Pretenţii. Decizia nr. 394/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 394/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 5743/314/2013
Dosar nr._ Pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.394
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 29.04.2014
PREȘEDINTE I. G.
JUDECĂTOR I. M.
GREFIER S. A.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta Asociația de proprietari nr.32 Suceava, cu sediul în ., .,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.6064 pronunțată la data de 13.ș12.2013 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimat fiind pârâtul A. M., domiciliat în mun. Suceava, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. C. V. pentru unitatea apelantă, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Apărătoarea apelantei arată că nu mai are de formulat alte cereri și solciită acordarea cuvântului la dezbateri pe fond.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul apelului.
Av. C. V. pentru apelantă solciită admiterea apelului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Suceava la data de 21.06.2013 sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari nr. 32 Suceava a chemat în judecată pe pârâtul A. M., solicitând instantei ca, prin hotărârea ce va pronunța să îl oblige la plata sumei de 9.033,59 lei, din care: suma de 6.970,11 lei reprezintă cheltuieli comune pentru perioada februarie 2010-aprilie 2013, precum și suma de 2.063,48 lei reprezentând penalizări de întârziere pentru cheltuielile neachitate în perioada aprilie 2010-aprilie 2013 ; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâtul este proprietarul imobilului situat în mun.suceava, ., ., . și deși acesta a folosit imobilul în litigiu în perioada februarie 2010-aprilie 2013, acesta nu a înțeles să-și achite și cheltuielile comune pe care le-a achitat în această perioadă, sau a achitat o parte din cheltuieli, cu mari întârzieri, fără a achita și penalitățile de întârziere aferente. Astfel, în prezent acesta figurează în evidențele asociației cu cheltuieli care totalizează suma de 9.033,59 lei, din care suma de 6.970,11 lei reprezentând cheltuieli comune și suma de 2.063,48 lei reprezentând penalizări de întârziere.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus situație cheltuieli restante și calcul penalități, explicații mod de calcul ; procese verbale ale adunării Generale cu stabilire procent penalități pentru anii 2010-2013 ; listele lunare de plată pentru perioada februarie 2010-aorilie 2013 ; procese verbale de informare și neacceptare a medierii, factură și chitanță privind contravaloare cheltuieli mediere.
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței și nu au depus întâmpinare.
În cauză, instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri..
Prin sentința civilă nr.6064 din 13.12.2013 Judecătoria Suceava a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta Asociația de proprietari nr. 32 Suceava, împotriva pârâtului A. M..
A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 6970,11 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada februarie 2010– aprilie 2013 și a sumei de 2063,48 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului restant, pentru perioada aprilie 2010– aprilie 2013.
A respins, ca neîntemeiată, cererea privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că pârâtul a beneficiat constant de servicii de întreținere pentru care s-au stabilit cheltuielile ce trebuie suportate, depunându-se la dosar extrasele de pe listele lunare de plată a cotelor de contribuție f. 26-64. Conform înscrisurilor, pârâtul are o datorie către asociație în suma de 6970,11 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada februarie 2010– aprilie 2013.
Potrivit dispozițiilor art.50 din Legea nr.230/2007, asociația are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
De asemenea, art. 49 alin.2 din Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, stipulează că termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Ca atare, din înscrisurile depuse la dosar – extrasele de pe listele lunare de plată a cotelor de contribuție f.26-64, instanța reține că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a cotelor de întreținere pentru perioada februarie 2010– aprilie 2013 deși a beneficiat pentru apartamentul pe care îl deține (situat în Suceava, ., ., .) de serviciile furnizorilor de utilități. Împrejurarea neachitării acestei datorii este confirmată, în cauză, de către probele administrate. Astfel, în lumina art. 1082 C.civ. sub aspect probatoriu creditorul este obligat să facă dovada creanței sale, iar apoi odată dovedită existența creanței, îi revine debitorului obligația de a dovedi executarea obligației corespunzătoare. Cum însă, în cauză, pârâta nu a făcut nici o dovadă în acest sens, neexecutarea obligației de către aceasta rezultă cu certitudine și îi este imputabilă.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalităților, instanța a reținut că este întemeiat, în parte, făcându-se dovada că acestea au fost stabilite prin procesele-verbale ale Adunării Generale ale Asociației de proprietari nr. 37 conform disp.art.24 al.4 din Legea nr.230/2007, fiind astfel opozabile pârâtului.
Instanța constată, de asemenea, că ele au fost calculate cu respectarea prevederilor art.49 al.1 din Legea nr.230/2007, în sensul că nu depășesc procentul maxim admis de lege de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, dar suma penalizărilor depășește debitul la care s-au aplicat, motiv pentru care instanța le va reduce la acest cuantum. Aspectul rezultă din centralizatorul privind cheltuielile de întreținere și penalizări întocmit pentru debitor.
Pe cale de consecință, instanța urmează să admită, în parte, acțiunea formulată și să oblige pe pârât la plata sumei de 6970,11 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada februarie 2010– aprilie 2013 și a sumei de 2063,48 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului restant, pentru perioada aprilie 2010– aprilie 2013.
În ceea ce privește cererea privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată instanța o va respinge, ca neîntemeiată. Deși potrivit art. 453 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi ținută să suporte cheltuielile de judecată, acest aspect este suspus, acelorași reguli, din punct de vedere al probatoriului, ca și celelalte capete de cerere.
Or, în speță, reclamanta nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată în condițiile impuse de prevederile art. 254 C.proc.civ. ci a depus înscrisul doveditor al cuantumului cheltuielilor de judecată după închiderea dezbaterilor. Ca atare, instanța a considerat că nu ar putea lua în considerare acest înscris fără a încălca principiului contradictorialității și dreptul la apărare al celeilalte părți, și, pe cale de consecință, se impune respingerea cererii privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta Asociația de Proprietari nr. 32 Suceava, solicitând instanței ca, în conformitate cu art. 480 N.C.proc.civ, să dispună admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică în ce privește respingerea cererii reclamantei de obligarea a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
In mod greșit, instanța de fond, a dispus admiterea doar în parte a acțiunii formulate de reclamantă, obligându-1 pe pârât la plata sumei de 6970,11 lei reprezentând cheltuieli de întreținere, pentru perioada februarie 2010 - aprilie 2013 și a sumei de 2063,48 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului restant, însă a respins ca neîntemeiată cererea privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de promovarea litigiului.
Prima instanță a pronunțat sentința apelată cu o interpretare și aplicare greșită a depozițiilor art. 254 și ale art.453 din Noul C.proc.civ.
Astfel, în mod greșit judecătoria a dispus respingerea cererii reclamantei de obligarea a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată pricinuite de judecarea litigiului, cu motivarea că înscrisurile doveditoare ale cuantumului cheltuielilor de judecată au fost depuse tardiv, după închiderea dezbaterilor.
Reclamanta, prin apărătorul său, a precizat, în momentul punerii concluziilor pe fondul cauzei, cuantumul cheltuielilor de judecată pe care le solicită și ce reprezintă acestea cheltuieli, respectiv onorariu avocat în sumă de 500 lei și onorariu mediator, în sumă de 150 lei, solicitând totodată, amânarea pronunțării în vederea depunerii chitanțelor și a facturilor aferente onorariilor achitate, în original, întrucât la momentul respectiv se aflau în contabilitatea reclamantei.
Instanța a luat act de această solicitare și a dispus amânarea pronunțării, menționând însă în mod greșit faptul că s-ar fi solicitat amânarea pronunțării pentru a fi depuse concluzii scrise de către reclamantă, în aceste condiții, reclamantei i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât instanța nu a pus în discuție necesitatea depunerii înscrisurilor doveditoare ale cheltuielilor de judecată până în momentul închiderii dezbaterilor, situație în care apărătorul reclamantei avea posibilitatea de a solicita amânarea judecății și acordarea unui termen scurt pentru a depune înscrisurile despre care a făcut vorbire.
De asemenea, instanța a încălcat principiul rolului activ, întrucât, după depunerea înscrisurilor doveditoare ale cheltuielilor de judecată de către reclamantă, avea posibilitatea de a repune cauza pe rol și să respecte în aceste condiții principiul contradictorialității și dreptul la apărare al celeilalte părți, și nu să respingă ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, deși reclamanta a făcut dovada existenței și a întinderii cheltuielilor de judecată.
Conform disp. art. 453 N.C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată, dispoziții aplicabile în speță și pe care instanța de fond, în mod greșit, le-a ignorat, cauzându-i reclamantei un prejudiciu însemnat. In dovedirea apelului solicităm proba cu înscrisuri.
In concluzie, solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, atât din prima instanță cât și din apel.
Intimatul deși legal citat nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus la dosar întâmpinare.
Examinând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.453 al.1 NCPC ” Partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, iar potrivit art. 452 NCPC „Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă în condițiile legii dovada existenței și întinderii lor cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei”.
În speță, dezbaterea cauzei în fond a avut loc la termenul de judecată din 06.12.2013 când instanța a amânat pronunțarea la data de 13.12.2013 iar reclamanta Asociația de proprietari nr.32 Suceava a depus dovezile privind cheltuielile de judecată, respectiv chitanță și factură reprezentând onorariu avocat și chitanță și factură reprezentând onorariu mediator( f.86, 88, 89, 90 dosar fond), la data de 10.12.2013, după închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei.
În aceste circumstanțe, în mod corect prima instanță în considerarea dispozițiilor art.452 din NCPC a respins cererea reclamantei privind obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Cum art.452 NCPC prevede în mod expres că dovada existenței și întinderii cheltuielilor de judecată se face cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, susținerea apelantei în sensul că în virtutea rolului activ prima instanță avea posibilitatea să repună cauza pe rol după depunerea înscrisurilor doveditoare a cheltuielilor de judecată efectuate, nu poate fi reținută, fiind lipsită de suport legal.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.480 NCPC va respinge apelul ca nefondat și va menține sentința primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge apelul formulat de formulat de reclamanta Asociația de Proprietari nr.32 Suceava, cu sediul în ., .,județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.6064 pronunțată la data de 13.ș12.2013 de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimat fiind pârâtul A. M., domiciliat în mun. Suceava, ., .,., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.04.2014.
Președinte Judecător Grefier
I. G. I. M. S. A.
Red.IG/Tehnored SA/4 ex/judecător fond M. L. I.
| ← Anulare act. Sentința nr. 1596/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 1516/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
