Fond funciar. Decizia nr. 257/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 257/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 1170/334/2013
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 257
Ședința publică din data de 20 MARTIE 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. F. F.
JUDECĂTOR: C. M. N.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului formulat de intimata C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, ., nr.36, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 1047 din data de 24 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. _, în contradictoriu cu petentul D. N., domiciliat în ., județul Suceava și intimata C. ORĂȘENEASCĂ DE FOND FUNCIAR BROȘTENI, cu sediul în oraș Broșteni, județul Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei civile în fond au avut loc în ședința publică din data de 13 MARTIE 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când, avându-se în vedere lipsa părților și pentru a le da acestora posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, 20 MARTIE 2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 16 aprilie 2013 sub nr._, petentul D. N. a chemat în judecată pe intimatele C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. orășenească de fond funciar Broșteni, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună desființarea, în parte a Hotărârii nr.2 din 28.02.2013 a Comisiei Județene Suceava cu privire la anexa 48 poziția 104 și constituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5 ha. teren cu vegetație forestieră, în calitate de moștenitor a autorului D. G. – veteran de război.
În motivarea cererii de chemare în judecată, petentul a arătat în esență că prin Hotărârea nr.2 din 28.02.2013 a Comisiei Județene Suceava s-a invalidat propunerea Comisiei orășenești de fond funciar Broșteni, pe motiv că cererea este tardivă.
Astfel, C. Județeană a apreciat că, în condițiile în care Legea nr.212/2008 nu prevede un termen de depunere a cererilor, ar fi aplicabile dispozițiile Legii nr.1/2000, care reglementează un termen de 60 de zile de la publicare în Monitorul Oficial.
Față de această interpretare, petenta arată că atâta timp cât legiuitorul nu a prevăzut în mod expres în textul de lege un termen înlăuntrul căruia trebuie formulată cererea, este inadmisibil ca autoritatea obligată să aplice legea să impună alte dispoziții prin interpretare.
De asemenea, referitor la motivul tardivității s-a arătat că toate legile succesive ale fondului funciar au acordat noi termene de introducere a cererilor, cu excepția Legii nr.212/2008, ceea ce conduce la concluzia că termenul este nelimitat iar legiuitorul, prin finalitatea urmărită de recompensare a veteranilor de război pentru contribuția acestora adusă la independența țării, nu a mai prevăzut un termen.
Referitor la motivarea hotărârii Comisiei Județene Suceava, în sensul că județul Suceava are un deficit de 4050 ha terne pădure, s-a arătat că această susținere nu are corespondent în realitate câtă vreme orașul Broșteni are disponibil teren cu vegetație forestieră, situație față de care C. orășenească Broșteni, în procedura prealabilă înaintării documentației către C. Județeană Suceava a validat cererea.
Pe fondul pretențiilor petentul a arătat că a făcut dovada participării la război a autorului său D. G. precum și dovada vocației succesorale după acesta.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.212/2008, Legii nr.1/2000 și Legea nr.187/1945.
În dovedirea acțiunii s-a solicitat proba cu înscrisuri și relații de la intimate privind întreaga documentație care a stat la baza emiterii hotărârii contestate.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform prev. art.42 din Legea nr.247/2005.
Intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii petentului.
În motivarea acestei poziții procesuale intimata a arătat că cererea formulată de petent a fost depusă tardiv față de momentul publicării Legii 218/2008 în Monitorul Oficial din 30.10.2008 și termenele prevăzute de art. 33 alin. 1 din Legea 1/2000 așa cum a fost modificat prin Legea 247/2005 (30 noiembrie 2005 inclusiv), termen prevăzut de legiuitor cu sancțiunea decăderii, iar orice modificare a termenului de depunere a cererilor în baza legilor de fond funciar se poate face numai prin lege, și nu de către C. Județeană sau instanța de judecată.
Faptul că Legea 212/2008 nu a prevăzut un termen de depunere a cererilor nu înseamnă că un asemenea drept poate fi exercitat sine die, întrucât un asemenea efect nu a fost avut în vedere de legiuitor.
Astfel, câtă vreme în titlul actului normativ, ca și tehnică legislativă se arată că se modifică o normă juridică a altui act normativ (în speță Legea 1/2000), se prezumă că este aplicabil termenul de 60 de zile prev. de art. 33 din Legea 1/2000 astfel cum a fost modificată, termen ce se calculează de la data intrării în vigoare a Legii 212/2008, respectiv 2.11.2008 până la 27.01.2009, dată față de care cererea petentului a fost depusă după această dată.
Pe fondul pretențiilor petentului intimata a arătat următoarele:
- în conformitate cu prev. art. 61 din HG 890/2005 contrar solicitărilor petentului, „terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate”;
- La nivelul județului Suceava există un deficit de 4050 ha teren pădure pentru executarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile;
Intimata a anexat la întâmpinare întreaga documentație care a stat la baza emiterii hotărârii contestate.
Prin completările la întâmpinare, intimata a arătat că de la momentul formulării prezentei cereri și până în prezent au intervenit disp. Legii 165/2013 care în art. 7 alin. 1 stabilește că până la întocmirea situației centralizate la nivel local se suspendă emiterea hotărârilor de validare de către Comisiile județene de fond funciar, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către Comisiile locale de fond funciar precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar.
Prin răspunsul la întâmpinare, petentul a arătat că în lipsa stipulării de către legiuitor a unui termen de depunere a cererilor în temeiul Legii 212/2008, nu se poate recurge la analogie întrucât s-ar adăuga la lege și mai mult decât atât, termenul invocat de intimată, de 30.11.2005 nu are nici o relevanță câtă vreme dreptul de constituire al petentului s-a născut odată cu . Legii 212/2008.
De asemenea, invocarea de către intimată a prevederilor HG 890/2005 nu au relevanță câtă vreme cererea petentului se întemeiază pe o lege ulterioară, 212/2008 care prevede în mod expres că poate fi constituit dreptul de proprietate atât pentru terenuri agricole cât și pentru terenuri forestiere.
Referitor la deficitul de 4050 ha teren pădure invocat de intimata C. județeană Suceava, petentul a arătat că această susținere este nefondată câtă vreme pe raza localității Broșteni există o disponibilitate de 35.807 ha teren pădure, aspect dovedit prin tabelul privind situația fondului forestier, proprietatea Statului român.
Intimata C. locală de fond funciar Broșteni, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezenta în instanță pentru a combate susținerile petentului.
S-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1047 din data de 24 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._ , s-a admis plângerea având ca obiect „fond funciar” formulată de petentul D. N. domiciliat în . jud. Suceava în contradictoriu cu intimatele C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. orășenească de fond funciar Broșteni și în consecință:
S-a desființat în parte Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 2/28.02.2013, poziția 104 anexa 48.
S-a constituit în favoarea petentului dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5 ha teren cu vegetație forestieră, pe raza loc. Broșteni, în limita suprafețelor disponibile sau despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond din analiza întregului material probator administrat în cauză a constatat următoarele:
Prin adeverința nr.3540/12.11.1991 emisă de Ministerul Apărării Naționale, Comandamentul M. al Județului Suceava, s-a făcut dovada că D. G. a participat la Vel de al Doilea Război mondial, iar prin Decretul nr. 113/2002 Președintele României l-a acordat Medalia comemorativă a celui de al Doilea război Mondial, 1941-1945.
Din actele de stare civilă depuse la dosar a rezultat că D. G. a decedat la 27.11.2008, și au rămas ca moștenitori legali D. D., D. A., D. N., în calitate de fii, D. M. în calitate de fiică.
În baza Legii 212/2008, petentul D. N. a formulat cerere la C. locală de fond funciar Broșteni prin care a solicitat să i se constituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren agricol/forestier.
C. orășenească de fond funciar Broșteni ca urmare a documentației depusă de petent a solicitat validarea cererii acestuia, iar din tabelul privind situația fondului forestier, proprietatea Statului român rezultă că la nivelul orașului Broșteni există disponibilă suprafața de 35.807 ha teren pădure.
Prin hotărârea nr. 2/28.02.2013, intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a invalidat propunerea Comisiei locale de fond funciar Broșteni cu motivarea că cererea a fost depusă tardiv, iar terenurile forestiere nu fac obiectul constituiri dreptului de proprietate potrivit art. 61 alin. 2 din HGR 890/_.
În termenul legal de 30 de zile, petentul a formulat plângere împotriva hotărârii nr. 2/28.02.2013 la Judecătoriei Vatra Dornei.
În drept, potrivit art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008 „Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.”
Practic Legea 212/2008 modifică art. 36 din Legea 1/2000 în sensul că include încă o categorie de persoane îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii Reformei agrare nr. 187/1945, respectiv aceea a veteranilor de război.
În cauza de față, cererea de constituire adresată Comisiei locale de fond funciar Broșteni a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 212/2008, astfel încât instanța va analiza materialul probator administrat în cauză prin prisma tezei introduse de Legea nr. 212/2008, respectiv situația persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.
Din analiza textului de lege mai sus menționat rezultă în primul rând faptul că legiuitorul nu a prevăzut un termen înlăuntrul căruia persoanele care se consideră îndreptățite, se pot adresa cu o cerere la comisiile locale de fond funciar.
În ceea ce privește importanța acestui termen, așa cum rezultă din întreaga reglementare a legilor de fond funciar 18/1991, Legea 1/2000, Legea 169/1997, Legea 193/2007, Legea 247/2005, sancțiunea pentru nerespectarea termenului de depunere a cererilor este aceea a decăderii cu efectul juridic al pierderii dreptului substanțial prevăzut de lege.
Prin urmare, în lipsa unei reglementări exprese de către legiuitor a termenului de formulare a cererii, instanța constată că orice fel de interpretare prin trimitere la forma inițială a art. 33 din Legea 1/2000, la dispozițiile Legii nr. 247/2005, sau HG 890/2005, reprezintă o adăugare la lege și implicit o încălcare a principiului de drept potrivit căruia „ unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem” (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).
Distinct de acest aspect, susținerile intimatei C. județeană Suceava în sensul că cererile întemeiate pe art. 36 din Legea 212/2008 ar fi trebuit să fie formulate conform art. 33 din Legea 1/2000 în forma inițială, respectiv în termen de 60 de zile de la . Legii 212/2008, sunt inadmisibile întrucât vizează aplicarea unui text de lege care la momentul de referință a anului 2008 când a intrat în vigoare Legea 212 era abrogat (modificat prin art. III Titlul VI din Legea 247/2005).
Astfel, art. 33 (forma inițială) din Legea 1/2000 a fost modificat prin art. III Titlul VI din Legea 247/2005, care prevedea o prelungire a termenului de depunere a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor de fond funciar, până la data de 30 noiembrie 2005.
În același context, instanța de fond a constatat că lipsa stipulării de către legiuitor a unui termen pentru categoriile de persoane prev. de art. 36 din Legea 212/2008 ar putea fi analizată și prin prisma scopului urmărit de legiuitor prin acest text de lege.
Astfel, dintr-o interpretare teleologică a art. 36 din Legea 212/2008, rezultă că prin includerea în acest articol și a categoriei veteranilor de război ca persoane îndreptățite la împroprietărire cu trimitere la prev. Legii nr. 187/1945, legiuitorul a avut în vedere, pe de o parte o continuare a procesului de împroprietărire și față de aceste persoane care conform art.12 din Legea 187/1945„aveau întâietate”, iar pe de altă parte, a avut în vedere un aspect moral de recompensare a acestor categorii de persoane pentru contribuția adusă pe câmpul de luptă în apărarea independenței țării.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a constatat că în mod netemeinic și nelegal, cu consecința pierderii de către petent a dreptului substanțial ce i-a fost conferit de lege, intimata C. Județeană Suceava, prin adăugare la lege, și încălcarea unui principiu de drept a reținut ca fiind tardivă și a invalidat cererea.
Pe fond, din analiza prev. art. 36 din Legea 212/2008, rezultă că pentru admisibilitatea cererii petentul trebuie să facă dovada îndeplinirii a două condiții cumulative: autorul său să fi luptat pe front (aspect dovedit cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării) precum și faptul că îndeplinea condițiile de împroprietărire prevăzute de Legea nr. 187/1945.
Din analiza Legii nr. 187/1945 rezultă că scopul Reformei Agrare stabilit prin art. 2 a fost acela de a de a mări suprafețele arabile ale gospodăriilor țărănești care au mai puțin de 5 ha, sau de a crea noi gospodării țărănești individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ (formarea unor loturi tip de 5 ha).
Pentru aplicarea reformei agrare, art. 19 din Legea 187/1945, stabilește data de 23 August 1944 ca dată pentru analiza situației juridice a proprietăților.
Cu alte cuvinte, pentru a îndeplini condițiile de împroprietărire în accepțiunea Legii 187/1945, la nivelul datei de 23 August 1944, era necesar ca autorul petentului să nu dețină nici o suprafață de teren, sau să dețină o suprafață mai mică de 5 ha.
În speță, față de documentația, analizată mai sus, instanța de fond a constatat că petentul a făcut dovada îndeplinirii condițiilor cumulative reglementate de art. 36 din Legea 212/2008 respectiv că autorul său a luptat pe front precum și faptul că acesta, îndeplinea condițiile de împroprietărire prevăzute de Legea nr. 187/1945, în sensul că potrivit adeverinței emisă de Primăria orașului Broșteni, la nivelul anului 1948 nu apărea înscris cu teren în evidențele de rol agricol.
Susținerile intimatei C. județeană Suceava în sensul că potrivit prev. art. 61 alin. 2 din HG 890/2005, cererea petentului nu ar putea să aibă ca obiect terenuri forestiere iar la nivelul județului Suceava există un deficit de 4050 ha teren pădure sunt neîntemeiate câtă vreme pe de o parte Legea 212/2008 (care este ulterioară HG 890/2005) reglementează în mod expres posibilitatea constituirii dreptului de proprietate și pentru terenuri forestiere, iar pe de altă parte, existența unui anume deficit nu are relevanță întrucât textul de lege prevede atât posibilitatea constituirii în natură a dreptului de proprietate în limita suprafețelor disponibile, sau posibilitatea acordării de despăgubiri.
Din tabelul privind situația fondului forestier, proprietatea Statului român rezultă că la nivelul orașului Broșteni există disponibilă suprafața de 35.807 ha teren pădure.
Potrivit art. 24 din Legea 1/2000- aplicabil pentru identitate de rațiune și în cazul constituirii dreptului de proprietate reglementat de art. 36 din Legea 212/2008- prin actele de stare civilă depuse la dosar, petentul a făcut și dovada vocației succesorale (moștenitor legal și mandatar pentru ceilalți moștenitori legali) după autorul său, veteran de război.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis plângerea și în conformitate cu prev. art. 58 din Legea 18/1991 a desființat în parte Hotărârea Comisiei Județene Suceava nr. 2/28.02.2013, poziția 104 anexa 48 și a constituit în favoarea petentului dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5 ha teren cu vegetație forestieră, pe raza loc. Broșteni, în limita suprafețelor disponibile sau despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a promovat apel C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA, solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate, iar pe fond, după rejudecare, respingerea plângerii formulată de petent, ca nefondată.
De asemenea apelantul a solicitat suspendarea judecății cauzei până la soluționarea sesizării adresată înaltei Curți de Casație de Justiție în dosar nr._ al Tribunalului Suceava, având în vedere faptul că în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava s-a constatat admisibilă sesizarea înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept „cum se interpretează și se aplică prevederile art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.212/2008, în corelare cu prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000 „ precum și dispozițiile art. 519 din Noul Cod de procedură civilă potrivit cărora: "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată"; dar și dispozițiile art. 520 din Noul Cod de procedură civilă potrivit cărora: „(1) Sesizarea înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților. (2) Prin încheierea prevăzută la alin. (1), cauza va fi suspendată până la pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept. (3) După înregistrarea cauzei la înalta Curte de Casație și Justiție, încheierea de sesizare se publică pe pagina de internet a acestei instanțe. (4) Cauzele similare, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, pot fi suspendate până la soluționarea sesizării (...)"
A fost anexată încheierea pronunțată la data de 22.11.2013 în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava - Secția civilă.
Apelantul a solicitat instanței ca judecarea prezentei cauze să se facă și în contradictoriu cu Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică Suceava care este administratorul terenului cu vegetație forestieră.
Administrarea fondului forestier, indiferent de forma de proprietate, publică sau privată, revine unei instituții de interes național, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, menită să ocrotească un interes general, tocmai în virtutea obiectului său de activitate constând în aplicarea strategiei naționale în domeniul silviculturii, apărarea, conservarea și dezvoltarea durabilă a fondului forestier proprietatea statului, pe care îl administrează.
Principiul disponibilității în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii inclusiv cu privire la persoanele cu care înțelege să-și discute obiectul procesului.
În conformitate cu dispozițiile art. 22 alin (2) NCPC Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale
În conformitate cu dispozițiile art. 22 alin (3) NCPC Judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii".
În multe spețe, privind chiar litigii de fond funciar, vizând reconstituirea dreptului de proprietate a unor suprafețe de pădure, în situația în care în fond și chiar și în recurs Regia Națională a Pădurilor -Romsilva - prin Direcția Silvică Suceava nu a fost chemată în judecată și deci nu a figurat ca parte, în fond, respectiv în recurs, instanțele au purces la introducerea în cauză și la casarea cu trimitere pentru ca pricina să se judece începând de la fond, în contradictoriu cu toate părțile pentru a asigura opozabilitatea hotărârii.
Or, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva este singurul organ administrativ care reprezintă Statul Român în sectorul silvic si, prin urmare, are dreptul si obligația să vegheze la respectarea legalității reconstituirii dreptului de proprietate.
Regia Națională a Pădurilor este instituția care administrează dreptul de proprietate al Statului asupra terenurilor forestiere.
Totodată, în argumentarea acestei opinii, instanțele au mai reținut și că toate reconstituirile dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră se efectuează din suprafețele de terenuri cuprinse în amenajamentele silvice, terenuri pe care direcțiile silvice județene, aflate în structura regiei, le administrează și le gestionează, astfel încât, aceasta din urmă este direct interesată și răspunzătoare, atât de modalitatea în care se realizează reconstituirea dreptului de proprietate, cât și de legalitatea acestei operațiuni.
Legitimarea procesuală a regiei în astfel de cauze este justificată și prin prisma atribuțiilor sale, exercitate prin unitățile subordonate, de a certifica situația faptică a terenului, de a aviza planurile de situație, de a pune suprafețele de teren asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate la dispoziția comisiilor locale și de a depune documente relevante atunci când se solicită reconstituirea dreptului de proprietate privată potrivit dispozițiilor art. 24 alin.(4)-(5) din Legea nr. 1/2000 și art.71-74 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și a modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.890/2005, modificată și completată.
Pe de altă parte, Legea nr. 18/1991 a prevăzut de asemenea, prin art. 35, coroborat cu art. 5 că terenurile care figurau în amenajamentele silvice până la data de 1 ianuarie 1990 sunt proprietatea statului, iar Codul silvic, prin art. 35 și următoarele, a interzis reducerea fondului forestier național instituind și o procedură specială pentru ocuparea/scoaterea definitivă a unor terenuri din acest fond, de regulă pe bază de schimb și numai în mod excepțional cu plata contravalorii lor, a taxei legale pentru folosirea definitivă a terenului forestier în alte scopuri decât producția silvică, precum și contravaloarea pierderii de creștere dacă terenul este acoperit de pădure.
Toate aceste prevederi legale conferă Regiei Naționale a Pădurilor prin Direcțiile Silvice atribuții importante în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.
Apoi, apelantul a mai arătat că prin Hotărârea nr. 2 din 28.02.2013 C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a invalidat poz. 104 din anexa 48, având în vedere următoarele considerente: cererea formulată a fost depusă tardiv; respectiv nu au fost prezentate certifícatele sau adeverințele eliberate de UM_ Pitești din care să rezulte că au luptat pe front;
În conformitate cu prevederile art. 61 alin (2) din HGR nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare „terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate".
La nivelul județului Suceava există un deficit de 4.050 ha teren cu vegetație forestieră pentru executarea hotărârilor judecătorești, definitive și irevocabile.
Potrivit Legii nr. 212 din 24 octombrie 2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30 octombrie 2008, "ART. 36
Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri."
În ceea ce privește tardivitatea depunerii cererii, apelantul a arătat că prin Legea nr. 212/2008 nu s-a prevăzut un termen pentru depunerea cererilor de către persoanele beneficiare introduse prin această lege, aceasta nu poate fi mai mic, în lipsă de dispoziție contrară, care să facă posibilă aplicarea sa directă, decât termenele anterioare prevăzute în legile anterioare.
Astfel, conform art. 10 alin.l din Legea fondului funciar nr.18/1991 în forma inițială, termenul de introducere a cererii de reconstituire a fost de 30 de zile, acest termen a fost prelungit cu 90 zile prin art. 9 alin.3 din Legea nr. 169/1997 și cu 60 zile prin art. 33 din Legea nr. 1/2000, iar prin Legea nr. 247/2005 a intervenit o prelungire a termenului.
Potrivit prevederilor art.3 din O.U.G. nr. 127/2005 privind modificarea art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, precum și a art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente "Persoanele fizice și persoanele juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite conform prezentei legi, vână la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv."
Având în vedere că termenul stabilit de Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente nu permite tuturor persoanelor îndreptățite să depună cererile de retrocedare, însoțite de actele doveditoare, la comisiile locale de aplicare a legilor fondului funciar s-a creat o situație extraordinară, prin O.U.G. nr. 127/2005 s-a stabilit un nou termen care să permită tuturor cetățenilor valorificarea dreptului lor fundamental la reconstituirea dreptului de proprietate.
Având în vedere că legiuitorul a prevăzut sancțiunea decăderii din termen pentru nerespectarea lui, rezultă că depunerea cererilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu depășirea datei de 30 noiembrie 2005 are ca efect pierderea dreptului subiectiv însuși, în contextul în care acest termen nu poate fi suspendat sau întrerupt și nici nu se poate opera repunerea (modificarea termenului de depunere a cererilor în baza legilor fondului funciar se poate face numai prin lege și nu prin ^ comisia județeană sau instanța de judecată).
C. locală a analizat cererile prin prisma dispozițiilor Legii nr. 212/2008, propunând admiterea, iar C. Județeană a respins solicitarea ca tardivă.
Legea nr. 212/2008, care a modificat art. 36 din Legea nr. 1/2000 în sensul includerii în categoria îndreptățiților la împroprietărire și a persoanelor fizice care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30.10.2008, intrând în vigoare la trei zile de la publicare, anume la data de 02,11,2008,
Faptul că noua reglementare legală nu a prevăzut un termen de depunere a cererilor formulate în baza acestei prevederi legale, nu înseamnă că un asemenea drept poate fi exercitat sine die.
Un asemenea efect nici nu a fost avut în vedere de legiuitor care în titlul actului normativ, ca și tehnică legislativă, arată că actul modifică o normă } juridică a altui act normativ, în speță Legea nr. 1/2000, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
Prin urmare este aplicabil termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată, termen ce se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, respectiv 02.11.2008, ultim termen de depunere a cererilor este 27.01.2009).
Or, cererea formulată de D. Ghe N. are număr de înregistrare 108 din 02.07.2010.
Prin urmare această cerere depusă la data de 05 august 2010 este în afara termenului prevăzut de legile fondului funciar (și termenul de 30 noiembrie 2005 inclusiv și termenul de 27.01.2009 inclusiv).
Pentru a fi incidente prevederile dispozițiilor art.36 din Legea nr.1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, trebuie să se facă dovada îndeplinirii a două condiții cumulative: autorul său să fi luptat pe front precum și a faptului că acesta îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărit.
În mod corect a fost invalidată propunerea comisiei locale de fond funciar Broșteni privind poz. 104 din anexa 48, întrucât autorul petentului nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de persoane prevăzute în mod expres de art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, care prevede că: „Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri."
În raport de motivele invocate, de susțineri noastre, de înscrisurile ce se află la dosarul de fond, solicităm admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate, iar pe fond, după rejudecare, respingerea plângerii formulată de petent, ca nefondată.
Apelantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, întemeindu-și calea de atac în drept, pe disp. art.466 și urm. NCPC; Legea nr. 1/2001; Legea nr. 1.8/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare; HGR nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 212/2008.
Intimatul D. N. a formulat întâmpinare la apelul promovat în cauză prin care a arătat că prin apelul declarat, pârâta intimată - C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava de pe lângă Instituția Prefectului Județul Suceava a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea de către înalta Curte de Casație și Justiție a sesizării formulate de Tribunalul Suceava într-o cauză similară (ds.nr._ ), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea și aplicarea prevederilor art.36 din Legea nr.1/2000, raportat la Legea nr.212/2608; a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă intimată, a Regiei Naționale a Pădurilor - ROMSILVA, „singurul organ administrativ care reprezintă Statul Român în sectorul silvic..." și a invocat tardivitatea depunerii cererii, apreciind că și în condițiile în care prin Legea nr.212/208 nu s-a prevăzut expres și limitativ un termen pentru depunerea cererilor de către persoanele beneficiare prin efectul acestei legi, în speță ar fi aplicabile prevederile art.36 din Legea nr. 1/2000, respectiv ultimul termen de depunere a cererilor ar fi data de 27.01.2009, respectiv 60 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr.212/2008 (2.11.2008).
Prin apelul formulat, intimata - C. județeană - a invocat aceleași apărări formulate și la instanța de fond, care a analiza în mod temeinic și judicios cererile intimatei, cât și probele administrate în cauză, soluția instanței de fond fiind temeinică și legală.
Petentul a solicitat respingerea apelului intimatei ca nefondat.
Referitor la excepția tardivității cererii pentru constituirea dreptului de proprietate, aceasta se impune a fi respinsă ca nefondată.
Conform art.13 din Legea nr. 187/1945, ce urmează a fi finalizată prin dispozițiile Legii nr.212/2008, Prefectul județului Suceava, în urma încheierii lucrărilor de împroprietărire, va elibera titlu de proprietate celor împroprietăriți.
Din coroborarea celor două texte de lege, nr. 187/1945 și Legea nr.212/2008 rezultă cu certitudine că procesul de împroprietărire cu o suprafață de 5 ha teren a persoanelor îndreptățite început în anul 1945 urmează a fi finalizat prin prevederile Legii nr.212/2008.
Prin Legea nr.212/24.10.2008, publicată în Monitorul Oficial nr.737 din 30.10.2008, art.36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, s-a modificat și are următorul cuprins: „Persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri"
Distinct de acest aspect, noua reglementare (Legea nr.212/2008) nu a prevăzut un termen expres, limitativ (de decădere) de depunere a cererilor de constituire a dreptului de proprietate pentru persoanele îndreptățite în baza Legii nr. 187/1945, astfel încât devine aplicabil principiul de drept „Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus" (unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem) tocmai pentru îndeplinirea scopului și finalității legilor proprietății de restitutio în integrum.
Având în vedere că în numeroase cauze (ex; Sentința civilă nr.1032 din data de 24.10.2013, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în ds.nr._ ; Sentința civilă nr.773 din data de 3.07.2013, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în ds.nr._ ; Sentința civilă nr.804 din data de 7.08.2013, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în ds.nr._ ; Sentința civilă nr.1171 din data de 1.09.2010, pronunțată de Judecătoria B. în ds.nr._ ; Sentința civilă nr.667 din data de 12.04.2011, pronunțată de Judecătoria B. în ds.nr._ ; Sentința civilă nr.1037 din data de 28.07.2010, pronunțată de Judecătoria B. în ds.nr._ ; Sentința civilă nr.1390 din data de 10.10.2012, pronunțată de Judecătoria B. în ds.nr._ ), prevederile art.36 din Legea nr.1/2000 au fost interpretate în mod contradictoriu, o parte din instanțe au considerat că pentru depunerea cererilor în vederea constituirii dreptului de proprietate pentru persoanele îndreptățite, în baza Legii nr.187/1945, „este aplicabil termenul de 60 de zile prev. de art.33 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată, termen ce se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr.212/2008, respectiv 02.11.2008.", iar alte instanțe au apreciat că termenul impus de art.33 din Legea nr.1/2000 vizează doar cererile pentru reconstituirea dreptului de proprietate și nu cele vizând constituirea dreptului de proprietate pe temeiul Legii nr. 187/1945, pentru aceste persoane, în tăcerea legiuitorului neexistând nici un termen de decădere ca aplicare a principiului „Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus" (unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem), solicit ca prin încheiere să dispuneți, în temeiul art.519 c.pr.civ.
Cu privire la sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea acestei chestiuni de drept motivat de faptul că:
a) De lămurirea modului de interpretare a dispozițiilor art.36 din Legea nr.1/2000 pentru constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 187/1945, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2008, depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât din cuprinsul textului de lege menționat nu rezultă cu claritate dacă persoanelor aflate în situația unui caz de constituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 187/1945, cererea acestora formulată la C. locală de fond funciar ca beneficiare prin Legea nr. 212/2008 este supusă unui termen, în condițiile în care dispozițiile art. 33 din Legea nr.1/2000 vizează cazurile de reconstituire a dreptului de proprietate, iar nu cazurile de constituire a dreptului de proprietate.
b) Chestiunea de drept enunțată este nouă, asupra acestei probleme înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat prin nici o hotărâre.
c) Chestiunea de drept nu a făcut și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii.
Petentul a mai arătat că în ceea ce privește solicitarea pârâtei intimate de introducere în cauză a Regiei Naționale a Pădurilor - ROMSILVA, aceasta urmează a fi respinsă, având în vedere prevederile art.478 c.pr.civ. prin care se statuează că prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe, că nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii și ici nu se pot formula pretenții noi.
În lista definitivă a împroprietăriților din ., întocmită în anul 1945 de . dosarul de fond, autorul meu, D. G., nu apare evidențiat, nefiind împroprietărit cu nici o suprafață de teren, forestier sau agricol, în baza Legii nr.187/1945, cu toate că era beneficiar al acestei legi.
Conform art.13 din Legea nr. 187/1945, ce urmează a fi finalizată prin dispozițiile Legii nr.212/2008, Prefectul județului Suceava, în urma încheierii lucrărilor de împroprietărire, se impunea a se elibera titlul de proprietate și pe numele autorului său.
În drept: petentul și-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art.150 și art.206 cod procedură civilă, iar în temeiul art.223 cod procedură civilă a solicitat judecarea apelului și în lipsă.
Apelanta C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA, prin răspunsul la întâmpinare formulat a arătat că cererea de apel cuprinde cerințele de la art. 470 alin (l) din Cod Procedură Civilă (nou).
Astfel, a solicitat refacerea probelor administrate la fond, întreaga documentație ce a stat la baza adoptării Hotărârii nr.2 din 28.02.2013 - poz.104 anexa 48 practica judiciară, (înscrisuri care se regăsesc la dosarul instanței de fond); extras din „Raportul întocmit asupra chestiunilor de drept suspuse judecății - în dosar nr._ /HP al înaltei Curți de Casație și Justiție", precum și suspendarea judecății cauzei până la soluționarea sesizării adresată înaltei Curți de Casație de Justiție în dosar nr._ al Tribunalului Suceava, având în vedere faptul că în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava s-a constatat admisibilă sesizarea înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept „cum se interpretează și se aplică prevederile art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.212/2008, în corelare cu prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000 ? " iar potrivit prevederilor art. 520 alin (4) din Codul de procedură (nou). „Cauzele similare, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, pot fi suspendate până la soluționarea sesizări?".
În raport de motivele invocate, de susțineri noastre, de înscrisurile ce se află ia dosarul de fond, punctul de vedere al judecătorilor raportori referitoare la rezolvarea de principiu a chestiunii de drept supuse analizei în dosar nr._ /HP al înaltei Curți de Casație si Justiție, solicităm admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate, Iar pe fond, după rejudecare, respingerea plângerii formulată de petent ca nefondată.
În caz de casare cu reținere, apelanta a solicitat ca judecarea prezentei cauze să se facă și în contradictoriu cu Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică Suceava care este administratorul terenului cu vegetație forestieră.
Instanțele de judecată au reținut și că toate reconstituirile dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră se efectuează din suprafețele de terenuri cuprinse în amenajamentele silvice, terenuri pe care Direcțiile Silvice Județene, aflate în structura regiei, le administrează si le gestionează, astfel încât, aceasta din urmă este direct interesată si răspunzătoare, atât de modalitatea în care se realizează reconstituirea dreptului de proprietate, cât si de legalitatea acestei operațiuni.
În multe spețe, privind chiar litigii de fond funciar, vizând reconstituirea dreptului de proprietate a unor suprafețe de pădure, în situația în care în fond și chiar și în recurs Regia Națională A Pădurilor -Romsilva - prin Direcția Silvică Suceava nu a fost chemată în judecată și deci nu a figurat ca parte, în fond, respectiv în recurs, instanțele au purces la introducerea în cauză și la casarea cu trimitere pentru ca pricina să se judece începând de la fond, în contradictoriu cu toate părțile pentru a asigura opozabilitatea hotărârii.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Vatra Dornei, petentul D. N. a formulat, în baza Legii nr. 212/2008, plângere împotriva Hotărârii nr.2 din data de 28.02.2013 emisă de C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin care i s-a respins cererea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră, ca tardiv formulată, solicitând desființarea în parte a acestei hotărâri cu privire la Anexa nr. 48, poziția 104 și, pe cale de consecință, constituirea dreptului de proprietate pentru terenul susmenționat, în calitate de urmaș al defunctului D. G., veteran de război.
Prin Hotărârea nr.2 din data de 28.02.2013, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a invalidat propunerea Comisiei locale de fond funciar Broșteni de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră în favoarea petenților din anexa nr. 48, poziția nr. 104, cu motivarea că cererea a fost depusă tardiv iar terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate potrivit art. 61 al. 2 din H.G. nr. 890/2005.
După cum rezultă din dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
În ceea ce privește solicitarea apelantei C. Județeană Suceava, de introducere în cauză, a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva – Direcția Silvică Suceava, instanța o va respinge ca nefondată, deoarece această instituție este doar un detentor precar al suprafețelor de teren cu vegetație forestieră ce au fost expropriate în perioada 1948 – 1989.
Pe de altă parte, în procesul civil, reclamantul se bucură de principiul disponibilității, așa încât are posibilitatea de a stabili cadrul procesual sub aspectul persoanelor cu care înțelege să se judece.
De altminteri, a dispune în instanța de apel, introducerea în cauză a unei persoane care nu se identifică cu debitorul obligației pentru a cărui îndeplinire se solicită concursul justiției, echivalează cu schimbarea cadrului procesual, respectiv cu eludarea principiilor prevăzute în art. 457 Cod procedură civilă, privind legalitatea căii de atac, art. 458 Cod procedură civilă, referitoare la subiectele căilor de atac, de art. 477 privind limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat și art. 478 privind limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță.
Ori, prin întâmpinarea de la filele 32 – 34 dosar fond și prin răspunsul de la fila 58 dosar fond, această unitate nu a formulat o solicitare în sensul arătat în motivele de apel.
Așa fiind, tribunalul va înlătura ca neîntemeiată, cererea Comisiei Județene Suceava, de introducere în cauză, a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva – Direcția Silvică Suceava.
Cât privește motivele de apel invocate, tribunalul reține că motivul de apel referitor la tardivitatea cererii de constituire, invocat de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava prin Hotărârea nr.2 din data de 28.02.2013, instanța de control judiciar constată că această chestiune de drept nouă a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 2 din data de 17 februarie 2014 dată în dosarul nr._ /H.P care a admis sesizarea formulată de Tribunalul Suceava – Secția civilă în dosarul nr._ privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și a stabilit că în acest caz, cererile de constituire sunt supuse termenului de 60 de zile prevăzut de art. II din Legea nr. 193/2007 privind modificarea și completarea Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, termen care se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr.212/2008, respectiv 02.11.2008.
În argumentarea soluției sale, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că în ceea ce privește termenul de formulare a cererilor de constituire de către categoria de beneficiari prevăzută expres de Legea nr. 212/2008 privind modificarea art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, acest aspect trebuie abordat prin prisma modificării anterioare a textului de lege vizat, adusă prin Legea nr. 193/2007 privind modificarea și completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997. Astfel, prin această lege, la art. I s-a prevăzut introducerea unui nou alineat, alin. (2^1), la art. 3, după alin. (2) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, precum și modificarea art. 36 din aceeași lege, în sensul că, față de forma anterioară a textului, a fost adăugată o nouă categorie de beneficiari, respectiv persoanele îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, cu ocazia aplicării Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare. La art. II din Legea nr. 193/2007 s-a stipulat că: "Persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și cu cele aduse prin prezenta lege, pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite, conform prezentei legi, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia".
A mai reținut Înalta Curte de Casație și Justiție că din modul de redactare a acestei norme, se constată că dispozițiile cuprinse în art. II din Legea nr. 193/2007 fac trimitere atât la art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000, nou-introdus, cât și la art. 36 din Legea nr. 1/2000, modificat prin aceeași lege. Din expunerea de motive a inițiatorilor Legii nr. 212/2008 rezultă că la întocmirea proiectului de act normativ s-a urmărit eliminarea unei discriminări în aplicarea art. 36 din Legea nr. 1/2000, creată prin Legea nr. 193/2007, în sensul că unele persoane care aveau dreptul la împroprietărire, conform Legii nr. 187/1945, nu au fost cuprinse în tabelele nominale, din mai multe cauze obiective, iar persoanele respective demonstrează cu acte eliberate de Arhiva Națională a Armatei că au fost concentrate, mobilizate și că au luptat împotriva Germaniei hitleriste. Ca atare, se poate constata că Legea nr. 212/2008 a venit în completarea Legii nr. 193/2007, conținând o normă clarificatoare, față de insuficiența și forma inadecvată a textului de lege existent anterior.
Această soluție legislativă a fost menită să acopere întreaga problematică a situațiilor ce reprezintă obiectul de reglementare al art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru a se înlătura lacunele legislative, cu luarea în considerare a diferitelor ipoteze ivite odată cu aplicarea actului normativ.
Cum Legea nr. 193/2007 a rămas în vigoare, nefiind abrogată, înseamnă că termenul de 60 de zile prevăzut la art. II din această lege își găsește aplicabilitatea și în cazul noii categorii de persoane îndreptățite la împroprietărire, prevăzute expres prin Legea nr. 212/2008. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că dispozițiile art. II din Legea nr. 193/2007 privitoare la termenul de 60 de zile se referă inclusiv la forma modificată prin Legea nr. 212/2008 a art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel că dispozițiile acestui text de lege nu se corelează sub acest aspect cu prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și că față de caracterul completator și clarificator al Legii nr. 212/2008, în raport cu reglementarea cuprinsă în Legea nr. 193/2007, printr-o interpretare logico-juridică, urmează a se constata că termenul de 60 de zile prevăzut la art. II din Legea nr. 193/2007 se aplică și cererilor de constituire formulate de persoanele fizice introduse ca beneficiari prin Legea nr. 212/2008, termen care se calculează de la data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv 2 noiembrie 2008, având în vedere că drepturile și obligațiile prevăzute de lege nu pot fi exigibile înainte ca subiecții de drept să poată afla conținutul acestora, iar dezlegarea dată chestiunilor de drept prin hotărârea prealabilă de către ÎCCJ este obligatorie pentru instanțe, după cum rezultă din dispozițiile art. 521 al. 3 Cod pr. civilă.
Or, cererea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren în calitate de moștenitor după defunctul D. G. formulată de către petentul-intimat a fost depusă la data de 2 iulie 2010 la comisia locală de fond funciar, fiind înregistrată sub nr. 108 din data de 2 iulie 2010 pe rolul Comisiei orășenești pentru stabilirea dreptului de proprietate Broșteni, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de art. II din Legea nr. 193/2007 privind modificarea și completarea Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997.
Potrivit acestor prevederi, termenul se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr.212/2008, respectiv 2 noiembrie 2008, așa încât cererea de constituire este tardivă.
Prin urmare, C. județeană Suceava a raționat corect atunci când a respins plângerea ca tardivă, instanța de fond dând o interpretare eronată a contextului legal menționat mai sus.
Astfel, după cum s-a arătat în doctrina și practica judiciară, natura juridică a termenelor prevăzute de art. 9 al. 3 din Legea nr. 18/1991 și de art. II din Legea nr. 193/2007 este aceea a unor termene de decădere iar termenul de depunere a cererii de constituire de către petentă are o natură juridică mixtă, atât de drept substanțial, cât și de drept procesual, iar ca termen de drept procesual, nerespectarea lui atrage stingerea dreptului procesual de a solicita și obține analiza, și prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererii sale de constituire.
Or, ca efect a depunerii tardive a cererii sale de constituire, petentul este decăzut din dreptul procesual, de a solicita și obține analiza, și prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererii sale de constituire.
Prin urmare, în mod corect a invalidat C. județeană Suceava propunerea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha în favoarea petentului prin actul administrativ-jurisdicțional contestat în prezenta cauză, ca efect al depunerii tardive a cererii de constituire, așa încât soluția de admitere a plângerii dată de prima instanță este rezultatul unei eronate interpretări a legii, astfel că motivul de apel invocat cu privire la acest aspect este întemeiat.
Având în vedere că a reținut excepția de tardivitate a introducerii cererii de constituire iar nerespectarea termenului de depunere a cererii de constituire de către petenți atrage stingerea dreptului procesual de a solicita și obține analiza, și prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererii sale de constituire, nu se mai impune analizarea motivului de apel ce vizează fondul raportului juridic dedus judecății.
Față de cele ce preced, prin raportare la prevederile art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul formulat de pârâta C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA, împotriva sentinței civile nr.1047 din data de 24 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr._, și C. ORĂȘENEASCĂ DE FOND FUNCIAR BROȘTENI, cu sediul în localitatea Broșteni, județul Suceava, va schimba în tot sentința civilă nr. 1047 din data de 24 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, județul Suceava, în dosar nr._, în sensul că va respinge plângerea formulată de petent ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite apelul formulat de intimata C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, ., nr.36, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 1047 din data de 24 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. _, în contradictoriu cu petentul D. N., domiciliat în ., județul Suceava și intimata C. ORĂȘENEASCĂ DE FOND FUNCIAR BROȘTENI, cu sediul în oraș Broșteni, județul Suceava.
Schimbă în tot sentința civilă nr. 1047/24 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, județul Suceava, în dosar nr._, în sensul că:
Respinge plângerea formulată de petent ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 MARTIE 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
G. F. C. M. Ș. L.
F. N. G.
Red. C.M.N.
Jud. fond. M. F.
Tehnored. Ș.L.G./ Ex.2.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 17/2014. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1502/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
