Fond funciar. Decizia nr. 155/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 155/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 920/206/2013
DOSAR NR._ FOND FUNCIAR
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 155
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27 FEBRUARIE 2014
PREȘEDINTE: V. O. D.
JUDECĂTOR: I. M.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de către reclamanta M. V. Speranța, împotriva sentinței civile nr. 980 din data de 9 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimată fiind pârâta C. L. de aplicare a Legilor fondului funciar F. Moldovei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar au fost depuse, prin serviciul registratură, concluzii scrise de către părți și, față de împrejurarea că cel puțin pârâta intimată a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
La data de 10 aprilie 2013 reclamanta M. V. Speranța în contradictoriu cu pârâta C. de fond funciar F. Moldovei, a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată aceasta să o pună în posesie cu suprafața de_ m.p. teren identică cu . C.F. 3637 a . și cu suprafața de_ m.p. teren situat la locul numit „Bobeici” din . asupra căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin decizia 396 din 17 februarie 2009 a Tribunalului Suceava.
Totodată s-a solicitat ca, până la punerea efectivă în posesie președintele Comisiei comunale F. Moldovei să fie obligat la plata de daune cominatorii de 50 lei / zi.
In motivarea plângerii sale, reclamanta a arătat următoarele:
Prin decizia civilă nr. 396 din 17 februarie 2009 a Tribunalului Suceava i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de_ m.p. teren pădure identică cu . C.F. 3637 a . și cu privire la suprafața de_ m.p. teren situat la locul numit „Bobeici” din .>
Cu toate că sentința este definitivă irevocabilă și executorie și ea a solicitat să fie pusă în posesie cu aceste suprafețe de teren nici până în prezent nu i s-a dat curs solicitării sale, în sensul de a fi pusă în posesie pe vechiul amplasament și nici în altă locație.
Plângerea a fost motivată în drept pe Legea 247/2005.
Prin întâmpinările depuse la dosar ( fila 21 – 25și respectiv 78 – 79) pârâta C. locală de fond funciar F. Moldovei a invocat:
- excepția prematurității cererii și respectiv
- a autorității de lucru judecat.
În acest sens s-a susținut că punerea în posesie pe vechiul amplasament, așa cum a solicitat reclamanta, nu s-a putut face din culpa acesteia care nu și-a dat concursul în vederea întocmirii, în prealabil, al dosarului de validare al amplasamentului, nu a identificat vechiul amplasament cu plan de situație vizat de OCPI și nu deține hotărârea Comisiei județene de validare amplasament cu atât mai mult cu cât, procedural, C. locală, în baza hotărârii Comisiei județene de validare amplasament a solicitat Ocolului Silvic care este administratorul terenurilor forestiere, punerea la dispoziție a amplasamentului pentru a se proceda la punerea în posesie, încât solicitarea sa a . prematură.
Ulterior, pârâta a invocat și excepția autorității de lucru judecat în raport de dispozițiile cuprinse prin sentința civilă nr. 1830 din 07 decembrie 2009 pronunțată de această instanță în dosarul nr._ .
Cum, prin susmenționata sentință instanța s-a pronunțat asupra aceluiași obiect s-au invocat și prevederile Deciziei 631 din 10 martie 1973 a Tribunalului Suprem – secția civilă care a statuat că: „pentru ca să existe identitate de obiect între două acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fi formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acestor acțiuni să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este același în ambele acțiuni și, chiar dacă, în primul litigiul s-a discutat numai pe cale incidentă un drept invocat de o parte soluția dată de instanță, are putere de lucru judecat într-o acțiune în care se încearcă valorificarea aceluiași drept”.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea la daune cominatorii s-a solicitat de asemenea respingerea acestuia, pe considerentul că acordarea lor se face doar în măsura în care se refuză, în mod voluntar, punerea în posesie, or, în prezenta speță, acest lucru nu a fost dat pentru că reclamanta este cea care, prin atitudinea sa, nu a îndeplinit obligațiile pe care le avea în vederea întocmirii documentației și finalizării dosarului de validare al amplasamentului.
Prin sentința civilă nr. 980 din data de 09 octombrie 2013, Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc a admis excepția invocată de către C. L. de Fond Funciar F. Moldovei și în consecință a respins plângerea formulată de M. V. Speranța - referitor la punerea în posesie, în contradictoriu cu pârâta C. locală de fond funciar F. Moldovei, în cauză fiind dată excepția autorității de lucru judecat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.248 alin.1 din noul cod de procedură civilă: „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”, în timp ce prin aliniatul 2 al aceluiași articol se menționează că: „în cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc”.
Așa fiind și cum pârâta a invocat concomitent două excepții respectiv: cea a prematurității introducerii plângerii, cât și cea a autorității de lucru judecat, instanța a considerat că are prioritate cea din urmă excepție menționată, fiind analizată aceasta.
Conform art.430 cod de procedură civilă ce definește noțiunea de autoritate de lucru judecat: „hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșantă”, în timp ce prin aliniatul 2 se precizează că: „ autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă”.
Raportat la prezenta cauză instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.1830 din 07 decembrie 2009 (dosar_ ) a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin decizia 629 din 20 aprilie 2010 a Tribunalului Suceava (dosar atașat prezentei cauze) a fost respinsă acțiunea având ca obiect „obligația de a face” formulată de reclamanta M. Speranța V. în contradictoriu cu pârâții: C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul Prefecturii județului Suceava și C. de fond funciar F. Moldovei, ca nefondată, reținându-se că:
- prin cererea introdusă la 10 august 2009 reclamanta a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtele să fie obligate să o pună în posesie cu suprafețele de:_ m.p. și respectiv_ m.p. teren pădure, pe un alt amplasament decât cel anterior preluării de către Statul Român, dat fiind că, prin decizia nr. 396/2009 a Tribunalului Suceava i-a fost admisă acțiunea și i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la cele două suprafețe de teren, prima identificându-se cu . C.F. 3637 F. Moldovei și că în prezent vechiul amplasament este ocupat de alte persoane;
- printr-o cerere adresată Tribunalului Suceava reclamanta a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei mai sus menționate în sensul modificării acesteia și să se dispună a-i fi reconstituit dreptul de proprietate fără a se indica amplasamentul, dar acea solicitare i-a fost respinsă prin Încheierea din 28 aprilie 2009;
- la reconstituirea dreptului de proprietate instanța a avut în vedere amplasamentul conform extraselor de carte funciară, hotărârea judecătorească fiind definitivă și irevocabilă, beneficiază de autoritatea de lucru judecat, iar o obligare a pârâtelor să o pună în posesie pe un alt amplasament decât cel stabilit prin Decizia nr. 396/2009 a Tribunalului Suceava ar reprezenta în fapt o modificare a hotărârii judecătorești lucru ce nu este posibil decât prin intermediul căilor de atac.
Mai mult decât atât, s-a susținut că potrivit art.2 din Legea 1/2000 cu modificările și completările ulterioare, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechiul amplasament, dacă acesta nu a fost atribuit legal altor persoane, în timp ce prin articolul 10 alin.1 din HGR 890/2005 din Regulamentul de aplicare a legii, se arată că, în situația în care reconstituirea pe vechiul amplasament numai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi un alt amplasament situat în aceiași localitate sau într-o localitate învecinată.
Din decizia tribunalului a reieșit că reclamanta a folosit un plan cadastral pentru un teren forestier asupra căruia C. locală de fond funciar F. Moldovei, a făcut punerea în posesie a altor persoane cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, astfel că, amplasamentul terenului respectiv era ocupat, conform planului cadastral depus la dosar.
Așa fiind și în raport de dispozițiile art.430 cod de procedură civilă, instanța a apreciat că, în speță, a fost dată excepția autorității de lucru judecat, sens în care a admis-o și, drept consecință, a respins plângerea reclamantei pe acest considerent.
În raport de această soluție, soluționarea celeilalte excepții și respectiv a chestiunilor de fond, nu a mai intrat în discuție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Instanța de fond a fost în aceeași eroare ca și pârâta, interpretând greșit prevederile legii fondului funciar, fapt ce a condus la admiterea nejustificată a excepției autorității de lucru judecat, excepție admisă și pe baza căreia s-a respins acțiunea formulată de ea.
Astfel, instanța a înțeles că în baza art. 2 din Legea nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare, reconstituirea se face pe vechiul amplasament care, dacă acesta nu ar fi fost atribuit legal altor persoane, iar dacă acest lucru s-a produs, dreptul de proprietate al celor îndreptățiți la reconstituire încetează, terenurile sunt pierdute și nu mai au dreptul la vreo despăgubire.
Prin sentința civilă nr. 1830 din 07.12.2009 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc s-a respins dreptul la reconstituire pe vechiul amplasament pentru că terenul a fost atribuit (total nelegal) altor persoane, temeiul legal fiind art. 2 din Legea nr. 1/2000.
În noua acțiune formulată a solicitat punerea în posesie (și nu reconstituirea) cu un teren pe un alt amplasament, temeiul constituindu-l art. 10 alin. 1 din HGR nr. 890/2005 în care se arată că dacă punerea în posesie nu mai este posibilă pe vechiul amplasament, atunci fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi un alt amplasament.
Cum pârâta s-a bazat pe sentința nr. 1830/2009 prin care a fost trimisă la vechiul amplasament ocupat și a ignorat total prevederile art. 10 alin. 1 din HGR nr. 890/2005 nu a avut altă soluție decât promovarea unei acțiuni prin care să solicite punerea în posesie pe un alt amplasament.
A considerat că acțiunea are un alt obiect și o altă cauză, nefiind vorba de autoritate de lucru judecat.
A solicitat admiterea apelului ți anularea sentinței civile atacate.
În drept, a invocat disp. art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca perfect legală și temeinică, având în vedere următoarele motive:
În fapt, prin apelul formulat reclamanta a solicitat obligarea Comisiei locale de fond funciar, să efectueze punerea în posesie, în ceea ce privește suprafețele de 40.479 mp. și 44.781 mp., teren forestier, pe același amplasament solicitat și în cadrul dosarului nr._, solicitări pe care le-a considerat nefondate și față de care și-a menținut susținerile fată de excepția autorității de lucru judecat, raportată la sentința civilă pronunțată în Dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, justificat de următoarele argumente:
I. În primul rând, pe excepția autorității de lucru judecat, a învederat că, noțiunea de proces echitabil presupune ca dezlegările irevocabile date problemelor de drept in litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept soluționate, au caracter obligatoriu in litigiile ulterioare, deoarece s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice, cu consecința generării incertitudinii jurisprudentiale si a reducerii încrederii justițiabililor in sistemul judiciar.
Pentru analiza de fata, hotărârile irevocabile anterioare care nu trebuie contrazise, sunt clasificate in doua mari categorii:
1.1. Hotărârea irevocabila anterioara a fost pronunțata cu privire la aceleași părți si a tranșat problema juridica pe cale incidentala, fără ca aceasta sa se reflecte in dispozitiv.
1.2. Hotărârea irevocabila anterioara a fost pronunțata cu privire la alte persoane, dar problema juridica tranșata este identica.
Astfel, daca problema juridica fusese soluționata pe cale incidentala printr-o hotărâre irevocabila, instanța sesizata ulterior cu aceeași problema, chiar daca e sesizata tot pe cale incidentala, este obligata sa pronunțe aceeași soluție, deoarece dezlegările irevocabile date problemelor de drept . au caracter obligatoriu in litigiile ulterioare, mijlocul procedural adecvat pentru solicitarea unei soluții identice fiind invocarea de către partea interesata sau de către instanță din oficiu, a excepției autorității de lucru judecat.
In esența, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decât o singura data (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumata a exprima adevărul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotărâre (res judicata pro veritate habetur).
După cum se poate observa efectul de „lucru judecat" al unei hotărâri judecătorești are doua accepțiuni:
a) Stricto sensu semnifica autoritatea de lucru judecat (bis de eadem), care face imposibila judecarea unui nou litigiu intre aceleași părți, pentru același obiect, cu aceeași cauza;
b) Lato sensu semnifica puterea de lucru judecat (res judicata), care presupune ca hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabila ca exprima adevărul si ca nu trebuie contrazisa de o alta hotărâre.
Altfel spus, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesara existenta triplei identități de parti, cauza si obiect, ci este necesara doar probarea identității intre problema soluționata irevocabil si problema dedusa judecații, instanța de judecata fiind ținuta sa pronunțe aceeași soluție, deoarece, in caz contrar s-ar ajunge la situația incalcarii componentei res judicata a puterii de lucru judecat. În conformitate cu Decizia 631/10 martie 1973 a Tribunalului Suprem, Secția Civila "pentru ca sa existe identitate de obiect intre doua acțiuni, nu este nevoie ca obiectul sa fie formulat in ambele acțiuni in același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acestor acțiuni sa rezulte ca scopul final urmărit de reclamant este același in ambele acțiuni si, chiar daca in primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidența un drept invocat de o parte, soluția data de instanța are putere de lucru judecat . care se încearcă valorificarea aceluiași drept".
II. În al doilea rând, față de susținerile reclamantei, din cuprinsul apelului formulat, în sensul că ar formula, în fața instanței, solicitarea unui alt amplasament, a invocat excepția inadmisibilității unei astfel de cereri, direct pe cale judecătorească, determinată de prematuritatea formulării acesteia, fără a parcurge procedura reglementată de legea specială, respectiv întocmirea dosarului de validare a amplasamentului solicitat, pe baza căruia se va emite Hotărârea Comisiei Județene, acesta putând fi contestată în fața instanței în caz de nemulțumire, sau ulterior acesteia se va putea solicita obligarea comisiei cu punerea în posesie. Astfel, conform Legii nr.247/2005 privind reforma in domeniile proprietății si justiției, precum si unele masuri adiacente*), Titlul VI, art. I, pct. 2 - "reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, daca acestea nu au fost atribuite legal altor persoane".
" 2. La articolul 2, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins: Art. 2. - (1) In aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, daca acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. Comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, de comun acord cu proprietarii, pot comasa terenurile care urmează sa fie retrocedate .."
a. În temeiul prevederilor art. 64 din Legea nr. 18/1991, se poate formula plângere la instanța competentă, pentru a reclama refuzul comisiei locale de a efectua punerea în posesie, însă în speța de față nu a putut fi vorba de un refuz, aflându-se în fața inexistenței amplasamentului unde să efectueze această procedură;
b. În conformitate cu prevederile legale în vigoare în materia fondului funciar, anterior punerii în posesie, se întocmește dosarul de validare al amplasamentului pe care urmează a se efectua punerea în posesie, emițându-se Hotărâre a Comisiei Județene în aceste sens.
c. Petenta prezentei cauze nu a parcurs etapa întocmirii dosarului de validare a amplasamentului, nu a identificat vechiul amplasament cu Plan de situație vizat de O.CP.L, și nu deține Hotărâre a Comisiei județene de validare amplasament, însă s-a îndreptat împotriva Comisiei locale cu plângere privind obligarea de punere în posesie..., unde?, pe care amplasament indicat pe U.P. - uri și u.a. -uri?, în baza cărei hotărâri a Comisiei județene Suceava de validare amplasament, cu mențiunea că, Sentința deținută și invocată de petentă, este un act de reconstituire a dreptului de proprietate, însă fără indicare de amplasament pe parcele silvice.
d. Procedural, C. locală în baza H.C.J. de validare amplasament, a solicitat ocolului silvic, care este administratorul terenurilor forestiere, punerea la dispoziție a amplasamentului, pentru a se efectua punerea în posesie, însă în lipsa actelor premergătoare acestei proceduri, este total prematur, a solicita obligarea sa cu efectuarea punerii în posesie.
III. În al treilea rând, pe fondul cauzei, a precizat că în conformitate cu legile fondului funciar, pentru orice suprafață de teren solicitată spre retrocedare se întocmesc Planul de situație și Procesul verbal de stabilire a vecinătăților, documente care în speța de față nu au fost realizate și evident nu au fost însușite de către C. locală de fond funciar F. Moldovei, care semnează si vizează aceste documente alături de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară - lipsa acestora indicând inexistența suprafeței solicitate, în teren, ca amplasament liber.
În vederea întocmirii dosarului de validare amplasament, pe lângă actele doveditoare ale dreptului de proprietate, în speță Hotărâri ale instanței de judecată - pe care petenta le deține, este impetuos necesar depunerea Planului de situație al amplasamentului, actualizat, vizat de toate organele competente.
În acest sens, petentei i-a fost adus la cunoștință, obligativitatea identificării unui amplasament, din cele care pot forma obiectul reconstituirii, înaintându-se mai multe adrese, ultima dintre acestea fiind Adresa nr. 4650/28.11.2011, prin care i s-a comunicat situația de fapt și o listă anexă cu terenurile forestiere ce pot forma obiectul reconstituirii în situația în care vechiul amplasament este ocupat, cum este cazul petentei prezentei cauze, aceasta refuzând însă, să dea curs celor prezentate de instituția pârâtă și Instituția Prefectului.
Astfel, abia ulterior identificării unui amplasament, în condițiile arătate mai sus, se poate trece la întocmirea și înaintarea dosarului de validare la C. județeană și în urma emiterii H.C.J. în această privință se poate purcede la punerea în posesie, procedură obligatorie în materia fondului funciar, în lipsa căreia solicitarea de obligare punere în posesie adresată instanței de judecată, are caracter prematur.
Mai mult decât atât, având în vedere faptul că, petenta deține hotărâre irevocabilă privind reconstituirea dreptului de proprietate și în condițiile în care se constată că vechiul amplasament este legal ocupat, precum și în situația imposibilității materiale de identificare a altui amplasament, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997:
"în situația în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral, în condițiile alin. (2), se vor acorda despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedat".
IV. În ultimul rând, față de capătul de cerere din acțiunea introductivă, privind daunele cominatorii, a arătat că, în tratarea daunelor cominatorii, trebuie pornit de la ideea de bază că, această instituție reprezintă un mijloc eficace de constrângere, prin care se asigură executarea în natură a obligațiilor de a face, mai ales a celor care implică un fapt personal al debitorului. În ceea ce privește definirea daunelor cominatorii, doctrina este de acord că acestea reprezintă un mijloc juridic de constrângere a debitorului la executarea în natură, și constă într-o sumă de bani pe care debitorul trebuie s-o plătească pentru o unitate de timp, până la executarea obligației.
Un domeniu foarte important în care legiuitorul a optat pentru utilizarea daunelor cominatorii, pentru a determina executarea unor obligații de a face specifice, este cel al Legii nr. 18/1991 a fondului funciar. Conform art 64 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, republicată: ”în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul".
Față de aspectele prezentate mai sus, faptul că acordarea daunelor cominatorii este direct și strâns legată de existența refuzului, ceea ce în cazul de față nu a putut fi probat, unicul refuz existent fiind regăsit în atitudinea petentei, care a refuzat, în mod total nejustificat și prejudiciabil ei, înaintarea documentelor necesare pentru finalizarea dosarului de validare amplasament, înscrisuri fără de care, nu se poate purcede la etapa validării amplasamentului și punerii în posesie.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 - 208 Cod Procedură Civilă și prevederile Legii nr. 247/2005, H.G. nr. 890/2005.
Apelul este nefondat.
Corect prima instanță a reținut în cauză autoritatea de lucru judecat ca excepție reglementată prin art. 430 din noul Cod de procedură civilă, în condițiile în care apelanta a mai formulat anterior o acțiune similară, înregistrată pe rolul Judecătoriei Cîmpulung Moldovenesc sub nr._, finalizată prin sentința civilă nr. 1830/7.12.2009, irevocabilă prin decizia civilă nr. 629/20.04.2010 a Tribunalului Suceava.
Astfel, a susținut apelanta prin memoriul de apel că în prezenta acțiune a solicitat punerea în posesie (și nu reconstituirea) cu un teren pe un alt amplasament, temeiul juridic constituindu-l art. 10 al. 1 din HG nr. 890/2005, în timp ce prin litigiul anterior i s-a respins dreptul la reconstituire pe vechiul amplasament pentru că terenul a fost atribuit (nelegal) altor persoane, temeiul legal fiind art. 2 din Legea nr. 1/2000.
Practic, apelanta contestă identitatea de obiect și cauză între cele două litigii, critică cu care tribunalul nu poate fi de acord, câtă vreme din petitul acțiunii anterioare rezultă cu evidență că apelanta a pretins tot punerea în posesie (și nu reconstituirea), tot pe un alt amplasament (nu pe vechiul amplasament), temeiul de drept constituindu-l tot prevederile Regulamentului de aplicare a Legii nr. 18/1991 aprobat prin HG nr. 890/2005.
Întrucât obiectul și cauza prezentului litigiu, astfel cum au fost arătate prin memoriul de apel sunt așadar identice cu cele ale litigiului anterior, văzând că identitatea de părți nu a fost contestată, reține tribunalul că apelanta nu mai poate solicita concursul instanței pentru a obține o soluție contrară celei deja pronunțate, întrucât i se opune efectul negativ, extinctiv al autorității de lucru judecat.
Având în vedere că prima instanță pe deplin întemeiat a reținut în cauză excepția autorității de lucru judecat, tribunalul, în baza art. 480 al. 1 rap. la art. 477 al. 1 din noul Cod de procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de către reclamanta M. V. Speranța, domiciliată în ., .. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 980 din data de 9 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimată fiind pârâta C. L. de aplicare a Legilor fondului funciar F. Moldovei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 februarie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. O. D. I. M. S. A.-M.
Red. V.O.D.
Judecător fond B. G.
Tehnored. S.A.M.
4 ex./7.04.2014
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Fond funciar. Decizia nr. 386/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
