în partea de est a terenului în suprafață de 980 mp. pe care părinții reclamantei l-au cumpărat si care ulterior l-au donat acesteia, mia există o suprafață de 306 mp. teren arabil ce reprezintă grădina iar în partea de vest există un drum de acces din . de 345 mp, pe care acced doar ea, reclamanta și părinții acesteia la imobilele sus amintite. Susține că aceste aspecte rezultă si din planul de amplasament anexat la dosar.
Mai arată că, cele două suprafețe de teren însumează 651 mp, care au fost deținute de părinții ei în mod continuu din anul 1981 iar ulterior, prin joncțiunea posesiilor de către ea, imobilele față de care s-a exercitat o posesie îndelungată de peste 30 ani, utilă, neîntreruptă si sub nume de proprietar, drept pentru care solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept a invocat disp. art. 1847 si următoarele Cod civil.
În dovedire a depus la dosar înscrisuri (f.4-6 dosar).
M. F. - prin primar, în conformitate cu disp. art. 115 Cod pr. civilă, a formulat si depus la dosar întâmpinare (f.13) prin care a arătat că în urma discuțiilor purtate la sediul instituției între părțile din dosar, a deplasării în teren si având în vedere înscrisurile depuse de reclamantă, s-au stabilit următoarele:
- pentru suprafața de 306 mp. identificată cu nr. 4 în planul de amplasament si delimitare a imobilului din ., categoria de folosință arabil, arată că este de acord cu acțiunea reclamantei Ș. M., în sensul constatării dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii;
- cu privire la suprafața de 345 mp. identificată cu nr. 3 în planul de situație, categoria de folosință drum, s-a propus trecerea în domeniul public al municipiului în vederea includerii acestei suprafețe ca parte integrantă din . constatarea dreptului de proprietate pentru această suprafață, susține că nu este de acord cu acțiunea reclamantei pentru acest capăt de cerere.
La data de 16.02.2012, numiții: B. D., P. C., Z. Ștefănica si P. V. au formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând instanței admiterea în principiu a cererii si pe baza probatoriului administrat, să fie obligată reclamanta să respecte servitutea de trecere cu piciorul, cu căruța și cu autoturismul, servitute în suprafață de 345 mp care este creată de peste 100 ani din domeniul privat al municipiului F.; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, susțin că reclamanta nu a avut niciodată o posesie continuă, în nume de proprietar, utilă, publică, încât cererea ei apare ca nefondată și nedovedită.
Susțin că ei au locuință în aceeași stradă, casă de locuit de la părinții si strămoșii lor iar reclamanta prin procedee și manopere dolosive vrea să obțină o suprafață de teren prin uzucapiune. Pentru cealaltă suprafață ei nu au nici un interes.
În drept au invocat disp. art. 49 si urm. Cod pr. civilă.
Prin încheierea ședinței de judecată din data de 12.03.2012, instanța a admis cererea de intervenție în interes propriu și au fost introduși în cauză intervenienții: B. D., P. C., Z. Ștefănica și P. V. .
Avocat Z. G. - pentru intervenienți a depus la dosar dovada calității procesuale pasive a intervenienților B. D. și P. V., constând în certificatul de moștenitor după defunctul B. G. din care rezultă că interveninții sunt moștenitorii defunctului.
Avocat M. M. precizează că din certificatul de moștenitor rezultă calitatea de moștenitor a numiților B. D. și P. V., însă nu și calitatea de proprietar.
Instanța de fond a unit cu fondul cauzei excepția invocată de reclamantă, prin apărător, respectiv lipsa calității procesuale pasive a intervenienților B. D. și P. C..
La data de 23.08.2012, numitul E. C. a formulat cerere de intervenție în nume propriu, motivat de faptul că este proprietarul imobilului situat în F., . în imediata vecinătate a drumului de accesa cărei uzucapare se cere, mai exact lipit de acesta pe o lungime care urmează a fi stabilit ulterior. Consideră că, în cazul constatării împlinirii efectului prescripției achizitive ar duce la imposibilitatea sa de avea acces la terenul aflat în proprietatea sa pentru efectuarea diverselor operațiuni agricole sau de administrare curentă a acestuia. Susține că, de altfel acest drum a fost folosit si în trecut pentru acces la proprietăți adiacente, atât de către reclamanta cât si de către el si de către intervenienți.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 8.02.2013, Z. M. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, cu motivarea că are același interes ca reclamanta si pârâții.
Instanț de fond a respins cererea de intervenție formulată de Z. M., motivat de faptul că aceasta nu a justificat interesul în cauză, nu a depus înscrisuri în sensul dovedirii proprietății sale, iar mai mult cererea de intervenție nu este motivată în fapt.
Prin adresa nr. 6688/25.04.2012 Primăria Municipiului F. învederează instanței că suprafața de 345 mp. teren situată pe . din domeniul public al municipiului F., conform inventarului aprobat prin HG nr. 453/2009.
Depune în copie extras la HG nr. 453/2009 si ortofotoplanul mun. F. – . suprafeței de 345 mp. aflate în litigiu (f.57).
În cauză a fost întocmit raportul de expertiză întocmit de expert Nechiforiuc C. (f. 84-89 dosar), răspuns la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză (f.114).
În conformitate cu disp. art. 186-193 Cod pr.civilă au fost audiati, sub prestare de jurământ martorii: G. P. (f.101), I. E. (f.118).
În cauză s-a efectuat si proba cu cercetarea la fața locului, fiind întocmit în acest sens procesul verbal atașat la filele 124-125 dosar.
Prin sentința civilă nr. 1367 din data de 06 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria F. în dosar nr._ , s-a respins excepția lipsei interesului intervenienților B. D. și P. C. ca nefondată. S-a respins cererea principală formulată de reclamanta Ș. M. – cu domiciliul în municipiul F., . Bis, jud. Suceava în contradictoriu cu pârâtul M. F. – prin Primar, ca nefondată și s-au respins cererile de intervenție formulate de intervenienții în nume propriu: B. D. - cu domiciliul în municipiul F., ., jud. Suceava, P. C. - cu domiciliul în municipiul F., ., jud. Suceava, Z. Ștefănica, - cu domiciliul în municipiul F., ., jud. Suceava, P. V. - cu domiciliul în municipiul F., . Bis, jud. Suceava, și E. C. - cu domiciliul în municipiul F., ., jud. Suceava, ca nefondate.
S-au respins cererile părților privind cheltuielile de judecată ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, examinând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei de interes a intervenienților B. D. și P. C. în promovarea cererilor de intervenție instanța constată că subzistă interesul în promovarea acestora întrucât se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu acestora,admiterea acțiunii reclamantei fiind de natură a-i afecta în mod direct, excepția fiind respinsă ca nefondată.
Constatarea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii, presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor prev. de art. 1846-1847 rap. la art. 1890 din vechiul cod civil cu privire la exercitarea de către persoanele interesate a atributului posesiei neîntreruptă, netulburate, publice pe o perioadă de cel puțin 30 de ani.
Astfel, potrivit art. 1890 din vechiul Cod civil, dreptul de proprietate poate fi dobândit prin uzucapiune în ipoteza exercitării unei posesii utile asupra unui bun imobil timp de peste 30 de ani, iar potrivit art. 1846 și urm. din vechiul cod civil, posesia utilă presupune deținerea bunului în mod public, neîntrerupt, netulburat și sub nume de proprietar.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv raportul de expertiză întocmit de expert Nechiforiuc C. (f. 84-89 dosar), declarația martorei I. E. și din cercetarea locală efectuată la data de 21-08-2013 rezultă că nu doar reclamanta a deținut suprafața de 250 mp teren sub nume de proprietar, această suprafață fiind folosită în mod continuu și de alte persoane,printre care și intervenienții, fără a avea în acest mod o înțelegere cu reclamanta.
Astfel, din concluziile raportul de expertiză întocmit de expert Nechiforiuc C. rezultă că suprafața în litigiu nu face parte din domeniul public al Primăriei Mun. F. – fila 114 – iar prin răspunsul la obiectivul nr. 4 expertul arată că pe suprafața în litigiu acced și intervenienții, fie având un loc de parcare amenajat, fie având cale de acces către fosele septice, aceleași concluzii rezultând și în urma cercetării locale.
Totodată, instanța de fond a înlăturat mărturia numitului G. P. (f.101), ca nereflectând adevărul, acesta declarând că doar reclamanta folosește în exclusivitate terenul în litigiu, aspecte contrazise de către concluziile raportului de expertiză și constatările cercetării locale.
În aceste condiții, având în vedere că o condiție esențială a uzucapiunii aceea de a deține suprafața de teren sub nume de proprietar – reclamanta deține în aceleași condiții ca și intervenienții, doar că pentru ea este singura cale de acces – nu a fost îndeplinită de reclamantă ,instanța urmează a respinge acțiunea principală ca nefondată, neavând relevanță, pentru îndeplinirea acestei condiții că intervenienții mai au sau nu acces în curțile lor prin altă parte.
Analizând cererile de intervenție prin care numiții B. D., P. C., Z. Ștefănica și P. V. au solicitat obligarea reclamantei să respecte servitutea de trecere cu piciorul, cu căruța și cu autoturismul, instanța constatând următoarele:
Servitutea de trecere este un instrument juridic prin care se restrânge exercitarea dreptului de proprietate asupra unui imobil in raporturile de vecinătate și care permite titularului fondului dominant să exercite prerogativa folosinței ce intră în conținutul dreptului de proprietate asupra fondului aservit. Potrivit art. 616 c.civ., acțiunea privind instituirea unei servituți de trecere poate fi promovata doar de proprietarul unui loc înfundat, care nu are ieșire la calea publică sau pentru care ieșirea la calea publica prezintă inconveniente grave ori este periculoasă.
Ori, o cerință pentru părțile unui asemenea este să fie proprietarii fondului aservit, pe care se constituie servitutea. În speța de față, fondul aservit, respectiv suprafața de 250 mp teren în litigiu nu este proprietatea reclamantei, astfel că nu este îndeplinită o condiție legală a servituții.
Totodată, intervenienții nu au constituită o servitute legală pe acest teren pentru a putea cere respectarea ei, cererile de intervenție urmând a fi respinse ca nefondate .
Având în vedere că nici o parte nu a căzut în pretențiile celeilalte, instanța de fond a respins cererile părților privind cheltuielile de judecată ca nefondate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a promovat recurs reclamanta Ș. M., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
În fapt, recurenta a precizat că prin S.C. nr. 1367/2013 i-a fost respinsă în totalitate acțiunea prin care a solicitat, în contradictoriu cu M. F. prin primar, constatarea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de 30 ani, cu privire la suprafețele de 306 mp teren arabil intravilan si 250 mp ce reprezintă o cale de acces din . proprietatea sa.
Referitor la suprafața de 306 mp teren arabil, instituția pârâtă a fost de acord cu constatarea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii, a administrat probe din care a rezultat ca a exercitat o posesie îndelungată, utilă, neîntreruptă și sub nume de proprietar, însă cu privire la acest teren instanța de fond nu s-a pronunțat, lucru care echivalează cu necercetarea fondului.
În ce privește suprafața de 250 mp reprezentând cale de acces din . proprietatea reclamantei ce are caracter de loc înfundat, cu depozițiile martorilor G. P. si I. E., s-a probat ca doar recurenta si familia sa au folosit acel drum până la momentul introducerii acțiunii ce formează obiectul prezentului litigiu.
Ulterior, aflând despre introducerea acțiunii, în scop de șicană au început să-l folosească și intervenientii din prezenta cauză. Acest drum a aparținut martorului G. P. de la care au cumpărat părinții recurentei casa de locuit cu terenul aferent, reclamanta precizând că ea a amenajat acest drum care inițial era doar o cărare unde nu se putea accede cu un autoturism, ci doar cu piciorul.
Instanța de fond motivează că, din raportul de expertiza întocmit în cauza și din proba cercetării la fața locului, rezultă că drumul în discuție este folosit și de intervenienți, însă așa cum a mai arătat, intervenientii au început sa folosească drumul după promovarea acțiunii de către acesta, inițial a fost posedat de către martorul G. P., ulterior de către părinții săi, apoi de către ea, astfel ca, prin joncțiunea posesiilor, s-a exercitat față de acest teren o posesie îndelungată de peste 30 ani, utilă, neîntreruptă și sub nume de proprietar, aspect probat cu depozițiile martorilor și cu înserări, neputând fi constatat printr-o expertiza sau printr-o cercetare locală.
Referitor la cererea de intervenție formulată în dosar, a invocat lipsa calității procesuale active a intervenienților B. D. și P. C., arătând că aceștia nu au făcut dovada calității de proprietari ai imobilelor pe care le invocă în cererea de intervenție, excepție ce a fost unită cu fondul, însă instanța s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei de interes a acelorași intervenienți, care nu a fost invocată pe parcursul procesului de nici o parte.
Pentru aceste motive a solicitat a se aprecia că hotărârea de fond este casabilă, urmând a se admite recursul. În drept a invocat art. 304 indice 1 Vechiul Cod de procedură civilă.
Intimatul pârât deși legal citat nu a formulat întâmpinare însă un reprezentant al acestuia s-a prezentat în instanță la termenul de astăzi și a solicitat admiterea recursului, urmând a se constata că acea cale de acces este drum public de el beneficiind toți ceilalți, iar în ceea ce privește suprafața de 306 m.p. teren arabil, instituția pârâtă a fost de acord cu constatarea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii, a administrat probe din care a rezultat ca reclamanta a exercitat o posesie îndelungată, utilă, neîntreruptă și sub nume de proprietar, acea suprafață de teren fiind de altfeș reconstituită recurentei.
Intervenienții în nume propriu au formulat note de concluzii prin care au arătat următoarele:
Reclamanta Soldănescu M. a solicitat instanței să constate dobândirea de către aceasta a dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii pentru suprafața de 651 mp teren situat în municipiul F. . bis, în contradictoriu cu M. F. prin primar. Suprafața totală de 651 mp era compusă după aprecierea reclamantei din suprafața de 306 mp teren grădină aferent construcțiilor proprietatea sa și 345 mp drum de acces la aceeași gospodărie folosit în exclusivitate de reclamantă și părinții săi.
În cauza dedusă judecății la 23 decembrie 2011 au formulat cerere de intervenție în nume propriu numiții B. D., P. C., Z. Ștefanica și P. V. invocând faptul suprafața de 345 mp reprezintă drum de acces pentru toți intervenienții, a fost folosit continuu de autorii lor și cărarea existentă inițial a fost lărgită prin cedarea unor suprafețe de teren din proprietatea acestora. în acest sens menționăm faptul că în registrul agricol anterior anului 1989 autorul a doi dintre intervenienți, respectiv B. N. G. figura cu 1000 mp curți construcții iar după 1991 i s-a eliberat TP nr. 2639/16 iulie 2009 doar pentru 694 mp în același loc tocmai ca urmare a cedării terenului pentru lărgirea drumului de acces. Mai mult de atât chiar pe titlul de proprietate sus indicat vecin la terenul intravilan este drumul de acces pentru care reclamanta solicită constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
La fila 22 dosar fond reclamanta își modifică acțiunea solicitând doar 250 mp drum de acces și nu 345 mp cum solicitase inițial. La prezenta cauză se mai conexează dosarele nr._ și_ între aceleași părți. Pârâtul M. F. prin primar este de acord cu primul capăt de cerere, respectiv suprafața de 306 mp aferenți grădinii reclamantei și solicită respingerea capătului de cerere privind suprafața de 345 mp drum de acces, suprafață ce urmează a fi inclusă ca parte integrantă în .> La termenul din 21 martie 2012 (fila 43 dosar) reclamanta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților în dosarul nr._ . Pentru soluționarea dosarului se admite proba cu efectuarea unei expertize topo, cu cercetare locală, martori și înscrisuri doveditoare. Din nou, la termenul din 23 mai 2012 (fila 61 dosar) reclamanta invocă faptul că insistă în excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților, reclamanți în dosarul nr._ doar în ceea ce-1 privește pe P. C..
Un alt vecin, E. C., intervine în proces solicitând respingerea cererii de constatare a dreptului de proprietate formulate de reclamanta Soldănescu M. ca efect al uzucapiunii pentru terenul de 345 mp (modificat la 250 mp) deoarece este singura cale de acces la terenul agricol aflat în proprietatea sa. Ca urmare a analizării întregului material probator administrat în cauză, instanța de fond respinge excepția lipsei interesului intervenienților B. D. și P. C., respinge acțiunea formulată de reclamanta Soldănescu M. ca nefondată și respinge cererile de intervenție în nume propriu ca nefondate.
Împotriva sentinței civile nr. 1367/6 sept. 2013 a Judecătoriei F. a declarat recurs reclamanta Soldănescu M. criticând-o pentru că:
1. Instanța nu s-a pronunțat cu privire la suprafața de 306 mp teren arabil cu care pîrîta Primăria F. prin primar a fost de acord cu uzucapiunea, ceea ce în opinia recurentei echivalează cu necercetarea fondului;
2. În mod greșit s-a respins solicitarea de a se constata dreptul său de proprietate cu privire la suprafața de 250 mp care a aparținut anterior martorului G. P.. Critică de asemenea reținerea de către instanță a folosirii terenului de către intervenienți în condițiile în care aceștia au început să folosească drumul ulterior promovării prezentei acțiuni uzucapiunea prin joncțiunea posesiilor fiind probată prin martorii audiați si înscrisurile depuse.
3. O altă critică vizează faptul că ea, reclamanta, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților B. D. si P. C. în sensul că nu sunt proprietarii imobilelor pe care le invocă în cererea de intervenție si s-a pronunțat pe excepția lipsei de interes a acelorași intervenienți.
Cu privire la recursul declarat de reclamanta Soldănescu M., s-a solicitat respingerea acestuia, pentru motivele ce urmează:
1. Primul motiv de recurs - instanța nu s-a pronunțat la cererea reclamantei pentru suprafața de 306 mp - nu poate fi avut în vedere de instanța de recurs deoarece fiind vorba de o omisiune a instanței de a se pronunța asupra unei cereri principale a reclamantei, aceasta avea deschisă cale prevăzută de art. 2812 al. 2 Cod procedură civilă pentru completarea hotărârii în același termen în care putea declara recurs. Neuzitarea prevederilor art. 281 C. nu permite invocarea acestor critici pe calea recursului, așa cum rezultă clar din dispozițiile art. 2812a Cod procedură civilă.
2. S-a invocat de către reclamantă că instanța nu a analizat corect probatoriu în ceea ce privește fondul cauzei pentru suprafața de 250 mp drum de acces, în sensul că martorul G. P. a declarat în instanță că terenul a fost proprietatea lui și a fost folosit doar de către ea și părinții săi după ce el a înstrăinat terenul. Reclamanta recurentă face abstracție de faptul că pe TP nr. 2639/2009 figurează ca vecin la sud pentru terenul intravilan „drum acces", că în autorizația de construcție din anul 1971 - pentru aprobarea efectuării unor construcții în gospodăria deja existentă - în planul de situație ce însoțește documentația pentru B. G. avem ca vecini drumul de acces ce era folosit pentru accesul la restul terenului lui B. G., fiind la fel uzitat si în prezent si nu doar de reclamantă ci de toți intervenienții (filele 69-70 dosar). Mai mult de atât, fostul proprietar G. P. a avut în proprietate anterior anului 1989 suprafața de 1200 mp iar în prezent îi are reconstituiți în totalitate, pe alt amplasament deși el a vândut proprietatea sa, astfel că drumul în momentul de fată este terenul statului. De asemenea reclamanta nu a avut posesia continuă asupra terenului cît timp de zeci de ani drumul este folosit de reclamantă împreună cu intervenienții și autorii lor, aceștia cedînd și din proprietatea lor pentru lărgirea drumului de acces. Cum nu s-a făcut dovada contrară, în mod corect instanța a respins cererea reclamantei de a se constata că este singura proprietară a celor 250 mp drum de acces prin uzucapiune.
3. Excepția invocată de reclamantă privind lipsa calității procesuale active a intervenienților B. D. și P. C. si pronunțarea instanței pe excepția lipsei de interes nu este decît o eroare materială ce poate fi invocată de asemenea în baza art. 281 C., nu pe calea recursului. Chiar dacă nu aceasta este calea de corectare a unei erori materiale, doresc totuși să invedereze instanței faptul că reclamanta recurentă este de rea credință pentru că la termenul din 23 mai 2012 - fila 62 și-a menținut excepția invocată doar în ceea ce-1 privește pe P. C. considerând că prin depunerea certificatului de moștenitor de la fila 59 dosar s-a făcut dovada calității de moștenitor a lui B. D. și P. V..
Pentru o mai mare acuratețe a cauzei și pentru a dovedi instanței de recurs că nici nu era necesar să se răspundă acestei excepții, au menționat că la termenul din 21 martie 2012 - fila 43 dosar fond - reclamanta susține că a invocat excepția lipsei calității procesuale active a numiților B. D. și P. C. în dosarul nr._ conexat la dosarul nr._, conexat la prezenta cauză, omițând să precizeze că în dosarul nr._ sus numiții au devenit reclamanți din intervenienți într-un dosar al reclamantei anulat ca netimbrat (dosarul nr._ ) iar la termenul din 7 februarie 2012 au renunțat la judecata cu numita Soldănescu M. - fila 19 din dosarul_ .
Față de cele sus menționate intervenineții au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, care se circumscriu prevederilor disp. art. 304 pct.9, art.304/1 Cod Procedură Civilă raportat la art.312 Cod Procedură Civilă, a probelor administrate, tribunalul constată următoarele:
Prin recursul formulat de către recurenta reclamantă, sentința instanței de fond a fost criticată pentru faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la suprafața de 306 mp teren arabil intravilan, pentru faptul că instanța a dat o interpretare greșită probatoriului administrat în ceea ce privește suprafața de 250 mp, reprezentând calea de acces din . pentru faptul că instanța, deși în cauză fusese invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a intervenienților în nume propriu, s-a pronunțat pe excepția lipsei de interes a intervenienților în nume propriu.
Tribunalul constată că prin sentința recurată cererea introductivă a fost respinsă în tot, instanța pronunțându-se implicit și în privința suprafeței de 306 mp teren arabil intravilan. Cu toate acestea, instanța apreciază că în privința suprafeței de 306 mp teren arabil intravilan s-a dat o interpretare greșită probatoriului administrat, motiv pentru care apreciază că recursul este întemeiat, urmând a modifica sentința în sensul admiterii în parte a cererii și a constatării că reclamanta a dobândit prin uzucapiune suprafața de 306 mp teren arabil intravilan, având în vedere considerentele ce succed.
Potrivit contractului de donație autentificat sub nr. 1799/2001, recurenta reclamantă a dobândit de la părinții săi, C. I. si C. O., suprafața de 980 mp. teren curți- construcții și arabil, situată în loc. F., . bis. La rândul lor, autorii acesteia au cumpărat imobilele sus-indicate de la numiții G. P. si G. P. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4220/1981.
În continuarea acestei suprafețe se află o suprafață de 306 mp. identificată cu nr. 4 în planul de amplasament si delimitare a imobilului din ., categoria de folosință arabil, despre care recurenta reclamantă susține că a fost deținută de părinții ei în mod continu din anul 1981, iar ulterior, prin joncțiunea posesiilor, de către ea. Susținerea recurentei reclamante se coroborează cu recunoașterea intimatul pârât M. F., potrivit căreia confirmă exercitarea posesiei asupra suprafeței de 306 mp.
În ceea ce privește calitatea de proprietar al pârâtului asupra terenului, instanța reține că acesta nu face parte din domeniul public al municipiului, nu face obiectul dreptului de proprietate al altei persoane, motiv pentru care, în baza unei prezumții simple, apreciază că face parte din domeniul privat al municipiului.
Referitor la suprafața de 250 mp, reprezentând calea de acces din . că în mod corect instanța e fond a reținut că nu este îndeplinită o condiție esențială a uzucapiunii, aceea de a deține suprafața de teren sub nume de proprietar.
În acest sens, Tribunalul constată că nu doar reclamanta a deținut suprafața de 250 mp teren sub nume de proprietar, această suprafață fiind folosită în mod continuu și de alte persoane, printre care și intervenienții, fără a avea în acest mod o înțelegere cu reclamanta, conform raportului de expertiză întocmit de expert Nechiforiuc C. (f. 84-89 dosar), coroborat cu depoziția martorei I. E. și cercetarea locală efectuată la data de 21-08-2013. În același sens pledează și faptul că în TP nr. 2639/2009 eliberat numitului B. G. figurează ca vecin la sud pentru terenul intravilan „drum acces", precum și faptul că în autorizația de construcție din anul 1971 - pentru aprobarea efectuării unor construcții în gospodăria deja existentă - în planul de situație ce însoțește documentația pentru B. G. sunt indicați ca vecini drumul de acces folosit pentru accesul la restul terenului lui B. G..
În drept, Tribunalul reține că, potrivit art. 1890 din vechiul Cod civil, dreptul de proprietate poate fi dobândit prin uzucapiune în ipoteza exercitării unei posesii utile asupra unui bun imobil timp de peste 30 de ani, iar potrivit art. 1846 și urm. din vechiul cod civil, posesia utilă presupune deținerea bunului în mod public, neîntrerupt, netulburat și sub nume de proprietar. Prin uzucapiune, ca mod de dobândire a proprietății prin posedarea neîntreruptă a imobilului în condițiile prevăzute de art. 1890 Cod civil, este sancționat proprietarul care, prin pasivitatea lui, a permis ca bunul să se afle în posesia altei persoane timp îndelungat, sancțiunea constând în stingerea dreptului de proprietate al fostului titular al dreptului.
Uzucapiunii de lungă durată nu i se cere, pentru a-și produce efectele, decât îndeplinirea unei singure condiții: exercitarea pe durata termenului de 30 de ani, prevăzută de lege, a unei posesii veritabile, neviciate. Ceea ce trebuie să dovedească posesorul care invocă în favoarea sa efectele uzucapiunii de 30 de ani este că stăpânirea pe care a exercitat-o pe toată durata termenului respectiv a fost o adevărată posesie, respectiv reunirea elementelor constitutive precum și toate calitățile cerute ca posesia să fie utilă.
Cel care se prevalează de prescripția achizitivă nu are sarcina de a dovedi că posesia sa a întrunit toate calitățile cerute de lege spre a fi utilă ad uzucapionem, revenind adversarului său, dacă le invocă, să dovedească viciile care ar împiedica-o să fie utilă.
Elementul material al posesiei a fost probat de reclamantă doar în privința suprafeței de 306 mp, identificată cu nr. 4 în planul de amplasament si delimitare a imobilului din ..
În ceea ce privește exercitarea posesiei în nume de proprietar, acesta este mai mult decât un viciu al posesiei afectând însăși existența acesteia. În aceste condiții, având în vedere că o condiție esențială a uzucapiunii, aceea de a deține suprafața de teren sub nume de proprietar – reclamanta deține în aceleași condiții ca și intervenienții, doar că pentru ea este singura cale de acces – nu a fost îndeplinită de reclamantă, tribunalul apreciază că instanța de fond în mod corect a respins acțiunea cu privire la suprafața de 250 mp, reprezentând calea de acces din .> Cu privire la ultima critică formulată prin motivele de recurs, referitoare la faptul că în cauză fusese invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a intervenienților în nume propriu, și instanța s-a pronunțat pe excepția lipsei de interes a intervenienților în nume propriu, tribunalul apreciază că interesul recurentei reclamante în susținerea acestui motiv nu subzistă, de vreme ce cererea de intervenție a fost respinsă în mod irevocabil.
Pentru motivele arătate și conform art. 312 alin. 3 coroborat cu art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civilă, instanța va admite recursul și va modifica sentința recurată în sensul că va admite acțiunea în parte și va constată că reclamanta a dobândit prin uzucapiune suprafața de 306 m.p. teren grădină, situat în F., . Bis, identic cu . de situație de la fila 4 dosar fond, menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate, iar în temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, va obliga intimații să plătească recurentei cheltuieli de judecată în sumă de 105 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta Ș. M., domiciliată în mun. F., . Bis, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.1367 din data de 06 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria F. în dosar nr. _, în contradictoriu cu intimatul pârât M. F. – prin Primar, cu sediul în mun. F., județul Suceava și intervenienții în nume propriu B. D., P. V., ambii domiciliați în mun. F., ., respectiv nr.12 Bis, județul Suceava, P. C., Z. ȘTEFANICA, ambii domiciliați în mun. F., ., județul Suceava și E. C., domiciliat în mun. F., ., județul Suceava.
Modifică sentința civilă și în consecință:
Admite acțiunea în parte.
Constată că reclamanta a dobândit prin uzucapiune suprafața de 306 m.p. teren grădină, situat în F., . Bis, identic cu . de situație de la fila 4 dosar fond.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Obligă intimații să plătească recurentei cheltuieli de judecată în sumă de 105 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. L. A. C. T. M.
GREFIER
Ș. L. G.
Red. A.C.
Jud. fond. C. I.
Tehnored. Ș.L.G./ Ex.2./03.04.2014
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 925/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 736/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
