Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 159/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 159/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 3144/285/2013
Dosar nr._ hot act autentic
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 159/2014
Ședința publică de la 28 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. D.
Judecător L. A.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant S. G. domiciliat în comuna B., ., CP_, jud Suceava împotriva sentinței civile nr.2759/18.10.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata-pârtâtă P. A.-la S. M.- comuna . de Sus, ., CP_, jud Suceava; mun Rădăuți, . A, CP_, jud Suceava și prin curatorul special avocat T. M. O.-Rădăuți, la Biroul de av. Rădăuți, jud Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul, lipsă fiind intimata.
Procedura este legal îndeplinită, intimata fiind citată la cele două adrese de domiciliu, prin curator special și la ușa instanței.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, în temeiul dispozițiilor art.219 Noul Cod de procedură civilă instanța verifică identitatea apelantului care se legitimează cu CI . nr._ CNP_, domiciliat în comuna B., ., jud Suceava.
Instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Apelantul solicită încuviințarea probei testimoniale cu martorul S. A. arătând că aceasta a fost de față când a dat banii.
Instanța, față de dispozițiile art. 482 raportat la art.254 alin.1 Cod procedură civilă respinge proba solicitată ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Apelantul arată că nu mai are alte solicitări.
Instanța constată că prin întâmpinarea formulată de curatorul special al intimatei acesta a solicitat majorarea remunerației la suma de 600 de lei și pune în discuție această cerere.
Apelantul arată că este de acord cu solicitarea curatorului, deși acesta nu s-a prezentat în fața instanței.
În temeiul art.482 raportat la art.244 Noul Cod de procedură civilă, nemaifiind alte cereri, instanța constată cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apelantul solicită admiterea apelului și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată arătând că plătește impozit pe imobilul în litigiu de aproximativ 20 de ani.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 13 iunie 2013, reclamantul S. G. a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic, în contradictoriu cu pârâta P. A., cu privire la imobilul constând în suprafața de 2500 mp teren intravilan, identic cu p.f. nr._ din C.F. nr._ B., înscris în Titlul de proprietate nr.1518/2013.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că între părți a intervenit un ante-contract de vânzare-cumpărare cu privire la suprafața de 25 ari situat în intravilanul comunei B., jud.Suceava, terenul fiind în posesia sa de la data încheierii convenției. Pârâta apare înscrisă în Titlul de proprietate nr.1518/2013 și în Cartea Funciară alături de sora și fratele său, urmând probabil în viitor să iasă din indiviziune, iar . pârâtei sub condiția rezolutorie.
În drept, au fost invocate prev. art.1669 Cod civil.
Pârâta nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
Având în vedere lipsa de procedură cu pârâta, prin încheierea din data de 08.07.2013 s-a numit curator special avocat T. M. O., în temeiul art.167 pct.3 raportat la art.58 din N.C.proc.civ..
În calitate de curator special, avocat T. M. O. nu a putut contacta pârâta, dar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât înscrisul prezentat de reclamant nu întrunește condițiile de validitate ale unui antecontract, obiectul vânzării nu este individualizat și nu conține semnătura vânzătoarei, ci doar a cumpărătorilor.
Constatând că acțiunea a fost legal timbrată, instanța a procedat la soluționarea fondului cauzei.
În vederea soluționării cauzei instanța a ținut seama de înscrisurile depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr.2759/18.10.2013, prima instanță a respins acțiunea civilă și a obligat reclamantul să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu curator special.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din analiza materialului probator instanța a constatat că reclamantul a depus inițial la dosarul cauzei înscrisul de la fila nr.6, prin care pârâta a vândut la data de 03.02.1992 către acesta terenul în suprafață de 25 ari, din fața casei cu nr.980 a lui S. G., cu prețul de 9000 lei arul.
Conform art.3 ind.2 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru în cazul cererilor prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile, instanța va solicita extras de carte funciară, certificat fiscal și dovada debitelor la zi a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari.
În procesul civil sau penal este consacrat principiul potrivit căruia partea care face o afirmație sau o propunere în fața organului de judecată este obligată să o dovedească.
Antecontractul de vânzare-cumpărare este o convenție prin care o persoană (promitent vânzător) își asumă obligația de a-i vinde unei alte persoane (promitent cumpărător) un bun oarecare, la prețul stipulat în antecontract. Dacă ulterior promitentul vânzător refuză, în mod nejustificat, încheierea contractului de vânzare-cumpărare, promitentul cumpărător are posibilitatea ca, în baza regulilor generale din materia obligațiilor contractuale (art.1073 și 1077 C.civ .) să solicite instanței de judecată să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
Dar, după cum s-a arătat, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare se poate face numai în cazul în care singurul impediment la încheierea contractului îl constituie refuzul nejustificat al promitentului vânzător de a-și sa consimțământul.
Pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, instanța trebuie să verifice dacă promisiunea/antecontractul de vânzare-cumpărare întrunește cerințele de validitate, respectiv capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al celui care se obligă, un obiect determinat și o cauză licită, dacă cel care și-a asumat obligația de a transmite proprietatea are în patrimoniul său respectivul bun.
Instanța a constatat că la data încheierii înscrisului sub semnătură privată, pârâta nu avea în patrimoniul său bunul imobil, Titlul de proprietate nr.1518 fiind eliberat la data de 25.04.2013 pe numele moștenitorilor defunctului M. C., respectiv P. A., S. M. și M. S..
Instanța a apreciat că înscrisul de la fila nr.6 nu reprezintă un antecontract de vânzare-cumpărare, nefiind semnat de P. A., ci de S. G. și S. M., fără o identificare clară a terenului ce a făcut obiectul tranzacției.
În mod evident, reclamantul a încercat să inducă în eroare instanța de judecată și după formularea întâmpinării de către curatorul special a depus o copie a unui proces-verbal din data de 03.02.1992, încheiat între P. A., P. P. V. și S. G. pentru o suprafață de teren de 50 ari, fără se identifica și acest teren.
Instanța a apreciat că nici acest înscris nu poate fi calificat ca un antecontract de vânzare-cumpărare a parcelei în cauză, întrucât nu s-a identificat imobilul, suprafața tranzacționată este de 50 ari, față de acțiunea introductivă, unde s-a solicitat validarea doar pentru o suprafață de 25 ari.
Prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare și prin chemarea în judecată în calitate de pârâtă doar a numitei P. A., nu se poate evita procedura ieșirii din indiviziune între titularii din Titlul de proprietate nr.1518/2013.
Totodată reclamantul a precizat că pârâta lucrează în Italia și nu poate veni momentan în țară, dar și-a exprimat telefonic acordul, fiind evident că din anul 1992 și până în prezent părțile au avut posibilitatea încheierii acestor tranzacții în formă autentică.
Instanța a apreciat că legiuitorul nu a prevăzut această procedură judecătorească pentru eludarea procedurii notariale, fiind evident că părțile trebuie să îndeplinească toate condițiile legale pentru a tranzacționa terenul, iar pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare se poate face numai în cazul în care singurul impediment la încheierea contractului îl constituie refuzul nejustificat al promitentului vânzător de a-și sa consimțământul.
Instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare și nu se pune problema suplinirii consimțământului pârâtei în privința transferului dreptului de proprietate și în consecință a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.
În temeiul art.48 din O.U.G. nr.80/2013 a obligat reclamantul să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu curator special.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul S. G..
În motivare acesta a arătat că motivul principal al acțiunii îl reprezintă faptul că terenul care face obiectul acțiunii este situat în vecinătatea casei sale, îl deține din anul 1992 conform convenției scrise avută la vremea respectivă cu numita P. A. și sora acesteia pe numele ei de S. M..
A solicitat pe această cale să fie chemată la Instanță și numita S. M. din oraș Vicovul de Sus, jud.Suceava, sat L., . - care a asistat la efectuarea tranzacției și a asistat la tranzacția de teren în cauză și la această dată recunoaște însușirea sumei de bani fiind de acord cu înstrăinarea terenului către el, având și consimțământul surorii sale P. A. (cu care ține legătura și este în relații foarte bune). S-a interpretat greșit faptul că la data înscrierii sub semnătură privată a suprafeței de 25 ari, pârâta nu avea în patrimoniul său bunul imobil, lucru care nu este adevărat întrucât suprafața era validată la Legea nr.18/1991 conform anexei nr.3, poz.589, ca moștenitoare după tatăl ei defunctul: M. C..
La această dată numita: P. A. este plecată la muncă în Italia, nu poate veni în țară pentru a participa la procese ca să confirme că este de acord cu tranzacția. A putut să o contacteze telefonic unde a confirmat că este de acord cu tranzacția și nu poate trimite nici un act notarial din Italia din motive de siguranță a locului de muncă.
Totodată a arătat faptul că urmare discuțiilor purtate cu S. M., fratele acesteia pe numele de M. V. S. care figurează ca moștenitor legal după M. C., acesta este plecat de mulți ani din localitatea B. (fără o adresă stabilită și nu-l poate contacta), fapt pentru care nu poate face un act de vânzare-cumpărare la un notar public.
Nu a căutat să ducă în eroare instanța de judecată după cum se arată în motivarea curatorului, s-a depus un act de vânzare-cumpărare sub semnătură privată însușit de P. A. și ceilalți martori care reflectă realitatea de la acea dată (03.02.1992), când i-a achitat suma de bani aferentă suprafeței de 25 ari teren, ocazie cu care s-a mai făcut încă un act de vânzare-cumpărare sub semnătură privată care a fost semnat numai de: S. M. - sora numitei P. A. și care a fost martoră tranzacției banilor.
A arătat că solicită să intre în posesia actelor legale (intabularea suprafeței de 25 de ari, întrucât consideră că nu are nicio datorie financiară față de numita P. A. și ceilalți moștenitori).
Legal citată, intimata, prin curator av. T. M. O. a formulat întâmpinare (fila 24 dosar) prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apărare acesta a rătat că motivele invocate de către reclamant nu se subscriu niciunuia dintre motivele prevăzute de lege care să atragă modificarea sau casarea sentinței apelate, reclamantul invocând motive străine de obiectul cauzei, solicitând administrarea unor probe nesolicitate în fața instanței de fond.
Totodată curatorul intimatei a solicitat majorarea remuneerației cuvenite de la suma de 300 lei stabilită de instanța de fond la suma de 600 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul criticilor formulate instanța reține următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamantul apelant a solicitat ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic, în contradictoriu cu pârâta P. A., cu privire la imobilul constând în suprafața de 2500 mp teren intravilan, identic cu p.f. nr._ din C.F. nr._ B., înscris în Titlul de proprietate nr.1518/2013.
În dovedirea antecontractului de vânzare – cumpărare reclamantul a depus inițial la dosarul cauzei înscrisul de la fila nr.6, susținând că acest înscris atestă că pârâta i-a vândut la data de 03.02.1992 terenul în suprafață de 25 ari, din fața casei cu nr.980 a lui S. G., cu prețul de 9000 lei arul.
Or, din analiza înscrisului de la fila nr.6 rezultă că nu este semnat de pârâta P. A., ci de S. G. și S. M., astfel încât acest înscris nu dovedește asumarea vreunei obligații de către pârâtă în sensul unei promisiuni de vânzare – cumpărare.
Ulterior reclamantul a depus o copie a unui proces-verbal din data de 03.02.1992,(fila 36) încheiat între P. A., P. P. V. și S. G. pentru o suprafață de 50 ari teren.
Corect a apreciat prima instanța că nici acest înscris nu poate fi calificat ca un antecontract de vânzare-cumpărare a parcelei în cauză, întrucât nu s-a identificat imobilul. Suprafața tranzacționată este de 50 ari, față de acțiunea introductivă, unde s-a solicitat validarea doar pentru o suprafață de 25 ari.
Nici terenul în suprafață de 50 ari nu este identificat și nici prețul convenit de părți nu rezultă din înscrisul invocat de apelant.
Se menționează în înscris că s-a predat suma de 50 milioane lei, reprezentând avans până la definitivarea prețurilor de vânzare.
Antecontractul de vânzare-cumpărare este o convenție prin care o persoană (promitent vânzător) își asumă obligația de a-i vinde unei alte persoane (promitent cumpărător) un bun oarecare, la prețul stipulat în antecontract. Dacă ulterior promitentul vânzător refuză, în mod nejustificat, încheierea contractului de vânzare-cumpărare, promitentul cumpărător are posibilitatea ca, în baza regulilor generale din materia obligațiilor contractuale (art.1073 și 1077 C.civ .) să solicite instanței de judecată să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
Or, din probele administrate nu rezultă că părțile din prezenta cauză au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare – cumpărare cu privire la terenul în suprafață de 2500 mp teren intravilan, identic cu p.f. nr._ din C.F. nr._ B., înscris în Titlul de proprietate nr.1518/2013, pentru un preț determinat care a fost achitat promitentului vânzător pentru a se putea pronunța o hotărâre care ține loc de contract de vânzare – cumpărare. În înscrisurile invocate de apelant bunul nu este individualizat, prețul nu este stabilit.
Împrejurarea invocată de apelant că deține terenul din 1992, că la data încheierii convenției intimata avea reconstituit dreptul de proprietate prin hotărârea comisiei de fond funciar, că intimata și fratele acesteia coindivizar sunt în imposibilitate de a se prezenta la notar nu prezintă relevanță în condițiile în care înscrisurile depuse de apelant nu fac dovada existenței unei convenții cu privire la imobilul în litigiu, a semnării de către intimată a unui antecontract de vânzare – cumpărare.
Față de acestea, în temeiul art.480 alin.1 Cod de procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat apelul, apreciind sentința dată de prima instanță ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant S. G. domiciliat în comuna B., ., CP_, jud Suceava împotriva sentinței civile nr.2759/18.10.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata-pârtâtă P. A.-la S. M.- comuna . de Sus, ., CP_, jud Suceava; mun Rădăuți, . A, CP_, jud Suceava și prin curatorul special avocat T. M. O.-Rădăuți, la Biroul de av. Rădăuți, jud Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Februarie 2014
Președinte, Judecător, Grefier,
G. D. L. A. L. A.
Red L.A
Jud.fond C. G. O.
Tehnored.L.A.
5 ex./14.04.2014
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 717/2014.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 741/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
