Uzucapiune. Decizia nr. 17/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-01-2014 în dosarul nr. 10718/314/2012
Dosar nr._ uzucapiune
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 17/2014
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. O. D.
Judecător L. A.
Judecător A. I. M.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul P. A. domiciliat în com S., . împotriva sentinței civile nr.2941/25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâții intimați B. D. N.-oarș S., . și ORAȘUL S.- PRIN PRIMAR-S., jud Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de av.S. C. și reprezentanta intimatului B. N., av. D. U. A., lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost depus la dosar un memoriu de către recurent,copia sentinței recurate, copia antecontractului de vânzare cumpărare și copia sentinței civile nr.3545/12.07.2011 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ precum și întâmpinare de către intimat.
Instanța comunică duplicatul întâmpinării recurentului.
Reprezentanta intimatului depune la dosar împuternicirea avocațială și chitanța reprezentând onorariu avocațial iar reprezentantul recurentului înmânează instanței delegația de reprezentare și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei timbrul judiciar de 0,15 lei care instanța le anulează constatând recursul legal timbrat.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av.S. C. solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței civile recurate iar în rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată determinată de elementele faptice care rezultă din dosar și potrivit principiilor de drept care guvernează cauza. Pârâtul B. N. nu a făcut niciun demers pentru a obține titlu de proprietate în condițiile în care din actele de la dosar rezultă cu certitudine că el figura ca proprietar al imobilului vândut. La procedura de mediere B. N. a confirmat că el a vândut acel imobil. Conform art.901.919 pct.3 cod civil posesorul este considerat proprietar până la proba contrarie cu excepția imobilelor înscrise în cartea funciară, ori B. N. nu a fost înscris în CF nici el și nici autorii săi. Mai mult, dreptul de proprietate poate fi înscris în cartea funciară în baza posesiei de 10 ani în condițiile în care imobilul nu era înscris în cartea funciară. Reclamantul este și posesor și proprietar de bună credință, posesia a fost publică și a achitat și datoriile către stat. De asemenea acesta arată că noul cod de procedură civilă prevede că primăria are calitate procesuală pasivă, pentru a lămuri drepturile asupra imobilelor litigioase, fiind astfel introdusă în cauză Primăria S.. Recurentul reclamant nu a invocat proprietatea orașului S. ci acesta a fost introdus în cauză pentru a lămuri aspectele referitoare la dreptul asupra imobilul litigios. De asemenea recurentul solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată de la instanța de fond.
Av. D. U. A. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică cu cheltuieli de judecată, arătând că nici intimatul B. N. și nici Orașul S. nu au calitate procesuală pasivă, ei nefiind proprietari. Mai mult recurentul a criticat sentința civilă pe considerentul că B. N. ar avea calitate procesuală activă aceasta fiind de fapt o eroare de redactare, recurentul referindu-se la lipsa calității procesuale pasive. Mai mult nu s-a invocat niciunul din motivele prevăzute la art.304 Cod procedură civilă.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 27.12.2012, sub nr._, reclamantul P. A., în contradictoriu cu pârâții B. N. și Orașul S. - prin primar, a solicitat să se constate că a dobândit proprietatea asupra suprafeței de teren de 10,5 ari și a casei situată pe aceasta prin actul de vânzare-cumpărare din data de 08.03.1990 încheiat sub semnătură privată și prin prescripția achizitivă de 10 ani, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 08.03.1990, a cumpărat de la pârâtul B. D. N. o casă de locuit compusă din două camere și sală, construită din chirpici și acoperită cu tablă, anexe gospodărești și suprafața de 10,5 ari teren aferentă construcțiilor, situată între vecinii: C. V. la est, B. M. la nord, M. G. la sud și drum la vest. Prețul acestei vânzări a fost stabilit la suma de 30.000 lei și a fost achitat vânzătorului în prezența martorilor B. Z., P. V., A. P. și B. D. M..
A mai arătat reclamantul că, întrucât antecontractul de vânzare - cumpărare nu s-a mai finalizat prin încheierea unui act autentic, determinat de faptul că B. D. N. nu a făcut demersurile necesare pentru obținerea titlului de proprietate și prezentarea la notariat, a formulat o acțiune împotriva acestuia, însă cererea a fost respinsă motivat de faptul că B. D. N. nu avea titlu de proprietate.
Față de acestea, reclamantul a precizat că, deoarece a stăpânit aceste imobile în nume propriu, în calitate de proprietar, din data de 08.03.1990, a achitat taxele și impozitele la stat și nicio altă persoană nu l-a deranjat în tot acest timp, solicită a se constata că a devenit proprietar în baza prescripției achizitive de 10 ani.
În drept, au fost invocate prev. art. 1886 - 1889, 1895, 1897 - 1898 Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri (f.5-11).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 1811 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive a orașului S. arătând că terenul aflat în posesia reclamantului nu a fost niciodată în proprietatea pârâtului oraș S., nici în proprietate privată și nici în proprietate publică.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată. În motivare a arătat că terenul nu este proprietatea sa, mai bine zis nu a uzat de posibilitățile pe care i le-a oferit legislația în vigoare din domeniul funciar pentru a-și reconstitui dreptul de proprietate, ori acțiunea în uzucapiune poate fi îndreptată împotriva proprietarului.
A mai arătat că anterior anului 1962, terenul a aparținut defunctului său tată, B. D., care l-a primit moștenire de la părinții săi, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitornr. 938/1977. cât privește înscrisul de care se prevalează reclamantul, a arătat pârâtul că acesta nu îndeplinește condițiile de admisibilitate conform art. 1179, 1180 C.civ., nefiind dată condiția multiplului exemplar și nici obligația ca înscrisul să fie redactat de către cel care se obligă.
La termenul de judecată din data de 25.04.2013, pârâtul B. N. a invocat și excepția lipsei calității sale procesual pasive, instanța dispunând, în temeiul art. 137 alin. 2 C.pr.civ., unirea excepțiilor invocate cu fondul cauzei.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.2941/25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava, prima instanță a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților, invocate de pârâtul B. D. N..
A respins acțiunea civilă în uzucapiune formulată de reclamantul P. A., în contradictoriu cu pârâții B. N. și Orașul S. prin primar, ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A obligat reclamantul la plata către pârâtul B. N. a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele.
Potrivit înscrisului sub semnătură privată încheiat de reclamant cu pârâtul din prezenta cauză la data de 08.03.1990, acesta din urmă i-a vândut reclamantului o casă cu două camere, sală și anexe gospodărești, precum și suprafața de 10,5 ari teren, situată în ., jud. Suceava, prețul stabilit fiind de 30.000 lei (fila 5 ds.).
Ulterior, în temeiul acestui înscris, reclamantul P. A. a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru imobilele casă de locuit, sală și anexe gospodărești amplasate pe suprafața de 10,5 ari teren situat în ., jud. Suceava. Acțiunea a făcut obiectul dosarului nr._, Judecătoria Suceava respingând cererea reclamantului, ca neîntemeiată, prin sentința civilă nr. 3545 din 12.07.2011, sentință rămasă irevocabilă (f. 10-11 ds.).
Astfel cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 3545/12.07.2011 ( considerente în privința cărora se reține autoritatea de lucru judecat), acțiunea reclamantului a fost respinsă întrucât acesta nu a făcut dovada dreptului de proprietate al pârâtului B. D. N. asupra imobilelor teren și casă. S-a reținut, în acest sens, faptul că, potrivit relațiilor comunicate de primăria Orașului S., pentru suprafața de teren pe care reclamantul a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare – cumpărare, nu a fost eliberat un titlu de proprietate pe numele pârâtului sau a părinților acestuia iar în ceea ce privește construcția casă și anexe, a reținut instanța că la dosar nu s-a depus nici un înscris din care să rezulte că pârâtul este proprietar al imobilelor.
În prezenta cauză, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții P. A. și Orașul S. - prin primar, constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilelor teren în suprafață de 10,5 ari și casă de locuit, situate în ., jud. Suceava și dobândite de reclamant în temeiul înscrisului sub semnătură privată încheiat cu pârâtul B. D. N. la data de 08.03.1990, prin efectul prescripției achizitive de 10 de ani.
Față de acestea, prima instanță a reținut că cererea având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilelor prin uzucapiune se soluționează în contradictoriu cu proprietarul lor (în speță al terenului și al imobilului casă cu anexe), instituția uzucapiunii fiind o sancțiune împotriva acestuia, care nu a fost diligent și a permis ca bunul proprietatea sa să se afle în posesia altei persoane un timp foarte îndelungat.
O soluție contrară ar lipsi de eficiență juridică acțiunea având obiectul menționat, întrucât o persoană care nu ar putea pretinde un drept de proprietate asupra terenului nu ar putea nici să opună reclamantului ce se pretinde uzucapant apărări concrete cu privire la exercitarea de către acesta din urmă a posesiei utile timp de 10 de ani, astfel încât la stabilirea cadrului procesual subiectiv instanța este obligată să verifice calitatea de proprietar asupra imobilului a persoanelor chemate în judecată.
În aceste condiții, reclamantul trebuia să facă dovada dreptului de proprietate al pârâților P. A. și Orașul S. - prin primar, în schimb, acesta nu a produs o astfel de dovadă.
Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că terenul în suprafață de 10,5 ari ori imobilul casă de locuit cu anexe gospodărești, amplasate pe respectiva suprafață de teren, figurează inventariate în domeniul public sau privat al orașului S., după cum nu rezultă nici că pârâtul P. A., vânzătorul imobilelor, ar fi adevăratul proprietar al acestora, reținându-se în acest sens și considerentele sentinței civile nr. 3545 din 12.07.2011 pronunțată de Judecătoria Suceava în ds. nr._ .
D. urmare, constatând că reclamantul nu a făcut dovada calității procesuale pasive a pârâților conform art. 1169 C.civ., față de disp. art. 137 C.pr.civ., prima instanță a admis excepțiile invocate de pârâtul B. D. N. și a respins acțiunea ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare acesta a arătat că în considerentele hotărârii de multe ori se confundă reclamantul, respectiv P. A. cu pârâtul, el figurând ca pârât.
Sub un alt aspect acțiunea a fost respinsă motivat de faptul că pârâtul B. N. nu ar avea calitate procesuală activă, respectiv el nefiind proprietarul terenului și a casei pe ca rei-a vândut-o cu act de mână la data de 8.03.1990, fără a exista un titlu de proprietate pe aceste imobile. Această reținere este neîntemeiată deoarece potrivit adeverinței nr.605 din 2.03.1992 eliberată de Primăria salcea, B. N. figura la poziția 1769 cu o casă de locuit și un grajd, imobile pe care i le-a vândut prin actul de mână invocat.
Faptul că B. N. nu și-a mai scos un titlu de proprietate pe terenul înstrăinat nu-i este imputabil, mai ales că, în repetate rânduri pârâtul a fost chemat la Primăria S. pentru a depune actele în vederea obținerii titlului de proprietate, lucru pe care acesta a refuzat să-l facă.
Mai mult de atât, cu ocazia medierii, pârâtul a recunoscut faptul că a moștenit imobilele respective și le-a înstrăinat cu act de mână fapt ce-i conferea o calitate procesuală activă.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.7 și 8 din Codul de procedură civilă.
Legal citat intimatul B. N. a formulat întâmpinare ( fila 18 dosar) prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanței.
În apărare acesta a arătat că este adevărat că nu posedă titlu de proprietate și că are înregistrate în registrul agricol bunurile imobile la care acesta face referire, faptul acesta nu schimbă cu nimic situația, care nu-i este nici lui benefică, în special pentru faptul că nu posedă titlu de proprietate.
Practic, recurentul nu face o critică concretă a sentinței recurate, nu invocă niciun motiv de recurs conform art.304 cod procedură civilă vechi, motiv care eventual, ar fi incident în cauză.
Deși legal citat, celălalt intimat nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și susține apărările.
Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de recurent tribunalul reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 27.12.2012, sub nr._, reclamantul P. A., în contradictoriu cu pârâții B. N. și Orașul S. - prin primar, a solicitat să se constate că a dobândit proprietatea asupra suprafeței de teren de 10,5 ari și a casei situată pe aceasta prin actul de vânzare-cumpărare din data de 08.03.1990 încheiat sub semnătură privată și prin prescripția achizitivă de 10 ani.
Recurentul a criticat hotărârea primei instanțe în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâtul B. N., astfel încât sub acest aspect va fi analizată excepția lipsei calității procesuale pasive, admisă de instanța de fond ( doar în privința acestui pârât).
Se constată astfel că, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul B. N. în ceea ce privește suprafața de 10,5 ari teren situat în ., jud. Suceava, corect a fost respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în condițiile în care nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al pârâtului, pentru acest teren nefiind eliberat un titlu de proprietate pe numele pârâtului B. N. sau a părinților acestuia .
Sub acest aspect au fost reținute și considerentele sentinței civile nr. 3545/12.07.2011, hotărâre prin care acțiunea reclamantului având ca obiect hotărâre care ține loc de contract de vânzare – cumpărare, a fost respinsă întrucât acesta nu a făcut dovada dreptului de proprietate al pârâtului B. D. N. asupra imobilului teren .
În privința construcțiilor, greșit prima instanță a reținut de asemenea puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 3545/12.07.2011 a Judecătoriei Suceava pronunțată în dosarul nr._ .
Prin această hotărâre s-a reținut că la dosar nu a fost depus nici un înscris din care să rezulte că pârâtul este proprietarul construcției casă ce face obiectul înscrisului sub semnătură privată încheiat la data de 08.03.1990, având în vedere că imobilul respectiv este înscris pe numele reclamantului în evidențele aflate la Primăria Or. S., iar pârâtul figurează înscris tot cu un imobil casă, fără a se putea determina care dintre cele două construcții este cea care face obiectul certificatului de moștenitor depus la dosarul cauzei.
Ori aceste considerente nu exclud calitatea procesuală pasivă a pârâtului B. N. în prezenta acțiune( în privința construcției).
În cadrul dosarului nr._ având ca obiect hotărâre care ține loc de contract de vânzare – cumpărare, constatările jurisdicționale sunt făcute prin prisma verificării condițiilor necesare pentru admiterea unei astfel de acțiuni, a împrejurării că imobilul construcții nu a fost individualizat ( în condițiile în care imobilul respectiv este înscris pe numele reclamantului în evidențele aflate la Primăria Or. S., iar pârâtul figurează înscris tot cu un imobil casă, fără a se putea determina care dintre cele două construcții este cea care face obiectul certificatului de moștenitor depus la dosarul cauzei).
Ori, în cauza de față se solicită constatarea dreptului de proprietate în baza convenției / uzucapiunii, asupra unui imobil casă și anexe, situat în intravilanul satului Văratic, ..3, individualizat în planul de situație aflat la fila 36 .
De asemenea, adeverințele nr.7782/28.09.2010 și nr.7017/26.09.2011 eliberate de Primăria orașului S. ( fila 8, 9 ) atestă că moștenirea lui B. D. N., casă și anexe, situate în intravilanul satului Văratic, ..3 figurează în evidențele fiscal la poziția de rol 659 în localitatea Văratic, oraș S. pentru care a fost achitat impozitul ( începând cu anul 1990) de către P. A. care locuiește în respectivul imobil.
Având în vedere limitele în care a raționat instanța anterior, în dosarul nr._, faptul că instanța nu a procedat la o verificare efectivă în privința imobilului casă care face obiectul prezentei cauze, individualizat în plan de situație și evidența fiscală, este evident că este greșită soluția instanței de fond argumentată pe puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 3545/12.07.2011 a Judecătoriei Suceava.
Înscrisurile sus menționate depuse la dosar coroborate cu certificatul de moștenitor nr.938/1.09.1977, atestă faptul că imobilul casă și anexe care face obiectul prezentei cauze a aparținut defunctului B. D., autorul pârâtului, aspect confirmat și de acesta prin întâmpinarea formulată în cursul judecății în primă instanță ( fila 23) și în cadrul ședinței de mediere ( fila 33 dosar).
În aceste condiții, corect susține recurentul că a fost dovedită calitatea procesuală pasivă a acestui pârât, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.5 Cod de procedură civilă se va admite recursul, sentința recurată va fi casată în parte și se va trimite spre rejudecare cauza în ceea ce privește acțiunea formulată împotriva pârâtului B. N. cu privire la casă .
În rejudecare, având în vedere cererea de chemare în judecată instanța trebuie să lămurească dacă în privința construcțiilor, reclamantul solicită a se constata dreptul de proprietate exclusiv în baza convenției sau ca efect al uzucapiunii și să verifice intenția părților, respectiv dacă convenția încheiată la data de 8.03.1990 privind construcția s-a validat prin consensualism (după 27.12.1989, contractele de înstrăinare a construcțiilor sunt consensuale) sau dacă începând cu acea dată în baza convenției a început posesia reclamantului, respectiv dacă sunt îndeplinite condițiile pentru uzucapiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul P. A. domiciliat în com S., . împotriva sentinței civile nr.2941/25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâții intimați B. D. N.-oarș S., . și ORAȘUL S.- PRIN PRIMAR-S., jud Suceava.
Casează în parte sentința civilă nr.2941/25.04.2013 a Judecătoriei Suceava și trimite cauza spre rejudecare în ceea ce privește acțiunea formulată împotriva intimatului-pârât B. N. cu privire la casă.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Ianuarie 2014
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. O. D. L. A. A. I. M. L. A.
Red L.A
Jud.fond B. L. M.
Tehnored.L.A.
2 ex./ 20.02.2014
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 507/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 257/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
