Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 717/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 717/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 342/206/2013
Dosar nr._ -acțiune în răspundere delictuală-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.133
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2014
Președinte: S. A.
Judecător: C. L.
Judecător: V. E. L.
Grefier: R. M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul L. G., împotriva sentinței civile nr. 717 din 21 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr._, reclamant-intimat fiind Iamnițchi D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pârâtul- recurent asistat de avocat B. A. și reclamantul-intimat asistat de avocat C. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat B. A., pentru pârâtul-recurent, a depus la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 271 lei și timbru judiciar de 5 lei, aferente cererii de recurs.
Avocat C. A. a depus la dosar împuternicire avocațială pentru reclamantul-intimat Iamnițchi D., taxa judiciară de timbru în sumă de 531 lei și timbru judiciar de 5 lei, aferente acțiunii inițiale.
Întrebați fiind și având pe rând cuvântul, apărătorii părților au arătat că nu mai au alte cereri de formulat în cauză, excepții de invocat și probe de solicitat.
Având în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și de administrat alte probe, instanța declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Apărătorul pârâtului recurent a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond motivat de faptul că nu s-a cercetat fondul cauzei, în raport de probatoriul administrat și că, prejudiciul este nedovedit în cazul în care nu s-a administrat proba cu expertiză. În subsidiar a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii, în cauză nefiind îndeplinite condițiile pentru prejudiciile civile pentru animale.
Apărătorul reclamantului intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1600 lei. Arată faptul că la instanța de fond nu s-a solicitat proba cu expertiză, că reclamantul este vinovat de producerea accidentului rutier, că situația de fapt nu a fost dovedită cu martori, că la dosar a depus facturi și chitanțe cu care a plătit piesele de schimb și manopera pe care reclamantul nu le-a contestat și că, la momentul încheierii procesului verbal de contravenție s-a făcut și o evaluare a pagubelor, astfel că prejudiciul a fost dovedit.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la data de 12 februarie 2013 sub nr._, reclamantul Iamnițchi D. l-a chemat în judecată pe pârâtul L. G., solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța, să-l oblige pe pârât la plata sumei de 7000 de lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor făcute cu reparația la autoturismului proprietatea reclamantului deteriorate din culpa pârâtului și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_ proprietatea lui, a fost implicat într-un eveniment rutier cauzat din vina pârâtului, așa cum au constatat organele de poliție în urma căruia, autoturismul a suferit avariile descrise în autorizația de reparații . nr._ din data de 29.11.2012.
A mai arătat reclamantul că în baza acestei autorizații, a reparat autoturismul la un service autorizat unde a plătit potrivit facturii nr. 2777/01.02.2013, suma de 2448,62 lei, reprezentând manopera și piese mici, iar piesele mari ce trebuiau înlocuite respectiv, o bară de protecție față, capotă, far, parbriz, toate în valoare de 4.165 de lei au fost cumpărate potrivit facturii nr. 1211/18.12.2012.
Pentru efectuarea reparațiilor și pentru achiziționarea pieselor de schimb a fost necesar să facă mai multe deplasări de la . Câmpulung Moldovenesc, deplasări pentru care a efectuat cheltuieli în sumă de 400 de lei.
Cererea a fost întemeiată în drept pe disp. art. 1349 C, civil.
La dosar au fost depuse următoarele înscrisuri: chitanța nr.10/18.10.2012,factura nr.1211 din 18.12.2012, și nr. 2777 din 01.02.2013, autorizația de reparații . nr._, deviz de lucrări, documentație urmare a evenimentului rutier din data de 29.11.2012.
La data de 10.04.2013 pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că reclamantul prin acțiunea formulată susține să i-a fost avariat autoturismul proprietate personală ca urmare a unui eveniment rutier, cauza din vina exclusivă a lui, mai exact avarierea autoturismului sau producându-se de animalele pe care le deține și pentru a căror faptă este răspunzător.
A mai arătat că animalele se aflau în ziua respectivă sub paza soției lui L. A. și a copiilor lor, care le conduceau spre apă.
Prin urmare consideră că răspunderea pentru fapta animalelor revenea soției lui și nu pârâtului. A mai arătat pârâtul că susținerile reclamantului nu corespund realității. Astfel caii și mânzul erau duși spre apă de cei doi copii ai lui, în vârstă de 14-15 ani, împreună cu soția lui care conducea restul animalelor spre apă. A mai arătat pârâtul că pentru a ajunge la sursa de apă trebuie traversat drumul în zonă existând exclusiv un indicator convențional amplasat pentru a atrage atenția conducătorilor auto asupra faptului că este un sector de drum traversat de animale. În momentul în care soția și copii conduceau animalele și se aflau în traversarea drumului, autoturismul proprietatea reclamantului se deplasa cu o viteză foarte mare, deși soția pârâtului i-a făcut semne repetate să încetinească, reclamantul a ignorat semnele și în aceste condiții a fost lovit mânzul care avea o valoare de cca. 3000 de lei. În plus reclamantul a ignorat și indicatorul convențional care-l avertiza că în zonă este un sector de drum pe care traversează animale, în prezenta a acestui indicator conducătorii auto fiind obligați să reducă viteza.
A mai arătat pârâtul că autoturismul implicat în acest eveniment rutier nu era condus de reclamant, ci de tatăl acestuia, reclamantul aflându-se pe bancheta din spate, aspect observat de copiii pârâtului. În momentul în care a venit poliția la fașa locului, s-a prezentat și a dat declarații.
A solicitat să se procedeze la testarea cu aparatul etilotest a reclamantului și a solicitat să prezinte dovada inspecției tehnice periodice, a mașinii, însă cererile lui nu au fost luate în considerare.
Iar la stabilirea avariilor suferite de autoturismul reclamantului nu a fost convocat, ci doar i-a fost comunicat că are de plătit o sumă importantă de bani către reclamant, considerând că este imposibil să se ridice la asemenea valori reparațiile autoturismului, din moment ce este vorba de o mașină foarte veche, de peste 20 de ani, sumele invocate de reclamant depășesc cu mult valoarea autoturismului în întregime.
A mai arătat că nu a primit nici un document dintre cele de care face referire reclamantul în acțiune deși a solicitat comunicarea acestora.
Pârâtul a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii formulată de reclamant, considerând că vina aparține conducătorului autoturismului care conducea cu viteză mare și a ignorat toate avertizările asupra faptului că în zonă traversează animale. Aceasta fiind întemeiată în drept pe disp. art. 115-118 C.pr.civilă.
La data de 11.04.2013 reclamantul a depus la dosar precizări la acțiune arătând că la data de 29.11.2012 în jurul orei 15,00 se deplasa pe drumul județean dinspre Câmpulung Moldovenesc spre . autoturismul proprietatea sa cu numărul de înmatriculare_ . In satul B., . pe un drum lateral au apărut brusc trei cai, în galop, mânați din spate de doi copii. În . doi cai s-au oprit iar al treilea a ieșit brusc în fața mașinii lui, la o distanță foarte mică astfel că nu avut cum să evite impactul. A mai arătat că inițial unul din cai a căzut jos, dar s-a ridicat și și-a continuat drumul, au fost chemate organele de poliție care au constatat că animalele aparțineau pârâtului care a fost și sancționat. A mai arătat că, în urma impactului autoturismul a fost avariat daunele fiind descrise în acțiune.
În cauză au fost audiați la solicitarea reclamantului martorii Ț. V. și Bouhar F., care au arătat că au văzut accidentul, mai exact au văzut pe copiii pârâtului care treceau . și un mânz iar în timpul in care treceau a apărut un autoturism care circula cu o viteză foarte mare și i-a lovit.
Accidentul a avut loc pe un drum drept iar animalele care treceau puteau fi văzute din depărtare. Au mai arătat martorii că nu știu dacă în zonă existau semne de circulație care să stabilească restricții de viteză, întrucât trec animale.
Prin sentința civilă nr.717 din 21 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată de pârât prin întâmpinare, ca nefondată, s-a admis acțiunea, pârâtul fiind obligat la plata către reclamant a sumei de 7.000 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor făcute cu reparația autoturismului proprietatea reclamantului, și a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului L. G.:
Partea superioară a machetei
Conform disp. art. 1357 C.civ."orice fapta a omului care cauzează altuia prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, sa-l repare", iar potrivit alineatului 2 al aceluiași text normativ, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Potrivit art. 1375 C.pr.civ. proprietarul unui animal, sau acela care se servește cu dânsul, in cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau ca animalul se afla sub paza sa, sau ca a scăpat".
Din textul de lege de mai sus care reglementează răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale se observă că această prevedere de principiu nu este însotită de o reglementare specială care acordă posibilitatea efectuării probei contrare din partea proprietarului sau a celui care se folosește de animal, spre a înlatura temeiurile răspunderii instituite de art. 1357 C.civ.
În ceea ce privește persoanele care sunt ținute a răspunde, principiul este că răspunderea pentru animal incumbă persoanei care avea paza juridică a acestuia, în vreme ce paza materială implică eventual doar o răspundere pentru fapta proprie.
În speța de față, pârâtul nu a dovedit că și-ar fi pierdut paza juridică asupra animalului implicat în accidentul de circulație. Este adevărat că paza materială în acel moment le apaținea celor doi copii minori ai pârâtului, dar acest fapt nu are consecințe cu privire la calitatea procesuală pasivă a proprietarului, ci cu privire la culpa sa.
Pe fondul cauzei instanța a reținut ca situație de fapt că la data de 29.11.2012 în jurul orei 15,00 reclamantul se deplasa pe drumul județean dinspre Câmpulung Moldovenesc spre . autoturismul proprietatea sa cu numărul de înmatriculare_ . În satul B., . pe un drum lateral au apărut brusc trei cai, în galop, mânați din spate de doi copii. În . doi cai s-au oprit, iar al treilea a ieșit brusc în fața mașinii lui, la o distanță foarte mică astfel că reclamantul nu a avut cum să evite impactul.
Potrivit declarațiilor martorilor audiați precum și proceselor verbale întocmite la fața locului de lucrătorii de poliție, cei trei cai aparțineau pârâtului L. G. care nu era prezent acasă în momentul producerii accidentului, acesta sosind ulterior. În prezența pârâtului, care a și dat declarație în acest sens, s-au constatat avariile suferite de autoturism, respectiv: parbriz spart, capotă înfundată, aripă stânga față înfundată, far stânga spart, sărit și mască față spartă (f.23).
Pârâtul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 17 din Legea nr. 61/1991 republicată și modificată, conform procesului verbal . nr._/04.12.2012, act pe care acesta nu l-a contestat.
Tot pârâtul, prin declarația dată la postul de poliție imediat după producerea evenimentului rutier a declarat că cei trei cai se aflau în grija celor doi fii ai săi minori, iar la momentul accidentului, animalele nu erau duse de căpăstru, ci erau mânate din spate de copii. De altfel, acest fapt a fost confirmat și de martorii audiați în cauză.
De abia ulterior, prin întâmpinare, pârâtul a afirmat că animalele erau în paza soției sale. Acest fapt însă nu se confirmă, chiar martorii declarând că pe stradă ducând caii i-au văzut doar pe cei doi minori, în vreme ce soția pârâtului, L. A. se afla încă pe uliță.
În situația de față, calul care a generat accidentul este un animal domestic a cărui titular al dreptului de proprietate era pârâtul și implicit avea paza juridică a animalului, respectiv avea dreptul de a se folosi de animal, care implica prerogative de comandă, de direcție și de supraveghere. În practica judecatorească s-a fundamentat orientarea că, răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale îl constituie paza juridică, care se bazează pe ideea unei prezumții de culpă în supraveghere, de vinovăție în exercitarea pazei juridice, iar aceasta orientare a evoluat de la caracterul relativ al prezumției de culpă, până la caracterul absolut, irefragabil al acestei prezumții, care în consecință nu poate fi înlăturată prin proba contrarie, aici se adaugă și ideea de garanție pe care trebuia să o genereze paznicul juridic al animalului, motiv pentru care trebuia să raspundă chiar și în situația in care animalul a scăpat de sub supravegherea sa, ori cu toată supravegherea exercitată animalul a cauzat un prejudiciu.
În situatia de față, pârâtul este în culpă, deoarece acesta trebuia să își organizeze într-un oarecare mod creșterea, îngrijirea și supravegherea animalelor, nu să încredințeze îngrijirea acestora celor doi băieți minori, chiar și pentru perioade scurte de timp când lipsește de acasă.
Prin urmare, pentru a putea fi angajată raspunderea civilă delictuală a pârâtului, pentru fapta animalului, trebuie să fie îndeplinite două condiții: prejudiciul să fie cauzat de către animal, la data cauzării prejudiciului, animalul să se afle în paza juridică a pârâtului. În speță, instanța a reținut că din procesul verbal de contravenție rezultă că, calul pârâtului a fost lovit de către mașina condusă de către reclamant, pentru că animalul a intrat pe carosabil, iar în devizul de reparație sunt menționate avariile suportate de către mașina reclamantului, avarii recunoscute ca fiind constatate și de către pârât, conform declarației aflate la fila 23 dosar. Pârâtul a recunoscut că animalul respectiv este al său, iar în calitate de proprietar al acestuia avea obligația de a-l supraveghea și pentru că nu și-a îndeplinit această obligație, trebuie să suporte toate prejudiciile cauzate de către acesta.
Având în vedere că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 1357 Cod civil, instanța a apreciat cererea reclamantului întemeiată, iar pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a sumei de 7.000 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor făcute cu reparația autoturismului proprietatea reclamantului.
Pârâtul, fiind o parte căzută în pretenții, a suportat, potrivit art. 274 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată efectuate de către reclamant, în sumă de 1000 lei constând în onorariu avocat conform chitanței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în data de 7 august 2013 pârâtul L. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului (fil.3-5 dosar), a arătat că, reclamantul l-a acționat în judecată pentru a-i achita suma de 7000 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului său, produse ca urmare a impactului cu un cal proprietatea sa și a soției sale.
Instanța a reținut că traversarea drumului de către animale s-a făcut fără a se lua toate măsurile de siguranță, paza lor fiind asigurată de doi copii minori, astfel că sunt date condițiile pentru angajarea răspunderii proprietarului pentru fapta săvârșită de animalele sale.
Instanța a apreciat că în temeiul art. 1357 cod civil trebuie să răspundă delictual, urmând a achita suma de 7000 lei cu titlu de daune. Ori art. 1357 Cod civil reglementează răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta proprie și nu pentru fapta animalelor care are un alt temei juridic.
Astfel, în cauză putea fi vorba cel mult de art. 1375 Cod civil care reglementează răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale și care prevede că "Proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa."
Prin urmare, consideră că sentința cuprinde o motivare contradictorie, reținându-se o dată răspunderea pentru fapta proprie, iar apoi prezumția de culpă instituită prin art. 1375 Cod civil, astfel că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică.
În speța de față nu se poate reține că animalele au fost lăsate fără supraveghere din moment ce paza lor era asigurată de soția sa și de cei doi copii ai lor.
Mai mult, a arătat și în fața primei instanțe că în zonă există un indicator convențional amplasat pentru a atrage atenția conducătorilor auto asupra faptului că este un sector de drum traversat de animale, iar în momentul în care copiii și soția sa conduceau animalele și se aflau în traversarea drumului, autoturismul proprietatea reclamantului se deplasa cu o viteză foarte mare.
Deși soția și copiii lui i-au făcut semne repetate să încetinească, conducătorul auto a ignorat semnele și în aceste condiții a fost lovit mânzul care avea o valoare de circa 3 000 lei.
Din acest motiv, consideră că producerea accidentului este rezultatul culpei exclusive a reclamantului, deoarece acesta putea evita impactul cu animalele cu minime măsuri de precauție și dacă conducea regulamentar autoturismul.
A mai arătat recurentul că a solicitat organelor de poliție venite la fața locului să procedeze la testarea cu aparatul etilotest a conducătorului auto și a cerut să prezinte dovada inspecției tehnice periodice a mașinii, însă cererile sale nu au fost luate în considerare, deși aceasta era procedura standard de urmat în cazul unui accident de circulație.
Ulterior, a solicitat relații de la Poliția Câmpulung Moldovenesc privind autoturismul implicat în accident, cât și modalitatea în care a fost întocmit și comunicat procesul-verbal de constatare a contravenției prin cererea înregistrată sub nr._/03.06.2013, cerere înaintată Postului de Poliție M. Sulița, însă nu a primit nici un răspuns.
Pe de altă parte, la stabilirea avariilor suferite de autoturismul în speță nu a fost convocat, ci doar i s-a comunicat că are de plătit o sumă importantă de bani către reclamant. Consideră că este imposibil să se ridice la asemenea valori reparațiile autoturismului, din moment ce este vorba de o mașină foarte veche, de peste 20 de ani. Sumele invocate de reclamant depășesc cu mult valoarea autoturismului în întregime.
Pentru aspectele arătate, a solicitat admiterea recursului și anularea sentinței civile nr. 717/21 iunie 2013, ca nelegală și netemeinică, fiind greșite atât starea de fapt reținută, cât și temeiul de drept, și, ca urmare, respingerea acțiunii reclamantului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă.
Reclamantul intimat, prezent în instanță, prin apărător, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrările dosarului, precum și a considerentelor hotărârii atacate, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește indicarea greșită de către instanța de fond a temeiului juridic în baza căruia a fost antrenată răspunderea civilă delictuală a pârâtului-recurent, tribunalul reține că în considerentele hotărârii atacate, instanța de fond a indicat ca temei juridic al soluției sale atât dispozițiile art. 1357 Cod civil care reglementează condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, cât și cele ale art. 1375 Cod civil care reglementează răspunderea proprietarului pentru prejudiciile produse de animale iar acest lucru rezultă și din argumentația de fapt a acestei soluții, așa cum prevăd dispozițiile art. 261 al. 1 pct. 5 Cod pr. civilă, astfel încât critica de nelegalitate a pârâtului-recurent pe acest motiv este neîntemeiată.
Pe fond, din probatoriul administrat în cauză în fața primei instanțe și anume procesul verbal din data de 29 noiembrie 2012 întocmit de agentul M. I. din cadrul Postului de Poliție al comunei M. Sulița, jud. Suceava(f.22-ds. fond), procesul verbal de contravenție .. nr._ din data de 4 decembrie 2012 întocmit de agentul M. I. din cadrul Postului de Poliție al comunei M. Sulița, jud. Suceava(f.26) și declarațiile martorilor Ț. V.(f.35-ds.fond) și Bouhar F.(f.36) rezultă că în data de 29 noiembrie 2012, reclamantul-intimat se deplasa cu autoturismul proprietate personală marca Audi A6 cu număr de înmatriculare pe raza comunei M. Sulița, jud. Suceava, . 175 iar în dreptul locuinței pârâtului-recurent L. G., în fața autoturismului a sărit un cal proprietatea pârâtului-recurent care a lovit mașina, provocând următoarele avarii: parbriz spart, capotă înfundată și spartă, mască față spartă, far stâng spart, aripă stângă înfundată și oglindă stângă spartă.
Existența acestor avarii a fost constatată personal de agentul constatator al contravenției, după cum rezultă din procesul verbal din data de 29 noiembrie 2012 întocmit de agentul M. I. din cadrul Postului de Poliție al comunei M. Sulița, jud. Suceava(f.22-ds. fond) și din autorizația de reparații . nr._ din data de 29 noiembrie 2012 eliberată de Postul de Poliție al comunei M. Sulița, jud. Suceava(f.6-ds. fond) și a fost recunoscută de pârâtul-recurent în declarația dată în data de 29 noiembrie 2012 în fața Postului de Poliție al comunei M. Sulița, jud. Suceava(f.23-ds. fond) care în această declarație nu contestă existența acestor avarii.
În declarația de la f. 35-ds. fond, martorul Ț. V. a arătat că i-a văzut pe băieții lui L. G. care treceau . și un mânz iar unul din cai a trecut . lui, când trecea mânzul, a apărut o mașină care avea o viteză foarte mare și l-a lovit iar în momentul accidentului, L. G. se afla în casă.
La rândul său, martorul Bouhar F. a arătat că accidentul a avut loc în ., caii erau mânați de cei doi copii ai pârâtului-recurent iar în momentul în care mânzul a început să traverseze . de o mașină care venea cu viteză iar mânzul a trecut peste capota mașinii și aruncat în gard(f.36-ds. fond).
După cum rezultă din dispozițiile art. 1375 Cod civil, proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.
După cum rezultă din dispozițiile art. 71 al. 1 din OUG nr. 195/2002, sunt interzise accesul și deplasarea vehiculelor cu tracțiune animală, a mașinilor și utilajelor autopropulsate utilizate în lucrări de construcții, agricole și forestiere, a animalelor de povară, de tracțiune sau de călărie, precum și a animalelor izolate sau în turmă pe drumurile naționale, în municipii și pe drumurile la începutul cărora există indicatoare de interzicere a accesului iar al. 3 din același text de lege prevede că pentru a circula pe drumurile publice pe care accesul le este permis, animalele, vehiculele trase sau împinse cu mâna, animalele de povară, de tracțiune și de călărie vor avea câte un conducător, iar vehiculele cu tracțiune animală vor fi echipate și cu mijloace de iluminare și dispozitive reflectorizant-fluorescente, în conformitate cu prevederile regulamentului.
După cum rezultă din prevederile art. 162 al. 3 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, atunci când sunt conduse pe drumul public, animalele și însoțitorii acestora trebuie să circule pe acostamentul din partea stângă a drumului, în sensul de mers, iar când acesta nu există, cât mai aproape de marginea din stânga a părții carosabile iar din prevederile al. 3 din același text de lege rezultă că persoanele care conduc animale izolate sau de povară sunt obligate: să se deplaseze pe acostament, iar în lipsa acestuia, cât mai aproape de marginea din partea dreaptă a carosabilului; să conducă animalele numai pe partea din dreapta lor, cu ajutorul unei legături care nu poate avea o lungime mai mare de 2 metri; să asigure deplasarea animalelor înșiruite și legate unul în spatele altuia; de la lăsarea serii până în zorii zilei să poarte îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante și să traverseze drumul public prin locurile permise pietonilor, numai după ce s-a asigurat că o pot face fără pericol.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că avarierea autoturismului proprietatea reclamantului s-a produs ca urmare a lovirii acestuia cu animalul proprietatea pârâtului, animal care era nesupravegheat în momentul producerii accidentului, animalul fiind lăsat în supravegherea copilului pârâtului-recurent pe partea carosabilă, contrar dispozițiilor legale, animalul fiind practic nesupravegheat.
Este și motivul pentru care a fost antrenată răspunderea contravențională a pârâtului-recurent, acesta fiindu-i aplicată sancțiunea contravențională a avertismentului pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 3 pct. 17 din Legea nr. 61/1991 republicată, prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 4 decembrie 2012 întocmit de agentul M. I. din cadrul Postului de Poliție al comunei M. Sulița, jud. Suceava(f.26-ds. fond).
Procesul-verbal întocmit de polițistul rutier are caracterul unui act administrativ de constatare, prin emiterea căruia nu se încalcă prezumția de nevinovăție, dat fiind că persoana împotriva căreia s-a emis nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, efectele procesului-verbal putând fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege iar în cazul faptelor contravenționale constatate personal de agenții care întocmesc procesele-verbale - ca în cazul de față - funcționează prezumțiile de legalitate si de temeinicie ale actelor sancționatoare, soluție care este în acord cu art. 6 din CEDO, din moment ce contravenientul are posibilitatea să conteste legalitatea și temeinicia acestor acte pe calea plângerii contravenționale. Or, atâta timp cât acest proces verbal de contravenție nu a fost anulat în cadrul judecării unei plângeri contravenționale, el se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie inclusiv în privința stării de fapt reținute de agentul constatator în acest proces verbal iar pârâtul-recurent nu poate invoca faptul că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în persoana sa în cadrul judecării prezentei cauze pe motiv că în zonă există un indicator convențional amplasat pentru a atrage atenția conducătorilor auto asupra faptului că este un sector de drum traversat de animale, iar în momentul în care copiii și soția sa conduceau animalele și se aflau în traversarea drumului, autoturismul proprietatea reclamantului se deplasa cu o viteză foarte mare și că deși soția și copiii lui i-au făcut semne repetate să încetinească, conducătorul auto a ignorat semnele și în aceste condiții a fost lovit mânzul care avea o valoare de circa 3 000 lei. Aceste apărări puteau fi invocate în cadrul judecării plângerii contravenționale prin care pârâtul-recurent putea să solicite anularea procesului verbal de contravenție pe motiv că nu este vinovat de săvârșirea contravenției.
Având în vedere aceste aspecte, nici criticile din cererea de recurs referitoare la faptul că a solicitat organelor de poliție venite la fața locului să procedeze la testarea cu aparatul etilotest a conducătorului auto și a cerut să prezinte dovada inspecției tehnice periodice a mașinii, însă cererile sale nu au fost luate în considerare, deși aceasta era procedura standard de urmat în cazul unui accident de circulație și că ulterior, a solicitat relații de la Poliția Câmpulung Moldovenesc privind autoturismul implicat în accident, cât și modalitatea în care a fost întocmit și comunicat procesul-verbal de constatare a contravenției prin cererea înregistrată sub nr._/03.06.2013, cerere înaintată Postului de Poliție M. Sulița, însă nu a primit nici un răspuns, nu pot fi primite în cadrul judecării acțiunii în răspundere civilă delictuală, aceste apărări putând fi invocate de către pârâtul-recurent doar în cadrul judecării unei plângeri contravenționale.
Având în vedere că autoturismul reclamantului a fost lovit de animalul proprietatea pârâtului-recurent aflat nesupravegheat pe partea carosabilă a drumului și prezumția de culpă instituită în sarcina proprietarului animalului de dispozițiile art. 1375 Cod civil care instituie o formă de răspundere civilă delictuală obiectivă, independentă de orice culpă, pârâtul-recurent nefăcând dovada unei cauze exoneratoare de răspundere în accepțiunea art. 1380 Cod civil, cum este atunci când dauna este cauzată de fapta victimei însăși și oricum, existența acestei cauze exoneratoare de răspundere o putea dovedi doar în cazul judecării unei plângeri contravenționale împotriva procesului verbal de contravenție care nu a fost anulat printr-o hotărâre irevocabilă, în sarcina sa sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale.
După cum rezultă din dispozițiile art. 1377 Cod civil, în înțelesul dispozițiilor art. 1.375 și 1.376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziții legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul și supravegherea asupra animalului sau a lucrului și se servește de acesta în interes propriu, astfel încât în mod corect a fost antrenată răspunderea civilă delictuală a pârâtului-recurent pentru prejudiciul cauzat de animalul asupra căruia avea paza juridică asupra autovehiculului proprietatea reclamantului-intimat, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1375 Cod civil.
În ceea ce privește întinderea prejudiciului, tribunalul reține că dispozițiile art. 1381 Cod civil prevăd că orice prejudiciu dă dreptul la reparație. Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat și că dreptului la reparație îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor.
De asemenea, dispozițiile art. 1385 al. 1 Cod civil prevăd că prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel iar despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
După cum rezultă din factura fiscală nr. 1211 din data de 18 decembrie 2012 și nr. 2777 din data de 1 februarie 2013, din notele de calcul ale reparației seria_ din data de 24 ianuarie 2013 întocmite de o societate de profil (f.7-ds. fond), contravaloarea reparațiilor pentru avariile produse autoturismului s-a ridicat la suma de 7000 lei pe care reclamantul-intimat le-a achitat cu chitanțele nr. 10 din data de 18 decembrie 2012 și bonul fiscal nr._ din data de 1 februarie 2013 de la f.4 și 5 ds. fond.
Din nota de calcul a reparațiilor de la f. 7 și 8 ds. fond rezultă că avariile autoturismului și piesele de schimb coincid cu cele indicate în autorizația de reparații nr. . nr._ din data de 29 noiembrie 2012 de la f.6-ds. fond, astfel că susținerile pârâtului-recurent din cererea de recurs referitoare la faptul că este imposibil să se ridice la asemenea valori reparațiile autoturismului, fiind vorba de o mașină foarte veche, nu pot fi primite, nefiind dovedite, nici în primă instanță, nici în recurs.
Dată fiind obligația de reparare integrală a prejudiciului instituită de dispozițiile art. 1385 al. 1 și 3 și 1381 al. 3 Cod civil, în mod corect l-a obligat prima instanță pe pârât să îi achite reclamantului contravaloarea reparațiilor autoturismului în cuantum de 7000 lei, motivul de recurs invocat cu privire la acest aspect fiind neîntemeiat.
Cum motivele de recurs invocate s-au dovedit a fi neîntemeiate, în cauză nefiind incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă invocate în cererea de recurs, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Având în vedere că pârâtul-recurent a căzut în pretenții și reținând culpa procesuală a acestuia prin introducerea unei căi de atac care s-a dovedit a fi nefondată, în temeiul art. 274 Cod pr. civilă prin raportare la dispozițiile art. 316 coroborat cu cele ale dispozițiilor art. 298 Cod pr. civilă, tribunalul va obliga pârâtul-recurent să achite reclamantului-intimat suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în această fază procesuală, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, după cum rezultă din chitanța nr._ din data de 2 decembrie 2013 de la f. 21-ds. recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul L. G., domiciliat în comuna M. Sulița, ., împotriva sentinței civile nr. 717 din 21 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr._, reclamant-intimat fiind Iamnițchi D., domiciliat în comuna Izvoarele Sucevei, ., ca nefondat.
Obligă pârâtul recurent să achite reclamantului intimat suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 21 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
S. A. C. L. V. E. L. R. M.
Red.V.E.L.
Jud.I. M. G.
Tehnored.R.M.
2 ex.04.02.2014
| ← Expropriere. Sentința nr. 1190/2014. Tribunalul SUCEAVA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
