Fond funciar. Decizia nr. 15/2014. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 15/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 10335/86/2013

Dosar nr._ -contestație în anulare-

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA NR.15

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2014

Președinte S. A.

Judecători C. L.

V. E. L.

Grefier R. M.

Pe rol, pronunțarea contestației în anulare formulată de contestatoarea . Suceava, împotriva deciziei civile nr. 390 din 22 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._, intimați fiind C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, T. G., . Suceava și .>

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 21 ianuarie 2014, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când, în baza disp.art.156 alin.2 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitate contestatoarei de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, 28.01.2014.

După deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față, constată:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Suceava la data de 18.05.2009 sub nr._, reclamanții T. G., S.C. „T. S.” SRL prin lichidator judiciar . și S.C. „L. ., în contradictoriu cu pârâții S.C. „Frederick F.” SRL, C. Județeană Suceava și C. L. Suceava, desființarea titlului de proprietate nr. 4376 din 30.06.1994 emis pe numele S.C. „Frederick F.” SRL.

În motivarea cererii au arătat că prin rezoluția nr. 615/P/2003 din 25.08.2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, în temeiul disp. art. 228 alin.6 rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală, art. 121, 122 lit.d C.p.p, s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de Zukerman Alexander pentru infracțiunea de instigare la fals intelectual, prev. de art.25 rap. la art.289 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale și neînceperea urmăriri penale față de autori necunoscuți pentru infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

S-a mai arătat că, la data de 06.03.2003 T. G., în calitate de administrator al S.C. „T. S.” SRL a formulat plângere penală față de Zuckerman Alexander, administrator al S.C. „Frederick F.” SRL, sesizând faptul că titlul de proprietate nr. 4376/30.06.1994 a fost întocmit în fals, ca urmare a instigării exercitate de către acesta asupra unor persoane necunoscute. În cadrul actelor premergătoare efectuate în cauză, s-a constatat că titlul de proprietate nu figurează nicăieri, nefiind înregistrat la nici una din instituțiile abilitate.

Astfel, Primăria Municipiului Suceava, prin nenumărate adrese, a comunicat organelor de urmărire penală și instanțelor de judecată că pentru întocmirea titlului de proprietate nr. 4376/1994 nu s-a formulat cerere, nu s-au efectuat măsurători, nu s-a întocmit fișă proces verbal de punere în posesie, nu a fost sesizată comisia județeană pentru validare, neexistând nici o înregistrare.

Oficiul de cadastru Geodezie și Cartografie al județului Suceava a precizat că în arhiva instituției nu se găsește titlul de proprietate nr. 4376/1994, cotorul din care face parte și nici documentația care a stat la baza emiterii acestuia. Titlul de proprietate în cauză nu are menționat codul de identificare, la O.C.O.T. spațiul cu această destinație fiind lăsat liber.

Prefectura județului Suceava a arătat că, verificându-se dosarul cuprinzând borderourile de lucrări puse în discuția comisiei în luna iunie 1994 (lună în care a fost emis TP nr. 4276/1994), au avut loc două ședințe ale comisiei, respectiv la data de 13 iunie 1994 și la data de 22 iunie 1994. În ședința Comisiei județene de fond funciar Suceava din 13 iunie 1994, au fost puse în discuție în vederea soluționării un număr de 45 de lucrări, dar nici una nu privește stabilirea dreptului de proprietate pentru S.C. Frederick F. SRL Suceava și nici validarea titlului de proprietate nr. 4376/30.06.1994 emis în favoarea acestei societăți. În ședința Comisiei județene din data de 22 iunie 1994, care a avut ca obiect analizarea stadiului aplicării Legii nr. 18/1991 și a emiterii titlurilor de proprietate până la data respectivă, nu a fost validată nici o lucrare.

Alături de acestea, titlul poartă un nr. (4376) la care nu s-a ajuns nici la momentul efectuării cercetărilor, respectiv după nouă ani de la emitere. Până la data de 01.01.1995, la eliberarea titlurilor de proprietate s-a ajuns la poziția 845, iar la data de 01.02.2003 se ajunsese abia la nr. 3144.

Având în vedere că titlul de proprietate nr. 4376 din 30.06.1994 poartă un număr ce nu există, nu a existat nici o documentație care să stea la baza emiterii sale, nu s-a efectuat punerea în posesie, cotorul din care ar fi trebuit să facă parte acest titlu de proprietate nu există, nu s-au efectuat măsurători, s-a reținut de către organul de urmărire penală că acesta cuprinde date necorespunzătoare adevărului, fiind emis în fals.

Prin rezoluția nr. 67/II/2/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava s-a dispus respingerea plângerii formulate de Zukerman Alexander împotriva rezoluției nr. 615/P/2003 din data de 25.08.2003 ca neîntemeiată.

Prin sentința penală nr. 914 din 23.09.2005 a Judecătoriei Suceava s-a respins plângerea formulată de Zuckerman Alexander împotriva rezoluțiilor de mai sus.

Prin decizia penală nr. 62 din 28.01.2005 a Tribunalului Suceava a fost casată în totalitate sentința penală nr. 914 din 23.09.2005 a Judecătoriei Suceava, în baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. c Cod procedură penală a fost admisă plângerea petentului Zuckerman Alexander, au fost desființate rezoluțiile Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava nr. 615/P/2003 din 25.08.2003 și nr. 67/II/2/2004, din 10.02.2004 și a fost trimisă cauza spre judecare Judecătoriei Suceava.

Prin sentința penală nr. 1080 din 08.11.2005, pronunțată în dosarul nr. 2168 al Judecătoriei Suceava, în baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de instigare la fals intelectual, prev. de art. 25 Cod penal, rap. la art. 289 Cod penal și s-a constatat lipsa actului de sesizare a instanței cu privire la comiterea de către autori necunoscuți a infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal, reținând totodată că din probele administrate rezultă cu certitudine că titlul de proprietate nr. 4376 este un înscris fals, care nu a fost emis în realitate de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului Suceava.

Prin decizia penală nr. 123 din 20.02.2006 a Tribunalului Suceava s-a respins apelul declarat de inculpat, s-au admis apelurile declarate de către partea vătămată și P. de pe lângă Judecătoria Suceava, a fost desființată în totalitate sentința penală nr. 1080 din 08.11.2005 a Judecătoriei Suceava și trimisă cauza spre rejudecare.

Prin sentința penală nr. 743 din 06.12.2007 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ s-au respins ca nefondate excepția lipsei plângerii părții vătămate T. G. și excepția autorității de lucru judecat și în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.a Cod procedură penală a fost achitat inculpatul Zuckerman Alexander pentru infracțiunea de instigare la fals intelectual, prev. de art. 25 rap. la art. 289 Cod penal. De asemenea, s-a constatat lipsa actului de sesizare a instanței cu privire la comiterea de către autori necunoscuți a infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal, cu consecința respingerii cererii părții vătămate T. G. de anulare a titlului de proprietate nr. 4376/30.06.1994.

Prin decizia penală nr. 381 din 29.12.2008, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava – secția penală a fost respins ca inadmisibil apelul declarat de S.C. „Frederick F.” S.R.L. Suceava și au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Suceava, inculpatul Zuckerman Alexander și partea vătămată T. G..

Prin decizia penală nr. 131 din 01.04.2009 au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Suceava, partea vătămată T. G., inculpatul Zuckerman Alexander și S.C. „Frederick F.” S.R.L. Suceava, instanța de recurs reținând aceeași situație de fapt și de drept.

În considerentele deciziei 381 din 29.12.2008, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava – Secția penală, s-a reținut că prima instanță a fost sesizată doar cu soluționarea cauzei având ca obiect săvârșirea de către inculpatul Zukerman Alexander a infracțiunii de instigare la fals intelectual, prev. de art. 25 rap. la art. 289 Cod penal, actul de sesizare a instanței fiind plângerea împotriva actelor procurorului formulată de către acesta, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 13 Cod procedură penală.

Deși prin decizia penală nr. 62 din 28.01.2005 a Tribunalului Suceava s-au desființat rezoluțiile Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava nr. 615/P/2003 din 25.08.2003 și nr. 67/II/2/2004 din 10.02.2004, în mod greșit s-a interpretat că acestea ar fi fost desființate în totalitate, întrucât prima instanță nu a fost legal sesizată cu soluționarea cauzei având ca obiect săvârșirea de către autori necunoscuți a infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal. În această situație, instanța penală nu putea să soluționeze cererea referitoare la desființarea titlului de proprietate, motiv pentru care a făcut trimitere la posibilitatea părților de a se adresa în acest sens instanței civile.

Prin ordonanța nr. 482/P/2004 din 30.09.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Zuckerman Alexander pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 3 milioane lei vechi.

Prin sentința penală nr. 1044 din 04.12.2006 a Judecătoriei Suceava s-au menținut ordonanțele nr. 482/P/2004 din 30.09.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava și nr. 1191/II/2 din 17.10.2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava. Prin decizia nr. 212 din 06.04.2007 a Tribunalului Suceava – Secția penală s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de S.C. „Frederick F.” SRL Suceava.

Cu ocazia cercetărilor efectuate în cadrul dosarelor nr. 615/P/2003 și 482/P/2004 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, precum și în cadrul dosarelor nr.8019/2006 și_ ale Judecătoriei Suceava, dar și în dosarul nr. 9735/2006 al Judecătoriei B. s-a stabilit că titlul de proprietate nr. 4376 din 30.06.1994 al S.C. „Frederick F.” SRL a fost întocmit în fals.

Prin rezoluția nr. 496/P/2007 din 05.12.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava a fost confirmată începerea urmăririi penale față de Zuckerman Alexander și Zuckerman P., administratori ai S.C. „Frederick F.” SRL Suceava, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că au folosit titlul de proprietate despre care știau că a fost întocmit în fals, la mai multe instituții de pe raza Mun. Suceava, precum și în fața instanțelor judecătorești, în vederea procedurii unor consecințe juridice.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. 3 lit. a, art. 20 alin. 1 Cod procedură penală și art.184 Cod procedură civilă.

Pârâta . a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii, excepția autorității de lucru judecat, depunând la dosar înscrisuri.

Pârâtele C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, legal citate, nu au formulat întâmpinare.

La termenul din data de 03.12.2010 a fost respinsă excepția netimbrării invocată de pârâta ..

Prin sentința civilă nr. 5757/17.12.2010, Judecătoria Suceava a respins excepția autorității de lucru judecat ca neîntemeiată și acțiunea, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, puterea de lucru judecat – res judicata pro veritate habetur – este reglementată în art.1201 cod civil ca o prezumție legală, absolută și irefragabilă și în art.166 ca o excepție de fond, peremptorie și absolută.

Potrivit art.1201 Cod civil este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate.

Pentru a exista puterea de lucru judecat trebuie să existe o triplă identitate: de părți, de obiect și de cauză.

Prin sentința penală nr.743/06.12.2007 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ s-a respins cererea de anulare a titlului de proprietate nr.4376/30.06.1994 ca urmare a achitării inculpatului Zuckerman Alexander pentru infracțiunea de instigare la fals intelectual prevăzută de art.25 Cod penal raportat la art.289 Cod penal.

În prezenta cauză s-a invocat însă existența altor sentințe și acte ale procurorului în susținerea cererii de anulare a titlului de proprietate menționat.

De asemenea, în dosarul nr.7013/2003, prin sentința nr.2121/2003 astfel cum a fost modificată prin decizia nr.200 a Curții de Apel Suceava (decizia fiind menținută prin decizia nr.125/17.01.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție) s-a analizat titlul de proprietate nr.4376/1994 din prisma respectării dispozițiilor prevăzute de legea nr.18/1991 pentru eliberarea sa, ca urmare a cererii de anulare a titlului de proprietate formulată de . și ..

Astfel, analizând litigiile derulate între părți, se poate constata că este diferită cauza juridică a obiectului dedus judecății, temeiurile de drept din prezenta acțiune, și anume art.14 alin.3 lit.a, art.20 alin.1 Cod procedură penală și art.184 Cod procedură civilă, în raport și de înscrisurile în baza cărora se solicită anularea titlului de proprietate, nefiind analizate printr-o altă hotărâre judecătorească.

Pe fondul cauzei, instanța a constatat că, în anul 1992 s-a hotărât lichidarea fostului AEIZ Burdujeni și începând cu anul 1993 au fost organizate licitații publice în vederea lichidării patrimoniului acestuia. La data de 04.05.1994 s-a organizat o licitație pentru vânzarea adăposturilor de miei și a altor mijloace fixe aparținând AEIZ Burdujeni, adjudecatar fiind ., iar la data de 20.05.1994 o altă licitație, adjudecatar fiind ..

În urma organizării și câștigării licitației de către această firmă, a fost încheiat procesul verbal nr. 47 din data de 04.05.1994, în care se precizează că adăposturile zootehnice se valorifică împreună cu terenurile de sub acestea, precum și terenurile necesare utilizării lor normale cuprinse în perimetrul ABCDEFGHIJKLMNOPRS. În același proces - verbal se menționează că AEIZ Burdujeni nu este în posesia titlului de proprietate asupra terenului, urmând ca la primirea lui să-l înmâneze firmei .. Punerea în posesie, delimitarea și bornarea perimetrului urmau a se face în prezența unui delegat OCOT, acceptat de ambele părți.

La data de 16.05.1994 s-a procedat la predarea – primirea mijloacelor fixe adjudecate, prin verificarea în teren a acestora, în prezența reprezentantului ., Zukerman Alexander, pe de o parte, și a reprezentanților AEIZ Burdujeni, respectiv directorul B. I., contabilul șef G. G. și M. M., pe de altă parte.

Anterior acestei date, prin adresa nr. 46/27.04.1994, AEIZ Burdujeni a solicitat Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 18/1991 eliberarea documentelor de proprietate pentru terenurile ocupate de construcțiile de la AEIZ Burdujeni (ferma de ovine, complexul de păsări și ferma de miei) valorificate prin licitație.

La data de 10.06.1994 s-a încheiat între AEIZ Burdujeni și . contractul de vânzare – cumpărare nr. 82, cu privire la mijloacele fixe obținute prin licitație. În cuprinsul contractului se precizează faptul că terenul aferent mijloacelor fixe cumpărate de . și cel din incinta unității, în suprafață de 2,08 ha, aparține cumpărătorului. Ulterior, contractul a fost înscris în registrul de inscripțiuni și transcripțiuni al notariatului de Stat Județean Suceava sub nr. 3234/15.06.1994.

AEIZ Burdujeni a organizat o altă licitație la data de 20.05.1994, pentru vânzarea adăpostului nr. 5, iar în urma licitației această construcție zootehnică a fost adjudecată de .. Ca și în cazul licitației câștigate de ., a fost încheiat un proces verbal similar, nr. 64 din data de 20.05.1994, în care există mențiunile cu privire la faptul că adăpostul se valorifică împreună cu terenul de sub acesta și cu cel necesar utilizării normale, teren cuprins în perimetrul LMNOPTUV, urmând ca punerea în posesie, delimitarea și bornarea perimetrului să se facă în prezența unui delegat OCOT, acceptat de ambele părți.

Prin adresa nr. 85/20.06.1994 AEIZ Burdujeni a solicitat Oficiului de Cadastru și Organizarea Teritoriului Suceava, în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea 18/1991, eliberarea titlurilor de proprietate pentru 4 societăți comerciale: . (adjudecatară la licitația organizată la data de 22.12.1993), . (adjudecatară la licitația de la data de 26.10.1993, . și ., dar și pentru . înființată în conformitate cu prevederile Legii 31/1990.

La scurt timp de la efectuarea acestui ultim demers, la data de 30.06.1994 a fost eliberat titlul de proprietate nr. 4376/30.06.1994 pentru ., cu privire la suprafața de 2,08 ha, având ca vecinătăți: nord – .; Est – teren stat „Agromec” Salcea, Sud – . și . și Vest – drum. La aceeași dată a mai fost eliberat titlul de proprietate nr. 4377/30.06.1994, pentru . și titlul nr. 4378/30.06.1994 pentru . anulat prin hotărârea nr. 379/05.03.1995).

Titlul de proprietate nr. 4376/30.06.1994 emis pentru pârâta . corespunde în ceea ce privește suprafața de 2,08 ha cu conținutul contractului de vânzare-cumpărare nr.82/10.06.1994.

Din documentația existentă în dosar a rezultat faptul că stabilirea suprafețelor de teren adjudecate de cei doi proprietari, . ., s-a realizat pe baza planului de situație privind construcțiile și terenul aferent, anexat listei de inventar a bunurilor scoase la licitație și care erau clar delimitate, pe bază de repere, astfel încât nu se poate susține existența vreunor dubii cu privire la suprafața de teren achiziționată. În perioada 1994 – 1995, s-a procedat la îngrădirea terenului, pe aliniamentul indicat de procesul verbal de licitație nr. 47/1994.

Or, prin ordonanța nr.482/P/2004 din data de 30.09.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Zukerman Alexander sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 288, 290 și 291 C.p. (privind contractul de vânzare nr. 82/1994, lista de inventariere și planul de situație) întrucât faptele sesizate nu există.

Prin sentința penală nr. 1044/14.12.2006 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia nr. 212/06.04.2007 a Tribunalului Suceava, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul T. G., s-a menținut ordonanța nr. 482/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava precum și ordonanța nr. 1191/II/2/2005 din 17.10.2005 dată de P. procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.

Astfel, prin ordonanța menționată, menținută printr-o hotărâre judecătorească definitivă, s-a constatat că faptele de falsificare a contractului de vânzare nr. 82/1994, a listei de inventariere și a planului de situație, deci a înscrisurilor care au stat la baza emiterii titlului de proprietate a cărui anulare se cere, nu există.

Această soluție semnifică inexistența infracțiunii în sarcina reprezentantului legal al ., ca urmare nu se poate produce nicio consecință decurgând din încălcarea legii penale.

S-a mai menționat că, astfel cum rezultă din actele dosarului nr._, semnatarii titlului de proprietate nr.4376/1994, B. I. și C. V. și-au recunoscut semnăturile înscrise pe acesta. Au arătat că la acel moment titlurile de proprietate erau aduse la prefectură în tomuri, fără documentație, întrucât erau cu sutele.

De asemenea, prin adresa nr.3507/27.02.2006, directorul OCPI Suceava a făcut vorbire despre existența la acel moment a unui carnet separat în care erau evidențiate titlurile eliberate în regim de urgență, numerotarea începând de la 4350.

S-a menționat de către reclamanți că prin rezoluția nr. 615/P/2003 din 25.08.2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, în temeiul disp. art. 228 alin.6 rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală, art. 121, 122 lit.d C.p.p, s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de Zukerman Alexander pentru infracțiunea de instigare la fals intelectual, prevăzută de art.25 raportat la art.289 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale și neînceperea urmăriri penale față de autori necunoscuți pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Or, prin sentința penală nr.743/06.12.2007 pronunțată de Judecătoria Suceava, rămasă definitivă, a fost achitat Zuckerman Alexander pentru infracțiunea de instigare la fals intelectual prevăzută de art.25 Cod penal raportat la art.289 Cod penal, reținându-se că fapta nu există.

Prin ordonanța nr.482/P/2004 din 30.09.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Zuckerman Alexander pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 3 milioane lei vechi.

Prin sentința penală nr. 2352 din 05.12.2006 a Judecătoriei B., s-a dispus achitarea inculpatului Zuckerman Alexander pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzute de art. 291, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 200 lei, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.b ind.1 Cod procedură penală. Sentința a rămas definitivă prin decizia nr. 773 din 27.09.2007 a Curții de Apel Ploiești – Secția penală.

În reținerea faptei de uz de fals, atât procurorul cât și instanța au avut în vedere o faptă ulterioară emiterii titlului de proprietate.

Chiar dacă în cuprinsul hotărârii s-a menționat la un moment dat, „titlul de proprietate întocmit în fals”, instanța nu a putut face abstracție de fapta ce a fost reținută în sarcina reprezentantului legal al ., faptă care nu are relevanță cu privire la obiectul prezentei acțiuni.

De altfel, în considerentele deciziei nr.773/27.09.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a menționat că, chiar dacă . și reprezentantul acesteia, Zuckerman Alexander au crezut inițial, datorită estimărilor vânzătorului, că suprafața aferentă construcțiilor cumpărate este de 2,08 ha, de la data la care expertul OCOT a identificat prin măsurători topografice perimetrul cumpărat și chiar împrejmuit de inculpat, acesta a cunoscut că suprafața trecută în titlul de proprietate nu corespunde cu cea existentă în realitate. Aceeași instanță a reținut că, chiar dacă Zuckerman Alexander nu a contribuit la trecerea pe titlul de proprietate a unei suprafețe ce nu corespundea realității, folosirea acestuia după momentul la care a luat cunoștință că această mențiune este nereală și că suprafața existentă în perimetrul cumpărat are 1,671 ha și nu 2,08 ha iese din sfera raporturilor juridice normale.

Or, faptul că în teren s-a identificat o suprafață mai mică decât cea menționată pe titlul de proprietate, nu presupune și faptul că titlul de proprietate este fals, în acest caz existând alte remedii procesuale.

Acțiunea de falsificare poate fi săvârșită prin contrafacerea (adică confecționarea prin imitare) a scrierii sau a semnăturii înscrisului oficial ori prin alterarea (modificarea) în orice mod a înscrisului. Contrafacerea scrierii înseamnă plăsmuirea, adică confecționarea unui înscris similar cu cel oficial. Contrafacerea semnăturii pe un înscris oficial adevărat sau plăsmuit nu înseamnă numai o imitare (copiere) a semnăturii, ci și aplicarea unei semnături care să aibă aparența că ar fi a celui ce trebuia să semneze, cu arătarea, în paranteză sau sub semnătură, a numelui și prenumelui pretinsului semnatar. Alterarea unui înscris oficial înseamnă denaturarea materială a conținutului său, fie prin adăugiri între rânduri sau marginale, ori modificări de cifre sau date, fie prin ștersături sau bifări, fie, în fine, prin aducerea în stare de ilizibilitate a unor părți din înscrisul oficial (pătare, decolorare etc).

Pe de altă parte, noțiunea de “falsificare” folosită în art.288 Cod penal trebuie înțeleasă nu numai în sens de denaturare a unui înscris preexistent, adevărat, ci și în sensul de înscris imitat, alcătuit fraudulos, plăsmuit, neadevărat, contrafăcut.

De asemenea, acțiunea de falsificare, în cazul falsului intelectual, presupune și atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.

Pentru a exista răspundere civilă se cere săvârșirea cu vinovăție a unei fapte ilicite, care a produs o pagubă unei alte persoane. Cazurile prevăzute în art. 10 lit. a și c – inexistența faptei, fapta nu a fost săvârșită de învinuit sau inculpat – ca impedimente la punerea în mișcare a acțiunii penale, infirmă existența temeiului juridic al acțiunii civile. Celelalte cazuri de lipsă de temei al acțiunii penale, prevăzute în art. 10 lit. b, b¹, d și e nu atrag, de principiu, și lipsa de temei juridic al acțiunii civile, dar în aceste cazuri trebuie îndeplinite anumite condiții, respectiv să existe fapta cu caracter ilicit, să fie săvârșită de inculpat din culpă civilă, să producă un prejudiciu. Exclud însă răspunderea civilă lipsa de prejudiciu material sau moral și lipsa legăturii cauzale dintre infracțiunea imputată învinuitului sau inculpatului și paguba produsă.

Se poate constata că în cazul soluției pronunțate de Judecătoria B. lipsește tocmai această legătură de cauzalitate, faptul că în titlu s-a menționat o suprafață mai mare decât cea identificată în teren neavând legătură cu fapta lui Zuckerman Alexander de a se prevala de acest titlu de proprietate pentru întreaga suprafață menționată după momentul la care a luat cunoștință că această mențiune este nereală, moment ulterior întocmirii titlului de proprietate.

Referitor la celelalte susțineri ale reclamanților precum și ale secund pârâtelor, instanța a constatat că la eliberarea titlului de proprietate nr.4376/30.06.1994 pentru . nu a fost urmată procedura prevăzută de legea nr.18/1991 și HG nr.131/1991 în sensul de a fi adresată o cerere comisiei locale de fond funciar, urmată de o documentație ce trebuie întocmită de aceasta, cuprinzând hotărâre de validare, planuri parcelare, procese verbale de punere în posesie și schițe ale terenului, documentație ce trebuia înaintată comisiei județene de fond funciar în vederea emiterii titlului de proprietate.

Astfel, lipsa documentației, a procesului verbal de punere în posesie, lipsa cotorului, numărul mare de ordine al titlului de proprietate emis nu doar societății Frederick F. SRL, după cum s-a arătat și după cum reiese din actele dosarului, sunt explicate prin procedura specială adoptată în cazul în cazul emiterii în regim de urgență a titlurilor de proprietate pentru societățile ce au achiziționat bunuri în urma organizării licitațiilor de AEIZ Burdujeni.

Faptul de a nu se fi respectat metodologia prevăzută de lege pentru eliberarea titlului de proprietate din prisma multiplelor aspecte invocate nu a putut fi analizată în prezentul cadru procesual, în raport de temeiul juridic al cererii.

Împotriva sentinței civile sus-menționate au declarat recurs reclamanții T. G., . Suceava și ., aducându-i critici pe aspecte de nelegalitate și netemeinicie, precum și pârâta .,pentru motivele dezvoltate la filele 15 – 24 dosar recurs; în dezvoltarea motivelor depuse la filele 3 – 8 dosar au susținut că, instanța de fond a făcut o gravă confuzie în ceea ce privește obiectul acțiunii, întreaga motivare vizând analiza condițiilor prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii civile delictuale și nu desființarea unui înscris fals.

Conform art. 184 Cod procedură civilă, „când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă.

Acesta este temeiul juridic al acțiunii formulate, ce are ca obiect desființarea înscrisului emis în fals si nu repararea pagubelor cauzate ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.

Instanța a făcut analiza condițiilor prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii civile delictuale, respectiv existența unei fapte juridice ilicite, cauzarea unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și culpa persoanei care a săvârșit fapta juridică ilicită.

Or, textul de lege pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea prevede tocmai posibilitatea de desființare a înscrisului fals când acțiunea penală s-a prescris, fără a fi condiționată această acțiune de atragerea răspunderii civile a unei persoane.

Instanța de fond a constatat în mod greșit că nu există infracțiunea de fals intelectual.

Titlul de proprietate nr. 4376 din 30.06.1994 a fost emis în fals, astfel cum rezultă din toate soluțiile pronunțate în materie penală, soluții care au caracter definitiv și care, la rândul lor, au generat alte soluții prin care s-a constatat că Zuckerman Alexander și Zuckerman P., administratorii S.C. „Frederick F." S.R.L. au fost găsiți vinovați de săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată.

Astfel, prin rezoluția nr. 615/P/2003 din 25.08.2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava s-a reținut că titlul de proprietate nr. 4376 din 30.06.1994 a fost întocmit în fals, cercetările penale neputând fi continuate pentru descoperirea autorilor, datorită intervenției prescripției răspunderii penale. Ca atare, în temeiul art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. g) Cod procedură penală, art. 121, 122 lit. d) Cod procedură penală s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal.

În cadrul actelor premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că titlul de proprietate nu figurează nicăieri, nefiind înregistrat la nici una din instituțiile abilitate.

Primăria Municipiului Suceava, prin nenumărate adrese, a comunicat organelor de urmărire penală și instanțelor de judecată că pentru întocmirea titlului de proprietate nr. 4376/1994 nu s-a formulat cerere, nu s-au efectuat măsurători, nu s-a întocmit fișă proces verbal de punere în posesie, nu a fost sesizată comisia județeană pentru validare, neexistând nici o înregistrare.

Oficiul de Cadastru Geodezie și Cartografie al județului Suceava a precizat că în

arhiva instituției nu se găsește titlul de proprietate nr. 4376/1994, cotorul din care face parte și documentația care a stat la baza emiterii acestuia.

Titlul de proprietate în cauză nu are menționat codul de identificare OCOT, spațiul cu această destinație fiind lăsat liber.

Titlul poartă un număr (4376), număr la care nu s-a ajuns nici la momentul efectuării cercetărilor, respectiv după nouă ani de la emitere. Până la data de 01.01.1995, la eliberarea titlurilor de proprietate s-a ajuns la poziția 845, iar la data de 01.02.2003 se ajunsese abia la nr. 3144.

Având în vedere că titlul de proprietate nr. 4376 din 30.06.1994 poartă un număr ce nu există, nu a existat nici o documentație care să stea la baza emiterii sale, nu s-a efectuat punerea în posesie, cotorul din care ar fi trebuit să facă parte acest titlu de proprietate nu există, nu s-au efectuat măsurători, în mod corect s-a reținut de către organul de urmărire penală că acesta cuprinde date necorespunzătoare adevărului, fiind emis în fals.

Consideră recurenții că, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 22 alin. 1 Cod procedură penală referitoare la autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale în fața instanței civile.

Conform art. 22 alin. 1 Cod procedură penală, „hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.

Prin sentința penală nr. 2352 din 05.12.2006 a Judecătoriei B., s-a dispus achitarea inculpatului Zuckerman Alexander pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 200 lei, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b¹ Cod procedură penală. Sentința a rămas definitivă prin decizia nr. 773 din 27.09.2007 a Curții de Apel Ploiești - Secția penală. în considerentele hotărârilor s-a reținut că titlul de proprietate nr. 4376/1994 a fost întocmit în fals și că Zuckerman Alexander se face vinovat de folosirea acestui titlu de proprietate în mai multe litigii aflate pe rolul instanțelor, pentru a justifica pretențiile bănești legate de o suprafață de teren mai mare decât cea deținută. Zuckerman Alexander a fost sancționat administrativ pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, considerându-se că reeducarea acestuia se poate face și prin aplicarea unei sancțiuni mai ușoare.

Din moment ce s-a reținut existența infracțiunii de uz de fals, este indiscutabilă existența infracțiunii de fals intelectual, între aceste două infracțiuni existând o strânsă legătură, infracțiunea de fals intelectual fiind o condiție sine oua non a existenței infracțiunii de uz de fals.

Instanța nu a analizat toate înscrisurile depuse la dosar, fapt ce a determinat crearea unor confuzii majore.

În toate dosarele penale s-a făcut dovada faptului că nu s-au efectuat măsurători cu ocazia licitației din 04.05.1994 și că S.C. Frederick F. S.R.L. nu s-a conformat celor dispuse prin procesul verbal de licitație, în sensul de a asigura prezența unui delegat O.C.O.T., agreat de ambele părți, în vederea efectuării măsurătorilor.

Acestea nu au fost efectuate nici cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, nici cu ocazia eliberării titlului de proprietate.

Însăși instanța de fond face afirmația că măsurătorile au fost efectuate în anul 1998 de către Răchitneanu N., ocazie cu care s-a constatat că suprafața îngrădită și deținută de S.C. Frederick F. S.R.L. este de 1,67 ha.

Este real că în anul 1994 a fost construit un gard pe aliniamentul indicat în procesul verbal de licitație nr. 47/1994, acest lucru fiind făcut de S.C. Frederick F. S.R.L.. între suprafața de teren cuprinsă în interiorul reperelor, cea îngrădită de S.C. Frederick F. S.R.L în anul 1994 și expertiza efectuată de Răchitneanu N. în anul 1998 nu există nicio diferență, ceea ce demonstrează că suprafața atribuită în urma licitației a fost de 1,67 ha, și nu de 2,08 ha cum apare în titlul de proprietate.

În ce privește contractul de vânzare-cumpărare nr. 82/1994 încheiat între AEIZ Burdujeni și S.C. Frederick F. S.R.L, așa cum au arătat mai sus, prin ordonanța nr. 9/_ din 24.02.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava s-a stabilit că acesta a fost întocmit în fals de directorul și contabilul șef de la AEIZ Burdujeni.

Totodată, în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că lista de inventar a fost întocmită în fals de G. G., care a recunoscut acest lucru.

Sentința a fost recurată și de pârâta . Suceava, pentru motivele dezvoltate la filele 15 – 24 dosar. Astfel, pârâta a solicitat, respingerea acțiunii, fiind incidente excepțiile autorității de lucru judecat, lipsei calității procesuale active (si a calității de reprezentant a lichidatorului judiciar . si a lui T. G.).

La rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, întrucât stabilirea stării de fapt care nu corespunde realității nu se poate face fără administrarea de probe, urmează sa se administreze un probatoriu complex in acest sens (constând in acte, informații și relații solicitate persoanelor, organelor si autorităților competentelor, așa cum vom arata), potrivit art. 315 alin. penultim Cod procedură civilă, solicită sa fie reținută situația de fapt reală, nu cea care favorizează partea adversă.

Întrucât recursul constituie al doilea grad de jurisdicție, neexistând limitarea devolutiva, in afara temeiurilor si cererilor formulate, solicită examinarea cauzei sub toate aspectele, si in special cu privire la încălcarea dreptului la un proces echitabil si dreptului la un recurs efectiv (in special in ceea ce privește starea de fapt).

Consideră pârâta recurentă că, instanța a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității, si in special a respins ca neconcludente cererile de probe, a ignorat toate apărările si probatoriul amplu administrat de pârâtă (din care nu retine mai nimic), consecința fiind ca si in situația respingerii acțiunii retine deliberat o situație de fapt greșita.

Instanța a respins, cu sau fără o motivare corespunzătoare, excepția insuficientei timbrări, excepțiile lipsei calității procesuale active si a calității de reprezentant a lichidatorului judiciar . si a lui T. G..

. a încheiat "un mandat general" cu C.. av. Vargan pentru a promova orice acțiuni considera aceasta (si depășește si atribuțiile lichidatorului, si mandatul profesional), ceea ce este nelegal.

., dezvoltă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv încălcarea autorității de lucru judecat (atit a cea prevăzuta de art. 19 alin, 4 si art.22 C.P.P., cit si cea puterea de lucru judecat a unor hotărâri civile):

Instanța a respins excepția autorității de lucru judecat fata de s.p. nr. 743/6.12.2007întrucât "in cauza se invoca si alte sentințe si acte ale procurorului in susținerea cererii de anulare a titlului de proprietate menționat, iar cauza juridica este "diferita".

Reclamanta si-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 14 alin.3 lit. a, art.20 alin.1 C.P.P. si art. 184 Cod procedură civilă, pretinzând ca împrejurările "nu au fost analizate prin alta hotărâre judecătoreasca". Susține pârâta recurentă că este neadevărat.

Prin s.p. nr. 743/6.12.2007 este respinsa ca neîntemeiata acțiunea civila a lui T. G.. In aceasta acțiune sunt reiterate aceleași critici referitoare la situația de fapt-care până la urma sunt reținute de instanța (iar instanța a atașat acest dosar, si s-a putut convinge de aceste aspecte, refuzând insa sa atașeze celelalte dosare indicate de pârâtă). Cauza juridica si motivele pârtii adverse sunt aceleași.

Nu numai ca instanța a ignorat ca instanțele au soluționat acțiunea civila (alăturata celei penale) a reclamantei . reprezentata prin T. G. (parte civila in procesul penal ), insa a ignorat si ca se aflau in situația prevăzuta de art. 19 alin. 4 C.P.P.

Arată pârâta recurentă, ceea ce este insa si mai grav, instanța a ignorat fapte stabilite cu autoritate de lucru judecat prevăzuta de art. 22 C.P.P. prin decizia nr. 131/01.04.2009 a Curții de Apel Suceava (Dosar nr._ ); solicită a se observa ca toate așa zisele critici și situația de fapt sunt definitiv stabilite de instanța penală.

Înțelege pârâta recurentă să își întemeieze recursul pe aceasta decizie, pe care din acest motiv o reproduce in finalul recursului (si solicită a se observa atât diferența semnificativa intre situația de fapt reținuta de judecătorul H., cit si cea reținuta, de exemplu, prin Rezoluția 615/P/2003, 482/P/2004, etc.)

Susține pârâta recurentă că, instanța a respins acțiunea cu următoarea motivare, care, in opinia sa nu cuprinde toate motivele care ar putea sta la baza unei juste motivări: "se constata ca nu este incidența vreuna din variantele alternative de realizare a falsului, nefiind întrunite nici condițiile răspunderii civile care sa atragă anularea titlului in temeiul dispozițiilor legale indicate

Instanța ar fi putut, in mod temeinic si legal, sa respingă acțiunea întrucât titlul de proprietate a fost legal emis, potrivit unei metodologii legale, nu s-a dovedit corespunzător existenta falsului, exista dovezi referitoare la procedura urmata, suprafața adjudecata (planul de situație de care nu amintește nimic!), practica autorităților emitente, situație de fapt contrara a ceea ce a reținut instanța.

Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, schimbând natura si înțelesul vădit si neîndoielnic al situației de fapt (operațiunile de emitere a titlului, interpretarea circumstanțelor de fapt in care a intervenit aceasta, omisiunea-inventarea unor situații, ignorarea aspectelor relevante, etc).

Situația de fapt este infirmata cel puțin de înscrisuri depuse la dosarul cauzei.

Din adresa OCPI Suceava nr. 1/_,_,_,_/24.10.2007 din care rezulta împrejurări concludente referitoare la formalitățile de emitere a titlului de proprietate nr. 4376/30.06.1994.

Mai arată pârâta recurentă că, rezulta din documentele depuse la dosarul cauzei că, titlurile de proprietate pentru S.C. FREDERICK F. S.R.L. si celelalte societăți adjudecatare au fost emis in temeiul prev. art. 28 din Legea nr. 18/1991, potrivit unei proceduri instituite la nivelul instituțiilor emitente si având la baza o metodologie proprie (deci sunt mincinoase afirmațiile ca "titlul este fals si emis la sugestia si insistentele lui Zuckerman Alexander ,etc); titlurile de proprietate pentru S.C. FREDERICK F. S.R.L. si celelalte societăți adjudecatare au fost eliberare la cererea AEIZ Burdujeni conform adresei O.C.O.T. nr. 515/15.05.1996 prin adresele nr. 46/1994 si adresa nr. 85 din 20.06 1994 a AEIZ Burdujeni insotite de documentație (deci sunt mincinoase afirmațiile lui B. I. ca " nu s-a depus nici o adresa decât direct la fostul director, ca nu s-a depus documentație, etc); rezulta din aceasta adresa si care erau responsabilitățile fostei Comisii de lichidare a AEIZ Burdujeni;

- rezultă și că aceste aspecte REALE au fost ascunse de funcționari si organele de cercetare care au dorit sa-l învinovățească pe Zuckerman Alexander de falsuri (complicitatea sigura a funcționarilor și lucrătorilor Politie, cel puțin neglijenta Parchetului); documentele au existat, dar au dispărut (cui profita aceasta); nu era necesara (așa au apreciat organele administrative) formalitățile punerii in posesie (potrivit unei metodologii legale).

Prin adresa 3507/27.02.2006 O.C.P.I. Suceava răspunde cu privire la numărul titlului de proprietate. Precizează ca cotorul dispărut conține si alte titluri emise pentru alte persoane juridice care au adjudecat licitații publice de lichidare a patrimoniului fostelor CAP-uri, potrivit procedurii practicate de instituții conform art. 28 din lege.

T. G., in calitate de fost primar, conform adreselor 14D14/3.7./18.07.1995 si 9725/2.3./13.05.1994 solicita eliberarea titlului de proprietate conform art. 28 din Legea nr. 18/1991 pentru S.C.T. S. S.R.L. indica adresa nr. 85 din 20.06 1994 a AEIZ Burdujeni (pe care numitul B. declara ca "nu a mai depus-o la nici o instituție").Deci T. G. solicita sa se urmeze o procedura, iar ulterior îl acuza pe Zuckerman ca a instigat la fals funcționarii sa urmeze aceeași procedura.

Prin întâmpinare, recurenții intimați reclamanții T. G., . Suceava și . Suceava au solicitat admiterea excepției lipsei de interes în promovarea căii de atac și respingerea recursului ca fiind formulat de o persoană ce nu prezintă interes, precum și respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 390 din 22 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ , s-a respins excepția lipsei de interes, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta . Suceava, s-a admis recursul declarat de reclamanții T. G., . Suceava și . Suceava, s-a modificat în totalitate sentința civilă nr. 5757/2010 a Judecătoriei Suceava și în consecință s-a admis acțiunea și s-a dispus anularea titlului de proprietate nr. 4376/30.06.1994.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut următoarele:

Cu referire la excepția lipsei de interes în promovarea căii de atac, această excepție este neîntemeiată.

Necontestat că pentru promovarea oricărei acțiuni în justiție, trebuie să se facă dovada interesului și numai partea nemulțumită de hotărâre se poate îndrepta împotriva acesteia cu calea de atac recunoscută de lege.

Astfel cum rezultă din actele și piesele dosarului, recurenta . Suceava a invocat la fond excepțiile netimbrării cererii și a autorității de lucru judecat, ce i-au fost respinse de prima instanță.

Cum aceste excepții au fost reiterate în recursul promovat, această recurentă dorind soluționarea pricinii pe excepții și nu pe fondul litigiului dedus judecății, e evident că are interes în promovarea prezentei căi de atac, situație în care, lipsa interesului recurentei . Suceava invocată de reclamanți urmează a fi respinsă.

În ceea ce privește recursul formulat de reclamanții T. G., . Suceava și . de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, tribunalul l-a apreciat ca fiind fondat.

Potrivit art. 184 Cod procedură civilă, când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloc de dovadă.

Din interpretarea prevederilor sus-citate rezultă că dacă autorul falsului nu a fost identificat ori acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare, întrucât s-a stins ori s-a prescris, falsul va fi cercetat pe cale incidentală, de către instanța civilă, aceasta având puterea să-și formeze convingerea existenței falsului unui act juridic prin administrarea oricărui mijloc de probă, inclusiv proba materială și prezumții simple. Falsul unui act juridic se sancționează cu nulitatea absolută.

Analizând înscrisul defăimat ca fals în prezenta cauză, respectiv titlul de proprietate nr._94 emis pe numele pârâtei . Suceava, se constată că, licitația organizată de AEIZ Burdujeni la data de 04.05.1994 a fost câștigată de . Suceava, reprezentata de Zuckerman Alexander, care si-a adjudecat mijloacele fixe si terenul cuprins in perimetrul A,B,C,D,E,F,G,H,I,J,K,L,M,NO,P,Q,R,S, conform planului situației si a listei de inventar a bunurilor scoase la licitație anexate la dosar.

Ulterior, la data de 10.06.1994, intre AEIZ Burdujeni si . Suceava s~a încheiat contractul de vânzare - cumpărare nr. 82/1994, având ca obiect bunurile achiziționate prin licitație, inclusiv adăposturile 1,2,3,4 si 6 si terenul aferent de 2,08 ha.

La data de 20.05.1994, AEIZ Burdujeni a organizat o noua licitație publica pentru un nou mijloc fix, respectiv adăpostul nr.5.

Imobilul a fost adjudecat potrivit procesului-verbal de licitație publica nr. 64/20.05.1994, de către ., reprezentata de T. E..

În baza procesului-verbal de licitație menționat a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 86/20.06.1994, intre AEIZ Burdujeni si . SUCEAVA, având ca obiect adăpostul nr.5 si suprafața de 0,50 ha, teren aferent activului vândut.

Deși in contractele de vânzare-cumpărare încheiate intre AEIZ BURDUJENI si . Suceava, pe de o parte si . Suceava, pe de alta parte, se precizează ca obiectul contractelor ii reprezintă si suprafețele de 2.08 ha teren si, respectiv 0,50 ha teren, in realitate aceste suprafețe nu au fost identificate in momentul întocmirii acestor contracte.

In anul 1994, Zuckerman Alexander a construit un gard despărțitor intre cele doua proprietăți, pe aliniamentul indicat in procesul-verbal de licitație.

Începând cu anul 1995, Zuckerman Alexander a solicitat Primăriei Suceava emiterea certificatului de urbanism si a unor autorizații de construcție, pentru care era necesara întocmirea unui plan de situație, care a fost realizat ulterior de Răchitneanu N..

Conform situației întocmite suprafața deținuta in fapt de Zuckerman Alexander era de 16.717 mp. In aceste împrejurări, sus-numitul a revendicat diferența de teren folosindu-se de titlul de proprietate nr. 4376/1994, titlu de proprietate întocmit de autori necunoscuți.

Deși cunoștea ca acest titlu cuprinde date nereale si ca in momentul achiziționării mijloacelor fixe prin licitație publica, acesta cunoștea amplasamentul si perimetrul in care se aflau bunurile achiziționate si ca in urma măsurătorilor, perimetrul era in realitate de 16.717 mp, Zuckerman Alexander s~a folosit de acest titlu in acțiunile civile promovate, precum si pentru obținerea autorizațiilor de construcție.

S-a constatat apoi, că prin sentința penală nr. 2352 din 05.12.2006 a Judecătoriei B. s-a dispus achitarea inculpatului Zukerman Alexander pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 200 lei, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b¹ Cod procedură penală, sentință ce a rămas definitivă prin decizia nr. 773/27.09.2007 a Curții de Apel Ploiești – Secția penală.

În considerentele hotărârii sus-menționate s-a reținut că, din ansamblul probelor existente la dosar, instanța retine ca la data adjudecării imobilului, nu s-a întocmit documentația corespunzătoare, care sa-i evidențieze corect suprafața de teren adjudecata, iar, ulterior, expertiza întocmita de Răchitneanu N. a precizat ca in perimetrul de teren adjudecat, in realitate sunt 16.717 mp.

Cu toate acestea, Zuckerman Alexander si-a revendicat dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,08 ha teren si a solicitat autorizație de construcție pentru acest teren, deși acesta cunoștea faptul ca la data când a avut loc licitația AEIZ Burdujeni nu avea reglementata situația juridica a terenului si nici nu s-a realizat o predare efectiva a terenului, în procesul verbal de licitate s-a menționat ca AEIZ Burdujeni nu era in posesia titlului de proprietate asupra terenului,

Comiterea infracțiunii de uz de fals prevăzuta de art. 291 C.P., cu aplic, art. 41 C.P., de către petent rezulta din faptul ca, in baza aceleiași rezoluții infracționale si in mod repetat, acesta a uzitat de titlul de proprietate întocmit in fals, pentru a justifica dreptul de proprietate pe o suprafața mai mare decât cea la care avea dreptul, deși cunoștea amplasamentul si perimetrul bunurilor achiziționate si ca, in urma măsurătorilor efectuate de Răchitneanu N., in acel perimetru, erau in realitate 16.717 mp.

S-a mai reținut că, titlul de proprietate sus-amintit este întocmit în fals și că numitul Zukerman Alexander se face vinovat de folosirea acestui titlu de proprietate în mai multe litigii aflate pe rolul instanțelor, pentru a justifica pretenții bănești legate de o suprafață de teren mai mare decât cea deținută.

Din înscrisurile anexate pricinii, respectiv din adresele adresate Poliției municipiului Suceava și instanței de judecată de către Primăria municipiului Suceava, Prefectura Suceava și Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava, rezultă că nu există documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 4376/1994, nu se regăsește cotorul titlului de proprietate și nici Hotărârea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava privind validarea suprafeței de teren ce urmează a fi reconstituită . Suceava.

Mai rezultă, apoi, că titlul de proprietate poartă un număr care nu ar fi putut fi acordat la data emiterii, având în vedere că până la data de 01.01.1995 se ajunsese la nr. 845 și că titlul de proprietate nu are nici codul de identificare OCOT.

Mai mult, rezultă de asemenea, dintr-o adresă cu nr. 7704/2003 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, că în cele două ședințe ce au avut loc în luna iunie 1994, au fost puse în discuție în vederea soluționării un număr de 45 de lucrări, dar că niciuna nu privește stabilirea dreptului de proprietate pentru . Suceava și nici validarea titlului de proprietate nr. 4376/1994 emis în favoarea acestei societăți.

Existența falsului a fost constatată și de instanța civilă. Astfel, prin sentința civilă nr. 46 din 01.11.2010, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava – Secția Comercială, de C. Administrativ și Fiscală, s-a admis cererea de revizuire formulată de . – prin lichidator .-a anulat sentința nr. 509/2002 a Tribunalului Suceava și s-a respins ca nefondată acțiunea în revendicare formulată de reclamanta . Suceava în contradictoriu cu pârâta ., în considerentele sentinței reținându-se că deși nu a fost identificată persoana care a întocmit titlul de proprietate nr. 4376/1994 intimatei, este clar că datele înscrise în acest înscris oficial nu corespund realității, că actul ce a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 509/2002 a Tribunalului Suceava – Secția Comercială, de C. Administrativ și Fiscală, respectiv titlul de proprietate nr. 4376/1994 este fals.

Față de toate cele reținute mai-sus, e evident că în cauză își găsesc aplicabilitatea prevederile art. 184 Cod procedură civilă, pe care reclamanții recurenți și-au întemeiat acțiunea și că se impune anularea titlului de proprietate nr. 4346/1994 emis în favoarea pârâtei recurente.

Cu referire la recursul declarat de pârâta . Suceava, din actele și lucrările dosarului, rezultă netemeinicia acestuia.

Esența criticilor aduse de această recurentă, vizează practic modul de soluționare a mai multor excepții, printre care: excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, a autorității de lucru judecat, a lipsei calității procesuale active și a lipsei calității de reprezentant.

În ceea ce privește excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, și a autorității de lucru judecat, este a se reține că acestea au fost în mod corect soluționate de instanța de fond, prin respingere.

Astfel, față de prevederile art. 15 lit. o din Legea nr. 146/1997, e evident că acțiunea este scutită de obligația de plată a taxei judiciare de timbru, iar o cerere având ca obiect desființarea înscrisului fals reprezentat de titlul de proprietate nr. 4376 din 30.06.1994, nu a mai fost formulată sau soluționată de către instanțele judecătorești, situație în care, întemeiat a constatat instanța de fond că nu sunt incidente dispozițiile art. 1201 Cod civil.

Cu referire la celelalte critici aduse sentinței civile recurate, respectiv la modul de aprecierea a situației de fapt, este a se observa că aspectele indicate de recurenta . Suceava exced prezentului cadru procesual și contravin probatoriului administrat.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă situația de fapt descrisă în petitul cererii de chemare în judecată, iar recurenta nu a probat nicio situație contrară acesteia.

Este a se reține, în ceea ce privește considerentele sentinței, că aceasta este amplu motivată, fiind analizate toate probele ce s-au administrat în dosar și rezultând din cuprinsul acesteia, raționamentul în baza căruia judecătorul și-a fundamentat și motivat soluția.

Împotriva deciziei civile sus-menționate a formulat contestație în anulare . Suceava, invocând ca temei de drept dispozițiile art.317 alin.1 și 2, și art.318 Cod procedură civilă.

Intimații T. G. și . Suceava prin întâmpinarea depusă la dosar, au invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, în raport de dispozițiile art. 318 Cod de procedură civilă. Au mai invocat excepția tardivității contestației în anulare în raport de disp.art.319 alin.2 teza a II-a din Codul de procedură civilă.

La termenul de astăzi, instanța a pus în discuția părților excepția inadmisibilității și excepția tardivității contestației în anulare.

Potrivit art.137 alin.1 Cod procedură civilă „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.”

Privitor la excepția inadmisibilității contestației în anulare, tribunalul reține că potrivit art.317 alin.1 și art.318 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare numai când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Din prevederile acestor texte de lege rezultă că sunt susceptibile de contestație în anulare doar hotărârile definitive sau irevocabile prin care s-a rezolvat fondul pretenției deduse judecății.

Din analiza dispozițiilor legale sus-menționate se constată că pentru a fi admisă contestația în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunțată de instanța de recurs este necesar ca eroarea materială gravă, invocată de parte, să privească o problemă de procedură, ori că instanța a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de recurs invocate. O atare eroare trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspecte formale ale judecății în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.

Prin contestația în anulare formulată nu a fost invocat nici unul dintre motivele de admisibilitate prevăzute de art.318 Cod procedură civilă, contestatoarea prezentând aspecte ce țin de fondul cauzei și care au fost soluționate irevocabil prin sentința civilă nr.5757/17.12.2010 pronunțată de Judecătoria Suceava.

Având în vedere că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.318 Cod procedură civilă, tribunalul constată că excepția inadmisibilității invocată de intimați prin întâmpinare este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.

Referitor la excepția tardivității formulării contestației în anulare invocată prin întâmpinare de intimații T. G. și . Suceava, tribunalul constată că aceasta este întemeiată pe următoarele motive.

Potrivit art.319 al.2 Teza A II-a Cod procedură civilă „împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de 1 an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă”.

În speță, decizia civilă contestată a fost pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2012, iar contestația în anulare a fost formulată la data de 18 octombrie 2013, cu mult deci peste termenul de 1 an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii contestate.

Prin urmare, față de dispozițiile textelor legale mai sus menționate, și situația de fapt prezentată, tribunalul, va respinge excepția de inadmisibilitate a contestației în anulare și va admite excepția de tardivitate a introducerii contestației în anulare, cu consecința respingerii ca tardivă a contestației în anulare.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE

Respinge excepția de inadmisibilitate a contestației în anulare, invocată de intimații . Suceava și T. G., ca neîntemeiată.

Admite excepția de tardivitate a introducerii contestației în anulare, invocată de intimații . Suceava și T. G. prin întâmpinare.

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea . Suceava, cu sediul în mun.Suceava, Drumul Național 29 Suceava-B. KM 6, f.n., jud.Suceava, împotriva deciziei civile nr. 390 din 22 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._, intimați fiind C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, jud.Suceava, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, T. G., cu domiciliul în mun.Suceava, ..1, ., ., . Suceava și . Suceava, cu domiciliul ales la S. de Avocați „Vargan și Vargan” din mun.Suceava, ..3-5, ..Suceava, ca tardivă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică din data de 28 ianuarie 2014.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

S. A. C. L. V. E. L. R. M.

Red.S.A.

Jud.G. P.

Tehnored.R.M.

2 ex.06.02.2014

← Fond funciar. Decizia nr. 1325/2014. Tribunalul SUCEAVA		Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... →

Fond funciar. Decizia nr. 15/2014. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 15/2014. Tribunalul SUCEAVA